Competence to adjudicate complaint against refusal to initiate proceedings for alleged judicial corruption

Asupra conflictului negativ de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363 din 8 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 42 C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.O.G., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, în raport de persoanele care sunt bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de corupție, respectiv judecători de la judecătorie, tribunal și curte de apel, care au judecat cauzele civile pierdute de petent, plângerea este de competența Curții de Apel București, conform art. 281 alin. (1) C. proc. pen., ca instanță căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 7 iunie 2013 sub nr. 4097/2/2013.

La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2013, instanța a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în raport cu cauza privind plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., de petentul S.O.G.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prezenta cauză are ca obiect soluționarea plângerii formulată de petentul S.O.G., în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, prin care, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 61 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut de către procurorul de caz că, neexistând indicii cu privire la săvârșirea în cauză a infracțiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influență sau cumpărare de influență, soluția ce se impune este neînceperea urmăririi penale, sub aspectul comiterii acestor infracțiuni.

Împotriva rezoluției nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, a formulat plângere, în termen legal, petiționarul S.O.G., plângere respinsă prin rezoluția nr. 145/11-2/2013 emisă la data de 4 martie 2013 de procurorul șef al D.N.A., secția de combatere a corupției, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., denunțătorul este obligat să indice în mod concret organului de urmărire penală, care sunt mijloacele de probă de natură să susțină acuzele formulate.

S-a apreciat că întreg demersul judiciar al petiționarului susținut prin denunț și depoziție nu s-a coroborat cu probațiunea administrată în faza investigativ-preliminară de către procurorul de caz, neputându-se confirma existența vreunei infracțiuni de corupție prevăzută de Legea nr. 78/2000.

S-a observat că și în plângerea în contra soluției petiționarul formulează o serie de considerente personale, fără să indice, în mod concret, probe care să ateste existența vreunei infracțiuni de corupție.

În atare situație, procurorul șef a opinat că procurorul de caz, în evaluarea judiciară a probelor, în mod just, a apreciat că nu se justifică emiterea unui act de acuzare în cauză.

Curtea de apel a apreciat, față de cuprinsul rezoluției nr. 18/P/2013 din data de 6 februarie 2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, menținută prin rezoluția nr. 145/H-2/2013 emisă la data de 4 martie 2013 de procurorul șef al D.N.A., secția de combatere a corupției, că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art, 281 alin. (1) lit. b) și b1) C. proc. pen, care ar atrage competența curții de apel întrucât prin rezoluția atacată nu s-a dispus vreo soluție față de o persoană care să dețină calitatea de judecător sau procuror.

Or, potrivit art. 2781 alin. (1) raportat la art. 281 alin. (1) lit. b) și b2) C. proc. pen., Curtea de apel este competentă să judece în primă instanță doar acțiunile penale sau plângerile formulate în baza art. 2781 C. proc. pen. care privesc în mod concret un judecător sau procuror, situație care nu se întâlnește în prezenta cauză în care, așa cum rezultă din dispozitivul rezoluției nr. 18/P/2013 a D.N.A., secția de combatere a corupției, nu s-a dispus vreo soluție față de vreo persoană care să îndeplinească funcția de judecător sau procuror.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând conflictul negativ de competență reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 2781 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Dispozițiile enunțate anterior se impun a fi coroborate cu prevederile art. 281 alin. (1) lit. b) și b2) C. proc. pen. potrivit cu care Curtea de Apel judecă în primă instanță și infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și curțile de apel.

Având în vedere sesizarea petentului din 23 ianuarie 2013 și completarea formulată cu ocazia declarației date la 31 ianuarie 2013, în sensul că plângerea sa vizează printre altele săvârșirea unor pretinse infracțiuni de corupție de către judecătorii de la Judecătoria sector 5, Tribunalul București și Curtea de Apel București, ținând seama de dispozițiile anterior enunțate, Înalta Curte, în conformitate cu art. 43 C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.O.G. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.