Statute of limitations for drug possession and guilt-based sentencing in international cocaine trafficking conspiracy

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 825 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul N.R.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanță de 2 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și (3) C. pen., a impus condamnatului să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005.

2. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul A.B., la pedeapsa de 4 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen., condamnatul trebuie să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005.

3. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul I.M.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat beneficiul grațierii condiționate privind pedeapsa amenzii penale aplicate prin Sentința penală nr. 1124 a Judecătoriei Sectorului 1 București și a dispus executarea acestei pedepse.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada arestării preventive, de la 16 martie 2004 la 8 septembrie 2004.

4. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat inculpatul I.B.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării pedepsei de un 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1154 din 26 iunie 2002 a Tribunalului București, pedeapsă ce s-a dispus a se executa în întregime alături de pedeapsa aplicată în speță, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 13 februarie 2004 la 1 august 2005.

5. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul D.R.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 alin. (1) C. pen., ce se compune din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen., a impus condamnatului să se supună, pe durata termenului de încercare, măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 29 martie 2004 la 1 august 2005.

6. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul R.I.L., la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005.

7. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul A.R.O.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsa de 6 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 21 decembrie 2004.

8. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul S.I.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005.

9. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul P.R., la pedeapsa de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat același inculpat la 5 ani închisoare și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și a interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și a dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 22 aprilie 2004 la 10 martie 2005.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea următoarelor bunuri:

a) 12,153 grame metamfetamină - dovada B 2994 din 27 februarie 2004;

b) 5,67 grame cocaină - dovada B 2993 din 27 februarie 2004;

c) 6,82 grame cocaină - dovadă seria B 2965 din 23 februarie 2004;

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea:

a) cartelelor SIM, aparținând inculpaților N.R.E., I.M.R., D.R.M., P.R., S.I.A., A.R.O. și R.I.L., precum și telefonul inculpatului N.R.E.;

b) bunurilor ridicate de la inculpatul A.B. (tuburi pentru prizat, 3 pipe, dispozitiv pentru inhalat etc), atașate la dosar;

c) a sumelor de bani ce au fost găsite la inculpați:

- 1.240 dolari SUA și 2.550.000 ROL de la inculpatul A.B.;

- 100 euro; 200 dolari SUA și 8.574.000 ROL de la inculpatul D.R.M.;

- 200 dolari SUA, 320 euro și 4.860.000 ROL ridicate de la inculpatul R.I.L., cu mențiunea că sumele în ROL sunt la dispoziția instanței, iar sumele în valută se află la "urma" dosarului de urmărire penală de la parchet, la dispoziția instanței.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea și a următoarelor sume de la inculpați, după cum urmează:

1) N.R.E. - 5.000 dolari SUA;

2) I.M.R. - 2.000 dolari SUA;

3) D.R.M. - 1.000 euro;

5) A.R.O.C. - 1.000 euro.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata a câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție - în fond, după desființare, prima instanță a reținut, sub aspectul situației de fapt, că în perioada anului 2002 exista în București o rețea de persoane cu ramificații atât în țară, cât și în străinătate, care, pe baza relațiilor de prietenie dintre ei, formau un grup închis care era implicat în consumul și comercializarea cocainei, drog de mare risc.

A mai reținut că, datorită imposibilității penetrării rețelei, în vederea depistării activității infracționale a membrilor rețelei, a relațiilor dintre ei, organele judiciare, pe baza indiciilor și a datelor pe care le dețineau, au procedat la interceptarea convorbirilor telefonice ale unora dintre aceste persoane, iar ulterior, au efectuat livrări supravegheate, permițând trecerea liberă a drogurilor, în vederea identificării întregii rețele, deoarece exista riscul ca, odată intervenit, ceilalți membri ai rețelei să își ia măsuri suplimentare de precauție, ceea ce ar fi făcut imposibilă identificarea activității acestora.

De asemenea, s-a reținut că, având în vedere dimensiunea rețelei, inițial, cercetările au început separat (spre exemplu atât la București, cât și în Constanța), dar în timp, constatându-se că între persoanele suspectate există un anumit gen de colaborare, cauzele au fost conexate în vederea cercetării întregii activități (însă, ulterior, din cauza numărului mare de persoane cercetate și diferitelor faze ale anchetei, în dosar au existat disjungeri cu privire la unele fapte și persoane).

1. Prin urmare, la data de 16 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităților specifice de investigație, desfășurate de către lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog Constanța cu privire la implicarea numitului A.B. în vânzarea de droguri, atât pe raza municipiului Constanța, cât și pe raza municipiului București, s-a procedat la organizarea unui flagrant în Gara CFR Constanța în vederea prinderii acestuia, cunoscându-se că are asupra sa droguri ce urmau a fi duse în București spre comercializare.

În acest sens, la data de 16 februarie 2004, în jurul orelor 06:50, a fost identificat în gara sus-menționată inculpatul A.B. și, în urma percheziției corporale efectuate, s-au găsit asupra sa, în buzunarul drept al pantalonului, 4 pungulițe din plastic, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă care, în urma examinării la Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române; prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 16 februarie 2004 s-a dovedit a fi o cantitate de 12,83 grame substanță activă metamfetamină (MA), ce face parte din Tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea și consumului ilicit de droguri.

Ulterior, în baza Autorizației de percheziție din 16 februarie 2004, emisă de către Tribunalul Constanta, s-a efectuat, la aceeași dată, o percheziție domiciliară la locuința inculpatului A.B., situată în Constanța, percheziție în urma căreia au fost găsite în locuința respectivă o punguliță de material plastic ce conținea o substanță vegetală de culoare verde, o punguliță din material plastic transparent ce conținea o substanță de culoare verde maroniu, două pachețele din folie din plastic transparent ce conținea fragmente vegetale cu aspect solid de culoare brun-roșcat, un șervețel de culoare albă în interiorul căruia se afla o substanță albă de culoare pulverulentă, o pungă din plastic ce conținea o substanță albă pulverulentă, o cutie din material plastic în interiorul căreia se aflau trei pătrățele din carton, ambalate într-o punguță din material plastic transparent, un cântar electronic, patru dispozitive artizanale tip pipă pentru fumat, 11 pachețele cu foițe pentru confecționat țigarete și patru dispozitive pentru inhalat, confecționate artizanal.

Prin Raportul de constatare tehnico-științifică din 19 februarie 2004 al Laboratorului de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, s-a relevat în probele litigiu supuse examinării, ridicate în urma percheziției domiciliare arătate mai sus, existența a 3,94 grame cannabis, 1,77 grame semințe de cannabis, 5,02 grame rezină de cannabis (substanțe în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol-THC, substanță psihotropă), cât și a 27,20 grame metamfetamină și 3 doze ce conțin ca substanță activă Lysergide (LSD).

2. La data de 13 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităților specifice de investigație, desfășurate de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog - Direcția Antidrog, cu privire la implicarea numitului N.R.E. în distribuția de droguri pe raza municipiului București, au fost emise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog Ordonanța nr. 13/2004 și Autorizația nr. 14/2004 privind folosirea investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod în vederea procurării cantității de 10 grame cocaină de la inculpatul N.R.E.

În urma formulării, la data de 16 februarie 2004, de către inculpatul A.B., a unui denunț cu privire la implicarea inculpatului N.R.E. în traficul de droguri, s-a procedat la pregătirea unei operațiuni de prindere în flagrant a acestuia.

În acest sens, după înserierea unui număr de 40 de bancnote a câte 500.000 ROL fiecare, prin procesul-verbal întocmit la data de 16 februarie 2004, investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - l-a contactat telefonic la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 20:45, pe inculpatul N.R.E. la telefonul 07AA.AAA.AAA, ocazie cu care i-a solicitat o întâlnire.

După o întâlnire de aproximativ 5 minute, ce a avut loc în fața Restaurantului P.H. situat vizavi de Cercul Militar Național din București, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - a convenit cu inculpatul N.R.E. asupra cumpărării unei cantități de aproximativ 7 grame cocaină contra sumei de 20.000.000 ROL, urmând ca tranzacția să se efectueze după circa o jumătate de oră în Piața Rosetti, în fața Restaurantului M.M.

În jurul orei 21:00, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - s-a întâlnit la locația stabilită cu inculpatul N.R.E., care sosise la fața locului conducând un autoturism M. de culoare neagră.

Inculpatul N.R.E. i-a solicitat investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - să urce în autoturismul M. și, după ce inculpatul i-a înmânat investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - un pachet de țigări în interiorul căruia se aflau două pungulițe ce conțineau un praf de culoare albă, investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod - i-a dat suma de 20.000.000 ROL, pe care inculpatul a introdus-o într-unul din buzunarele de la pantaloni.

La scurt timp, în urma intervenției echipei de flagrant, organele de poliție au procedat la imobilizarea inculpatului N.R.E. pentru ca în urma percheziției corporale, asupra inculpatului să fie găsită suma de 20.000.000 ROL, constituită din bancnotele înseriate, înmânate ca preț al cocainei cumpărate de către investigatorul acoperit "P.I." - nume de cod.

În continuarea percheziției, în interiorul autoturismului s-au găsit două pungulițe din material plastic de culoare albă, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare albă, o punguliță aflându-se între scaunele din față ale autoturismului, într-un pachet de țigări marca M.M., de culoare roșie, iar cealaltă punguliță pe scaunul din dreapta-față.

3. La data de 12 februarie 2004, având în vedere datele rezultate în urma activităților specifice de investigație desfășurate de lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Sector 2 Poliție - Biroul de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, precum și denunțul formulat la aceeași dată de către numitul G.C., potrivit cărora numitul I.B.A. era implicat în activități de trafic ilicit de droguri de mare risc pe raza municipiului București, s-a procedat la efectuarea de activități necesare prinderii în flagrant a sus-numitului în timp ce comercializa droguri.

În acest sens, în dimineața datei de 12 februarie 2004, denunțătorul G.C., în prezența organelor de poliție, l-a contactat telefonic la numărul de telefon 07BB.BBB.BBB pe inculpatul I.B.A. zis "C.", solicitându-i 15 grame de cocaină, utilizând expresia de "15 cămăși", lucru cu care inculpatul I.B.A. a fost de acord, urmând a fi realizată mai târziu o nouă discuție telefonică pentru a se stabili locul și ora exactă a tranzacției.

În jurul orelor 10:10, inculpatul I.B.A. a fost contactat telefonic din nou de către denunțătorul G.C., stabilindu-se cu această ocazie o întâlnire pentru primirea unei mostre de cocaină la orele 13:00 la Restaurantul P.H.

După efectuarea unui control corporal amănunțit, pentru a se constata că denunțătorul G.C. nu are asupra sa bunuri sau valori interzise la deținere, i-au fost înmânate sumele de 1.250.000 dolari SUA, 200 euro și 9.000.000 ROL, consemnate în prealabil într-un proces-verbal de înseriere.

În jurul orelor 13:25, denunțătorul G.C. s-a întâlnit în incinta restaurantului P.H. cu inculpatul I.B.A., care venise însoțit de o persoană de sex masculin în vârstă de aproximativ 25 ani, înălțime 1,65, constituție atletică, îmbrăcat cu geacă din stofă maro, pantalonii închiși la culoare și ghete negre.

După ce cei trei au discutat puțin timp la o masă, denunțătorul și individul cu care venise inculpatul I.B.A. s-au ridicat de la masă și au mers împreună în toaleta restaurantului, pentru ca după aproximativ 4 minute, cei doi să se întoarcă la masă după care au părăsit incinta restaurantului.

După ce s-au despărțit, denunțătorul G.C. s-a întâlnit cu organele de poliție care se aflau în imediata apropriere a restaurantului, înmânând acestora o punguliță în care se afla o substanță pulverulentă de culoare albă, afirmând că punguța respectivă îi fusese înmânată în toaleta restaurantului de către persoana cu care inculpatul I.B.A. venise, reprezentând o mostră de cocaină, denunțătorul mai precizând că a fost nevoit să testeze prin gustare calitatea mostrei la momentul înmânării în toaleta restaurantului de către persoana mai sus descrisă, pentru a-i confirma acesteia că este de calitate.

Inculpatul I.B.A. l-a cunoscut în toamna anului 2003 pe "R." într-un bar situat în zona Piața Victoria, loc în care a discutat cu acesta pentru prima oară despre droguri.

După circa două săptămâni inculpatul I.B.A. s-a reîntâlnit cu "R." pentru a lua de la acesta o mostră de cocaină și, fiind mulțumit de calitate, a cumpărat o cantitate de 3 grame, pe care a consumat-o împreună cu trei prieteni, "B." (G.), "G.A." și "C.", cu care se întâlnea în discoteca M.B.

La data de 24 martie 2004, inculpatul I.B.A. a formulat în fața organelor de urmărire penală un denunț, prin care l-a indicat ca sursă a sa de aprovizionare cu droguri pe numitul "R.".

Astfel, la solicitarea inculpatului R.I.L., căruia inculpatul N.R.E. îi mai dăduse în cursul anului 2002, în repetate rânduri, cocaină de ordinul gramelor, pentru consum, cu sume variind între 50 - 70 dolari SUA/gram, s-au întâlnit în aproprierea unui bar pe care inculpatul R.I.L. îl avea în zona Gării de Nord, tranzacția având ca obiect cantitatea de 100 grame cocaină, încheindu-se în autoturismul H. aparținând acestuia din urmă.

După câteva zile de la încheierea tranzacției, în urma unei discuții telefonice, inculpatul R.I.L. i-a comunicat inculpatului N.R.E. că a intenționat să transporte cocaina în afara României ascunzând-o în rezervorul unei mașini însă, la un moment dat, cocaina s-a îmbibat cu motorina din rezervor, care a pătruns în ambalaj, defectându-se cu această ocazie "busul", întrucât i s-a înfundat sistemul de alimentare cu combustibil al autoturismului. Pentru acest motiv, inculpatul R.I.L. i-a spus inculpatului N.R.E. că nu mai are de unde să-i dea restul de bani datorați pentru cocaina cumpărată.

După circa două săptămâni de zile, inculpatul N.R.E. s-a reîntâlnit cu inculpatul R.I.L. la barul acestuia din urmă în zona Gării de Nord, ocazie cu care inculpatul N.R.E. a observat că autoturismul marca H., cu care inculpatul R.I.L. venise la momentul cumpărării celor 100 grame cocaină, era avariat, inculpatul R.I.L. spunându-i inculpatului N.R.E. că avusese un accident de circulație.

Totodată, inculpatul N.R.E. a mai arătat că inculpatul R.I.L. cunoștea în Italia, în localitatea Asti, un cetățean italian, ce deținea un bar și despre care inculpatul R.I.L. îi spusese că era consumator de droguri.

Fiind audiat, inculpatul R.I.L. a arătat la data de 23 aprilie 2004 că, într-adevăr în cursul anului 2002, la rugămințile unui prieten pe nume R.E., ce avea un night club în localitatea Asti din Italia și care era consumator de droguri, de a-i procura droguri, a apelat la inculpatul N.R.E. de la care a cumpărat o cantitate de 100 grame cocaină.

Întrucât inculpatul N.R.E. a refuzat să-l ajute în a transporta drogurile în Italia, inculpatul R.I.L. a apelat la inculpații S.I.A., A.R.O.C. zis "T." și P.R. pentru a găsi o modalitate de a transporta drogurile în Italia.

În acest sens, inculpatul S.I.A. s-a ocupat de ambalarea celor 100 de grame cocaină, iar inculpatul P.R., ce lucra la firma inculpatului R.I.L. și care avea cunoștințe de mecanică, a introdus pachetul cu cocaină în rezervorul cu motorină al unui microbuz marca M.S. cu nr. B-XXXXX, achiziționat în leasing prin firma inculpatului A.R.O.C.

Astfel, la data de 5 octombrie 2002, așa cum reiese din convorbirile telefonice purtate Ia acea dată între inculpații R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. și N.R.E., rezultă că microbuzul cu numărul de mai sus, ce avea montat în rezervorul de motorină pachețelul cu 100 grame de cocaină, ce era ambalat în prezervative, pe drum, fiind plecat cu un transport de persoane cu destinația Italia, la ieșirea din Brașov spre drumul către Sibiu, a suferit o defecțiune, întrucât ambalajul pachetului cu cocaină s-a desprins și unul dintre prezervativele ce protejau pachețelul cu cocaină a intrat în conducta de alimentare cu combustibil, înfundând-o. Cu această ocazie, cocaina din pachețel s-a îmbibat cu motorină.

La data de 8 octombrie 2002, autovehiculul condus de către inculpatul P.R. a plecat din București pentru a transporta în Italia mai multe tinere, microbuzul fiind însoțit de către inculpatul R.I.L., ce conducea un autoturism marca H.

Ajungând la punctul vamal Nădlac, întrucât organele poliției de frontieră nu au permis trecerea graniței, deoarece tinerele nu îndeplineau condițiile pentru a călători în Italia, inculpații P.R. și R.I.L. au luat hotărârea să se întoarcă la București.

După parcurgerea unei distanțe scurte de la Nădlac, microbuzul condus de inculpatul P.R. a fost implicat într-un accident de circulație cu autoturismul marca H., condus de către inculpatul R.I.L., în acest sens poliția orașului Nădlac încheind un proces-verbal de constatare a avariilor celor două autoturisme.

Întrucât microbuzul avea defecțiuni tehnice ce nu-i mai permiteau continuarea drumului, tinerele transportate au renunțat la transport, luând alte mijloace de transport, cu microbuzul rămânând numai inculpatul P.R.

Inculpatul R.I.L. s-a întors la București cu autoturismul H.

Microbuzul M.S. la care s-a făcut referire anterior a fost luat cu o platformă venită de la Arad, pentru a fi dus la București. Pe drum, în localitatea Simeria, la rugămintea inculpatul P.R., șoferul platformei a oprit la locuința părinților inculpatului din localitate, ocazie cu care, în timp ce șoferul platformei se afla în curtea gospodăriei părinților inculpatului, inculpatul P.R. a demontat manșonul de cauciuc al rezervorului, microbuzul fiind parcat în fața curții, de unde a recuperat pachețelul cu cocaină din rezervor.

Ulterior, în cursul aceleași zile, platforma a adus microbuzul în București.

La 2 - 3 zile după eveniment, inculpatul P.R. s-a reîntâlnit cu inculpatul R.I.L., restituindu-i pachețelul cu cocaină.

După circa o săptămână de la aceasta, conform declarațiilor inculpaților R.I.L. și P.R., pachetul cu cocaină a fost din nou montat în rezervorul unui autoturism, respectiv un autovehicul marca D., pus la dispoziție de către inculpatul A.R.O.C., cocaina ajungând în cele din urmă în Italia în localitatea Asti la R.E.

Inculpații R.I.L. și A.R.O.C. au intrat în posesia sumei de 6.000 euro, înmânată de către R.E. inculpatului A.R.O.C., acesta din urmă păstrând 1.000 euro, iar restul de 5.000 dându-i inculpatului R.I.L. Inculpatul R.I.L. a avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale, retractând declarațiile date la data de 23 aprilie 2004 în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, cu ocazia audierilor ulterioare revenind și arătând că de fapt ceea ce s-a transportat în rezervor disimulat a fost pulbere de aur, și nu cocaină, atitudine nesinceră ce vine în contradicție cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Inculpatul P.R. a recunoscut parțial comiterea faptelor descriind întreaga sa activitate vizând montarea în rezervorul microbuzului M.S. în două rânduri a unui pachețel înmânat de către inculpatul R.I.L., cât și în autoturismul D. aparținând firmei inculpatului A.R.O.C., însă fără a recunoaște că știa despre conținutul constând în 100 de grame cocaină a pachețelului respectiv, deși contrariul reiese din convorbirile telefonice purtate în aceea perioadă cu inculpatul R.I.L.

Inculpații S.I.A. și A.R.O.C. au avut o atitudine nesinceră pe parcursul urmăririi penale, negând comiterea faptelor.

Inculpatul S.I.A. a arătat că pachetul recuperat la data de 5 octombrie 2002 din rezervorul microbuzului M.S. conținea pulbere de aur, pulbere pe care a uscat-o și a reambalat-o în vederea transportului în Italia.

Inculpatul A.R.O.C. a arătat că nu are nicio legătură cu vreun transport de droguri în Italia, recunoscând că a fost împreună cu inculpatul R.I.L. în cursul anului 2003 în Italia într-o localitate, dar pe care nu și-o mai amintește, însă nu a primit la acea vreme de la cineva bani pentru droguri.

Fiind întrebat cu privire la proveniența pulberii de aur, inculpatul R.I.L. a dat o explicație neplauzibilă, spunând că a primit-o cadou cu ocazia căsătoriei de la o mătușă "A.", decedată între timp.

De asemenea, inculpatul R.I.L. nu a recunoscut faptul că a consumat droguri procurate de la inculpatul N.R.E., în cursul anului 2002.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu:

- Pentru inculpatul A.B.: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante privind pe inculpatul A.B.; proces-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului A.B.; Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 16 februarie 2004 și din 19 februarie 2004; declarațiile martorului B.V.; declarația martorului C.G.; declarațiile inculpatului A.B.; declarația inculpatului N.R.E.; declarația martorului V.G.; procese de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul A.B.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.B.;

- Pentru inculpatul N.R.E.: denunțul inculpatului A.B.; procesul-verbal de înseriere a unui număr de 40 bancnote a câte 500.000 ROL fiecare, în vederea realizării unei activități de prindere în flagrant a inculpatului N.R.E.; procesul-verbal întocmit de către investigatorul acoperit "P.I." (nume de cod); proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante privind pe inculpatul N.R.E.; Raportul de constatare tehnico-științifică nr. X din 19 februarie 2004; declarațiile martorilor R.I., G.E.N., B.A.O. și I.D.M.; declarațiile inculpatului N.R.E.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul N.R.E.; dovada din 4 martie 2004 de indisponibilizare a autoturismului marca M. cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul N.R.E.; pentru inculpatul I.M.R.; denunțul formulat de inculpatul N.R.E.; declarațiile inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto privind pe inculpatul I.M.R.; declarațiile martorului A.Ș.G.; procesele-verbale de verificare a agendelor telefonice ale inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului I.M.R.; declarațiile inculpatului I.M.R.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul I.M.R.; declarația colaboratorului "I.M." - nume de cod; procesul-verbal de confruntare între inculpații N.R.E. și I.M.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.M.R.;

- Pentru inculpatul I.B.A.: denunțul formulat de numitul G.C.; procesul-verbal de înseriere a sumei de 1.025 dolari SUA, 200 euro și 9.000.000 ROL în vederea realizării unei activități de prindere în flagrant a inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale a inculpatului I.B.A.; Rapoartele de constatare tehnico-științifică din 12 februarie 2004 și nr. Y din 16 februarie 2004; declarațiile denunțătorului G.C.; declarațiile inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.B.A.;

- Pentru inculpatul D.R.M.: denunțul inculpatului I.B.A.; declarațiile inculpatului I.B.A.; procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto privind pe inculpatul D.R.M.; declarația inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto privind pe inculpatul D.R.M.; adresa SC M. SA privind listingul convorbirilor telefonice purtate de către inculpatului I.B.A.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul D.R.M.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului D.R.M.; declarațiile inculpatului D.R.M.; procesul-verbal de confruntare dintre inculpații N.R.E. și D.R.M.; declarația lui S.R.M.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul D.R.M.;

- Pentru inculpații R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.: declarația martorului V.G.; declarația inculpatului N.R.E.; procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto privind pe inculpații R.I.L. și S.I.A.; procese-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpații R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.; procesul-verbal întocmit de către Poliția Orașului Nădlac privind constatarea avariilor suferite de autoturismele conduse de către inculpații R.I.L. și P.R.; procese-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. a intrărilor și ieșirilor inculpaților R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.; declarațiile inculpatului P.R.; declarațiile inculpatului A.R.O.C.; declarațiile inculpatului R.I.L.; declarațiile inculpatului S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul R.I.L.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.R.O.C.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul P.R.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. în art. 72 C. pen., adică de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele speciale al pedepselor prevăzute în Legea nr. 143/2000 pentru fiecare din infracțiunile inculpaților, inclusiv de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 în ceea ce îi privește pe inculpații N.R.E., A.B., I.B.A., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite care este unul mare - dat de amploarea acestui fenomen - de activitatea infracțională îndelungată a majorității inculpaților, de consecințele nefaste pe care le are proliferarea consumului de droguri asupra stării de sănătate a oamenilor; de persoana infractorilor (I.B.A. este recidivist; I.M.R. este cunoscut cu antecedente penale, iar ceilalți inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale), de poziția lor procesuală (spre deosebire de inculpatul N.R.E. care încă de la începutul cercetărilor a avut o atitudine constant sinceră și în afara faptului că a participat la identificarea și facilitarea tragerii la răspundere penală a altei persoane, a avut o atitudine de cooperare dând dovadă de căință activă în timpul cercetărilor; ceilalți inculpați, în diverse faze procesuale, au avut o atitudine de îngreunare a cercetărilor, mergând de la nerecunoașterea faptelor și poziții oscilante până la alibiuri false și atitudini de zădărnicire a aflării adevărului; de starea lor de sănătate (spre exemplu P.R.), de referatele de evaluare întocmite pentru toți inculpații în timpul judecății, dar și de conduita bună a unora dintre inculpați înainte de săvârșirea faptelor. De asemenea, a fost avută în vedere și conduita acestora în societate, respectiv faptul că deși a trecut un interval foarte mare de timp până în prezent, niciunul dintre inculpați nu a perseverat în activitatea infracțională, toți având familii închegate, locuri de muncă stabile, ceea ce conduce la concluzia că scopul pedepselor aplicate, acela de reeducare, a fost atins.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpații A.B., I.M.R., N.R.E., I.B.A., D.R.M., R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.

Prin apelurile declarate, inculpații I.M.R., P.R., S.I.A., R.I.L. și A.R.O.C. au solicitat, în principal, achitarea în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, au solicitat redozarea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor atenuante și schimbarea modalității de executare a acesteia, în sensul aplicării prevederilor art. 861 C. pen.

Inculpații N.R.E. și D.R.M. au solicitat, în principal, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea/țara, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare prev. de art. 81 C. pen., solicitată numai de inculpatul N.R.E.

Prin Decizia penală nr. 208 din 30 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpații N.R.E. și D.R.M.

A desființat, în parte, sentința și în fond a dispus revocarea măsurii de a nu părăsi țara, luată față de cei doi inculpați. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.M.R., P.R., S.I.A., A.R.O.C., I.B.A. și R.I.L.

A luat act că inculpatul A.B. și-a retras apelul declarat împotriva aceleiași sentințe.

A dedus din pedepsele aplicate timpul deținerii preventive după cum urmează: pentru inculpatul N.R.E., de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul A.B., de la 16 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul I.M.R., de la 16 martie 2004 la 8 septembrie 2004, pentru inculpatul I.B.A., de la 13 februarie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul D.R.M., de la 29 martie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul R.I.L., de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005, pentru inculpatul A.R.O.C., de la 22 aprilie 2004 la 21 decembrie 2004, pentru inculpatul S.I.A., de la 22 aprilie 2004 la 1 august 2005 și pentru inculpatul P.R., de la 22 aprilie 2004 la 10 martie 2005.

A obligat inculpații I.M.R., P.R., S.I.A., A.R.O.C., I.B.A., R.I.L. și A.B. la cheltuieli judiciare către stat.

S-au reținut în esență următoarele:

Având în vedere că, față de inculpații N.R.E. și D.R.M. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea/țara, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța fondului avea obligația potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., să se pronunțe asupra acestei măsuri, în sensul revocării ei, întrucât în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare.

Cât privește celelalte motive de nelegalitate invocate, referitoare la achitarea inculpaților în temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel București a apreciat că cererea formulată de către inculpații P.R., I.M.R., S.I.A., R.I.L. și A.R.O.C. nu poate fi primită deoarece probele administrate pe parcursul procesului penal au dovedit cu certitudine că atât aceștia, cât și ceilalți inculpați se fac vinovați de faptele ilicite reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, în mod corect a procedat instanța fondului în raport de dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, însă imposibilitatea efectuării expertizei criminalistice a înregistrărilor audio de către Institutul Național de Expertize Criminalistice s-a datorat faptului că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală nu mai deține suporții originali și, în consecință, nu a putut fi efectuată respectiva probă științifică.

Curtea de apel, în aprecierea probelor, a avut în vedere întregul material probator, luând doar ca un eventual indiciu înregistrările audio, atât timp cât conținutul acestora a fost permanent contestat de către inculpați.

A mai avut în vedere că acestea nu puteau fi coroborate cu celelalte mijloace de probă, ele rămânând singulare, fără a avea o forță probatorie mare, neputând fi asimilate unor probe directe, irefutabile.

De asemenea, a reținut că denunțul inculpatului N.R.E. față de ceilalți coinculpați, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării și tragerii la răspundere penală și a celorlalți coinculpați, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați și a inculpaților din cauza dedusă judecății sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, și la înlăturarea alibiurilor pe care inculpații au încercat să le creeze.

Totodată, a reținut că, între ei, inculpații vorbeau într-un argou menit a disimula adevăratul conținut al convorbirii, aspecte care sunt întărite de declarațiile inculpaților N.R.E., R.I.L., ce fac parte din același grup infracțional.

Sub aspect infracțional, instanța de prim control judiciar a reținut că, deși perioada infracțională este cuprinsă între anii 2002 - 2004, mijloacele de probă au dovedit existența unei înțelegeri prealabile, o hotărâre infracțională și punerea acesteia în executare.

Astfel, s-a constatat că inculpatul A.B., în anii 2002 - 2004, a vândut droguri de mare risc mai multor consumatori de pe raza municipiului București și a deținut droguri în vederea consumului propriu, în mod repetat, iar la data 16 februarie 2004 a fost prins în flagrant în Gara CFR Constanța, având asupra sa cantitatea de 12,83 grame metamfetamină, iar în urma percheziției domiciliare efectuate la aceeași dată la locuința sa situată în mun. Constanta, au fost găsite mai multe cantități de droguri: 3,94 grame cannabis, 1,77 grame semințe de cannabis, 5,07 grame rezină de cannabis, 27,20 grame metamfetamină și 3 doze LSD (Lysergide), destinate comercializării, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 C. pen.

Faptele inculpatului N.R.E., constând în aceea că, în anii 2002 - 2004 a vândut droguri, în mod repetat, la mai multe persoane, pe raza municipiului București, iar la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, a fost prins în flagrant în zona Pieței Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit prețul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL, constituie infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.M.R., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004, a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpatului N.R.E., iar la sfârșitul lunii ianuarie 2004 i-a dat acestuia cantitatea de 50 grame cocaină pentru suma de 3.500 euro, droguri din care la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, inculpatul N.R.E. a fost prins în flagrant în zona Pieței Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit prețul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL și, totodată, a deținut în mod repetat, în ultimii doi ani de zile, droguri de mare risc, respectiv cocaină, în vederea consumului propriu, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului I.B.A., recidivist, constând în aceea că, în perioada 2003 - 2004, a deținut în mod repetat droguri în vederea consumului propriu și împreună cu inculpatul D.R.M. a vândut, de asemenea, în mod repetat, droguri de mare risc, respectiv cocaină, iar la data de 12 februarie 2004 a fost surprins în flagrant în timp ce comercializa în apropierea Hotelului B. cantitatea de 7,447 grame cocaină, după ce în prealabil în cursul aceleași zile a oferit o mostră de 0,356 grame cocaină, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului D.R.M., constând în aceea că a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpaților S.M.R. și I.B.A., în perioada anilor 2003 - 2004, dându-i inculpatului I.B.A. drogurile cu care a fost surprins în flagrant la data de 12 februarie 2004 în timp ce le comercializa în apropierea Hotelului B., respectiv cantitatea de 7,447 grame cocaină, precum și mostra de 0,356 grame cocaină oferită în cursul aceleiași zile spre cumpărare, constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpaților R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. și P.R. constau în aceea că, împreună, au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenția de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparținând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiași an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activitățile de transport fiind organizate, conduse și finanțate de către R.I.L. și A.R.O.C.

Apoi, instanța de apel a manifestat rol activ și a încercat să audieze pe martorul cu identitate protejată "V.G.", sens în care a dispus întocmirea unei adrese, însă a rezultat că este plecat în străinătate, fără a se cunoaște unde. S-a apreciat că este o imposibilitate obiectivă de audiere și s-a procedat la aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Atâta timp cât declarația martorului sub acoperire este luată cu respectarea legii, se apreciază că nu sunt motive de înlăturare a acesteia. Pe cale de consecință, s-a apreciat că aceasta corespunde adevărului.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța fondului a avut în vedere dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la "Criteriile generale de individualizare a pedepsei", limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel că s-au aplicat pedepse proporționale, reținând în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, dând o largă eficiență acestora, chiar și în situația în care există concurs între cauzele de agravare prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. și de atenuare potrivit art. 80 C. pen.

S-a mai reținut de aceeași instanță că, la individualizarea judiciară a pedepselor și la modalitatea de executare a acestora, instanța fondului a avut în vedere poziția procesuală a inculpaților pe parcursul procesului penal, referatele de evaluare efectuate, atitudinea cooperantă, conduita bună în societate anterior săvârșirii faptelor, cât și după aceea.

Cât privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate, instanța de prim control judiciar a reținut că instanța fondului a avut în vedere prevederile art. 52 C. pen., "pedeapsa și scopul ei", pedeapsa ca mijloc de constrângere și reeducare a condamnatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, prin formarea unei atitudini corecte față de muncă și de ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal, au declarat recurs inculpații A.R.O.C., I.M.R., N.R.E., I.B.A., R.I.L., S.I.A. și P.R.

Recurentul-inculpat A.R.O.C., prin apărător ales, a invocat în fața instanței potrivit celor susținute cu ocazia dezbaterilor și consemnate în încheierea de ședință, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 și 18 C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și într-un ultim subsidiar a solicitat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei și aplicarea art. 81 sau 861 C. pen.

În motivele de recurs formulate în scris care au fost atașate la dosarul cauzei, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17 și 172 C. proc. pen.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., a criticat hotărârea atacată sub aspectul faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile procesuale și să influențeze soluția procesului, respectiv asupra analizei chimice a substanței ce constituie obiectul infracțiunilor, expertiza tehnică a înregistrărilor audio, audierea investigatorilor sub acoperire.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., a susținut că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică, respectiv în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 143/2000. Legat de ultima infracțiune pe de o parte, a susținut că, în mod greșit a fost reținută în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte a susținut că eronat a fost reținută ca infracțiune distinctă, deși legea reglementează doar o agravantă.

O ultimă critică formulată în scris se referă la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii referindu-se la nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice, necesitatea expertizării înregistrărilor, neaudierea martorului sub acoperire V.G., încălcarea principiului in dubio pro reo și a prezumției de nevinovăție.

Recurentul-inculpat I.M.R., prin apărător ales, a solicitat în principal achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen. A mai susținut că hotărârea criticată nu este motivată.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12, 14 și 18 C. proc. pen. pentru motivele invocate oral și consemnate în Încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 septembrie 2012 și cele relatate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Recurentul-inculpat N.R.E., prin apărător ales, a invocat oral și în motivele de recurs scrise anexate la dosarul cauzei cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispoz. art. 3201 C. proc. pen. și art. 81 C. pen.

Recurentul-inculpat I.B.A., prin apărător ales, invocând oral și prin motivele de recurs scrise cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și coborârea pedepsei la limita minimului general prevăzut de lege.

Recurentul-inculpat R.I.L., prin apărător ales, a invocat în motivele de recurs scrise și a susținut în fața instanței cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 15, 17 și 18 C. proc. pen., potrivit celor consemnate cu ocazia dezbaterilor, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, în sensul înlăturării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., redozarea pedepsei și aplicarea art. 81 sau 861 C. pen.

Recurentul-inculpat S.I.A., prin apărător ales, a invocat oral în fața instanței și prin motivele de recurs formulate în scris cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 17, 18, 12 și 14 solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., redozarea pedepsei și aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. A mai susținut că hotărârea atacată nu este motivată.

Recurentul-inculpat P.R., prin apărător ales a invocat oral și în motivele de recurs scrise cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 18, 12, 17 și 14, solicitând schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 redozarea pedepsei și aplicarea art. 81 sau 861 C. pen. A mai susținut că hotărârea atacată nu este motivată.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpații I.B.A. și N.R.E. au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., inculpatul N.R.E. a solicitat totodată și aplicarea art. 81 C. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma acestui caz de casare, se constată că sunt fondate pentru considerentele care preced:

Instanța reține că inculpații I.B.A. prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 23 aprilie 2012 și N.R.E. prin declarația dată în fața instanței de recurs, în ședința de judecată din data de 10 septembrie 2012 au recunoscut comiterea faptelor și au solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și să se realizeze aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Având în vedere poziția procesuală a inculpaților exprimată de o manieră neechivocă, se constată că potrivit dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., coroborate cu art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cererea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. formulată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpați este admisibilă.

Se reține sub acest aspect că potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (introduse prin Legea nr. 202/2010) se aplică în mod corespunzător la primul termen de judecată cu procedura completă, imediat următor intrării în vigoare a O.U.G. nr. 121/2010.

Se are în vedere, totodată, că prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a hotărât că dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul vechii legi și care continuă să fie judecată sub noua lege, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Așa fiind, se constată că în cauza dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, instanța de recurs urmând a lua act de poziția procesuală a inculpaților I.B.A. și N.R.E. și va proceda potrivit dispozițiilor art. 3201alin. (7) C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu coroborată cu împrejurarea că inculpații au solicitat să fie judecați pe baza acordului de recunoaștere a vinovăției și, față de criteriile reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., instanța apreciază că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acestora și a celor personale ale inculpaților, pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în limitele prevăzute de lege și sunt apte să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpaților, la formarea unei atitudini pozitive a acestora față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.

Cât privește solicitarea inculpatului N.R.E. de schimbare a modalității de executare a pedepsei se constată că, în mod corect s-a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de art. 81 C. pen. astfel că nu sunt îndeplinite condițiile suspendării sub supraveghere, neimpunându-se aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Înalta Curte, verificând cauza atât din oficiu, cât și sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen. invocat de inculpații I.M.R., I.B.A. și R.I.L. referitor la existența unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, constată că recursurile sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 săvârșită de inculpați este de 5 ani, iar în raport de data săvârșirii faptei, 2002 - 2004, se consideră împlinit.

Față de această împrejurare, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul celorlalte motive de recurs invocate, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 14, 17, 172 și 18 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul A.R.O.C., a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12, 14 și 18 C. proc. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul I.M.R., a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul R.I.L., a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 18, 12 și 14 invocate de inculpatul S.I.A. și a cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 18, 12, 17 și 14 invocate de inculpatul P.R., Înalta Curte apreciază recursurile declarate ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens, următoarele considerente:

1. Referitor la pct. 9 al art 3859 alin. (1) C. proc. pen., invocat de inculpații A.R.O.C., I.M.R., S.I.A. și de P.R., Înalta Curte arată că, într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

În cauză, se observă că hotărârea curții de apel cuprinde o analiză temeinică a aspectelor avute în vedere de instanță pentru menținerea soluției pronunțate de tribunal, astfel că nu poate fi reținută susținerea recurenților-inculpați potrivit căreia instanța de apel s-ar fi limitat la a-și însuși sentința tribunalului, fără a prezenta argumentele proprii care au convins-o să adopte hotărârea pronunțată. Din considerentele deciziei atacate rezultă, dimpotrivă, că preocuparea curții de apel de a proceda la un examen atent al argumentelor și apărărilor invocate de inculpați, confirmarea în apel a raționamentului primei instanțe, pentru anumite motive prezentate neputând echivala cu o simplă "însușire" a sentinței tribunalului, așa cum s-a susținut. Se observă, sub acest aspect, că instanța de apel nu s-a limitat la a prelua motivarea instanței de fond, ci, printr-o nouă examinare a cauzei și oferind argumente proprii, a analizat criticile și apărările inculpaților, răspunzând motivat la fiecare dintre acestea.

În consecință, se constată că, în speță, motivul de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. apare ca neîntemeiat.

2. În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.R.O.C. susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului

Înalta Curte, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului din apel, constată că prin hotărârea atacată s-au examinat toate cererile formulate de inculpat, sub toate aspectele de fapt și de drept.

De altfel, se apreciază că în mod corect s-a procedat în raport de dispozițiile date de instanța de casare (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), însă imposibilitatea efectuării expertizei criminalistice a înregistrărilor audio de către Institutul Național de Expertize Criminalistice s-a datorat faptului că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală nu mai deține suporții originali și, în consecință, nu a putut fi efectuată respectiva probă științifică, astfel că nu poate fi invocată omisiunea instanței de judecată și, prin urmare, trebuia să se pronunțe pe probele din dosar.

Curtea de apel, în aprecierea probelor, a avut în vedere întregul material probator, luând doar ca un eventual indiciu înregistrările audio, atât timp cât conținutul acestora a fost permanent contestat de către inculpați.

Mai mult, acestea nu puteau fi coroborate cu celelalte mijloace de probă, ele rămânând singulare, fără a avea o forță probatorie mare, neputând fi asimilate unor probe directe, irefutabile.

Totodată, se observă că instanța de apel a manifestat rol activ și a încercat să audieze martorul cu identitate protejată "V.G.", sens în care a dispus întocmirea unei adrese, însă a rezultat că este plecat în străinătate, fără a se cunoaște unde, astfel că este o imposibilitate obiectivă de audiere și s-a procedat la aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. Atâta timp cât declarația martorului sub acoperire este luată cu respectarea legii, s-a apreciat că nu sunt motive de înlăturare a acesteia, astfel că s-a apreciat că cele relatate corespund adevărului.

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

3. În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpații A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. și P.R. în sensul reindividualizării pedepselor și aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, se rețin următoarele.

Înalta Curte apreciază criticile formulate de inculpați ca neîntemeiate, în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele au fost stabilite într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii infracțiunilor, având în vedere împrejurările comiterii faptelor și consecințele acestora.

De altfel, prin hotărârea atacată, în mod corect s-a reținut că la individualizarea judiciară a pedepselor și la modalitatea de executare a acestora s-au avut în vedere poziția procesuală a inculpaților pe parcursul procesului penal, referatele de evaluare efectuate, atitudinea cooperantă, conduita bună în societate anterior săvârșirii faptelor, cât și după aceea.

În consecință, apreciind, pentru motivele anterior expuse, că pedepsele stabilite au fost corect individualizate, fiind apte să asigure reeducarea inculpaților și realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că nu se impune reducerea acestora, nefiind incident în speță cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Cât privește solicitarea inculpaților A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. și P.R. de schimbare a modalității de executare a pedepselor aplicate, respectiv aplicarea art. 81 sau 861 C. pen., Înalta Curte apreciază că nu se justifică nici suspendarea condiționată și nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, deoarece nu există garanția că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. s-ar realiza fără privarea de libertate a inculpaților, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise, contribuția lor infracțională, natura și cantitatea drogurilor de mare risc, urmările produse, dar și persoana inculpaților.

4. Referitor la pct. 17 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., inculpații A.R.O.C., R.I.L., S.I.A. și P.R. au solicitat schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

- P.R., din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- R.I.L., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, la prev. art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și prev. art. 10 din Legea nr. 143/2000.

A susținut că reținerea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este incompatibilă cu agravanta de la art. 75 lit. a) C. pen., având în vedere că infracțiunile se presupun a fi săvârșite în cadrul unui grup de persoane, prin urmare reținerea agravantei ca fiind săvârșită de două sau mai multe persoane nu poate fi reținută în concurs cu infracțiunea de la art. 10 din aceeași lege.

Pe cale de consecință, a solicitat înlăturarea acestei cauze de agravare a răspunderii penale reținute pentru toate cele trei infracțiuni.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a solicitat recalificarea faptei de trafic internațional de droguri de mare risc de la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, schimbând încadrarea în tentativă la aceeași infracțiune, faptă prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000;

- S.I.A., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

- A.R.O.C., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăz. de art. 2 alin. (1) și 2, art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen. în infracțiunile prevăz. de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., în sensul înlăturării infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen.;

- înlăturarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 ca infracțiune distinctă și reținerea doar a agravantei prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpații P.R., R.I.L. și S.I.A., reținem cele ce urmează:

Constituie infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producea, fabricarea, experimentarea (...), oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea (...), deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept.

Realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 presupune așadar realizarea uneia sau mai multor acțiuni dintre cele prevăzute în textul de lege enunțat, și anume cultivarea (...), deținerea ori alte operațiuni, existența infracțiunii fiind condiționată în oricare dintre modalitățile alternative de scopul traficului, circulației drogurilor de risc, fără drept.

Constituie infracțiunea de trafic internațional de droguri prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept.

Realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constă în introducerea sau scoaterea din țară, importul sau exportul de droguri de risc, fără drept.

Tentativa, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) C. pen. presupune pe lângă existența unei hotărâri de a săvârși infracțiunea și începerea executării hotărârii infracționale, adică realizarea acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, dar care este întreruptă sau este executată până la capăt dar rezultatul nu se produce.

În cauză instanța constată că inculpații R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. și P.R. au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenția de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparținând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiași an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activitățile de transport fiind organizate, conduse și finanțate de către R.I.L. și A.R.O.C.

Raportat la conținutul legal al incriminării și la situația faptică reținută, inculpații au săvârșit faptele în formă consumată realizând executarea în întregime a activității ce constituie elementul material al laturii obiective al infracțiunilor trafic de droguri de risc și de mare risc și infracțiunea de trafic internațional de droguri, astfel că aceștia au săvârșit infracțiunile în formă consumată, iar nu o tentativă la aceste infracțiuni în sensul celor solicitate.

În ceea ce privește înlăturarea infracțiunii continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., critică formulată de inculpatul A.R.O.C. se constată că, în mod repetat, acesta a încercat împreună cu coinculpații să scoată din țară cu intenția de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului proprietatea sa, fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiași an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activitățile de transport fiind organizate, conduse și finanțate și de către A.R.O.C. Prin urmare, în sarcina inculpatului revin mai multe acte materiale de trafic de droguri comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, acestea circumscriindu-se infracțiunilor prevăz. de art. 2 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) și (2) și art. 10 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.

Același inculpat a solicitat înlăturarea art. 10 din Legea nr. 143/2000 ca infracțiune distinctă și reținerea doar ca agravantă.

Prin incriminarea faptei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000, legiuitorul a dorit să sancționeze penal persoana care conduce, organizează sau finanțează săvârșirea faptelor prevăzute de dispozițiile art. 2 - 8 din această lege.

Întrucât în practica judiciară nu a existat un punct de vedere unitar în ceea ce privește natura normei de incriminare înscrisă la art. 10 din Legea nr. 143/2000, respectiv dacă aceasta prevede o infracțiune autonomă sau o variantă agravantă a infracțiunilor cuprinse în art. 2 - 8 din aceeași lege, în acest sens a fost înaintat un recurs în interesul legii; prin Decizia nr. 38/2008, instanța supremă, în secții unite, a statuat că: "Fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din aceeași lege".

Raportat la critica formulată de R.I.L., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. susținând că infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi reținută în același timp cu agravanta prevăz. la art. 75 lit. a) C. pen. nu poate fi primită; în raport de cele arătate anterior acestea nu se exclud.

În plus, circumstanța agravantă de la art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. prevede că "săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună" imprimă faptei un caracter grav.

Ca atare, criticile vizând schimbarea încadrării juridice sunt neîntemeiate, neavând temei probator și nici de drept, din examinarea lucrărilor dosarului rezultând că, în cauză, instanțele au reținut în mod corect faptele și vinovăția inculpaților, li s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, aceasta fiind corect stabilită, în concordanță cu probele administrate în cauză, fiind vorba despre forma consumată a acestei infracțiuni, iar nu despre tentativă, astfel cum în mod corect au reținut și instanțele inferioare.

Față de aceste considerente, se constată că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptelor și, pe cale de consecință, criticile recurenților-inculpați, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., se privesc ca fiind neîntemeiate.

5. Dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocate de inculpatul A.R.O.C. reglementează ipoteza în care hotărârile sunt supuse casării în condițiile în care sunt contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, referindu-se la nelegalitatea înregistrărilor convorbirilor telefonice, necesitatea expertizării înregistrărilor, neaudierea martorului sub acoperire V.G., încălcarea principiului in dubio pro reo și a prezumției de nevinovăție.

Referitor la expertiza criminalistică a înregistrărilor se constată că deși instanța a dispus efectuarea acesteia de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, instituție care a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T punerea la dispoziție a echipamentelor originale cu care au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpați, această instituție fiind în imposibilitate să pună la dispoziție echipamentele propriu-zise de interceptare întrucât nu deține suporții originali sau copia acestora pe care au fost înregistrate convorbirile inculpaților.

Astfel că, în raport de relațiile comunicate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., instanța a constatat imposibilitatea îndeplinirii obiectivelor stabilite în expertiza criminalistică ce urma a se efectua (în condițiile în care înregistrările originale au fost șterse, verificarea înregistrărilor în copie nu se mai poate realiza), în consecință, a revenit asupra administrării acestei probe, soluționarea cauzei efectuându-se în baza materialului probator atașat la dosar.

Mai mult decât atât, trebuie reținut că activitatea infracțională a inculpaților a avut loc încă din anul 2002, perioadă în care dispozițiile legale permiteau înregistrarea pe bandă magnetică.

De altfel, expertiza este un mijloc de probă care se apreciază de judecător, ce are competența de a decide cu privire la raporturile juridice deduse judecății, a mijloacelor de probă administrate și a normelor juridice aplicabile, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, fără a-i da efectuării acesteia un caracter obligatoriu cu un obiectiv prestabilit, ceea ce i-ar conferi o valoare peremptorie de o forță superioară celorlalte probe administrate într-o cauză, valoare care nu este prevăzută ca atare de normele legale în vigoare.

Mai mult decât atât, cu ocazia audierii inculpatul nu a negat vreun moment că vocile existente în înregistrările audio și video i-ar fi aparținut, contestând doar conținutul acestor convorbiri.

Prin urmare, corect s-a apreciat că înregistrările în copie existente la dosar corespund realității, fiind luate în considerare în soluționarea cauzei.

Referitor la martorul cu identitate protejată "V.G.", se observă că, deși instanța de apel a manifestat rol activ în vederea audierii acestuia însă s-a aflat în imposibilitate obiectivă de audiere pentru că era plecat în străinătate, fără a se cunoaște destinația, corect procedându-se în acest sens la aplicarea alin. (3) art. 327 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât declarația acestui martor sub acoperire a fost luată în condițiile legii.

Cu privire la principiile in dubio pro reo și a prezumției de nevinovăție se apreciază că acestea nu au fost încălcate întrucât la dosarul cauzei există probe care să fundamenteze în mod cert soluția de condamnare.

Ca atare, Înalta Curte constată că instanța de apel, prin pronunțarea Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, a aplicat în mod corect prevederile legii, constatând fundamentat că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați, că faptelor reținute li s-a dat o încadrare juridică pe baza probelor administrate în cauză.

7. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. invocat de inculpații A.R.O.C., I.M.R., R.I.L., S.I.A. și P.R., Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, instanțele de fond și apel prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare nu au comis nicio eroare gravă de fapt.

Este de menționat că acest caz de casare poate exista numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de instanța de apel este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor.

În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute, niciun aspect esențial stabilit de instanțele inferioare care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale. Fără a relua sau a reface raționamentele instanțelor de fond și de apel realizate în interpretarea probatoriului administrat, Înalta Curte constată că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor atacate cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpați, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu dovezile administrate.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situația de fapt reținută de instanțele inferioare, iar aprecierile acestora și concluziile la care au ajuns prin raționament nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., căci, în caz contrar, s-ar ajunge la o reinterpretare și reapreciere a probelor administrate, ceea ce ar fi în evidentă contradicție cu dispozițiile procesual-penale anterior menționate.

În speță, probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească corect au conturat ca situație de fapt și corect s-a stabilit vinovăția inculpaților, reținându-se că faptele inculpatului I.M.R., constând în aceea că, în perioada anilor 2003 - 2004, a vândut în mod repetat cocaină contra unor sume de bani inculpatului N.R.E., iar la sfârșitul lunii ianuarie 2004 i-a dat acestuia cantitatea de 50 grame cocaină pentru suma de 3.500 euro, droguri din care la data de 16 februarie 2004, în jurul orei 21:00, inculpatul N.R.E. a fost prins în flagrant în zona Pieței Rosetti în timp ce, aflându-se în autoturismul marca M., având culoarea negru metalizat, cu numărul de înmatriculare B-YYYYY-06/11, condus de către acesta, i-a vândut investigatorului acoperit "P.I." - nume de cod - cantitatea de 06,04 grame cocaină, primind de la investigatorul acoperit prețul acesteia, în sumă de 20.000.000 ROL și, totodată, a deținut în mod repetat, în ultimii doi ani de zile, droguri de mare risc, respectiv cocaină, în vederea consumului propriu constituie infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) cu aplic. art. 13 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, faptele inculpaților R.I.L., S.I.A., A.R.O.C. și P.R., constând în aceea că, împreună, au încercat în toamna anului 2002, în mod repetat, să scoată din România cu intenția de a comercializa în străinătate, cantitatea de 100 grame cocaină (cumpărată de către R.I.L. de la inculpatul N.R.E. cu suma de 4.500 dolari SUA) disimulată în rezervorul cu motorină al autoturismului marca M.S. cu nr. B-XXXXX, aparținând numitului A.R.O.C., autovehiculul fiind condus de către P.R., fapt care s-a petrecut în cele din urmă, cocaina fiind valorificată în cursul aceluiași an în Italia contra sumei de 6.000 euro, activitățile de transport fiind organizate, conduse și finanțate de către R.I.L. și A.R.O.C.

Totodată, a reținut că denunțul inculpatului N.R.E. față de ceilalți coinculpați, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării și tragerii la răspundere penală și a celorlalți coinculpați, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați și a inculpaților din cauza dedusă judecății sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, și la înlăturarea alibiurilor pe care inculpații au încercat să le creeze. Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Procedând la propria verificare a materialului probator administrat în cauză, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că faptele reținute în sarcina inculpaților se reflectă pe deplin în probele cauzei, astfel încât criticile avansate cu privire la greșita condamnare a acestora sunt nefondate, în cauză nerezultând vreun dubiu ce ar fi putut profita inculpaților.

Relevant sub aspect probator sunt următoarele:

- Pentru inculpatul I.M.R.: denunțul formulat de inculpatul N.R.E.; declarațiile inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto privind pe inculpatul I.M.R.; declarațiile martorului A.Ș.G.; procesele-verbale de verificare a agendei telefonice a inculpatului N.R.E.; procesul-verbal de verificare a agendei telefonice a inculpatului I.M.R.; declarațiile inculpatului I.M.R.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpatul I.M.R.; declarația colaboratorului "I.M." - nume de cod; procesul-verbal confruntare între inculpații N.R.E. și I.M.R.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul I.M.R.;

- Pentru inculpații R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.: declarația martorului V.G.; declarația inculpatului N.R.E.; procesele-verbale de recunoaștere de pe planșa foto privind pe inculpații R.I.L. și S.I.A.; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate de către inculpații R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.; procesul-verbal întocmit de către Poliția Orașului Nădlac privind constatarea avariilor suferite de autoturismele conduse de către inculpații R.I.L. și P.R.; procese-verbale de verificare în baza de date a I.G.P.F. a intrărilor și ieșirilor inculpaților R.I.L., A.R.O.C., S.I.A. și P.R.; declarațiile inculpatului P.R.; declarațiile inculpatului A.R.O.C.; declarațiile inculpatului R.I.L.; declarațiile inculpatului S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul R.I.L.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul A.R.O.C.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul S.I.A.; procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală privind pe inculpatul P.R.

Prin urmare, criticile aduse de recurenții-inculpați, cu referire la caracterul îndoielnic a valorii probatoriului, precum și în legătură cu analiza incompletă și superficială a probelor cauzei de către instanțe, nu pot fi primite, întregul material probator administrat în cauză demonstrând dincolo de orice îndoială vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor deduse judecății, astfel că nu se impune achitarea acestora.

Cât privește critica circumscrisă cazului de casare prevăz. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. invocat de inculpații A.R.O.C., I.M.R., S.I.A. și P.R., Înalta Curte constată că și această critică este nefondată, întrucât din probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, din coroborarea cărora rezultă, fără putință de tăgadă, că faptelor nu le lipsește latura obiectivă și subiectivă. De asemenea, denunțul inculpatului N.R.E. față de ceilalți coinculpați, cooperarea sa cu organele judiciare în vederea depistării și tragerii la răspundere penală și a celorlalți coinculpați, constatarea faptelor în flagrant, însă cu o participare majoră a inculpatului, coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați și a inculpaților din cauza dedusă judecății sunt de natură a conduce încă o dată la concluzia potrivit căreia aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul parchetului, aspecte care au condus, în final, și la înlăturarea alibiurilor pe care inculpații au încercat să le creeze. De altfel, se poate observa că, între ei, inculpații vorbeau într-un argou menit a disimula adevăratul conținut al convorbirii, aspecte care sunt întărite de declarațiile inculpaților N.R.E., R.I.L., ce fac parte din același grup infracțional.

Sub aspect infracțional, chiar dacă perioada infracțională este cuprinsă între anii 2002 - 2004, mijloacele de probă au dovedit existența unei înțelegeri prealabile, o hotărâre infracțională și punerea acesteia în executare.

În consecință, pentru aceste motive, se constată că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și 18 C. proc. pen.

În lumina acestor considerații, în temeiul art. 3859 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. criticile formulate de inculpații I.M.R., N.R.E., I.B.A. și R.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, apar ca întemeiate și, pe cale de consecință:

Va admite recursul, va casa, în parte, decizia penală și Sentința penală nr. 825 pronunțată la data de 25 noiembrie 2010 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, și, rejudecând, în fond:

1) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.M.R. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Va înlătura dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

2) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.B.A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă inculpatul I.B.A. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. Menține dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1154 din 26 iunie 2002 a Tribunalului București și dispune executarea în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3) Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.I.L., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 6 ani închisoare aplicate inculpatului R.I.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

4) În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul N.R.E. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) și lit. b) C. pen.

Menține dispozițiile din sentința penală privitoare la art. 861, 862, 863, 864 C. pen. și art. 75 alin. (5) C. pen. și reduce termenul de încercare de la 6 ani la 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Criticile formulate de inculpații A.R.O.C., S.I.A. și P.R. împotriva aceleiași deciziei apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursurile declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții-inculpați A.R.O.C., S.I.A. și P.R. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I.M.R., N.R.E., I.B.A. și R.I.L. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.M.R., N.R.E., I.B.A. și R.I.L., împotriva Deciziei penale nr. 208 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală și Sentința penală nr. 825 pronunțată la data de 25 noiembrie 2010, de către Tribunalul București, secția a II-a penală, și, rejudecând, în fond:

1) Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.M.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

2) Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.B.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului I.B.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, condamnă inculpatul I.B.A. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. Menține dispozițiile din sentință privind aplicarea dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1154 din 26 iunie 2002 a Tribunalului București și dispune executarea în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3) Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.I.L., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a) și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen.;

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului R.I.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și 6 ani închisoare aplicate inculpatului R.I.L., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

4) În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., condamnă inculpatul N.R.E. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a) și lit. b) C. pen.

Menține dispozițiile din sentința penală privitoare la art. 861, 862, 863, 864 C. pen. și art. 75 alin. (5) C. pen. și reduce termenul de încercare de la 6 ani la 5 ani.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.R.O.C., S.I.A. și P.R. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții-inculpați A.R.O.C., S.I.A. și P.R. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații I.M.R., N.R.E., I.B.A. și R.I.L. până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AZ