Military court jurisdiction over corruption offenses despite civil court declination and perjury extension

Asupra conflictului negativ de competență de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 687/F din 23 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 300 C. proc. pen., art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și art. 28 C. proc. pen., a constatat nulitatea absolută a hotărârii de extindere a procesului penal și de declinarea competenței pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial în cauza privindu-l pe inculpatul lt. col. D.V. și, ca atare, nelegala sesizare a Tribunalului București cu judecarea acestei cauze.

În temeiul art. 42 și art. 39 C. proc. pen., a admis excepția de necompetență după calitatea persoanei invocată de procurorul de ședință și a declinat competența de soluționare a cauzei, privindu-l pe inculpatul lt. col. D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial.

În baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Miliar Teritorial și Tribunalul București, în cauză.

În motivarea hotărârii s-a arătat, în esență, că Tribunalul București nu a fost legal investit cu judecarea cauzei privind pe inculpatul lt. col. D.V., apreciind că se impune declinarea competenței în favoarea Tribunalului Militar Teritorial și, totodată, constatând existența conflictului negativ de competență, sesizarea, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. pen. a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând dispozițiile legale procesual penale de reglementare a competenței de soluționare a cauzei constată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare, că în cauză competența revine Tribunalului Militar Teritorial București.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului s-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 13/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția pentru combaterea corupției săvârșite de militari, emis la data de 28 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului lt. col. D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Cu judecarea acestuia a fost sesizat Tribunalul Militar Teritorial București, care s-a apreciat a fi legal sesizat, constatând regularitatea actului de sesizare în condițiile art. 300 C. proc. pen.

Totodată, această instanță a procedat la efectuarea cercetării judecătorești în cauză, audiind inculpatul și administrând probe.

La termenul din data de 27 iunie 2013 instanța, în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a extins procesul penal față de inculpatul lt. col. D.V. pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că le-a solicitat martorilor D.I., D.D.T., Z.S.I., B.I., G.G., I.B. să facă declarații mincinoase cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., infracțiune pentru care inculpatul lt. col. D.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 13/P/2010 din 28 iulie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., secția pentru combaterea infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.

Totodată a luat act că față de infracțiunea pentru care a fost extins procesul penal, procurorul a pus în mișcare acțiunea penala.

De asemenea, prin sentința penală nr. 15 din 27 iunie 2013 Tribunalul Militar Teritorial București a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către instanță și în baza art. 42 C. proc. pen., art. 34 lit. c), art. 35 alin. (2) și (3) și art. 27 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul lt. col. D.V. față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor publice dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în favoarea Tribunalului București, căruia i-a trimis dosarul cauzei.

A menținut sechestrul asigurator instituit în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpatului, până la concurența sumei de 231.100,02 RON.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Tribunalul, învestit în urma hotărârii de declinare pronunțată de către Tribunalul Militar Teritorial, a constatat următoarele:

Tribunalul Militar Teritorial a extins procesul penal pornit împotriva inculpatului lt. col. D.V. și pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., apreciind totodată că respectiva faptă nu are legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului (care are încă calitatea de militar) și ca atare nu este în competența materială a instanței militare, ci a celei civile, respectiv a judecătoriei, conform normelor de competență generală instituite prin dispozițiile art. 25 C. proc. pen.

Totodată, a apreciat că infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul este cercetat determină competența de a soluționa cauza, în întregul ei, a unei instanțe cu grad de tribunal și cum pentru una din infracțiunile deduse judecății, respectiv cea prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 42 C. pen. (cea pentru care s-a dispus extinderea procesului penal) competența aparține instanței civile, a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (2) și (4) C. proc. pen., privind competența în caz de conexitate și de art. 30 lit. a) C. proc. pen., privind competența teritorială, dispunând declinarea în favoarea Tribunalului București.

Se poate observa că Tribunalul Militar Teritorial, deși a apreciat că ne-am afla în prezenta unui caz de conexitate [art. 34 lit. c) C. proc. pen.] și că sunt incidente dispozițiile art. 35 C. proc. pen. privitoare la prorogarea de competență nu a procedat în prealabil, înainte de a dispune declinarea de competență la reunirea cauzelor în condițiile art. 36 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, nici nu ne aflăm în prezența mai multor cauze, ce se impun a fi reunite, ci a unei singure cauze și respectiv judecăți, al cărui obiect este definit de dispozițiile art. 317 C. proc. pen. (fapta și persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, cum este situația în speță, și la fapta și persoana la care se referă extinderea).

Înalta Curte apreciază că și în situația în care s-ar fi impus extinderea procesului penal, pentru fapta dedusă judecății reglementată de dispozițiile art. 317 C. proc. pen., competența de soluționare a Tribunalului Militar Teritorial este atrasă de norme speciale, respectiv art. 28 C. proc. pen. care reglementează competența după calitatea persoanei și după faptă.

Prin urmare, constatând că Tribunalul București nu a fost legal investit cu judecarea prezentei cauze privind pe inculpatul lt. col. D.V., Înalta Curte apreciază ca fiind corectă dispoziția instanței de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București.

În consecință, având în vedere și necesitatea asigurării unei bune înfăptuiri a justiției în raport cu stadiul cercetării judecătorești privitor la infracțiunile ce formează obiectul trimiterii în judecată a inculpatului D.V., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul D.V. în favoarea Tribunalului Militar Teritorial București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 octombrie 2013.