Fraud via false company documents and machinery leases: civil damages proof without expert valuation and authorship vs. complicity in continued fraud

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193 din 2 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, formulată de inculpata Șt.M., prin apărător.

I. în baza art. 215 alin. (l), (2), (3), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata V.E.V., la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, urmând a fi executată de inculpată, cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 724 din 25 aprilie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin. Dosarul penal nr. 219 din 9 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 864 C. pen., art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin dosarul penal nr. 390 din 3 mai 2007 a Curții de Apel Craiova.

S-a constatat că cele două pedepse de câte 3 ani închisoare sunt aplicate pentru infracțiuni concurente, iar în baza art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite în pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă care s-a cumulat aritmetic cu pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunile ulterior săvârșite, inculpata V.E.V. având de executat pedeapsa finală de 13 ani închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen., cu 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv, în lipsă, prin încheierea nr. 10 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 9 din 30 iunie 2010, pentru o perioadă de 30 zile, și care a fost pus în executare la data de 2 decembrie 2011 (data pronunțării prezentei sentințe), începând cu ora 10:30, cum astfel rezultă din încheierea din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a confirmat punerea în executare, potrivit art. 152 și 153 C. proc. pen.

Cu referire la dispozițiile art. 88 C. pen., art. 350 C. proc. pen., din durata pedepsei aplicată inculpatei, s-a dedus arestarea preventivă, la zi, menținându-se starea de arest fată de aceasta.

II. În baza art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen, art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata Șt.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpata Șt.M., în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (l) și (2) C. pen., art. 64 alin. (l) lit. a) teza Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei Șt.M., reținerea preventivă de 24 ore, de la 3 iunie 2010, ora 13 - 4 iunie 2010, ora 13.

III. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 320x alin. (l) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, ce urmează a fi executată de inculpatul R.G., în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (l) și (2) C. pen., art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului R.G., reținerea preventivă de 24 ore, de la 3 iunie 2010, ora 13-4 iunie 2010, ora 13, cât și durata arestării preventive de la 4 iunie 2010, la 18 februarie 2011.

IV. În baza art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.D.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (l) și (2) C. pen., art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.D.F., reținerea preventivă de 24 ore, de la 3 iunie 2010, ora 13 - 4 iunie 2010, ora 13, cât și durata arestării preventive de la 4 iunie 2010, la 18 februarie 2011.

V. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata D.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (l) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu art. 74 alin. (l) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, ce urmează a fi executată în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen., de către inculpata D.I.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (l) și (2) C. pen., art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei D.I., reținerea preventivă de 24 ore, de la 3 iunie 2010, ora 14 - 4 iunie 2010, ora 14, cât și durata arestării preventive de Ia 4 iunie 2010, la 18 februarie 2011.

VI. În baza art. 221 C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul R.S.C., cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (l) și (2) C. pen., art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata prevăzută de art. 82 C. pen., cu arătarea consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.S.C., reținerea preventive de 24 ore, de la 3 iunie 2010, ora 15:30 - 4 iunie 2010, ora 15:30.

A admis acțiunile civile formulate în procesul penal de către părțile civile SC P.A. SA, județul Alba, SC P.A. SRL Cornu, județul Prahova și SC C. SRL Mihăilești, județul Giurgiu, și în consecință:

A obligat, în solidar, pe inculpații Șt.M., R.G., D.I. și V.E.V., la despăgubiri civile către SC P.A. SA, județul Alba, în sumă de, 452.390,40 lei, cu dobânzile legale aferente sumei, calculate până la data achitării efective;

A obligat, în solidar, pe inculpații Șt.M., R.G., D.I. și V.E.V., la despăgubiri civile către partea civilă SC P.A. SRL Cornu, județul Prahova, în sumă de 15.672,77 lei, cu dobânzile legale aferente, calculate până la data achitării efective a sumei;

A obligat, în solidar, pe inculpații Șt.M., D.I., R.G. și V.E.V., să plătească părții civile SC C. SRL Mihăilești, județul Giurgiu, următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile, astfel:

- 508.188 lei, din care 317.688 lei reprezintă c/v unui buldoexcavator marca CASE 695S, iar diferența de 190.500 lei reprezintă beneficiul nerealizat de partea civilă (chiria utilajului), pe perioada 21 iulie 2009 - 16 noiembrie 2010, data constituirii de parte civilă, cu dobânzile legale calculate până la achitarea integrală;

- 374.280 lei, din care 182.280 lei reprezintă c/v unui încărcător frontal marca Leibherr 54, iar diferența de 192.000 lei, reprezintă beneficiul nerealizat de partea civilă pe perioada 25 iulie 2009 - 16 noiembrie 2010, data constituirii de parte civilă, cu dobânda legală calculată până la achitarea integrală.

A obligat, în solidar, pe inculpații Șt.M., D.I., R.G., F.D.F. și V.E.V., la plata sumei de 192.000 lei către aceiași parte civilă SC C. SRL Mihăilești, reprezentând beneficiul nerealizat (chiria utilajului), un încărcător frontal marca Leibherr 54, pe perioada 28 iulie 2009, până la 16 noiembrie 2010, data cererii de constituire de parte civilă.

În baza art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea către SC C. SRL Mihăilești a unui încărcător frontal marca Leibherr 54, identificat în procesul-verbal din 24 august 2009, cu seria sașiu 2891958, an de fabricație 1995, aflat în custodia SC A.C. SRL Craiova.

A respins acțiunea civilă formulată de SC R.U. București.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea actelor false întocmite de inculpați.

A obligat pe inculpații Șt.M., D.I., R.G., F.D.F. și R.S.C., la câte 600 lei, iar pe inculpata V.E.V., la 1.000 lei (din care 400 lei reprezintă onorariu apărător oficiu), cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 980/P/2009 din 28 iulie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. V.E.V. (în lipsă) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.

2. ȘT.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.; art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

R.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.; art. 25 raportat la art. 290 C. pen.; art. 291 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.

F.D.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (l), (2), (3), (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.

D.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen.; art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 293 alin. (2) C. pen.

R.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

În expozitivul actului de sesizare, a fost reținută următoarea situație de fapt:

La data de 17 august 2009, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost înregistrat dosarul penal nr. 622/P/2009, constituit în urma plângerii penale formulată de SC R.L.G. SRL București, împotriva reprezentanților SC S.C. SRL Craiova. Ulterior, față de această din urmă societate au formulat plângeri penale alte trei părți vătămate, respectiv SC P.A. SA, SC C. SRL Mihăilești, județul Giurgiu, și SC P.A. SRL Cornu, județul Prahova.

Întrucât faptele de înșelăciune sesizate în aceste plângeri erau conexe, s-a impus cercetarea lor în cadrul unui singur dosar penal, acesta primind numărul 622/P/2009, rezultând un prejudiciu total de aproximativ 1.700.000 lei.

Cercetările efectuate în cauză au evidențiat faptul că la comiterea infracțiunilor reclamate a participat și D.I., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, motiv pentru care, prin ordonanța nr. 622/P/2009 din 23 noiembrie 2009, s-a dispus declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, unde a fost înregistrată sub nr. 980/P/2009.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că prin intermediul SC S.C. SRL Craiova, în perioada iunie-august 2009, inculpații Șt.M., R.G., D.I., F.D.F. și V.E.V., au indus în eroare reprezentanții părților vătămate SC P.A. SA, județul Alba, SC P.A. SRL Cornu, județul Prahova, SC C. SRL Mihăilești, județul Giurgiu și SC R.L.G. SRL București, iar prin activitatea lor infracțională au generat un prejudiciu de aproximativ 1.700.000 lei.

Cercetările efectuate în legătură cu firma folosită la comiterea faptelor, respectiv SC S.C. SRL Craiova, au pus în evidență următoarele:

- la data de 18 martie 2009, numitul L.C. a preluat 95 % din părțile sociale ale SC S.C. SRL Craiova, devenind totodată și administrator unic;

- SC S.C. SRL Craiova a utilizat un singur cont bancar, iar singura persoană autorizată să dispună de cont a fost L.C., care, la data de 25 martie 2009, a depus specimen de semnătură în bancă;

- la momentul preluării societății, SC S.C. SRL Craiova avea o situație financiară bună și nu se afla în interdicție bancară de a utiliza file CEC în cadrul activității economice, după cum rezultă din scrisoarea de bonitate eliberată de B.R.D. – A.N.R. din Craiova, la data de 29 mai 2009;

- odată cu cesionarea majorității părților sociale, fostul administrator a predat lui L.C., 23 de instrumente de plată nefolosite. O parte din aceste documente bancare, au fost utilizate pentru inducerea în eroare a reprezentanților celor 4 societăți comerciale mai sus evidențiate, după ce în prealabil au fost semnate de L.C.

- verificându-se situația contului bancar al SC S.C. SRL, a rezultat că rulajul firmei, în perioada 25 martie - 27 iulie 2009, a fost de numai 10.779 lei, în contradicție cu situația prezentată părților vătămate;

- societatea folosită pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, deși avea profil de activitate în domeniul construcțiilor, nu a deținut personal de specialitate angajat și nu a desfășurat niciun fel de activitate economică specifică profilului autorizat. în perioada 1 martie 2009 - 31 iulie 2009, SC S.C. SRL Craiova figura doar cu 2 angajați, așa cum rezultă din adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Dolj nr. 193/S/282 din 12 februarie 2010, aceștia fiind D.M.M. și D.C.D.

După comiterea infracțiunilor de înșelăciune săvârșite în intervalul iunie-august 2009, SE S.C. SRL a fost cesionată în schimbul sumei de 2.000 lei, numitului G.D., din Craiova, persoană care, la momentul respectiv, avea afecțiuni medicale grave, decedând ulterior.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpați în raport cu fiecare parte vătămată reținută în rechizitoriu, constă în:

I. La data de 12 iunie 2009, prin fax, la SC P. SA Aiud s-a primit de la SC S.C. SRL Craiova o cerere de ofertă de preț pentru traverse din beton armat, cererea fiind semnată de directorul economic L.C.

După primirea ofertei, reprezenta SE P.A., B.N.S., a fost contactată telefonic de o persoană care s-a recomandat P.M. și a precizat că se ocupă cu aprovizionarea la SC S.C. SRL Craiova. În urma discuțiilor purtate s-a negociat vânzarea-cumpărarea de traverse din beton, motivându-se, în mod nereal, necesitatea achiziționării acestor produse prin faptul că SC S.C. SRL desfășoară lucrări de construcții a unei căi ferate industriale. Totodată, P.M. a precizat că va trimite din partea SE S.C. SRL Craiova un delegat cu documentele necesare perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

La data de 22 iunie 2009, la SE P. SA Aiud s-a prezentat inculpata Șt.M., având asupra sa o împuternicire din care rezulta în mod nereal că este director de marketing la SC S.C. SRL Craiova și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru un număr de 1.400 traverse din beton pentru cale ferată. Contractul în cauză a fost semnat de inculpata Șt.M., deși fusese anterior trimis prin poștă la SE S.C. SRL Craiova, în două exemplare, în vederea semnării de către administratorul L.C.

Termenul de plată a fost stabilit la 20 de zile de la livrare, conform înțelegerii telefonice dintre P.M. și B.N.S.

Cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a traverselor, inculpata Șt.M. a precizat reprezentantei părții vătămate, în mod mincinos, că SC S.C. SRL Craiova urmează să construiască o cale ferată industrială, fără a preciza locația, sens în care era necesară achiziționarea unor asemenea produse. Pentru a crea aparența unei activități legale, inculpata Șt.M. a prezentat la SE P. SA Aiud, un set de documente, printre care o împuternicire din care rezulta, în mod nereal, că este director marketing la SC S.C. SRL, fișa cu specimen de semnătură în copie, scrisoarea de bonitate bancară și o filă CEC semnată la rubrica trăgător, care a fost lăsată drept garanție pentru plata contravalorii traverselor. S-a stabilit ca traversele să fie ridicate cu mijloace de transport asigurate de cumpărător.

În aceeași zi, respectiv 22 iunie 2009, inculpatul R.G. s-a prezentat la punctul de lucru din Craiova, al SE A.T. SRL Giubega, unde a negociat cu reprezentantul societății, martorul B.L.A., închirierea mai multor auto-tiruri în vederea transportării traverselor de la SE P. SA Aiud, în orașul Filiași, județul Dolj. Cu această ocazie, inculpatul R.G. a scris o comandă la care a anexat și o bucată de hârtie pe care a menționat denumirea și adresa furnizorului de traverse. Prin raportul de expertiză nr. 314171 din 13 noiembrie 2009, s-a stabilit că scrisul de pe comandă și de pe hârtia anexată acesteia, a fost executat de inculpatul R.G. Martorul B.L.A. l-a recunoscut pe inculpatul R.G. ca fiind reprezentantul SC S.C. SRL Craiova, cu care a negociat contravaloarea transportului și modalitatea de plată, așa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere din 20 octombrie 2009.

Suma reprezentând contravaloarea transportului de 16.500 lei nu a fost achitată nici până în prezent de SC S.C. SRL Craiova, firmei de transport.

În ziua de 23 iunie 2009, inculpații Șt.M. și R.G., însoțiți de martorii T.I. și B.M., s-au deplasat la SC P. SA Aiud, în vederea ridicării traverselor, deplasarea făcându-se cu autoturismul martorului T.I., marca F.M., culoare închisă, înmatriculară în Bulgaria.

Inculpatul R.G. a ținut legătura telefonic cu reprezentantul firmei transportatoare, indicând locul de descărcare a traverselor, respectiv platforma betonată din fața SC U.M.F. Filiași. Discuțiile s-au purtat de la numerele de telefon 074021xxxx și 076550xxxx, ambele folosite de inculpatul R.G.

Transportul traverselor de la Aiud la Filiași s-a efectuat pe parcursul a 3 zile, respectiv în perioada 23 - 26 iunie 2009, operațiunile de descărcare fiind coordonate de inculpații Șt.M. și R.G., aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor D.G., directorul SC U.M.F. Filiași, M.D., conducător auto al firmei de transport și V.I. De la partea vătămata SC P. SA Aiud au fost ridicate un număr de 1080 bucăți traverse, în valoare totală de 452,390.40 lei.

Pe platforma SC U.M.F. SA Filiași s-a procedat la schimbarea mijloacelor de transport a traverselor, acestea fiind preluate si transportate în perioada 23 - 26 iunie 2009, de martorul D.I. la Mina D., jud. Gorj, din cadrul SC C.E.T. SA Turceni.

Martorul V.I., deservent al utilajului prin intermediul căruia s-au descărcat și încărcat traversele din mijloacele de transport, i-a recunoscut pe inculpații Șt.M. și R.G., arătând ca Șt.M. s-a recomandat contabilă, iar R.G. delegat la societatea care a adus traversele. Totodată, martorul V.I. a arătat că a încasat de la R.G. suma de 3.500 lei, reprezentând costul operațiunilor de descărcare-încărcare a traverselor pe platforma U.M.F. Filiași.

În discuțiile privind legalitatea depozitării traverselor de beton pe platforma U.M.F. Filiași, inculpatul R.G. s-a prezentat directorului SC U.M.F. SA Filiași sub identitatea falsă de „C.P.”, director la SC S.C. SRL Craiova, iar inculpata Șt.M. ca director de marketing la aceeași societate.

Traversele au fost vândute sub prețul de achiziție, în cadrul unui circuit comercial în care au fost implicate scriptic mai multe societăți, ultimul vânzător fiind SC M. SRL Slatina, reprezentată de B.S.R., care le-a livrat la valoarea de 297.500 lei, către SC C.E.T. SA, conform contractului de furnizare de produse nr. 446/ A din 22 iunie 2009, încheiat în urma participării la o licitație publică organizată de SC C.E.T. SA Turceni.

Cercetările efectuate în cauză au evidențiat faptul că traversele de cale ferată au fost ridicate de la partea vătămată SC PA SRL, în perioada 23 - 26 iunie 2009, și au fost recepționate de beneficiarul SC C.E.T. SA Turceni în același interval de timp, traseul urmat fiind Aiud-Filiasi-Mina D. La Mina D. au fost identificate un număr de 1000 bucăți traverse, iar la Filiasi, pe platforma din vecinătatea SC U.M.F. SA, un număr de 72 bucăți traverse abandonate (care au fost restituite părții vătămate la data de 08 septembrie 2009).

Cu ocazia audierii reprezentantului SC M. SRL Slatina – B.S.R., acesta a justificat proveniența celor 1000 bucăți traverse prin prezentarea unor facturi false, emise în cadrul unui circuit comercial în care au fost implicate scriptic SC R. SRL Craiova (administrată de M.M.C.) și SC A.P.C. SRL Slatina (administrată de I.F.).

Datele de emitere a acestor facturi (02 iunie - 11 iunie 2009) nu reflecta realitatea, in condițiile in care cercetările au stabilit cu certitudine intervalul in care bunurile au fost ridicate de la partea vătămată (23 - 26 iunie 2009), precum și faptul că traversele din beton identificate la SC C.E.T. SA Turceni, sunt cele vândute de către SC P.A. SA, către SC S.C. SRL Craiova.

Astfel, este de observat că data încheierii contractului de furnizare de traverse, respectiv 22 iunie 2009, între SC M. SRL și SC C.E.T. SA Turceni, coincide cu data prezentării inculpatei Șt.M. la SC P. SA Aiud, iar cantitatea de traverse ridicată de la furnizor este aproximativ aceeași cu cea prevăzută în contractul sus menționat. În acest fel se explică faptul că 80 bucăți traverse au rămas abandonate pe platforma U.M.F. Filiasi, întrucât cererea beneficiarului final, SC C.E.T. SA Turceni, a fost de 1000 bucăți traverse (în acest sens, a se vedea declarația inculpatului R.G., din care rezultă că cele 1000 bucăți traverse au fost achiziționate în urma solicitării numitului B.S.R., care oferea pe acestea o sumă de cel mult 100.000 lei, cu 350.000 lei mai puțin decât prețul de livrare practicat de producătorul SC P.A. SRL) împrejurare care înlătura posibilitatea procurării legale a unor astfel de produse.

Cu ocazia verificărilor efectuate la SC C.E.T. Turceni - Mina D. a rezultat că SC M.SRL Slatina a depus o declarație de conformitate pentru traverse, înregistrată sub nr. 9/21 mai 2009, eliberată de producătorul SC P. SA Aiud, beneficiarului R. SRL Craiova. Din adresa SC P. SA Aiud nr. 1410 din 14 mai 2010, rezulta ca aceasta declarație de conformitate nu reflecta realitatea, iar acest producător nu a avut nicio relație comercială cu SC R.

Din declarația reprezentantei SC P. SA AIUD a rezultat că în apropierea datei scadenței, persoana care a folosit identitatea de „P.M.” i-a precizat că va intra în concediu de odihnă, urmând ca reprezentarea SC S.C. SRL să fie asigurată de „C.P.”, care va răspunde la numerele de telefon 076998xxxx și 076732xxxx.

Din declarația inculpatei Șt.M. a rezultat că persoana care a folosit identitățile de „C.P.” și „C.P.” este în realitate inculpatul R.G. De asemenea, din declarațiile inculpaților Șt.M. și R.G. a rezultat că persoana care a folosit identitatea falsă de „P.M.” în relația cu SC P., este în realitate inculpata V.E.V.

S-a mai arătat că după comiterea faptei,inculpații Șt.M., R.G. („C.P.” sau „C.P.”) și V.E.V. („P.M.”), au întrerupt orice comunicare cu reprezentanții SC P.A. SA, nemaiputând fi contactați pentru clarificarea situației.

La data de 03 august 2009 în condițiile în care persoanele de contact din partea SC S.C. SRL Craiova, nu au mai răspuns la numerele de telefon folosite și nu și-au onorat obligația de plată a bunurilor achiziționate, SC P.A. SA, a introdus fila CEC primită de la inculpata Șt.M., în circuitul bancar, în vederea decontării, iar la data de 11 august 2008 a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil în cont și client aflat în interdicție bancară.

Prejudiciul a fost evaluat de reprezentantul SC P. SA Aiud la suma de 452.390,40 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal, cu mențiunea că la data de 08 septembrie 2009, s-au recuperat 72 de bucăți traverse din cele 80 abandonate pe platforma U.M.F. Filiași.

S-a susținut și faptul că, deși SC M. SRL Slatina a încasat integral de la SC C.E.T. Turceni contravaloarea celor 1000 traverse livrate, în suma de 297.500 lei, furnizorului SC P. SA Aiud, nu i-a fost achitată nicio sumă de bani.

Circuitul bancar al sumei achitate de SC C.E.T. SA Turceni a fost următorul: de la SC M. Slatina s-a virat în contul SC A.P.C. SRL suma de 166.000 lei, această societate virând suma de 187.167 lei la data de 25 iunie 2009, către SC R. SRL. La aceeași dată SC R. restituie suma încasată în contul SC A.P., de unde s-au retras sumele în numerar.

Potrivit declarației inculpatei Șt.M., a rezultat că SC R., administrată de M.M.C., a avut rolul de furnizor scriptic de traverse din beton către SC M. Slatina, astfel încât SC S.C. SRL, firma prin intermediul căreia s-a comis fapta de înșelăciune în dauna SC P.A., să nu apară în circuitul comercial. Totodată, rolul SC R. a fost și acela ca persoanele implicate în comiterea faptei să poată intra în posesia sumei obținute în urma valorificării traverselor.

Din aceeași declarație a rezultat că M.M.C. a acceptat introducerea firmei sale în circuitul comercial, urmare solicitării inculpatului R.G., urmând să primească un comision în sumă de 3000 lei, care nu i-a mai fost achitat.

Potrivit declarației inculpatului R.G. a rezultat că B.S.R. a achitat suma totală de 80.000 lei pentru cele 1000 bucăți traverse, iar din această sumă un procent de 25 % a fost achitat inculpatelor D.I. și V.E.V., conform înțelegerii inițiale. Din aceeași declarație a rezultat că inculpatului R.G. i-a revenit suma de 4000 lei.

S-a evidențiat și faptul că, în perioada comiterii infracțiunii de înșelăciune, inculpatul R.G. l-a contactat telefonic, în repetate rânduri, pe B.S., conform listingurilor telefonice obținute in baza autorizației emise de Tribunalul Dolj, de la operatorii de telefonie mobila.

Cercetările efectuate pentru lămurirea participației penale în cazul prejudicierii SC P. SA Aiud au pus în evidență următorul mod de operare:

Inculpata V.E.V. a desfășurat acțiuni de identificare a furnizorului, a asigurat corespondența telefonică cu reprezentanții SC P. SA Aiud, folosind identitatea falsă de „P.M.”, iar inculpata D.I. a întocmit cererea de ofertă semnată de director economic C.L. și împuternicirea prin care a atestat, in mod nereal, calitatea inculpatei Șt.M. de director marketing la SC S.C. SRL Craiova. Aceste aspecte rezultă din declarațiile inculpaților Șt.M. și R.G. și a învinuitului B.A.I., listingurile telefonice obținute de la operatorii de telefonie mobilă, declarația reprezentantului părții vătămate, B.N.S.

În antetul documentelor folosite la inducerea în eroare a societății SC P. SA Aiud a fost menționat un număr de telefon la care răspundea inculpata V.E.V.

II. La data de 02 iulie 2009, în urma solicitării telefonice din partea unei persoane care s-a recomandat „B.I.”, precizând că reprezintă SC S.C. SRL Craiova, partea vătămata SC P.A. SRL Cornu, prin administrator M.E.D., a trimis o oferta cu produse pe care această societate le comercializează la adresa de e-mail SC S.I.C.

La scurt timp s-a primit o comandă telefonică din partea acestei societăți, stabilindu-se cu „B.I.”, ca plata mărfii să se facă la 15 zile cu filă CEC, iar transportul să fie asigurat de firma furnizoare.

La data de 10 iulie 2009, la solicitarea persoanei care s-a recomandat „B.I.”, s-au livrat prin delegatul SC P.A. SRL – T.V., mărfurile comandate (detergent, înălbitor, detartrant, saci menaj, caserole, șervețele, etc.), în valoare totală de 15.672,77 lei. Martorul T.V. s-a întâlnit la stația Peco O.M.V. de la intrarea în municipiul Craiova, cu inculpata Șt.M., care s-a prezentat acestuia sub o identitate falsă de „I.P.", precizându-i că este contabilă în cadrul SC S.C. SRL Craiova. Aceste aspecte au rezultat din declarația martorului T.V. și procesul verbal de recunoaștere după fotografie din 02 noiembrie 2009.

Inculpata Șt.M. a însoțit transportul cu mărfuri și a coordonat operațiunile privind descărcarea produselor la un depozit situat în zona fostelor hale „C.", vis-a-vis de complexul comercial M., din municipiul Craiova.

Totodată, aceasta a predat o filă CEC delegatului părții vătămate, achitându-i contravaloarea transportului, în cuantum de 300 lei. Cu aceeași ocazie a mai predat un bilet pe care era scris contul bancar al SC S.C. SRL, necesar completării filei CEC de către furnizor, în vederea decontării la termenul scadent.

Raportul de expertiză existent la dosar a pus in evidență ca scrisul de pe acest bilet a fost executat de către inculpatul R.G.

Instrumentul de plată primit de SC P.A. SRL Cornu, a fost introdus în bancă în vederea decontării, fiind refuzat la data de 30 iulie 2009, pentru lipsă totală de disponibil în cont. După refuzul la plată, partea vătămată, prin reprezentantul legal, M.E.D., a încercat să contacteze reprezentanții SC S.C. SRL Craiova, însă nu s-a mai reușit acest lucru. Astfel, SC P.A. SRL a fost prejudiciată, aceasta constituindu-se parte civilă în procesul penal cu suma de 15.672,77 lei, prejudiciul nefiind acoperit până în prezent.

Actele de urmărire penală au reliefat, și în acest caz, participația penală a inculpatei V.E.V., care s-a prezentat sub identitatea falsă „B.I.", și Șt.M., ce a folosit identitatea falsă de „I.P.", declinându-și, în mod nereal, calitatea de contabil la SC S.C. SRL Craiova.

Din declarația inculpatului R.G., a rezultat că bunurile au fost achiziționate prin intermediul SC S.C. SRL Craiova, la inițiativa inculpatelor D.I. și V.E.V., care s-au ocupat și de valorificarea acestora.

Inculpații R.G. și Șt.M. au recunoscut în declarațiile date că au primit pentru uzul personal anumite cantități de produse din cele achiziționate de la SC P.A. SRL.

III. Prin intermediul SC S.C. SRL Craiova, în lunile iulie - august 2009, inculpata V.E.V., declinându-și identitatea falsă „I.P.", a purtat discuții telefonice cu reprezentanții părților vătămate SC C. SRL Mihăilești și SC R.L.G. SRL București, în vederea închirierii unor utilaje de construcții, prezentând, în mod mincinos, că societatea pe care o reprezintă are volum mare de lucrări de construcții în diferite locații, ce impune folosirea unor astfel de utilaje.

După aceste negocieri inițiale, derulate telefonic, la cele două părți vătămate s-a prezentat inculpata Șt.M., care și-a declinat identitatea reală pentru a nu crea suspiciuni reprezentanților părților vătămate, atribuindu-și, în schimb, calități neadevărate în cadrul SC S.C. SRL Craiova, rezultate din prezentarea unor documente false, întocmite de inculpata D.I.

De asemenea, inculpata Șt.M., pentru a menține în eroare reprezentanții pârtilor vătămate, a susținut în cadrul discuțiilor purtate cu aceștia, aceleași aspecte nereale privind activitatea economică a SC S.C. SRL Craiova (respectiv, executarea unor lucrări de construcții în diferite locații din județele Dolj și Gorj).

S-a mai susținut că inculpata Șt.M. în realizarea scopului propus, respectiv acela de a înșela deținătorii utilajelor, a predat instrumente de plată (file CEC și bilete la ordin), cu titlu de garanție pentru plata chiriei utilajului, solicitând ca achitarea contravalorii acesteia să fie efectuată la termen.

Contractele de închiriere încheiate cu reprezentanții părților vătămate au avut caracter fraudulos, fiind modalitatea prin care inculpații au reușit scoaterea utilajelor de construcții din sfera de dispoziție a deținătorilor legali, în scopul înstrăinării imediate, fără drept, la prețuri mult sub valoarea de piață. Valoarea totală a acestor utilaje a fost estimată de părțile vătămate la aproximativ 1.300.000 lei.

Utilajele au fost transportate în municipiul Craiova, în principal în zona aeroportului, unde se executau lucrări de construcții de către alte firme, iar prezența utilajelor în zonă nu era suspectă.

S-a subliniat că activitatea inculpaților a fost una planificată anterior, fapt rezultat din declarația martorului I.A., care l-a indicat pe inculpatul F.D.F. ca fiind persoana care i-a solicitat finanțarea unei astfel de afaceri, martorul percepând-o ca fiind una nelegală, refuzând propunerea.

Cercetările au pus în evidență faptul că inculpații nu au avut niciun moment intenția de a folosi utilajele de construcții închiriate în cadrul contractelor încheiate, ba mai mult, imediat după preluarea acestora, s-au demarat activități de înstrăinare fără drept.

Prejudicierea SC C. SRL Mihăilești s-a realizat prin următoarele acțiuni concrete, după cum urmează:

Conform declarației administratorului SC C. SRL Mihăilești – C.l., a rezultat că în data de 17 iulie 2009 a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat „I.P.", director la SC S.C. SRL Craiova, solicitând închirierea unui buldoexcavator, în legătură cu care a afirmat că îi este necesar pentru efectuarea unor lucrări de canalizare. În cadrul discuțiilor telefonice s-a stabilit că la locul unde se află parcat utilajul, va fi trimis un delegat din partea firmei, cu documentele necesare încheierii unui contract de închiriere, respectiv, bilet la ordin, filă CEC, o delegație pentru ridicare de mărfuri. Contractul de închiriere transmis prin e-mail, urma să fie adus semnat și ștampilat odată cu prezentarea persoanei delegate să ridice utilajul.

Astfel, la data de 21 iulie 2009, la intrarea în mun. Ploiești, unde se afla buldoexcavatorul, s-a prezentat inculpata Șt.M., având asupra sa documentele necesare preluării utilajului. Partea vătămată C.l. a arătat că în cadrul discuțiilor purtate cu inculpata Șt.M., aceasta a susținut, în mod nereal, că SC S.C. SRL Craiova, execută lucrări de construcții pe str. Râului din Craiova, la Rânca, în județul Gorj, împrejurări care impun folosirea unui astfel de utilaj.

În ceea ce privește plata contravalorii chiriei utilajului, inculpata Șt.M. a plătit cu numerar, în avans, suma de 1500 lei, iar pentru diferență, a completat un bilet la ordin semnat și ștampilat, scadent la 28 iulie 2009, lăsând garanție și o filă CEC în alb. Din declarația inculpatei Șt.M. rezultă că deplasarea la Ploiești a făcut-o la solicitarea inculpatei V.E.V., de la care a primit documentele și suma sus-menționată, prin intermediul inculpatului R.G.

În ziua deplasării la Ploiești, conform declarației martorului H.D.S., reprezentant al firmei de transport I.A. SA București-punct de lucru Craiova, inculpata V.E.V., declinându-și aceeași identitate falsă de „I.P.", a negociat condițiile efectuării transportului utilajului - buldoexcavator, pe ruta Ploiești- Craiova.

Buldoexcavatorul a fost transportat din Ploiești în mun. Craiova, in zona Aeroport.

Inculpata V.E.V., motivând existenta unor lucrări ample de construcții, a mai solicitat telefonic părții vătămate C.I. închirierea a încă două utilaje, încărcătoare frontale, urmând ca, ulterior, sa fie încheiat un act adițional la contractul inițial. Utilajele au fost transportate de firma de transport SC C.A.S.S.A.S. SRL Craiova, reprezentata de martorul B.R., ce fusese contactat din partea SC S.C. SRL Craiova, de către inculpata V.E.V., și care s-a prezentat sub aceeași identitate falsă, de „I.P.".

Transportul celor două utilaje a fost efectuat, în data de 25 iulie 2009, respectiv 28 iulie 2009, iar locurile de descărcare au fost în mun. Craiova, unul în cartierul Brestei, zona Dispensarului Cornele, iar cel de-al doilea, tot în zona Aeroport Craiova, unde fusese descărcat și primul utilaj - buldoexcavatorul. Cele două utilaje nu au fost însoțite de reprezentanți ai SC S.C. SRL Craiova.

Introducând la plată biletul la ordin și constatând că nu există disponibil în contul SC S.C. SRL Craiova, și în condițiile în care, încercând să contacteze reprezentanții acestei societății pe numerele de telefon cunoscute, a constatat că acestea erau închise, partea vătămată C.I. a realizat că fusese înșelat. Astfel, în ideea localizării și recuperării utilajelor, i-a transmis un mesaj vocal la telefonul cu nr. 075432xxxx, numitei „I.P.", în vederea oferirii spre închiriere a unui alt utilaj, fiind contactat a doua zi de către aceasta, care a și fost de acord cu propunerea.

În acest sens, partea vătămată C.I. a echipat un încărcător frontal marca Liebherr 541 cu un dispozitiv de localizare prin satelit (G.P.S.), ce a fost preluat și transportat prin intermediul firmei de transport SC D. SRL Podari, fiind descărcat în zona Aeroport Craiova, în data de 13 august 2009. Utilajul a fost monitorizat de partea vătămată care s-a deplasat în Craiova, ocazie cu care în data de 15 august 2009, a constatat că acesta a fost deplasat până la poarta de acces a SC A. SRL Craiova, firmă ce avea ca obiect colectarea de deșeuri metalice.

La scurt timp, lângă utilajul respectiv a parcat un autoturism marca H.A., de culoare argintie, în care se afla o femeie de sex feminin, însoțită de mecanicul ce deplasase utilajul până la SC A. SRL Craiova.

Partea vătămată C.I. a recunoscut persoana de sex feminin ca fiind inculpata D.I. Conform procesului verbal din 12 octombrie 2009 aceasta a fost legitimată de organele de poliție anunțate prin serviciul 112 și a justificat că se afla în zonă, fiind la plimbare, aspect apreciat ca neverosimil în condițiile în care drumul se înfunda.

În sensul acestei din urmă idei, a fost invocat și faptul, nelipsit de relevanță, anume că ziua mai sus arătată coincidea cu sărbătoarea Sfintei Măria, când societatea SC A. nu avea program, de lucru, ca, de altfel, și celelalte societăți comerciale. In prezența organelor de poliție utilajul a fost preluat de partea vătămată C.I., iar după acest incident legătura cu reprezentanții SC S.C. SRL Craiova, nu s-a mai putut realiza.

Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit că încărcătorul frontal Liebherr 541 seria șasiu 289195, închiriat de la SC C. SRL Mihăilești, a fost vândut de către inculpatul F.D. la SC A. SRL Craiova, ca deșeu metalic, în schimbul sumei de 4500 euro (echivalent în lei), în data de 12 august 2009. Din declarația martorului D.C.A., a rezultat că utilajul i-a fost vândut de inculpatul F.D.F., care i-a precizat că acesta îi aparține. În acest sens, cei doi s-au deplasat în zona magazinului S., unde se afla parcat utilajul, negociind în raport de caracteristicile acestuia, prețul, martorul cumpărător constatând că era în stare de funcționare.

La întocmirea documentului de predare-primire, inculpatul F.D.F. a prezentat cartea de identitate aparținând martorului Ț.G.S., din Craiova, iar acesta din urmă a negat că ar fi înmânat vreunei alte persoane cartea sa de identitate în scopul folosirii la vânzarea utilajului.

Din declarația inculpatului F.D.F. rezultă că actul de identitate i-a fost pus la dispoziție de către inculpata D.l., împrejurare ce întărește concluzia că s-a urmărit ascunderea persoanelor implicate și îngreunarea posibilității de identificare a acestora.

Din declarația martorului C.C., audiat la urmărirea penală, că folosirea unui document de legitimare al altei persoane a fost o activitate premeditată, în condițiile în care, la un moment dat, inculpatul F.D., în timp ce se afla în mașină cu acesta, i-a precizat telefonic inculpatei D.l. „să pregătească buletinul pentru a merge să ia banii”.

Din declarația martorului D.C.A. a rezultat că, deși a fost înșelat de inculpatul F.D.F., care s-a prezentat în mod nereal drept proprietarul bunului, pricinuindu-i-se astfel o pagubă, acesta nu se constituie parte civilă în procesul penal, consimțind să dea declarație în calitate de martor.

Din aceeași declarație a mai rezultat că ulterior demarării cercetărilor, în toamna anului 2009, inculpatul F.D.F., s-a interesat dacă organele de poliție i-au cerut martorului să recunoască și o femeie, D.C.A. comunicându-i că nu a primit o asemenea solicitare.

Referitor la același utilaj - încărcător frontal, cercetările au mai stabilit că anterior vânzării la SC A. SRL, inculpatele V.E.V. și D.l., au încercat înstrăinarea lui către martorul Z.A.C., administrator la SC C.C. SRL Iași, în perioada 8 - 9 august 2009, pentru suma de 20.000 - 25.000 euro.

Cele două inculpate s-au deplasat cu autoturismul marca H.A., de culoare argintie, condus de inculpata D.l. și de martorul V.C.C., însoțind utilajul ce era transportat pe un trailer condus de martorul B.M.G. Inculpata D.l. i-a plătit acestuia transportul în sumă de 3000 lei până în localitatea Roman, jud. Neamț, unde s-a încercat vânzarea utilajului, rămasă fără rezultat datorită refuzului martorului Z.A.C., determinat de caracteristicile tehnice necorespunzătoare ale acestuia.

Mai mult, a mai fost invocat și faptul că, și după refuzul manifestat, martorul a fost sunat, insistându-se de către inculpata V.E.V. vânzarea utilajului contra sumelor de 1000 euro, reprezentând contravaloarea transportului, urmând să se plătească ulterior diferența de 8000 euro.

Inculpatele V.E.V. și D.I. au fost recunoscute de martorul Z.A.C., după fotografii, conform proceselor verbale de prezentare pentru recunoaștere.

Martorul B.M.G. a declarat că utilajul a fost descărcat la întoarcerea de la Roman, în Craiova, în zona magazinului S., unde, la câteva zile, a fost prezentat martorului D.C.A., de către inculpatul F.D.F.

Din cercetările efectuate a rezultat și faptul că buldoexcavatorul, și cel de-al doilea încărcător frontal, închiriate de la SC C. SRL Mihăilești, prin SC S.C. SRL Craiova, au fost înstrăinate de inculpata D.I., prin intermediul martorului O.D. Acesta din urmă a declarat că încărcătorul frontal a fost vândut pentru suma de 7000 euro, iar referitor la buldoexcavator nu a putut preciza prețul la care a fost vândut. Potrivit declarației martorului, cele două utilaje au fost cumpărate de un om de afaceri arab, stabilit în Anglia.

Acest aspect a fost confirmat și de învinuitul B.A.I. care, în discuțiile cu inculpatul R.G., a aflat că unul dintre cele 2 utilaje a fost vândut de inculpata D.I., prin intermediul lui O.N., iar banii obținuți au fost împărțiți între aceasta și inculpatul R.G. (în acest sens, au fost invocate împrejurările rezultate din convorbirile purtate învinuitul B.A.I. și inculpatul R.G., la data de 3 august 2009, ora 23:51

Anterior vânzării, încărcătorul frontal a fost prezentat martorului O.D., utilajul respectiv aflându-se parcat lângă punctul de lucru al SC R.S. SRL, administrată de inculpatul R.S.C.

Cu privire la acest utilaj, cercetările au mai pus în evidență și faptul că a fost adus în acest loc de inculpatul F.D.F., în vederea efectuării unor reparații de către inculpatul R.S.C., precum și faptul că inculpatul R.G. a încercat să-l pornească, însă nu a reușit. Aceste împrejurări rezultă din declarațiile inculpaților R.S.C., precum și din declarația martorului T.I.

Cu ocazia audierii martorului O.D. a rezultat că acesta a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o ofertă de vânzare a 2 utilaje din partea SC C. SRL Mihăilești, respectiv a unui încărcător frontal Liebherr L 541 la prețul de 10.000 euro și un buldoexcavator JCB (4CX) cu prețul de 15.000 euro, a căror înstrăinare a intermediat-o.

Din verificările efectuate a rezultat că oferta respectivă a fost făcută de SC C. SRL Mihăilești către SC S.C. SRL Craiova, în termenii unei închirieri a celor 2 utilaje, iar în ceea ce privește buldoexcavatorul JCB, înscris în ofertă, în realitate, acesta a fost un buldoexcavator Case S 695.

Concluzia desprinsă a fost aceea că cele două utilaje înstrăinate prin intermediul martorului O.D. sunt utilajele închiriate fraudulos de la SC C. SRL Mihăilești.

IV. în luna iulie 2009, inculpatele V.E.V., D.I. și Șt.M. au indus în eroare și prejudiciat reprezentanții SC R.L.G. SRL București, de la care au închiriat fraudulos un excavator marca Komatsu PC 450.

Acțiunile de inducere în eroare au constat în prezentarea SC S.C. SRL Craiova, ca o societate care efectua lucrări de construcții în diferite locații din județele Gorj și Dolj, precum și prezentarea unor documente întocmite în fals de inculpata D.I., reprezentând o împuternicire din care rezulta, în mod nereal, că inculpata Șt.M., este șef serviciu aprovizionare la SC S.C. SRL Craiova.

Din declarația martorului P.V. a rezultat că, în ziua de 26 iulie 2009, a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a recomandat „P.", precizând că a doua zi va trimite un delegat de la SC S.C. SRL Craiova, în vedere semnării contractului de închiriere și predare a utilajului.

Din declarația părții vătămate P.V.P. a rezultat că a fost contactat prin e-mail și telefon de către administratorul SC S.C. SRL Craiova, acesta prezentându-se ca fiind L.C., cât și de inculpata Șt.M., care s-a prezentat ca fiind acționar la aceeași societate.

La data de 27 iulie 2009, inculpata Șt.M., însoțită de martorul T.I., s-a deplasat în localitatea Mătăsan, județul Gorj, pentru semnarea contractului de închiriere și ridicarea utilajului. Și cu această ocazie, inculpata Șt.M. a precizat, în mod nereal, că utilajul este necesar, deoarece firma SC S.C. SRL Craiova, avea lucrări de excavație în localitatea Ghercești, județul Dolj.

Contractul de închiriere a fost semnat de către inculpata Șt.M., care a prezentat din partea SC S.C. SRL Craiova, o împuternicire întocmită în fals de inculpata D.I., din care rezulta că sus-numita este șef serviciu aprovizionare la societatea beneficiară, respectiv o copie a cărții de identitate, cât și o filă CEC, lăsată garanție.

Utilajul a fost transportat în zona Aeroport Craiova, cu un trailer condus de martorul M.G.

După încheierea contractului, pe data de 29 iulie 2009, urma ca deserventul utilajului, aparținând SC R.L.G. SRL București, să se deplaseze în zona Ghercești, pentru a începe lucrările, însă în aceeași zi reprezentanții acestei societăți au fost contactați telefonic de inculpata Șt.M., aceasta solicitând ca lucrările să înceapă în ziua de 30 iulie 2009, întrucât nu se rezolvase cazarea deserventului.

În data de 30 iulie 2009, martorul P.V., s-a deplasat împreună cu deserventul în zona Ghercești, unde inculpata Șt.M. susținea că se execută lucrări de construcții, ocazie cu care a constatat că excavatorul fusese luat, iar lucrările ce se desfășurau în zonă, nu aveau legătură cu firma SC S.C. SRL Craiova. În acest sens, a încercat contactarea telefonică a reprezentanților SC S.C. SRL, pe numerele de telefon cunoscute, însă acest lucru nu a mai fost posibil, întrucât telefoanele erau închise.

La data de 14 august 2009, utilajul marca Komatsu a fost identificat pe raza comunei Podari, județul Dolj, în timp ce era staționat, fiind însoțit de inculpatul R.S.C., care a susținut la momentul respectiv că acesta îi aparține.

Din cercetări a rezultat că utilajul în cauză a fost deținut, atât de inculpatul F.D.F., cât și de inculpatul R.G., fiecare dintre ei încercând să-1 înstrăineze, independent, inculpatului R.S.C., pentru a obține un folos material numai pentru sine, fapt ce a generat un conflict între aceștia.

Aceleași cercetări legate de utilajul mai sus arătat au evidențiat și faptul că la comiterea infracțiunii de înșelăciune, mai sus descrisă, au participat inculpații Șt.M., V.E.V., D.I., R.G., R.G.C. și F.D.F. Participația penală a acestora se desprinde din declarațiile părții vătămate, martorilor P.V., T.I., A.D., I.P., Z.G., M.G., declarațiile inculpaților Șt.M., R.S.C. și R.G., declarația învinuitului B.A.I., precum și din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor (dintre B.A.I. și R.S.C., din 14 august 2009 ora 20:36; dintre B.A.I. și R.G., din 14 august 2009, ora 20:38; dintre B.A.I. și R.S.C., din 14 august 2009, ora 20:42; dintre B.A.I. și R.S.C., din 15 august 2009, ora 08:05;

- dintre B.A.l. și R.G., din 07 august 2009, ora 14:11; dintre B.A.l. și R.S.C., din 07 august 2009, ora 18:19; dintre B.A.l. și R.S.C., din 07 august 2009, ora 18:19; dintre B.A.l. și F.D.F. din 11 august 2009, ora 12:31; dintre B.A.l. și F.D.F., din 11 august 2009, ora 12:55).

Referitor la participația penală a inculpaților, actul de sesizare a instanței a mai reținut următoarele:

Cu ocazia audierii inculpata Șt.M. a recunoscut parțial faptele comise, în declarațiile date susținând ca a acționat în relația cu părțile vătămate în calitate de angajat al SC S.C. SRL Craiova.

Din probatoriul administrat nu s-a putut reține că aceasta nu a acționat deliberat, câtă vreme, deși nu avea vreo calitate în cadrul SC S.C. SRL Craiova, urmând o conduită ce se circumscrie acțiunilor ce formează elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, și-a adus o contribuție însemnată la inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate, prezentându-le acestora date ne reale, privind activitatea societății, și atribuindu-și, de asemenea, calități mincinoase.

Împrejurarea că nu există nici un raport de muncă între aceasta și SC S.C. SRL Craiova (contractul prezentat nefiind înregistrat la I.T.M. Dolj), precum și împrejurarea că nu a fost retribuită pentru activitatea desfășurată, fiind vorba, de fapt, de o activitate infracțională desfășurată pe parcursul a două luni, denotă că inculpata cunoștea natura acțiunilor întreprinse și finalitatea acestora, că a fost de acord cu modul în care acestea se derulau, participând activ la săvârșirea tuturor actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune.

În concret, inculpata era cea care, după purtarea unor discuții telefonice cu reprezentanții societăților păgubite de către inculpata V.E.V., se prezenta la sediul acestor societăți, atribuindu-și diferite calități mincinoase în cadrul SC S.C. SRL Craiova, uneori prezentându-se sub identități false, precizând, totodată, împrejurări necorespunzătoare adevărului cu privire la activitatea acestei societăți și reușind astfel, prin manoperele folosite, să-i inducă în eroare și să-i determine să încheie contractele de vânzare - cumpărare sau închiriere.

Chiar dacă s-ar reține că nu a acționat din proprie inițiativă, s-a mai susținut în rechizitoriu, că nu se poate aprecia că, realizând aceste acțiuni, inculpata nu avea reprezentarea că săvârșește o activitate ilicită, aceasta cu atât mai mult cu cât, fie pentru a crea reprezentanților societăților comerciale păgubite o reprezentare greșită asupra realității, fie pentru, a ascunde urmele activității infracționale pe care ea și ceilalți coinculpați au realizat-o, a întocmit sau semnat diverse înscrisuri care aveau un conținut necorespunzător realității.

A fost invocată ca relevantă în acest sens este și convorbirea telefonică purtată de inculpată cu un bărbat „M.", la data de 30 octombrie 2009, ora 12:43:

Probatoriul administrat în cauză, constituit din cele rezultate din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, procesele-verbale de confruntare, procese-verbale de recunoaștere din grup, înscrisuri și procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice a pus în evidență următoarea participația penală a inculpatei Șt.M.:

Astfel, aceasta

- s-a prezentat cu exemplarele contractelor de închiriere (trimise inițial prin e-mail de părțile vătămate SC P.A. SA, SC C. SRL Mihăilești și SC R.L.G. SRL București, către SC S.C. SRL Craiova), în calitate de director marketing, șef serviciu aprovizionare și reprezentant legal al SC SRL Craiova, în vederea preluării traverselor și utilajelor;

- a predat instrumente de plată (file CEC și bilete la ordin semnate de administratorul SC S.C. SRL Craiova), părților vătămate, drept garanții pentru, plata contravalorii chiriei utilajelor;

- a semnat procesul verbal de predare-primire a excavatorului marca Komatsu, încheiat cu reprezentantul SC R.L.G. SRL București;

- a semnat și stampilat în contractul de închiriere a excavatorului marca Komatsu, corectarea denumirii SC S.C. SRL Craiova, deoarece se menționase inițial o denumire greșită;

- a achitat în două rânduri sume de bani reprezentând contravaloarea transportului unuia dintre utilajele ridicate de la S.C. C. SRL Mihăilești, reprezentantului SC I.A.H. – D.S.;

- a întocmit avizul de însoțire a încărcătorului frontal marca Liebherr, pe care inculpata D.I. a încercat să-l înstrăineze către martorul Z.A.C., administrator la SC C.C. SRL Iași;

- a întocmit în fals un aviz de însoțire în data de 14 august 2009, pentru excavatorul Komatsu, la solicitarea inculpatului R.G., în care se menționa destinația Calafat, pentru a justifica deplasarea utilajului în zona Podari, județul Dolj, unde a fost oprit de organele de poliție pentru verificări. Cercetările efectuate au stabilit că utilajul era transportat de inculpatul R.C. la balastiera din comuna Țuglui, județul Dolj, aparținând SC A. SRL, administrată de martorul l.P., pentru a fi ascuns și a nu fi găsit de inculpatul F.D.F., care și el a încercat vânzarea utilajului către inculpatul R.S.C.;

- a semnat două procese verbale datate 12 iulie 2009 și 28 iulie 2009, prin care se atesta în fals că a predat administratorului L.C. un buldoexcavator (volă), Komatsu tip PC, respectiv traverse TI 349K-800 bucăți și facturile nr. 0032,0033, 0034,0035,0036, ce au fost puse la dispoziție de inculpatul R.G., după comiterea faptelor, așa cum rezultă din declarația acesteia;

- a folosit documentele; necesare inducerii în eroare a părților vătămate întocmite în fals de inculpata D.I., cunoscând că acestea nu reflectă realitatea;

- a prezentat calitatea falsă de director marketing, susținând că SC S.C. SRL Craiova, urmează să efectueze lucrări de construcție a unei căi ferate, coordonând activitatea de transport și de descărcare a traverselor pe platforma U.M.F. Filiași.

În declarațiile date, inculpatul R.G. a recunoscut și regretat faptele comise.

Probatoriul administrat în cauză,, constituit din cele rezultate din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de confruntare, procese verbale de recunoaștere din grup, înscrisuri și procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice a pus în evidență următoarea participație penală a inculpatului R.G.:

- a scris pe comanda predată de inculpata Șt.M., martorului H.D., numele societății S.C. SRL Craiova;

- a vândut inculpatului R.S.C. excavatorul marca Komatsu cu suma de 45000 euro, primind 20000 euro, iar diferența urma să o primească în septembrie 2009, după cum rezultă din declarațiile inculpaților R.S.C., Șt.M. și învinuitului B.A.I., cât și din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate cu aceștia;

- a făcut demersuri în vederea găsirii unor cumpărători pentru celelalte utilaje după cum rezultă din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate cu învinuitul B.A.I.;

- i-a înmânat inculpatei Șt.M. două procese verbale datate 12 iulie 2009 și 28 iulie 2009, întocmite de inculpata D.l., prin care se atesta în fals că inculpata Șt.M. a predat administratorului L.C., un buldoexcavator (volă), Komatsu tip PC, respectiv traverse TI 349K-800 bucăți, cât și facturile nr. 0032,0033, 0034,0035,0036;

- a comunicat telefonic cu inculpații. Șt.M., F.D.F., D.l. și V.E.V. și învinuitul B.A.I., așa cum rezultă din listingurile telefonice puse la dispoziție de operatorii de telefonie mobilă;

- a determinat-o pe inculpata Șt.M. să întocmească în fals un aviz de însoțire a mărfii pentru a justifica deplasarea excavatorului Komatsu în zona Podari;

- a desfășurat activități de înlesnire a inducerii în eroare și prejudicierea SC P. SA Aiud (a comandat transportul, a coordonat încărcarea, descărcarea traverselor, a încasat contravaloarea traverselor, achitând inculpatelor D.l. și V.E.V. comisionul solicitat de acestea, etc.).

Cu ocazia audierii, inculpata D.l. nu a recunoscut faptele comise.

Probatoriul administrat în cauză, constituit din cele rezultate din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de confruntare, procese verbale de recunoaștere din grup, înscrisuri și procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice a pus în evidență următoarea participație penală a inculpatei D.l.:

În cursul urmăririi penale a încercat prin intermediul unei persoane din anturajul său, pe nume „R.", influențarea inculpatei Șt.M., în sensul de a nu da declarație la procuror, decât în prezența unui apărător ales de aceasta (a se vedea convorbirile telefonice purtate în mediul ambiental între inculpata Șt.M. și acest „R.").

Din procesul verbal de redare rezumativă a conținutului dialogului ambiental purtat la data de 28 aprilie 2010 între inculpata Șt.M. (D.l.) și martorul „Remus” (D2) au rezultat următoarele:

„Dl — Eu chiar aș vrea să am o discuție cu el. D2 - Nu știu doamnă. Problema e că .. Bine că mi-ați răspuns la telefon, se poate pune avocat acolo că știți cum e, dacă nu ai avocat e nașpa. Însă trebuie s-o ții p-aia angajat (un Dl vorbește la telefon). Eu vă spun ce am văzut cu ochii mei. Am să vă aduc o xerocopie să vedeți declarațiile ălora de la .. (nn neinteligibil) le-am văzut acolo (nn cu voce f. scăzută): De I. știe numai .. (nn neinteligibil) și S.R.I.-ul.”

Cu privire la participația inculpatei D.I. a fost apreciată ca relevantă afirmația martorului T.I., care în declarația dată precizează că în discuțiile purtate cu inculpatul F.D.F., acesta din urmă a afirmat despre el și Șt.M. „ca sunt marionete, iar D.I., nevasta mea, este cea care dictează”.

Referitor la inculpata D.I., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, actul de sesizare a instanței a mai subliniat că, gradul de pericol social al faptelor sale ar fi dat, în primul rând, de calitatea acesteia, că activitatea sa infracțională afectează direct, prin percepția creată la nivelul opiniei publice, un întreg corp profesional.

În declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul F.D.F. nu a recunoscut faptele comise.

Probatoriul administrat în cauză, constituit din cele rezultate din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de confruntare, procese verbale de recunoaștere din grup, înscrisuri și procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, a pus in evidență următoarea participație penală a inculpatului F.D.F.;

Înstrăinarea, fără drept, la data de 12 august 2009, a unui încărcător frontal marca Liebherr, aparținând SC C. SRL Mihăilești, ca deșeu metalic, în schimbul sumei de 4500 euro, către un centru de colectare a deșeurilor metalice, aparținând SC A. SRL Craiova;

- folosirea fără drept a unei copii după actul de identitate aparținând altei persoane, respectiv Ț.G.S., încredințată de către inculpata D.I. pentru a ascunde numele persoanelor implicate și a îngreuna posibilitatea identificării acestora.

Numele acestei persoane a fost înscris pe adeverința de primire și plată a utilajului.

- a fost recunoscut de către reprezentanții SC A. SRL Craiova, ca fiind persoana care a predat în calitate de proprietar, utilajul și a încasat, în numerar,.echivalentul a 4500 de euro, de la martorul D.C.A.;

- a făcut demersuri pentru găsirea unor cumpărători pentru celelalte utilaje închiriate fraudulos de la părțile vătămate, după cum rezultă din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice;

- a sustras cheia de contact a excavatorului marca Komatsu, în timp ce acesta se afla în posesia inculpatului R.S.C., fiind depozitat la balastiera aparținând martorului A.D., din comuna Breasta, în contextul în care între inculpații R.G. și D.I., și învinuitul B.A.l., existau neînțelegeri privind valorificarea și încasarea contravalorii utilajului. Relevante în acest sens, au fost indicate ca fiind procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate între aceștia;

În cursul lunii august i-a solicitat inculpatului R.S.C. efectuarea unor reparații la un încărcător frontal, închiriat fraudulos de la SC C. SRL Mihăilești, transportând utilajul la punctul de lucru al societății acestuia din comuna Breasta, județul Dolj, unde a fost depozitat pentru 2-3 zile, reparația neputându-se efectua (declarația inculpatului R.S.C.);

- din listingurile telefonice puse la dispoziție de operatorii de telefonie mobilă, a rezultat că în perioada comiterii faptelor, inculpatul F.D.F. a comunicat telefonic cu învinuitul B.A. și inculpații R.S.C. și V.E.V.;

- din declarația martorului T.I., rezultă că inculpatul F.D.F. i-a adresat amenințări, în sensul de a nu declara nimic la organele de anchetă împotriva lui, și dacă declară ceva, să aibă grijă ceea ce declară, solicitând totodată să afle de Ia inculpata Șt.M., ce a declarat și aceasta împotriva lui.

În declarațiile date, inculpatul R.S.C. a recunoscut parțial faptele comise.

Probatoriul administrat în cauză, constituit din cele rezultate din plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de confruntare, procese verbale de recunoaștere din grup, înscrisuri și procese verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, a pus în evidență următoarea participație penală a inculpatului R.S.C.:

- a cumpărat excavatorul Komatsu de la inculpatul R.G., cunoscând că acesta fusese închiriat fraudulos, după cum rezultă din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate cu învinuitul B.A.I.;

- a purtat discuții referitoare ia cumpărarea utilajului și cu inculpatul F.D.F., căruia i-a dat suma de 1000 euro, ce urma să fie scăzută din valoarea utilajului, după întoarcerea acestuia din Germania;

- a fost localizat geografic în localitatea Mătăsari, județul Gorj, conform listingurilor telefonice obținute de la operatorii de telefonie mobilă, chiar în ziua în care inculpata Șt.M. a ridicat excavatorul Komatsu, aspect recunoscut de acesta în declarația dată.

Cercetările efectuate în cauză au evidențiat că la comiterea infracțiunilor de înșelăciune a participat și inculpata V.E.V., în legătură cu care s-a stabilit că este persoana care a folosit identitățile false de P.M., B.I., I.P., așa cum rezultă din declarația inculpaților Șt.M., R.G., F.D.F., D.I., declarația martorilor B.M.G. și Z.A.C., procesul verbal de recunoaștere după fotografii din 01 iunie 2010.

Cu privire la inculpata V.E.V., actul de sesizare a mai evidențiat faptul că aceasta este indicată de către ceilalți coinculpați, ca persoana cu privire la care aceștia foloseau apelativul „baba” sau „babetu”.

Inculpata V.E.V. a avut un rol important în inducerea în eroare a părților vătămate, în sensul că iniția primele negocieri telefonice cu reprezentanții societăților păgubite, prezentând SC S.C. SRL Craiova, ca o societate cu activitate economică în domeniul construcțiilor, și o indica pe inculpata Șt.M., ca fiind reprezentanta firmei, cu diferite calități mincinoase în cadrul acesteia, ce urma să se prezinte la părțile vătămate în vederea încheierii contractelor și ridicării bunurilor.

Mai mult, documentele necesare încheierii contractelor și întocmite în fals de inculpata D.I. (a se vedea declarațiile inculpaților Șt.M., R.G. și învinuitului B.A.I.), le înmâna inculpatului R.G. care, la rândul său, le preda inculpatei Șt.M., pentru a fi folosite la inducerea în eroare a părților vătămate.

Pe parcursul derulării activității infracționale, inculpata V.E.V. a coordonat-o telefonic pe inculpata Șt.M., însoțind-o și pe inculpata D.l. în apropierea orașului Roman, unde s-a încercat vânzarea încărcătorului frontal Liebherr.

Cercetările au evidențiat faptul că inculpata V.E.V. a folosit identitatea falsă de „P.M.", în relația cu SC P.A., „B.I.", în relația cu SC P.A. SRL Cornu, și „I.P.", în relația cu SC C. SRL Mihăilești și SC R.L.G. SRL București.

Din declarația învinuitului B.A.I., a rezultat faptul că inculpata V.E.V., împreună cu inculpata D.l., se ocupau de identificarea societăților comerciale, ce urmau a fi înșelate, contactând telefonic reprezentanții acestora și întocmind documentele necesare încheierii unor contracte, iar inculpatul R.G. asigura valorificarea bunurilor obținute din comiterea faptelor.

Analiza împrejurărilor care compun starea de fapt reținută în sarcina inculpaților, a pus în evidență un mod de operare deosebit folosit de participanți la comiterea faptelor, în raport cu fiecare parte vătămată, caracterizat de folosirea unor identități și calități fictive, prezentarea unor împrejurări neadevărate în cadrul negocierilor purtate cu reprezentanții părților vătămate, crearea unor circuite comerciale nereale, în scopul împiedicării identificării persoanelor implicate și ascunderii societății folosite, etc.

În final, s-a mai susținut că faptele comise de inculpați, au determinat pagube importante părților vătămate, fără ca aceștia să manifeste vreo preocupare în sensul recuperării prejudiciilor create, iar după săvârșirea activităților de inducere în eroare a societăților păgubite, inculpații au întrerupt orice comunicare cu reprezentanții acestora, nemaiputând. fi contactați în vreun fel.

Participația penală a inculpaților la prejudicierea SC C. SRL Mihăilești și SC R.L.G. SRL București, a mai rezultat și din conținutul convorbirilor telefonice (dintre B.A.I. și R.G., din 05 august 2009, ora 14:41; dintre B.A.I. și R.G., din 06 august 2009, ora 19:55; dintre Șt.M. și un bărbat „M.", din 05 noiembrie 2009, ora 14:34; dintre Șt.M. și un bărbat „M.", din 06 noiembrie 2009, ora 10:26).

V. Dosarul în care au fost trimiși in judecată inculpații a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 29 iulie 2010, primind numărul 2186/54/2010.

Competența instanței a fost stabilită potrivit art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în raport de calitatea avută de inculpata D.l., avocat în cadrul Baroului Dâmbovița.

Cercetarea judecătorească propriu-zisă s-a desfășurat în perioada 10 decembrie 2010 - 21 noiembrie 2011, iar în cadrul acesteia au fost ascultați inculpații Șt.M., R.G., F.D.F., D.I. și R.S.C., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.

Inculpata V.E.V., s-a sustras de la judecata cauzei.

Totodată, au fost ascultați martorii din rechizitoriu D.I., B.S.R., I.F., H.D.S., B.R.Șt., A.D., T.I., V.C.C., încuviințați și în apărarea inculpatelor D.I. și V.E.V.

Înainte de terminarea cercetării, întrucât a apreciat că proba nu mai este utilă, instanța a dispus ca ascultarea martorilor C.C., O.D.N., P.V. și S.G.G., încuviințați anterior în apărarea acelorași inculpate, să nu mai fie desfășurată.

Prin apărători, inculpații au depus la dosar înscrisuri, la care au făcut trimitere cu ocazia dezbaterilor.

SC P.A. SA, SC P.A. SRL Cornu, SC C. SRL Mihăilești și SC R.U. București., s-au constituit părți civile în procesul penal, cum astfel se va vedea, în continuare, iar în susținerea acțiunilor civile formulate au depus înscrisuri.

Instanța de fond, referitor la inculpații Șt.M., R.G., F.D.F., R.S.C. a luat act de cererea acestora de aplicare a procedurii simplificate, prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., fiecare declarând personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușesc și le recunosc în totalitate, fără să solicite administrarea altora.

Instanța a stabilit astfel că inculpații sunt autorii faptelor atribuite, realitatea acestora fiind demonstrată de un probatoriu însușit necondiționat și integral.

Instanța a respins solicitarea inculpatului F.D. de schimbare a încadrării juridice dată faptei, în sensul că situația de fapt stabilită în cauză îndeplinește conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului.

Pedepsele aplicate inculpaților care s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., au fost stabilite prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar unora dintre inculpați (R.G., F.D. și Șt.M.) li s-au reținut circumstanțe atenuante.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor s-a stabilit că scopul acestora, în privința inculpaților R.G., F.D. și Șt.M. nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție, iar în privința inculpatului R.S. prin suspendarea condiționată a executării.

Referitor la inculpata D.I. care nu a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța a desfășurat procedura de judecată de drept comun.

Instanța a stabilit că probatoriul administrat în faza de urmărire penală a confirmat în faza de cercetare judecătorească vinovăția inculpatei, faptele acesteia constând în punerea la dispoziția inculpatului F.D.F. a unui încărcător frontal ce a fost închiriat de la SC C. SRL Mihăilești, pe care acesta l-a vândut ulterior ca deșeu metalic la SC A. SRL Craiova, în schimbul sumei de 4500 euro, anterior încercând valorificarea aceluiași utilaj către alți cumpărători, iar pe de altă parte, în înlesnirea inducerii în eroare și prejudicierea părților vătămate, prin identificarea potențialilor furnizori de la care să fie ridicate diferite mărfuri, prin întocmirea în fals a documentelor necesare inducerii în eroare și prejudiciu părților vătămate, prin punerea la dispoziție către ceilalți inculpați de acte de identitate aparținând altor persoane, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, activități ce au fost considerate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 290 C. pen., art. 41 alin. (2) și art. 293 C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei D.I., instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatei prevederile art. 74 C. pen., iar executarea pedepsei de 5 ani închisoare a fost stabilită a fi realizată în regim de detenție.

Cu privire la inculpata V.E., instanța de fond a reținut că aceasta s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească, desfășurând, în privința acesteia, procedura de drept comun.

Din probele administrate (plângerea și declarația părții vătămate, martori, coinculpați, procese verbale de confruntare, de recunoaștere din grup, convorbiri telefonice), instanța a stabilit că inculpata V.E. a indus în eroare și a prejudiciat, prin folosirea unor identități false și calități mincinoase părțile vătămate, acționând în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, cât și prin predarea de documente false inculpaților R.G. și Șt.M., spre a fi folosite la inducerea în eroare și prejudicierea părților vătămate, activitățile acestora întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 291 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând că inculpata a mai fost condamnată anterior pentru același gen de infracțiuni, precum și faptul că s-a sustras de la judecată, având statut de recidivist postcondamnatoriu, instanța a stabilit o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 3 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa de 13 ani închisoare în regim de detenție.

Referitor la cererea inculpatei Șt.M. privind restituirea cauzei la Parchet, instanța a apreciat că motivul invocat de aceasta nu se regăsește printre cele prevăzute de art. 322 alin. (2) C. proc. pen., iar o dată cu acceptarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., cererea inculpatei este nejustificată.

Sub aspectul laturii civile instanța a admis acțiunile civile formulate de SC P.A. SA, județul Alba, SC P.A.. SRL Cornu, județul Prahova și SC C. SRL Mihăilești, prejudiciul cauzat acestora prin fapta inculpaților fiind dovedit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații R.G., D.I., Șt.M., F.D.F., V.E.V. și R.S.C.

Inculpatul F.D.F., în motivele scrise de recurs și susținute oral de apărătorul său, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., întrucât participația sa penală a intervenit după ce fapta de înșelăciune fusese deja săvârșită (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).

Același inculpat a criticat și modul de soluționare a laturii civile, cu consecințe asupra corectei stabiliri a încadrării juridice dată faptei, în sensul că în mod greșit a fost calculată lipsa de folosință a utilajului pe o perioadă de 16 luni, întrucât acesta a fost identificat imediat după momentul predării lui către Societatea de Colectare de deșeuri metalice, fiind preluat de organele de urmărire penală și a rămas la dispoziția acestora, nejustificându-se reținerea unui prejudiciu pentru un interval de timp cât inculpatul nu a avut posibilitatea de a dispune de utilaj.

De asemenea, inculpatul a arătat și faptul că nu s-a realizat expertizarea tehnică a încărcătorului frontal marca Liebherr, aparținând SC C. SRL, pentru a se stabili în funcție de caracteristicile tehnice ale acestuia și de performanțele pe care le realizează care este costul uzual al închirierii unui astfel de bun.

Inculpatul F.D.F., apreciază că și fără administrarea unor probatorii suplimentare pe latură civilă și reținând prejudiciul invocat de SC C. SRL, suma de 192.000 lei se situează sub pragul de 200.000 lei, nefiind vorba de consecințe deosebit de grave în sensul art. 146 C. pen., motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice în art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

O altă critică, invocată de către recurent, vizează modalitatea de individualizare a pedepsei care este disproporțional de severă în raport de contribuția materială efectivă pe care acesta a avut-o la săvârșirea faptei, fiind atras în comiterea acesteia de către D.l., în care acesta avea încredere, având în vedere calitatea acesteia, inculpatul solicitând reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpatul F.D.F. a completat motivele de recurs, la termenul când au avut loc dezbaterile, invocând și cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare pe motiv că hotărârea nu este motivată în ceea ce privește soluționarea laturii civile.

Inculpata V.E. a solicitat, prin motivele scrise de recurs și susținute oral de către apărătorul ales (inculpata a renunțat la motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.), restituirea cauzei la procuror deoarece organul de urmărire penală și instanța au respins repetatele cereri de încuviințare a efectuării unor expertize tehnice și contabile pentru stabilirea valorii prejudiciului infracțional.

De asemenea, inculpata a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond deoarece era necesară administrarea de probe noi, respectiv rapoarte de expertiză tehnică și expertiză contabilă, precum și verificarea împrejurării dacă utilajele care formează conținutul infracțiunii au fost propuse inculpatei pentru vânzare, hotărârea recurată cuprinzând motive contradictorii și neîntemeiate pe probele administrate (caz de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.).

Inculpata V.E. critică hotărârea și prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., în sensul că, după terminarea cercetării judecătorești și închiderea dezbaterilor, pronunțarea a fost amânată 7 zile, iar în ziua de 2 decembrie 2011, înainte de adoptarea soluției s-a confirmat punerea în executare a mandatului de executare, fără a se dispune repunerea pe rol a cauzei în vederea ascultării inculpatei despre fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Un alt motiv de casare a hotărârii instanței de fond, invocat de către inculpata V.E., este cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, privind pe inculpată, solicitând rejudecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție și pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpata a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnată (caz de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.).

Inculpatul R.G. a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare, ținându-se seama de participarea sa „secundară" la activitatea infracțională, de comportamentul sincer în fața organelor de urmărire penală și instanță, cât și de circumstanțele personale favorabile și personale, iar perioada de arest preventiv (8 luni) a fost suficientă pentru reeducarea sa.

Inculpata D.I. a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita soluționare a laturii civile în sensul că nu au fost introduși în cauză proprietarii celor trei utilaje, respingându-se în mod nejustificat cererea proprietarului SC R.U. SRL de constituire ca parte civilă (caz de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și 21 C. proc. pen.).

Inculpata apreciază că cererea de constituire de parte civilă a fost făcută de o persoană care nu avea calitatea de proprietar, respectiv SC C. avea doar un contract de închiriere, nefiind proprietarul și nici utilizatorul legal al utilajului. De asemenea, consideră că s-a admis cererea de constituire ca parte civilă cu privire la valoarea utilajelor fără a face verificări și fără a se administra probe cu privire la pretențiile civile.

Un alt motiv de casare, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocat de către inculpata D.I., se referă la nemotivarea hotărârii instanței de fond, aceasta, în opinia inculpatei, nu cuprinde motivele și probele pe care se întemeiază soluția de condamnare pentru faptele de înșelăciune, fals a unui înscris sub semnătură privată și încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile spre a fi folosit pe nedrept.

Inculpata a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată în primă instanță, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din probele administrate, dar și din sentința penală recurată și rechizitoriu, inculpata susține că nu rezultă în ce a constat activitatea de falsificare, cu atât mai mult cu cât, conform expertizei grafologice, actele nu au fost executate și semnate de către inculpată, iar actele nu au fost folosite de către inculpată.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., la dosarul cauzei nu există înscrisul incriminator, în adeverință sunt alte date care nu aparțin inculpatului T.G.S., relevantă fiind declarația martorului Tăcu, cât și mențiunile din adeverință, care nu corespund cu datele acestui martor.

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere principiul in dubio pro reo pentru infracțiunea de înșelăciune (caz de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).

Inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5) în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., prejudiciul nefiind dovedit (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).

Un ultim motiv de recurs, învederat de către inculpată se referă la reindividualizarea pedepsei, solicitând reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 81 sau 861 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).

Inculpata Șt.M. a criticat hotărârea instanței de fond prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 14 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, ca urmare a nemotivării hotărârii cu privire la soluționarea laturii civile, impunându-se efectuarea unei expertize contabile, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare.

Inculpatul R.S.C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea unei sancțiuni administrative sau reducerea cuantumului pedepsei.

Examinând recursurile declarate de către inculpații R.G., D.I., Șt.M., F.D.F., V.E.V. și R.S.C., prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Preliminar analizării cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți, Înalta Curte face următoarele precizări:

Conform art. 1 C. proc. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ pe întreg cursul procesului penal, să respecte dreptul la apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal, obligație respectată în prezenta cauză (conform speței D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Conform jurisprudenței constante a C.E.D.O. principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil inculpatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea dezbaterii în contradictoriu (Plenul Hotărârii nr. 6 din decembrie 1988, cauza B., M. și J. vs. Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Pornind de la aceste principii, în etapa procesuală a judecării cauzei la instanța de fond, cât și în recurs, inculpaților li s-a garantat dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme promovat de C.E.D.O., a dreptului la apărare, în sensul că:

- li s-au acordat termene de judecată în vederea angajării de apărător (la termenul din 25 martie 2012 au fost încuviințate cererile recurenților inculpați de a-și angaja apărător);

- apărătorii aleși ai inculpaților recurenți au beneficiat la rândul lor de termene pentru a-și pregăti apărarea (încheierea din 19 aprilie 2012);

- inculpații au depus la dosarul cauzei motive de recurs;

- au formulat probe în apărare la termenul din 31 mai 2012 sens în care au fost încuviințate proba cu înscrisuri pe situația de fapt și probe în circumstanțiere, referate de evaluare psiho-socială, care au fost administrate.

La termenul din 6 decembrie 2012, inculpata D.I. a propus și instanța a încuviințat proba cu martori, respectiv audierea martorilor O.D. și Z.A.C., motiv pentru care au fost citați cu mandate de aducere în vederea luării depozițiilor.

La termenul din 17 decembrie 2012, la rândul său, inculpata V.E. a propus audierea martorilor B.M.G. și Z.A.C. probe încuviințate de către instanță, sens în care s-a dispus emiterea mandatelor de aducere.

Martorul Z.A.C. a fost audiat la termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Întrucât, așa cum rezultă din mandatul de aducere existând imposibilitatea obiectivă a instanței de a-i audia pe martorii O.D. și B.M.G., instanța, conform art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a dat citire declarațiilor acestora.

- au fost întrebați inculpații dacă doresc să dea declarații, conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (inculpata V.E. a fost audiată la termenul din 6 decembrie 2012, declarația fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, inculpații R.G., F.D.F., Șt.M., R.S.C. și D.I. și-au menținut declarațiile date anterior și nu au dorit să facă precizări suplimentare);

- s-a amânat pronunțarea soluției în dosar pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

1. Cu privire la critica întemeiată pe cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocată de către recurenții inculpați F.D., V.E., D.I. și Șt.M., Înalta Curte o consideră nefondată pentru următoarele considerente.

Recurenții inculpați au învederat faptul că hotărârea instanței de fond este nemotivată atât în ceea ce privește soluționarea laturii penale, cât și a celei civile.

Înalta Curte, analizând conținutul sentinței, constată că aceasta cuprinde descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, forma și gradul de vinovăție face trimitere la circumstanțele agravante și cele atenuante, la starea de recidivă, analizează probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale și a celei civile a cauzei, se face referire la temeiul de drept care a justificat rezolvarea ambelor acțiuni fiind puse în evidență datele concrete care, folosite ca premise, au îndreptățit instanța să formuleze concluzii logice și să pronunțe soluția în prezenta cauză.

Conform jurisprudenței C.E.D.O., judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor prin raționamente logice, ceea ce în speță s-a realizat (R.T. c. Spaniei).

Instanța de fond a analizat cauza prin prisma probelor administrate, a răspuns argumentat criticilor și mijloacelor de apărare invocate de către părți, astfel încât nu se poate susține că hotărârea recurată este nemotivată.

2. Critica, întemeiată pe cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocată de către recurenții inculpați F.D. și D.l. este nefondată.

Inculpatul F.D.F. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în care are calitatea de autor, în cea de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, întrucât participația sa penală a intervenit după ce fapta de înșelăciune fusese deja săvârșită, astfel încât activitatea sa infracțională se circumscrie sferei complicității și nu autoratului.

Susținerea inculpatului este nefondată, întrucât, așa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul F.D.F. a realizat acte specifice autorului, respectiv a vândut către SC A. SRL, ca deșeu metalic, un încărcător frontal închiriat fraudulos de la SC C. SRL Mihăilești, prezentându-se, în mod nereal, ca fiind proprietarul bunului, având drept scop inducerea în eroare și prejudicierea părții vătămate, prin înlesnirea înstrăinării acestui utilaj, despre a cărui proveniență cunoștea că este ilicită, fiind la curent cu toate activitățile infracționale ale inculpatei D.l. Nu se poate reține complicitatea inculpatului, întrucât activitatea sa infracțională se circumscrie sferei autoratului, acesta executând în nume propriu acte de inducere în eroare a părții vătămate SC A. SRL, având o contribuție efectivă la săvârșirea faptei.

Relevantă pentru a dovedi faptul că inculpatul F.D. a acționat în calitatea de autor și a avut un rol esențial în inducerea în eroare a părții vătămate este declarația martorului B.A.l. în care arată: „M-am întâlnit deseori cu R.G., acesta fiind nemulțumit de faptul că F.D. îl înșeală în afacerea cu utilajele, de același lucru plângându-se și D.l., în sensul că F.D. vrea de fapt să îi înșele pe amândoi, atât pe ea cât și pe R.G., acest lucru aflându-l de la ea”.

O altă critică invocată de către inculpații F.D.F. și D.l., circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., pe care Înalta Curte o consideră nefondată, se referă la greșita stabilire a cuantumului prejudiciului cu consecințe asupra încadrării juridice, inculpații criticând faptul că nu a fost încuviințată efectuarea unor expertize tehnică și contabilă, prin care să se verifice valoarea utilajelor și să se stabilească în mod cert prejudiciul produs părții civile ca urmare a lipsei de folosință. De asemenea, se susține că nu au fost introduse în cauză societățile care erau proprietarele utilajelor și că în mod greșit li s-au respins acestora cererile de constituire ca părți civile, motiv pentru care se solicită de către inculpați înlăturarea dispozițiilor alin. (5) al art. 215 C. pen.

Este de subliniat faptul că inculpații, în majoritate, (cei care s-au prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen.) au achiesat la actul de inculpare, astfel încât au achiesat la tot ce a reținut procurorul în rechizitoriu, inclusiv la valoarea prejudiciului în latura penală.

Valoarea prejudiciului în relațiile contractuale e independentă de orice alte aspecte neavute în vedere de părți la încheierea contractelor. Valoarea pe care părțile înțeleg, de comun acord să o stabilească unor bunuri, le este opozabilă. E nerelevant în stabilirea prejudiciului, care ar fi fost valoarea de utilizare a utilajelor, valoarea lor de piață, atâta timp cât părțile au stabilit o valoare de comun acord, valoare ce a fost facturată și dovedită prin contractele legale încheiate de părți.

Este nerelevant care ar fi valoarea unor astfel de utilaje folosite de către terți, atâta timp cât s-a făcut dovada valorii acelor bunuri de către părțile civile. Prejudiciul e cel la care părțile au achiesat prin semnarea actelor.

E nerelevant dacă părțile vătămate erau proprietare sau subînchiriaseră utilajele, atâta timp cât li s-a cauzat un prejudiciu iar conform actelor existente la dosar aveau deplina posesie asupra bunurilor și puteau face acte de administrare, motiv pentru care în mod corect nu au fost introduși în cauză proprietarii utilajelor.

Părțile vătămate au dovedit prejudiciul cu acte, rezultând sumele cu care acestea s-au constituit părți civile, astfel încât nu s-a impus efectuarea unei expertize tehnice sau contabile.

Inculpatul F.D.F. susține că prejudiciul cauzat SC C. SRL este în sumă de 192.000 lei, situându-se sub pragul de 200.000 lei, solicitând înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., însă inculpatul omite faptul că este vorba de o infracțiune continuată de înșelăciune, caracterul de „consecințe deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii (decizia nr. XIV/2006 pronunțată în recursul în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție), astfel încât prejudiciul cauzat dovedește suma de 200.000 lei.

Faptul că utilajul a fost identificat imediat după momentul predării lui către societatea colectoare de deșeuri și a fost preluat de organul de urmărire penală, rămânând la dispoziția organului de urmărire penală, nu are nicio relevanță în diminuarea cuantumului sumei solicitată de partea civilă SC C. ca urmare a lipsei de folosință a utilajului, întrucât, chiar dacă utilajul s-a aflat în custodia organului de urmărire penală, partea civilă a fost lipsită și în această perioadă de posibilitatea exploatării utilajului, cauzându-i-se un prejudiciu, motiv pentru care și această critică a inculpatului F.D.F. este nefondată.

Inculpata D.I. a criticat hotărârea instanței de fond și prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. (când judecata în primă instanță sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți), critică pe care Înalta Curte o consideră neîntemeiată, întrucât pentru a fi incident acest caz de casare trebuie ca persoana care nu a fost legal citată să fi avut calitatea de parte în proces. Ori, din probele dosarului reiese că SC R.U. nu a figurat în procesul penal, motiv pentru care nu s-a dispus citarea acesteia.

Respingerea cererii de constituire ca parte civilă a SC R.U. a fost făcută în mod justificat, respectiv, ca tardiv formulată. Dacă societățile care erau proprietarele utilajelor considerau că au fost prejudiciate erau îndreptățite să formuleze critici cu privire la respingerea cererilor lor, fapt care nu s-a realizat.

3. Inculpata V.E. a criticat hotărârea prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în sensul că i-au fost respinse cererile de efectuarea unor expertize tehnice și contabile pentru stabilirea valorii prejudiciului, motiv pentru care, în opinia sa, se impune restituirea cauzei la Parchet.

În raport cu această critică, Înalta Curte constată că acest caz de casare nu este incident, întrucât este necesar ca proba să fi fost admisă de către instanță și aceasta să fi omis să se pronunțe pe o astfel de probă pentru a fi aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. or, în cauză, o astfel de probă nu a fost încuviințată pentru ca instanța să fi omis să se pronunțe, ci a respins-o ca neutilă cauzei.

De asemenea, faptul că în opinia recurentei inculpate V.E. se impune administrarea probei cu expertiza tehnică și contabilă, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, nu poate constitui un motiv de reformare al hotărârii atacate în sensul dorit de recurentă, atâta timp cât instanța de fond a respins motivat o astfel de solicitare, apreciind că nu se impune efectuarea acestei expertize. De altfel, instanța de recurs, în acord cu prima instanță, s-a pronunțat pe solicitarea de administrare a probei cu expertiza tehnică, în sensul respingerii ca neutilă și neconcludentă în soluționarea cauzei, în raport de actele existente la dosarul cauzei (încheierea din 17 decembrie 2012 și 11 octombrie 2012.).

Potrivit art. 322 alin. (2) C. proc. pen., sunt prevăzute în mod expres cazurile pentru care instanța se desesizează și restituie cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale, iar motivul învederat de către recurenta V.E. nu se regăsește printre aceste dispoziții.

4. Critica întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., invocată de către inculpata V.E., în sensul că după terminarea cercetării judecătorești și închiderea dezbaterilor, pronunțarea hotărârii a fost amânată 7 zile, interval în care inculpata a fost arestată și adusă pentru confirmarea mandatului de arestare, iar cauza nu a fost repusă pe rol, în vederea audierii inculpatei și garantării unui proces echitabil, Înalta Curte o consideră nefondată, atâta timp cât instanța a respectat dispozițiile legale, a audiat inculpata pentru confirmarea mandatului de arestare, conform art. 152 C. proc. pen.

Legea română, cât și C.E.D.O. prevăd dreptul inculpatului de a-și prezenta prin declarații punctul de vedere asupra acuzațiilor aduse. Obligativitatea ascultării inculpatului este atât în sarcina primei instanțe, cât și a instanței de apel, iar când ascultarea inculpatului nu s-a efectuat în acest mod, obligația de ascultare revine instanței de recurs.

În speță, inculpatei V.E., i s-au respectat toate drepturile procesuale, în sensul că a fost informată, în cel mai scurt timp despre motivele în drept și în fapt ale privării sale de libertate, astfel încât a avut posibilitatea să pună în discuție legalitatea privării de libertate în fața unui tribunal, conform garanției prevăzute de paragraful 4 al art. 5 din C.E.D.O. Imediat după reținerea sa, în prezența unui avocat, a fost informată despre acuzațiile care i se aduc, i s-a luat o declarație de către un magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare în sensul art. 5 par. 3 C.E.D.O.

Mai mult, în faza recursului, cale devolutivă de atac, în care instanța este sesizată să se pronunțe cu privire la o cauză în fapt și în drept și să facă o evaluare completă a vinovăției sau nevinovăției inculpatei, i s-a garantat inculpatei V.E. dreptul la un proces echitabil, în sensul că instanța a făcut o evaluare directă a probelor propuse de către inculpată, i-a permis să-și pregătească și să susțină apărarea, a fost audiată în mod nemijlocit în prezența unui apărător ales, i s-a dat posibilitatea să interogheze martorii din proces să pună întrebări celorlalte inculpați, astfel încât garanțiile unui proces echitabil i-au fost respectate inculpatei V.E., ca de altfel tuturor celorlalți inculpați.

5. Cu privire la criticile inculpatelor D.I. și V.E. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimise în judecată și condamnate în primă instanță, respectiv pentru art. 290 și art. 293 alin. (2) C. pen., în ceea ce o privește pe inculpata D.I. și art. 215 alin. (l), (2), (3) și (5) și art. 291 C. pen., pentru inculpata V.E., Înalta Curte le apreciază nefondate.

La baza condamnării inculpatelor D.I. și V.E. au stat probe certe de vinovăție, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnate în primă instanță, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.

Infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen. (falsul privind identitatea), constă în: prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane pentru a induce sau a menține în eroare un organ sau o instituție de stat sau o altă unitate din cele la care se referă ari. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecințe juridice. Alin. (2) incriminează, prin asimilare, încredințarea unui înscris care servește pentru dovedirea stării civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fără drept.

Infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori prin alterarea lor în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecințe juridice. S-a reținut în sarcina inculpatei D.I. că a întocmit în fals documente necesare inducerii în eroare și prejudicierii reprezentanților societăților comerciale păgubite, documente pe care le-a predat, fie personal, fie prin intermediul coinculpaților R.G., Șt.M.

Totodată, a înmânat inculpatului F.D.F. o copie a unui act de identitate ce aparținea martorului T.S.G., pentru ca numele respectiv să fie menționat în documentul de predare a utilajului ca deșeu metalic.

În conținutul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată intră atât falsificarea unui înscris preexistent, cât și plăsmuirea, crearea, născocirea în mod fraudulos a unui astfel de înscris de natură să producă consecințe juridice cu condiția ca înscrisul falsificat să fi folosit sau încredințat unei alte persoane spre folosire.

Obiectul material al infracțiunii îl constituie înscrisul sub semnătură privată, adică orice scriere care emană de la o persoană particulară și este susceptibil de a produce efecte juridice.

Așa cum s-a dovedit inculpata D.I. a întocmit documente necesare inducerii în eroare a părților vătămate, respectiv a întocmit o cerere de ofertă semnată de directorul economic C.L., o împuternicire prin care atesta în mod nereal calitatea inculpatei Șt.M. de director de marketing la SC S.C. SRL, fiind abilitată să semneze actele necesare pentru încheierea contractului, precum și ridicarea mărfii de la SC P. SA Aiud.

Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia să atragă incidența prevederilor art. 290 C. pen., este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecințe juridice, adică să prezinte aparența unui act veritabil și veridic, condiție îndeplinită în cauză. Actele falsificate de către inculpata D. creau aparența că ceea ce conțin corespund adevărului.

Aceste înscrisuri falsificate de către inculpata D.I. au fost încredințate inculpaților Șt.M. și R.G. Faptul că nu au fost folosite de către inculpata D.I. nu prezintă relevanță, atâta timp cât este îndeplinită cerința textului de lege „să fie încredințat de autorul falsului unei alte persoane pentru a fi folosit”.

Elementul subiectiv este îndeplinit în cauză. Din modul în care s-au desfășurat faptele rezultă intenția inculpatei de a falsifica actele și de a le încredința spre folosire în vederea producerii de consecințe juridice.

Relevantă în dovedirea vinovăției inculpatei D.I. în săvârșirea acestor infracțiuni este declarația inculpatului R.G. care a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, în declarația dată acesta arată că: „documentele erau întocmite de D.I. deoarece de la ea de acasă se luau, aceasta lucrând cu calculatorul, deținând două laptopuri și o imprimantă”. De fiecare dată documentele necesare ce trebuiau date numitei Șt.M. le-am luat de la „D.I. de acasă, fiind predate chiar de aceasta sau de V.E.” aspecte pe care inculpatul R.G. le-a constatat cu propriile simțuri, declarația acestuia coroborându-se cu declarațiile martorului B.A.I. („D.I. împreună cu baba făceau contractele precum și alte acte ce trebuiau la contracte”), precum și cu procesul verbal de percheziție în care se confirmă existența laptopului și a imprimantei la domiciliul inculpatei D.I.

Susținerile inculpatei D.I. în sensul că s-a stabilit prin expertiza grafoscopică că actele nu au fost întocmite de către aceasta, ci de inculpatul R.G. sunt reale, însă ceea ce a fost supus expertizării nu au fost actele despre care se susține că au fost falsificate de către inculpata D.I., ci mențiunile textuale „SC P.A. SA localitatea Aiud, depuse pe biletul cu dimensiunile 8,5/13 cm și mențiunile textuale „COD EMITENT 22590166 RO 38BRDE 170SV41219641700SC" depuse pe biletul cu dimensiunea 21/8,5 cm, cât și scrisul de completare depus pe formularul „comandă" întocmit de SC S.C. către SC A.T. SRL, astfel încât apărarea inculpatei este nefondată sub acest aspect.

Inculpata mai susține, în mod neîntemeiat și lipsit de suport probator, faptul că respectivele documente nu au fost întocmite pe calculator, ci au fost dactilografiate cu ajutorul unei mașini de scris, aspect nerelevant în cauză, atâta timp cât s-a dovedit că cea care le-a întocmit a fost inculpata.

Elementul material al infracțiunii de fals privind identitatea constă în acțiunea de încredințare a unui înscris care servește la dovedirea stării civile, pentru legitimarea sau identificarea spre a fi folosit pe nedrept. Or acțiunea inculpatei de a încredința un act care servește la identificare spre a fi folosit pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (2) C. pen.

Declarația inculpatului F.D. este relevantă în acest sens nefiind singulară („Mi-a precizat că îmi trebuie un Bl, motiv pentru care am sunat-o pe D. și aceasta mi-a spus să vin la ea să-mi dea un buletin de identitate, să nu prezint buletinul meu. A doua zi /../ aceasta a ieșit în stradă, mi-a dat un B.I., referitor la care nu mi-a precizat nimic, iar eu nici nu m-am uitat pe numele cui este. Având asupra mea, am mers la SC A. SRL unde soția numitului D.A. mi-a cerut buletinul, i l-am prezentat. La întoarcere am sunat-o pe D.I. să vină la poartă să-i dau banii (..), i-am dat pe geam banii și buletinul”), coroborându-se cu declarația martorei S.G. („i-am cerut cartea de identitate pentru a completa adeverința, însă mi-a prezentat cartea de identitate a altei persoane cu privire la care mi-a spus că este lângă el) și a martorului C.C., care l-a însoțit pe F.D. la domiciliul inculpatei D. și a fost de față când aceasta i-a înmânat actul de identitate al altei persoane („F.D. a sunat o persoană de sex feminin căreia i-a spus să pregătească buletinul pentru a merge el să ia banii (..) A venit o domnișoară la poartă care i-a dat un buletin lui F.D. pe geam (..) când a revenit la mașină, F.D. avea asupra sa buletinul și un teanc de bancnote”).

Faptul că s-au înserat de către martora S.G. în chitanța întocmită unele date care nu se regăsesc în buletinul de identitate încredințat de către D.I. inculpatului F., a fost explicat de către martoră, aceasta arătând că „din cauza aglomerației este posibil să fi greșit când a menționat datele din buletin pe adeverință”, dar ceea ce se poate constata și este esențial pentru a se dovedi că este vorba de actul de identitate încredințat de inculpata D. inculpatului F., constă în faptul că atât CNP-ul din buletinul încredințat cât și restul datelor menționate, respectiv prenumele „G." și adresa de domiciliu, corespundeau cu cele menționate în adeverința de primire și de plată nr. 2598 din 12 august 2009 (a fost consemnat greșit doar numele „I." în loc de „T.").

Intenția inculpatei a fost directă, determinată de existența unui scop special.

Față de cele reținute pentru ambele infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 293 alin. (2) C. pen., sunt întrunite elementele constitutive, respectiv latura obiectivă și latura subiectivă (inculpata a acționat cu intenție directă, determinată de existența unui scop special, respectiv producerea unor consecințe juridice) solicitarea inculpatei D.I. de achitare fiind nefondată.

Cu privire la inculpata V.E., aceasta a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, însă, analizând conținutul celor două infracțiuni, raportat la materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că sunt întrunite atât latura obiectivă cât și subiectivă a celor două infracțiuni.

Infracțiunea de înșelăciune constă în „inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani”.

Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Inculpata V.E.V. a avut un rol important în inducerea în eroare a părților vătămate, în sensul că iniția primele negocieri telefonice cu reprezentanții societății păgubite, prezentând S.C. S.C. SRL Craiova ca o societate cu activitate economică în domeniul construcțiilor și o indica pe inculpata Șt.M. ca fiind reprezentanta firmei, cu diferite calități mincinoase în cadrul acesteia, ce urma să se prezinte la partea vătămată în vederea încheierii contractelor și ridicării bunurilor.

Astfel, documentele necesare încheierii contractului, întocmite în fals de inculpata D.I. (relevante sunt declarațiile inculpaților Șt.M., R.G. și ale martorului B.A.I.) despre care cunoștea că sunt false, le înmâna inculpatului R.G., care le preda inculpatei Șt.M., pentru a fi folosite la inducerea în eroare a părților vătămate.

De asemenea inculpata V.E. a contactat-o telefonic pe inculpata Șt.M., însoțind-o și pe inculpata D.I. în apropierea orașului Roman, unde s-a încercat vânzarea încărcătorului frontal Liebherr.

Inculpata V.E.V. a folosit identitatea falsă de „P.M." în relația cu SC P.A., „B.I." în relația cu SC P.A. S.R.L. Cornu și „I.P." în relația cu SC C. SRL Mihăilești și SC R.L.G. SRL București. Explicațiile inculpatei privind folosirea acestor nume „pentru a nu pierde pensia” nu au logică, fiind infirmate de declarațiile celorlalți inculpați care au arătat că prin folosirea acestor identități false inculpata urmărea inducerea în eroare a părților vătămate și încerca să evite răspunderea penală.

Încercarea acesteia de a induce ideea că răspunzător pentru întreaga activitate infracțională este inculpatul R.G., în sensul că acesta ar fi determinat-o să acționeze în acest fel, este lipsită de suport probator, din probele dosarului rezultând că întreaga activitate fiind inițiată și coordonată de inculpatele V.E. și D.I.

Acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate de către inculpata V.E. prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fapt ce a dus la reprezentarea a unei false realitate de către părțile vătămate, conducând la producerea unor pagube materiale acestora exista și e pe deplin dovedită. între acțiunea de inducere în eroare și prejudiciu există legătură de cauzalitate, inculpata acționând cu intenție directă.

Inculpații R.G., Șt.M., F.D., martorii T.I., B.A.I. au arătat în mod detaliat rolul și contribuția inculpatei V.E. în săvârșirea faptelor, astfel încât susținerile acesteia privind nevinovăția sa sunt lipsite de suport probator.

Față de aceste probe, care nu pot fi înlăturate și care se coroborează, în mod corect, s-a stabilit vinovăția inculpatei, fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată în primă instanță.

Infracțiunea de uz de fals constă în folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.

Din probele dosarului a rezultat faptul că înscrisurile falsificate de către inculpata D.I., au fost încredințate de cele două inculpate V.E. și D.I. inculpaților Șt.M. și R.G., aceasta cunoscând că sunt false și folosite în vederea producerii de consecințe juridice, relevante fiind declarațiile celorlalți inculpați din prezenta cauză.

Pentru existența infracțiunii de uz de fals nu se cere ca făptuitorul să folosească personal actul falsificat, latura obiectivă fiind realizată și atunci când el îi încredințează actul unei persoane pentru a fi folosit de aceasta în vederea producerii de consecințe juridice. Intenția inculpatei fiind dovedită în mod cert, astfel încât solicitarea acesteia de achitare este nefondată.

5. Cu privire la critica recurentelor inculpate D.I. și V.E. întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră neîntemeiată.

Astfel, inculpatele D.I. și V.E., au solicitat achitarea lor pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune și respectiv înșelăciune, întrucât nu au săvârșit fapta, probele administrate nedovedind implicarea lor în activitatea infracțională, fiind comisă o gravă eroare de fapt.

Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Astfel, cum s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, incidența dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., presupune o evidentă stabilire eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat soluția adoptată. Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în cauză, în sensul că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când în realitate din acest mijloc de probă reiese contrariul. Eroarea gravă de fapt presupune deci reținerea unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau o nereținere a unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau, ambele ipoteze fiind rezultatul denaturării grave a probelor.

Pornind de la aceste explicații din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 8 din 9 februarie 2009, dezvoltate anterior și de doctrină, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea recurată și conținutul probelor administrate, starea de fapt reținută nefiind consecința unei denaturări evidente a probelor, ci rezultatul unei analize coroborate a acestora.

Cu privire la inculpata D.I., Înalta Curte constată că din probele dosarului nu rezultă vreo contribuție efectivă a inculpatei la inducerea în eroare a părților vătămate în calitate de autor, însă, în mod corect, așa cum a reținut și instanța de fond, din actele dosarului a rezultat și s-a reținut ajutorul constant acordat celorlalți inculpați în vederea inducerii în eroare a părților vătămate, modalitatea în care a acționat fiind cea de complice. Astfel, aceasta:

- a identificat împreună cu inculpata V.E.V. potențiali furnizori de la care să fie ridicate diferite mărfuri și a întocmit în fals documentele necesare inducerii în eroare și prejudicierii părților vătămate, documente pe care le-a predat, fie personal, fie prin intermediul inculpatului R.G., inculpatei Șt.M.;

- a predat spre valorificare inculpatului F.D.F., unul dintre utilajele închiriate de la SC C. SRL Mihăilești, pe care acesta l-a vândut la 12 august 2009, ca deșeu metalic la SC A. SRL Craiova, pentru suma de 4500 Euro;

- a înmânat inculpatului F.D.F. o copie a unui act de identitate aparținând martorului Ț.S.G., pentru ca numele respectiv să fie menționat în documentul de predare a utilajului ca deșeu metalic;

- a fost recunoscută de către partea vătămată C.I., reprezentantul legal al SC C. SRL Mihăilești, în timp ce se afla în apropierea zonei de acces a SC A. SRL Craiova, lângă un alt utilaj închiriat de la această societate și echipat cu G.P.S., care a fost recuperat de partea vătămată (declarație F.D.F., procese-verbale de recunoaștere C.I., procese-verbale redare rezumativa);

- s-a implicat în acțiunea de valorificare a utilajelor închiriate, deși cunoștea proveniența ilicită a acestora, după cum rezultă din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate între învinuitul B.A.I., inculpații R.G., R.S.C. și F.D.F., precum și declarațiile învinuiților B.A. și F.D.F.

Împreună cu inculpata V.E.V. a încercat înstrăinarea fără drept a încărcătorului frontal marca Liebherr, închiriat de la SC C. SRL Mihăilești, martorului Z.A.C., administrator la SC C.C. Iași, la începutul lunii august 2009, anterior vânzării acestuia la SC A. SRL Craiova.

- din declarația martorului B.M.G., șoferul trailerului cu care s-a deplasat utilajul în zona orașului Roman, rezultă că inculpata D.l. a avut discuții contradictorii cu potențialii cumpărători ai utilajului, în legătură cu prețul de vânzare și starea tehnică a acestuia;

Inculpata D.l. a susținut că nu a avut nicio implicare în activitatea infracțională privind achiziționarea și valorificarea traverselor de beton de la SC P.A. SRL, însă depoziția inculpatului R.G. vine să contrazică cele învederate de către inculpată.

În declarația dată R.G. a arătat că afacerile i-au fost propuse de inculpatele D.l. și V.E., oferta privind traversele i-a fost prezentată la locuința inculpatei D.l. și i s-au spus procentele care le reveneau în urma vânzării acestora: 50 % societății, 25 % V.E., 10 % D.l. „De la D.l. am aflat că Șt.M. pleacă la Aiud pentru achiziționarea traverselor și semnarea contractului, inculpata D.l. fiind cea care mi-a dat documentele" (..).

„Comanda a fost făcută de D.l. de acasă, de pe laptopul acesteia. Avea 2 laptopuri și o imprimantă. Am asistat personal la întocmirea documentației care trebuia dată inculpatei Șt.M.”.

Inculpata D.l. consideră singulară declarația inculpatului R.G., însă, susținerea este nefondată întrucât se coroborează cu depoziția inculpatei Șt.M. Aceasta arată: „Am realizat că D.l. este implicată în afacerile derulate de SC S.C. și în contextul în care, vizualizând mesajele primite pe telefonului lui R.G., conținutul uneia dintre acestea era de genul „Când pleacă M. de la Aiud, sună-mă”, fiind semnat D.l.

De asemenea și în achiziționarea produselor de la SC P.A. SRL, inculpata D.l. a fost implicată, inițiativa aparținând acesteia, relevantă fiind declarația lui R.G. se coroborează cu cea a inculpatei Șt.M. „Referitor la aceste bunuri Șt.M. mi-a precizat că au fost luate pe SC S.C. de către V.E. și D.l. care au făcut comanda pentru mărfurile respective. Comanda s-a făcut de la D.l. de acasă de pe laptopul acesteia.”

În legătură cu achiziționarea utilajelor și valorificarea acestora, deși inculpata D.l. a învederat că nu a avut nicio contribuție la săvârșirea faptelor, însă probele dosarului demonstrează contrariul.

Inculpatul F.D. a precizat încă din primele sale declarații, că „D.l. a coordonat întreaga afacere legată de aceste utilaje”, aceasta fiind cea care l-a sunat și i-a spus că are de vânzare un încărcător frontal, invitându-l să-l vadă: („Am mers împreună cu ea în zona S."). Același inculpat a mai arătat că a ținut legătura cu inculpata D.l. în legătură cu vânzarea încărcătorului frontal către D.A., aceasta atenționându-l să nu dea buletinul său, ci să vină să-i dea un alt buletin. Tot inculpata D.l. a fost cea care a apelat la inculpatul F.D.F. și pentru închirierea excavatorului Komasu, aducându-i cheia acestuia.

Apărarea inculpatei care nu a adus nicio probă în susținerea afirmațiilor sale privind nevinovăția, este infirmată și prin depoziția martorului C.l. care a confirmat prezența inculpatei în zona unde se afla utilajul, alături de inculpatul F.D.

Pe parcursul urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești inculpata D.l. a încercat să dea o explicație fără semnificație penală faptelor sale, prezentând mai multe variante cu privire la actul material vizând înstrăinarea încărcătorului frontal, care ulterior nu au mai fost susținute în fața instanței, fapt care dovedește încercarea acesteia de a da o interpretare proprie probelor dosarului, pentru a evita răspunderea penală, cât și o inconsecvență în prezentarea situației de fapt.

Astfel, inculpata D.l. a arătat că a fost contactată de numiții R. și R. în prima jumătate a lunii august, întrucât avea la poartă de vânzare un autoturism. Aceștia i-au spus că au de vânzare un utilaj pentru construcții după ce-l vor vinde îi pot achita suma cerută pentru autoturism, însă au rugat-o să-i ajute cu vânzarea acestui utilaj. în acest sens inculpata a apelat la serviciile inculpatului F.D., deplasându-se cu acesta să-l vadă în zona S. La scurt timp, F.D. a găsit cumpărătorul, motiv pentru care i-a înmânat actul de identitate al numitului R. pentru a încheia tranzacția. „După încheierea afacerii i-a restituit buletinul și suma de bani lui R.”

Martorul C.C. a confirmat cele învederate de către inculpatul F.D.

Referitor la același utilaj, încărcător frontal, care a fost vândut de către inculpatul F.D. către SC A. SRL Craiova, ca deșeu metalic, în schimbul sumei de 4.500 euro, în mod corect s-a reținut că inculpata D.l., împreună cu V.E.V. au încercat anterior înstrăinarea acestuia către martorul Z.A.C., administrator la SC C.C. SRL Iași, în perioada 8 - 9 august 2009, pentru suma de 20.000-25.000 euro. Astfel, cele două inculpate s-au deplasat cu autoturismul marca H.A. de culoare argintie, condus de inculpata D.l. și de martorul V.C., însoțind utilajul ce era transportat pe un trailer condus de martorul B.M.G.

Inculpata D.l. a fost cea care i-a plătit acestuia suma de 3000 lei pentru transport și tot aceasta a avut discuții contradictorii cu potențialul cumpărător al utilajului fiind prețul de vânzare și starea tehnică a utilajului.

Relevantă este declarația martorului Z.A.C., audiat și în fața instanței de recurs, care a arătat că a purtat discuții în legătură cu prețul utilajului cu ambele inculpate în balastiera sa, martorul confirmând prezența inculpatei D.l. la această întrevedere și implicarea acesteia în negocierea prețului utilajului.

Martorul B.M.G., la rândul său, a confirmat prezența celor două inculpate, declarând că utilajul a fost descărcat la întoarcerea de la Roman în Craiova, în zona magazinului S.

De altfel și inculpata V.E. confirmă prezența inculpatei D.l. la Roman, însă arată că-l ajuta pe celălalt șofer la condus, explicație neverosimilă și neacceptată de către instanță.

Martorul V., în declarația sa, justifică prezența inculpatei D. la Roman, pentru a recupera o sumă de bani ce-i fusese împrumutată inculpatei V.E., variantă neconfirmată însă de inculpata V.E.

Inculpata Șt.M. în depoziția sa, confirmă implicarea inculpatei D. în activitatea de înstrăinare a acestui utilaj, arătând că și-a dat seama de prezența inculpatei D.l. alături de inculpata V.E. în momentul în care a fost sunată de „B.” (inculpata V.E.), pe motiv că nu răspunde la telefon șoferul trailerului și nu știe unde se află, martora arătând: „am recunoscut vocea I.D. care-i spunea babei: uite, uite, trailerul, las-o. închide telefonul că nu mai e nevoie”.

În legătură cu buldoexcavatorul și cel de-al doilea încărcător frontal, închiriate de la SC C. SRL Mihăilești, prin SC S.C. SRL Craiova s-a dovedit că și acestea au fost înstrăinate cu ajutorul inculpatei D.l., prin intermediul martorului O.D. Acest aspect a fost confirmat și de B.A.I. care în discuțiile cu inculpatul R.G. a aflat că unul dintre cele două utilaje a fost vândut de inculpata D.l. prin intermediul lui O., iar banii au fost împărțiți între aceasta și inculpatul R.G.

Implicarea inculpatei D.l. în activitatea infracțională este legată și de închirierile excavatorului marca Komatsu PC 450, relevante fiind declarațiile părților vătămate, ale martorilor P.V., T.I. („între R.G. și D.l. existau discuții contradictorii legate de utilaje în sensul că nu se înțelegeau la preț, în toată perioada în care am stat în preajma numitei Șt.M., am realizat că D.l. și R.G. au fost implicați în achiziționarea utilajelor), declarațiile inculpaților Șt.M., R.S.C. și R.G., declarațiile învinuitului B.A.I., precum și din procesele verbale de redare rezumativă a convorbirilor (dintre B.A.I. și R.S.C., din 14 august 2009 ora 20:36; dintre B.A.I. și R.G., din 14 august 2009, ora 20:38; dintre B.A.I. și R.S.C., din 14 august 2009, ora 20:42; dintre B.A.I. și R.S.C., din 15 august 2009, ora 08:05; dintre B.A.I. și R.G., din 07 august 2009, ora 14:11; dintre B.A.I. și R.S.C., din 07 august 2009, ora 18:19; dintre B.A.I. și R.S.C., din 07 august 2009, ora 18:19; dintre B.A.I. și F.D.F. din 11 august 2009, ora 12:31; dintre B.A.I. și F.D.F., din 11 august 2009, ora 12:55).

Relevant în dovedirea faptului că inculpata D.l. și-a dat seama de consecințele faptelor sale sunt acțiunile întreprinse de aceasta în cursul urmăririi penale când a încercat prin intermediul unei persoane din anturajul său, pe nume R., influențarea inculpatei Șt.M., în sensul de a nu da declarații la procuror decât în prezența unui apărător ales de aceasta, recomandându-i-se să nu spună nimic despre D.l. ci să vorbească numai de R.G., dovada fiind convorbirile purtate în mediul ambiental dintre Șt.M. și „R.", la data de 28 aprilie 2010 între inculpata Șt.M. (Dl) și martorul „R." (D2): „Dl — Eu chiar aș vrea să am o discuție cu el. D2 - Nu știu doamnă. Problema e că .. Bine că mi-ați răspuns la telefon, se poate pune avocat acolo că știți cum e, dacă nu ai avocat e nașpa. Însă trebuie s-o ții p-aia angajat (un Dl vorbește la telefon). Eu vă spun ce am văzut cu ochii mei. Am să vă aduc o xerocopie să vedeți declarațiile ălora de la .. (nn neinteligibil) le-am văzut acolo (nn cu voce f. scăzută): De IULIA știe numai .. (nn neinteligibil) și SRI-ul.”

Despre rolul avut de inculpata D.l. în activitatea infracțională, semnificativă este declarația martorului T.I., care precizează că în discuțiile purtate cu inculpatul F.D.F., acesta din urmă a afirmat despre el și Șt.M. „ca sunt marionete, iar D.I., nevasta mea, este cea care dictează”.

Martorul B.A.I. confirmă faptul că inculpata D.I. cunoștea despre activitatea infracțională ale celorlalți inculpați cât și implicarea acestora, arătând la rândul său: „M-am întâlnit deseori cu R.G. fiind nemulțumit de faptul că F.D. îl înșela în afacerea cu utilajele, de același lucru plângându-se și D.I., în sensul că F.D. vrea de fapt să-i înșele pe amândoi, atât pe ea cât și pe R.G., acest lucru aflându-l de la ea”.

Susținerile inculpatei care neagă implicarea sa în activitatea infracțională a celorlalți inculpați sunt astfel lipsite de suport probator, la baza condamnării sale stând probe certe de vinovăție. „Dreptul să probeze lipsa de temeinicie” a probelor în acuzare drept procesual recunoscut de lege acuzatului, nu presupune o contestare ori criticare a probelor de vinovăție, o interpretare personală a acestor probe, combaterea lor prin exprimarea unor opinii proprii.

Folosind expresia „are dreptul să probeze”, legiuitorul a impus acuzatului, deopotrivă ca și acuzării, obligația de a proba apărările sale, cât și lipsa de temeinicie a probelor în acuzare.

În consecință, în aplicarea principiului general înscris în art. 62 C. proc. pen., în cazul în care există probe de vinovăție, lipsa de temeinicie a probelor în acuzare se probează tot cu probe, iar nu prin simpla negare a acestora, prin interpretări proprii, deoarece potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Față de aceste considerente, rezultate din dispozițiile legale care reglementează aflarea adevărului în procesul penal numai prin probe, Înalta Curte apreciază lipsite de suport probator susținerile inculpatei D.I., privind nevinovăția sa.

În ceea ce privește vinovăția inculpatei V.E., probele dosarului demonstrează implicarea acesteia în activitatea infracțională. Relevante sunt declarațiile inculpaților: Șt.M., R.G., martorii T.I., B.A.I., Z.A., B.M.G. care au confirmat situația de fapt reținută în rechizitoriu, arătând rolul avut de inculpată în săvârșirea faptelor, neexistând nicio contradicție evidentă între starea de fapt reținută de instanța de fond și probele administrate.

Vinovăția inculpatelor D.I., cât și V.E. este pe deplin dovedită, la baza condamnării lor stând probe certe de vinovăție, în cauză nefiind vorba de o eroare gravă de fapt, în sensul existenței unei contradicții între ceea ce atesta dosarul prin actele sale și ceea ce reține instanța prin hotărârea pronunțată cu privire la existența faptelor, a naturii acestora ori a împrejurărilor în care au fost comise.

Analizând solicitarea inculpatului R.S.C., tot prin prisma cazului de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., de aplicare a unei sancțiuni administrative, întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte o apreciază nefondată.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat nu se poate spune că este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea care s-a produs.

6. Cu privire la critica recurenților inculpați, întemeiată pe cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

La determinarea concretă a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal referitoare la forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele deduse judecății, la participația penală a acestora și după caz, la existența cauzei de agravare a răspunderii penale referitor la concursul de infracțiuni; limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare pentru faptele săvârșite, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise pus în evidență de modul, mijloacele și împrejurările concrete ale săvârșirii acestora (folosindu-se acte false, calități mincinoase, au încercat inducerea în eroare a părților vătămate în scopul obținerii de beneficii materiale); circumstanțele personale ale inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale, cu excepția inculpatei V.E., referate de evaluare psiho-socială pozitive), atitudinea procesuală a acestora o parte dintre inculpați au recunoscut săvârșirea faptelor (F.D., R.G., Șt.M., R.S.C.), solicitând de altfel aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., iar inculpatele D.I. și V.E. au manifestat o conduită nesinceră prin negarea vehementă a ceea ce probele certe de vinovăție strânse în cauză evidențiau incontestabil și invocarea unor apărări formale.

Astfel, pedepsele aplicate de către instanța de fond corespund și reflectă în mod adecvat toate criteriile de individualizare judiciară, prevăzute de art. 72 C. pen., fiind în măsură să asigure realizarea în mod eficient a scopului preventiv, dar și educativ-preventiv al pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se micșorarea cuantumului acestora sau stabilirea pedepsei la perioada cât au fost arestați preventiv (solicitarea inculpatului R.S.C.).

Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților, ținând seama de dezinvoltura cu care și-au asumat nesocotirea în mod repetat a unor importante valori sociale proteguite de lege prin săvârșirea de fapte ilicite grave, precum și de lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că au conștientizat în mod real și efectiv consecințele negative ale conduitei lor reproșabile, atitudinea lor procesuală evidențiind contrariul acestei situații (cazul inculpatelor V.E. și D.l.), Înalta Curte, contrar solicitărilor inculpaților vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, apreciază că realizarea, în mod eficient a scopului preventiv și educativ al acestora și obținerea în mod real a reeducării și reintegrării sociale a inculpaților, pot fi garantate doar în condițiile executării propriu-zise a pedepsei.

Față de aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.G., D.l., Șt.M., F.D.F., V.E.V. și R.S.C. împotriva sentinței penale nr. 193 din 2 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei V.E.V., durata reținerii și arestării preventive de la 2 decembrie 2011 la 6 februarie 2013.

Obligă recurenții inculpați D.I., Șt.M., F.D.F. și V.E.V. la plata sumei de câte 325 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 125 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați R.G. și R.S.C., la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2013.