Decizia nr. 294/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.5/30/2010, în baza art. 334 C. pen., a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., săvârșită de inculpații A.R.M. și F.D.

În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., M.E.A., B.D.B., A.R.M., F.D., A.Ș.I., Ș.S., P.A., M.P.D., E.M.; art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 săvârșită de inculpatul B.G.B. în infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., M.E.A., B.D.B., A.R.M., F.D., A.Ș.I., Ș.S., P.A., M.P.D., E.M.; art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 săvârșită de inculpatul B.G.B. (doar cu referire la această infracțiune, celelalte încadrări rămânând neschimbate, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu).

În baza art. 334 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din rechizitoriu din art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar apoi în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. săvârșită de inculpata Ș.L.G. (doar cu referire la această infracțiune, celelalte încadrări rămânând neschimbate, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpatul la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 21 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 150 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la, 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la, 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 21 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpatul la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 19 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.000 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la: 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 731/2005 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Dosarul penal nr. 5033/2007 a ICCJ și s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de cea stabilită în prezenta cauză, în total: 8 ani închisoare, cu executare în regim de deținere, prev. de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6.400 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesele-verbale de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.E.A. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani și 6 luni închisoare., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului M.E.A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 64 din 09 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.300 euro și 12.350 RON, precum și 9 cartele magnetice contrafăcute, corp delict 21/2009.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.D.B., la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8 cartele magnetice contrafăcute, corp delict 21/2009.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesele-verbale de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul A.R.M., la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 650 euro și 350 RON.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul F.D., la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, prevăzut de art. 57 C. pen., în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.550 euro și 20.750 RON.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesele-verbale de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.G., la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului C.G. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 76 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul A.Ș.I., la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani și 6 luni; închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului A.Ș.I. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 69 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.450 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G.B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de complicitate la efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilite un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la 04 noiembrie 2009.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, privind săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la: 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 08 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ș.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de inițiere a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., stabilește un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului Ș.S. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6.250 euro și a unui hard disk drive, marca WD, capacitate 250 Gb.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționata pentru restul de pedeapsa de 958 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare aplicata prin Sentința penală nr. 414/2004 a Tribunalului București și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, condamnatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de: 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului P.A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 80 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.150 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.P.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului M.P.D. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 78 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.450 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul E.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului E.M. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 79 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5500 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.V.D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului G.V.D. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 81 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 284 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, privind săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la: 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., art. 82 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului G.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 73 din 10 septembrie 2009, emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la zi.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 euro.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.V.D., la: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 86 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia arestul preventiv executat din 09 septembrie 2009 la 04 noiembrie 2009.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Ș.L.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., privind săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., săvârșită de aceeași inculpată.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.V.Ș., la: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de asociere la un grup infracțional organizat.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat același inculpat la: 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare, în baza art. 71 C. pen., fiindu-i interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării pedepsei cu închisoarea sub supraveghere.

În baza art. 862 C. pen., s-a stabilite un termen de încercare de 5 ani socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele stabilite de către acesta; să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea-credință măsurile de supraveghere stabilite, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea anterioară.

În baza art. 863 alin. (2) C. pen., un exemplar al prezentei sentințe a fost comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

A fost respinsă cererea numitei F.A. ca inadmisibilă.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 42/D/P/2009 din data de 22 februarie 2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 24 februarie 2010, sub număr unic de dosar 1302.4/30/2010, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații: P.I., M.E.A., B.D.B., B.C.C., B.A.S., A.R., F.D., A.Ș.I., C.G., F.C., L.C., Ș.S., G.V.D., G.C., E.M., P.A., M.P.D. și M.P. (arestat în lipsă). în stare de libertate au fost trimiși în judecată inculpații Ș.L.G., B.G.B., Z.V.D. și D.V.Ș..

În fapt, s-a reținut că, la data de 24 martie 2009 ofițerii BCCO Timișoara, Serviciul de combatere a criminalității informatice au fost contactați de martorul cu identitate protejată P.G. zis „K." care a demascat activitatea infracțională desfășurată de gruparea infracțională condusă de B.C.C., M.P., B.A.S. și compusă din A.R., B.D.B., P.I., M.E.A., A.Ș.I. la care erau asociați și alți indivizi interesați de obținerea de bani prin extrageri frauduloase din bancomate cu ajutorul cârdurilor donate, atât din județul Timiș cât și din județul Botoșani și municipiul București. În baza acestei informații organele de anchetă au procedat la efectuarea de activități specifice pe linia prevenirii și combaterii comerțului electronic, tot mai extins în ultima perioadă, ocazie cu care au identificat mai multe grupuri infracțional organizate și persoane care s-au asociat cu aceste grupări, în scopul îmbogățirii rapide prin efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomatele situate atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul altor state din Uniunea Europeană cum ar fi Germania, Franța, Italia, Olanda, Luxemburg etc.

Mai mult aceste persoane implicate în acest gen de infracțiuni au dezvoltat o tehnologie inedită de captare a datelor de identificare a proprietarilor de cârduri, prin aplicarea pe fanta de introducere a cârdului și a tastaturii bancomatelor a unor dispozitive contrafăcute ce imitau originalul, mod în care reușeau să doneze datele personale și de cont,respectiv codurile PIN ale posesorilor, pentru ca ulterior acestea să fie inscripționate pe carduri blank cu ajutorul aparatului MSR și folosite la extragerile frauduloase de numerar din ATM-uri. Această activitate s-a propagat relativ rapid, deoarece membrii grupurilor infracționale s-au organizat foarte bine în ducerea la bun sfârșit a activității pe care și-au asumat-o în cadrul grupului, cu finalitatea obținerii unor sume deosebit de avantajoase. O altă metodă de captare a datelor de identificare a titularilor cardurilor a fost aceea a montării unor microcipuri la terminalele POS amplasate în supermarketuri și stații de benzinărie de pe teritoriul Italiei unde cei implicați le-au montat pe timpul nopții iar pe timpul zilei le recuperau pentru ca ulterior prin crearea unui program SOFT de copiere a microcipurilor să le descarce în foldere, obținând în acest mod datele de identificare a cărților de credit și codurile PIN ale titularilor italieni, date ce urmau să fie scrise manual, cu ajutorul unui aparat tip MSR 206 pe suporți de plastic conținând o bandă magnetică (carduri blank).

În concluzie, s-a remarcat existența a două grupuri infracțional organizate formate, primul din inculpații.B.C.C., B.A.S. și M.P. cu rolul de inițiatori ai grupului infracțional organizat la care au aderat inculpații B.D.B., F.D., A.R., M.E.A., A.Ș.I., L.C., F.C., B.G.B., C.G.,D.V.Ș. și P.I., iar al doilea format din inculpații Ș.S., Ș.L., P.A., E.M., M.P.D. și G.C. cu rolul de inițiatori ai grupului la care au aderat inculpații G.V.D., G.C. și Z.V.D.. Activitatea infracțională a celor două grupări este dovedită atât de declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I., B.D.B., G.V.D. și C.G. cât și de interceptările telefonice, notele de filaj, planșe foto, rulajul transferurilor bancare, declarația martorului cu identitate protejată P.G. etc, care nu lasă nici un fel de îndoială cu privire la implicarea inculpaților în săvârșirea faptelor pe care legiuitorul le sancționează în cuprinsul Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic.

În drept s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului următoarele: Fapta inculpatului B.C.C. care începând din anul 2007 împreună cu inculpații B.A.S. și M.P. a pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum și efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art.25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.A.S. care începând din anul 2007, împreună cu inculpații B.C.C. și M.P. a pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum și efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art.25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.P. care începând din anul 2007, împreună cu inculpații B.C.C. și B.A.S. a pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plată electronice, deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum, falsificarea de instrumente de plată electronică și efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate prin folosirea de carduri contrafăcute, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.I. care începând din anul 2007 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat constituit de inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., prin efectuarea în mod repetat de operațiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceștia.întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.E.A. care începând din anul 2007 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat constituit de inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., prin efectuarea în mod repetat de operațiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceștia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.D.B. care începând din anul 2007 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat constituit de inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., prin efectuarea în mod repetat de operațiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceștia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a)C. pen.

Fapta inculpatului A.R.M. care începând din anul 2007 împreună cu inculpații F.D. și C.G. a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat de inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P., prin deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate cu carduri donate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.D. care începând din anul 2007 împreună cu inculpații A.R.M. și C.G. a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat de inculpații B.C.C.,B.A.S. și M.P., prin deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase din bancomate cu carduri donate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului C.G. care începând din anul 2007 împreună cu inculpații F.D. și A.R.M. a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat inițiat de inculpații B.C.C.,B.A.S. și M.P., prin deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului A.Ș.I. care începând din anul 2007 a aderat și sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., prin efectuarea în mod repetat de operațiuni financiare în mod fraudulos folosind carduri contrafăcute de aceștia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului B.G.B. care în cursul anului 2009 s-a asociat grupului infracțional organizat, inițiat de inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. ajutând și sprijinind membrii grupului la efectuarea de extrageri frauduloase în numerar prin folosirea instrumentelor de plată electronice falsificate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.C. care începând din anul 2009 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat prin deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice și falsificarea de instrumente de plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului L.C. care începând din anul 2009 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Ș.S. care începând din anul 2008 a pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în specializat în fabricarea și deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, falsificarea de instrumente de plată electronice și efectuarea de extrageri frauduloase de numerar din ATM prin folosirea de carduri clonate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta învinuitei Ș.L.G. care începând din anul 2008 s-a asociat la grupul infracțional organizat de inculpatul Ș.S. (soțul său) ajutând și sprijinind la efectuarea de extrageri frauduloase în numerar din ATM, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.A. care începând din anul 2008 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat, constituit de inculpatul Ș.S., prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM cu carduri clonate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.P.D. care începând din anul 2008 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat, constituit de inculpatul Ș.S., prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM-uri cu carduri clonate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului E.M. care începând din anul 2008 a aderat și sprijinit un grup infracțional organizat, constituit de inculpatul Ș.S. prin efectuarea în mod repetat de extrageri frauduloase în numerar din ATM cu carduri clonate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului G.V.D. care începând din anul 2008 a aderat la grupul infracțional organizat instituit de inculpatul Ș.S. prin deținerea, confecționarea și comercializarea de echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului G.C. care începând din anul 2008, alături de inculpatul G.V., a aderat la grupul infracțional organizat instituit de inculpatul Ș.S. prin deținerea, confecționarea și comercializarea de echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului Z.V.D. care începând din anul 2008 s-a asociat alături de inculpatul G.V.D. la grupul infracțional ajutând și sprijinind activitatea infracțională de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta învinuitului D.V.Ș. care începând din anul 2009 la propunerea inculpatului M.E.A., s-a asociat la grupul infracțional organizat constituit de inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., prin activități de montarea CPI-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărților de credit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din data de 21 aprilie 2010, prima instanță a dispus disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul M.P., având în vedere aspectul că acesta se afla în stare de arest la domiciliu în Italia, formându-se un nou Dosar cu număr unic 3050/30/2010.

Prin Sentința penală nr. 241 din 12 mai 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 1302.4/30/2010, în baza art. 300 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restituirea dosarului organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare al instanței.

Prin Decizia penală nr. 720/R din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a casat sentința recurată și, rejudecând cauza a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Timiș în vederea judecării în continuare a cauzei pe fond.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de Dosar 1302.5/30/2010.

La termenul de judecată din data de 20 decembrie 2010, prima instanță a dispus conexarea Dosarului 3050/30/2010 la Dosarul nr. 1302.5/30/2010.

În faza de judecată au fost audiați toți inculpații, martorii din rechizitoriu, au fost întocmite referate de evaluare cu privire la inculpați și s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

La termenul de judecată din data de 03 februarie 2011, cu prilejul concluziilor pe fond, orale și scrise, a fost invocată de inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P., prin apărătorii aleși, nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare. Astfel, s-a susținut că:

1. Interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate în această cauză, autorizațiile emise în acest sens de către Tribunalul Timiș și încheierile de prelungire emise ulterior de către aceeași instanță sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale în cauză, ceea ce conduce la concluzia înlăturării din probatoriu a proceselor-verbale în care sunt transcrise aceste convorbiri, fiind incidență în speță prevederea art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind probele obținute în mod nelegal. În acest sens, a fost invocată Decizia nr. 962/2009 a Curții Constituționale care a statuat că momentul la care se poate cere și acorda autorizația pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, deci ulterior datei de 18 august 2009, când a fost începută față de acești inculpați urmărirea penală prin rezoluțiile din aceeași dată, or, în speță toate aceste interceptări și înregistrări s-au realizat în lunile iunie - iulie 2009.

Curtea Constituțională a României, fiind sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 911 C. proc. pen., deși, formal, a respins excepția de neconstituționalitate ridicată, a statuat că „dispozițiile legale criticate nu permit, așa cum în mod eronat susține autorul excepției, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi așa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în fața instanțelor de judecată. Nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumției de constituționalitate ca urmare a aplicării unor dispoziții legale în contradicție cu legea ori cu principiile fundamentale".

Prin urmare, Curtea Constituțională, pornind de la interpretarea alin. (1) al art. 911 C. proc. pen., conform cărora interceptarea și înregistrarea convorbirilor pot fi dispuse numai la cererea procurorului care efectuează ori supraveghează urmărirea penală, a statuat că „administrarea unor astfel de mijloace de probă este plasată în cadrul primei faze a procesului penal, urmărirea penală putând fi începută, potrivit art. 221 și 228 C. proc. pen., atât in personam, cât și in rem". Interceptările făcute anterior începerii urmăririi penale, adică în faza actelor premergătoare nu pot fi considerate ca fiind obținute în mod legal, ele fiind administrate în afara procesului penal, care cunoaște, în procedura penală românească, două faze - faza urmăririi penale și faza judecății. Actele premergătoare au, așa cum a statuat Curtea Constituțională în decizia mai sus amintită, „o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise și bine determinate a altor instituții și care au ca scop verificarea și completarea informațiilor deținute de organele de urmărire penală în vederea fundamentării convingerii cu privire la oportunitatea urmăririi penale. Având un caracter sui-generis sustras hegemoniei garanțiilor impuse de faza propriu-zisă de urmărire penală, este unanim acceptat faptul că în cadrul investigațiilor prealabile nu pot fi luate măsuri procesuale ori administrate probe care presupun existența certă a unei urmăriri penale începute".

Având în vedere faptul că interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale față de inculpații din acest dosar, nefiind încheiat niciun proces-verbal de constatare a efectuării de acte premergătoare, în condițiile art. 224 C. proc. pen., s-a apreciat că ele trebuie excluse, probele astfel obținute fiind nelegale, ele neputând fi folosite în procesul penal, așa cum dispune art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

1. Prima instanță a apreciază că aceste susțineri sunt nefondate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Alin. (2) al aceluiași articol enumera infracțiunile pentru care se poate admite acest mijloc de probă.

Din analiza dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., rezultă că înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonată unor condiții strict determinate, și anume: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni.

Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregătirea, fie săvârșirea unei infracțiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua și înainte de săvârșirea oricărei infracțiuni; să privească o infracțiune dintre cele pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu; să fie utilă pentru aflarea adevărului. Utilitatea trebuie apreciată de organul de urmărire penală care face propunerea pentru autorizarea, de către judecător, a interceptărilor convorbirilor telefonice; să existe o autorizație din partea judecătorului competent.

Potrivit dispozițiilor art. 913 alin. (1) C. proc. pen., convorbirile telefonice sunt redate integral într-un proces-verbal ce constituie mijloc de probă.

Rezultă, așadar, că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale. Legea nu prevede, ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. Ulterior, însă, învinuitul sau inculpatul are dreptul de a lua cunoștință despre înregistrare, având totodată posibilitatea de a contesta conținutul înregistrărilor.

Prin urmare, împrejurarea că în cauza de față autorizațiile pentru interceptarea convorbirilor telefonice și ambientale au fost date de judecătorul competent în perioada iunie - iulie 2009, iar rezoluțiile de începere a urmăririi penale împotriva inculpaților au fost date la 18 august 2009 nu poate să constituie un motiv de nulitate absolută, nefiind incidente niciunul din cazurile limitativ prevăzute în dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Este adevărat faptul că Curtea Constituțională cuprinde în considerentele hotărârii menționate referințe legate de administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, în faza actelor premergătoare, dar nu statuează cu valoare de principiu, în mod imperativ că interceptările efectuate în faza actelor premergătoare contravine legii sau principiilor fundamentale. Nici ICCJ în recursurile în interesul legii pe care Ie-a soluționat până în prezent nu a statuat în sensul arătat.

Chiar dacă în dosarul de urmărire penală nu există încheiat un proces-verbal de constatare a efectuării de acte premergătoare, în condițiile art. 224 C. proc. pen., proces-verbal care cuprinde mai degrabă constatările proprii ale organului de urmărire penală, dispozițiile procedural-penale au suferit în timp modificări, fiind introduse ulterior art. 224 C. proc. pen. dispozițiile art. 911 C. proc. pen. care prevăd că rezultatul interceptărilor se consemnează într-un proces-verbal, care există la dosarul de urmărire penală din prezenta cauză și care constituie mijloc de probă.

Cât privește valoarea probantă a proceselor-verbale ce se încheie cu ocazia înregistrărilor, se impune a se observa că legea nu cuprinde nicio derogare de la principiul liberei aprecieri a probelor, instanța de judecată analizând aceste probe în contextul celorlalte probe administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.

2. S-a mai susținut că declarațiile martorului cu identitate protejată P.G. au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 862 alin. (2), (5) și (6) C. proc. pen., ceea ce atrage și în ceea ce le privește aplicarea prevederilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, ascultarea martorului cu identitate protejată s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 86 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât și judecătorul să aducă la cunoștința martorului dreptul a fi audiat în prezența unui consilier de probațiune. Or, așa cum rezultă din „declarația de martor" cât și din Încheierea de ședință din data de 20 decembrie 2010 și „declarația de martor cu identitate protejată" din aceeași dată, martorului audiat în condițiile art. 861 C. proc. pen. nu i-a fost adus la cunoștință dreptul prevăzut de art. 86 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.

În faza de judecată, deși textul art. 86 alin. (6) teza întâi C. proc. pen. impunea semnarea declarației doar de către președintele completului și de către procuror, aceasta este semnată și de către martor, în contextul în care teza a II-a a aceluiași text impune și instanței obligația prevăzută de alin. (5) de a păstra declarația semnată de martor separat, în condiții de maximă siguranță.

2. Prima instanță a constatat că aceste argumente sunt întemeiate și că dispozițiile legale invocate nu au fost respectate întocmai, însă sancțiunea care poate fi aplicată în această situație este nulitatea relativă, cel care a suferit o vătămare în acest caz fiind martorul cu identitate protejată și care nu a invocat viciile constatate în cursul urmăririi penale sau al judecății.

Contrar celor susținute, prima instanță a constatat că declarația luată martorului cu identitate protejată în faza de urmărire penală este însoțită de un proces-verbal de ascultare de procuror, în acord cu prevederile art. 86 alin. (5) C. proc. pen., astfel cum rezultă din de la filele 7 - 8 vol. 2 dosar urmărire penală.

3. S-a mai arătat că declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. (în faza de urmărire penală) au fost obținute nelegal, cu încălcare prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind obținute prin promisiuni și îndemnuri făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declarația inculpatului B.D.B. din faza de judecată, precum și din concluziile puse de apărătorul ales de la acel moment al inculpaților M.E.A. și A.Ș.I. (av. S.C.) cu ocazia dezbaterilor din Dosarul nr. 6400/30/2009, ocazie cu care acesta a afirmat că a avut o înțelegere cu d-na procuror în sensul că dacă cei doi inculpați vor face declarații care să îi incrimineze nu li se va mai cere prelungirea măsurii arestului preventiv.

3. Prima instanță a constatat că în Dosarul nr. 6400/30/2009 al Tribunalului Timiș, susținerile apărătorului ales al inculpaților M.E.A., A.Ș.I., B.G.B., avocat C.S., au fost următoarele: „achiesează concluziilor colegei sale, solicitând, în principal, respingerea propunerii de arestare preventivă și, în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Totodată, arată că în ceea ce îi privește pe inculpații A.Ș.I. și B.G.B., nu se impune menținerea stării de arest preventiv în vederea efectuării percheziției informatice, de Ia domiciliul acestora nefiind ridicate obiecte. Mai mult decât atât, nu se poate reține față de inculpați implicarea acestora în comiterea vreunei fapte penale." Așadar, susținerile inculpatului B.D.A. date în fața instanței în sensul primei declarații date în faza de urmărire penală, care să fi fost obținută prin promisiuni și îndemnuri de organul de urmărire penală nu sunt coroborate cu nicio altă probă din dosar, d-l avocat neconfirmând poziția ulterioară a cestui inculpat, astfel că aceste susțineri urmează a fi înlăturate.

4. Inculpații, prin apărătorii aleși, au mai arătat că procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Timișoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competență efectuată de către aceiași lucrători de poliție, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., fiind efectuate de către un organ necompetent. Astfel, având în vedere faptul că în speță ne aflăm în fața unui caz de urmărire penală proprie a procurorului, toate actele de urmărire penală trebuiau efectuate de către acesta, putându-se uzita și procedura delegării, în condițiile art. 135 C. proc. pen., care impun necesitatea ca procurorul să emită o rezoluție în acest sens, în care să se precizeze actul ce urmează a fi efectuat și lămuririle necesare organului ierarhic inferior pentru efectuarea acestuia. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, nu rezultă că ar fi fost date rezoluții de delegare în favoarea lucrătorilor de poliție pentru încheierea unor procese-verbale în care să fie consemnate date cu privire la pretinsa noastră activitate infracțională.

Mai mult decât atât, prin procesul-verbal încheiat la data de 03 septembrie 2009 de către subinspector P.G. din cadrul BCCO Timișoara sunt constatate împrejurări de fapt care nu au la bază alte mijloace de probă, în contextul în care lucrătorul de poliție nu are calitatea de investigator acoperit. Prin urmare, aceste procese-verbale nu pot avea nicio valoarea probantă. Este și cazul procesului-verbal mai sus arătat în care se consemnează faptul că în data de 04 mai 2009 B.A.S. și B.C.C., împreună cu tatăl lor, s-ar fi întâlnit cu B.D.B. „în localitatea Arad într-o benzinărie M, unde au discutat aprins. (..) Din investigațiile efectuate ulterior a reieșit faptul că lui B.D.B. i-a fost luat autoturismul marca "X" cu numărul de înmatriculare "XX" de către B.C.C. în schimbul celor 64 de carduri dispărute", deși nu există nicio altă probă în acest sens. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei nu există emisă vreo autorizație de interceptare a convorbirilor ambientale purtate de subsemnații, astfel că se iscă problema procedurală a căii prin care organele de poliție au intrat în posesia acelor informații.

4. Având în vedere infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, așa cum prevede art. 11 din Legea nr. 39/2003, putându-se uzita și procedura delegării, în condițiile art. 135 C. proc. pen., care impun necesitatea ca procurorul să emită o rezoluție în acest sens, în care să se precizeze actul ce urmează a fi efectuat și lămuririle necesare organului ierarhic inferior pentru efectuarea acestuia. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că au fost date de către procuror ordonanțe de delegare în favoarea lucrătorilor de poliție pentru încheierea unor procese-verbale în care să fie consemnate date cu privire la activitatea infracțională a inculpaților.

În concluzie, prima instanță a apreciat că aspectele de nelegalitate semnalate asupra unor mijloace de probă administrate în cauză sunt nefondate pentru argumentele expuse mai sus și urmează a le respinge. Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de percheziție domiciliară și informatică, declarații inculpați, declarații învinuiți, declarații martori, note de filaj, note de redare scrisă a interceptărilor telefonice, planșe foto, precum și orice alte înscrisuri, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 18 august 2009 a fost începută urmărirea penală față de inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. și M.E.A., reținându-se, în fapt, că, începând din anul 2006 aceștia au constituit împreună un grup infracțional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Potrivit rechizitoriului, activitatea infracțională a acestor inculpați debutează în anul 2007 când, împreună obțineau fraudulos codurile PIN prin montarea de microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei și a altor țări din UE și continuând apoi cu extrageri frauduloase din ATM-uri. Prin descriptarea prin sistem software și aparatul MSR se obțineau numerele PIN pe care ulterior le inscripționau cu marker-ul pe carduri blank. Inițial grupul B. - B. - M. primeau CIP-urile de la unul dintre cei mai influenți distribuitori de CIP-urilor, respectiv numitul S.V.M., zis „JE" (între ei existând strânse legături de afinitate), el având rolul de deținător și distribuitor de CIP-urilor din orașul Craiova. Din datele și probele deținute s-a stabilit că acest „JE" obținea CIP-urile printr-o filieră din Italia prin metoda montării lor pe terminalele POS ale caselor de marcat din supermarketuri, iar atunci când transmitea datele titularului și cele ale conturilor aflate pe CIP-uri, folosea două telefoane „NK" pe care erau montate soft-uri prin intermediul cărora se făcea recepționarea acestor date în format „bluetooth".

În declarațiile date în ambele faze procesuale, asemănătoare și concordante, inculpații B.C.C., B.A.S., M.P. și P.I. au negat orice implicare infracțională.

Astfel, inculpatul B.C.C. a arătat în esență că B.A.S. este fratele său, B.D.B. și P.I. sunt verișorii săi, prin intermediul ultimului cunoscându-l pe M.E.A. pe care l-a întâlnit de 4 - 5 ori. Cu A.Ș.I. a lucrat împreună în construcții și îl cunoaște de 7 ani, iar cu M.P. este prieten și l-a cunoscut în Italia. Pe F.D. și A.R.M. îi cunoaște doar din vedere, iar pe ceilalți inculpați nu îi cunoaște. Deplasările frecvente în Italia le justifică prin aceea că el locuiește acolo împreună cu familia, iar cele din Arad și Cluj sunt motivate de interese personale, fără vreun scop ilicit.

Inculpatul B.A.S. a declarat că, în afara rudelor sale, îi cunoaște pe numiții A.R.M., F.D., M.P., M.E.A. (doar din vedere), A.Ș.I. (cu care a lucrat în construcții). Deplasările la Baia Mare și Cluj făcute împreună cu M.P. le argumentează prin aceea că avea o prietenă din Baia Mare la vremea respectivă care făcea cursuri universitare la Cluj, iar aici l-a întâlnit pe P.I., care se afla în vizită la un prieten. Datorită defectării autoturismului cu care s-au deplasat în aceste locații, fratele său B.C.C. a venit să îi recupereze de la Cluj.

Inculpatul M.P., audiat doar de către prima instanță, a relatat că a făcut mai multe deplasări cu mașina sa împreună cu B.A.S., însoțindu-l la Baia Mare, Cluj doar în calitate de prieten, locații care aveau legătură cu iubita acestuia, și, unde i-a întâlnit ocazional pe inculpații P.I., apoi pe M.E.A. și A.Ș.I. Inculpatul a mai arătat că singurii cu care a fost într-o permanentă legătură au fost prietenii săi, frații B. și cu care nu a avut niciun fel de afaceri ilicite, pe inculpatul A.Ș.I. l-a cunoscut într-o discotecă din Italia, pe inculpatul A.R.M. îl cunoaște din vedere și pe care l-a întâlnit în comuna Iecea Mică în compania inculpatului B.D.B., verișorul prietenilor săi, inculpații B.C.C. și B.A.S., iar pe inculpatul M.E.A. îl știe prin intermediul lui P.I.

Inculpatul P.I. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, menținându-și aceeași poziție constantă de nerecunoaștere a faptelor. Cu toate că a fost surprins de camerele de luat vederi în fața unui bancomat aflat în municipiul Timișoara și altul în Baia Mare extrăgând sume de bani, el a susținut că nu este deținătorul nici unui card de credit, negând efectuare a unor extrageri frauduloase prin folosirea de carduri donate. În susținerea alibiului, inculpatul a susținut că a fost la un prieten din Baia Mare, dar s-a cazat la hotel, unde s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul M.E.A. Acel prieten, un anume „F.", pe care-l cunoaște de 6 ani de zile, dar nu știe alte date de identificare ale acestuia, i-a dat cardul său, card emis de o bancă din Italia, pentru a efectua extrageri în numele său, întrucât nu cunoștea metodologia funcționării bancomatelor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.E.A., acesta și-a recunoscut de la bun început implicarea infracțională, arătând că încă din anul 2007 inculpatul P.I. l-a cooptat în activitatea de extragere frauduloasă de numerar din bancomate prin folosirea de carduri donate și împreună cu acesta s-a deplasat în București unde, alături de inculpații B.D.B., B.A.S., A.R. și A.Ș.I. au început să comită această activitate ilegală. Ulterior, grupul a fost statuat drept grup infracțional organizat, prin proclamarea ca lideri și coordonatori ai inculpaților M.P., B.A.S. și B.C.C. Aceștia și-au atribuit rolul de „șefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităților unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile și mai mult erau cei care preluau sumele obținute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obținute fraudulos, adică cei 10%.

Din conținutul aceleiași declarații s-a reținut faptul că suma totală obținută într-o noapte de „tras" era de circa 150.000 - 200.000 euro din care fiecărui trăgător îi revenea circa 1.500 - 2.000 euro/persoană, restul rămânând celor trei lideri menționați mai sus. Din conținutul probelor de la dosar se confirmă faptul că M.E.A. împreună cu M.P., B.A.S., B.C.C., B.D.B., B.A.S., A.R., A.Ș.I. și P.I. au făcut deplasări frecvente atât în țară (București, Cluj Napoca, Baia Mare, Bistrița-Năsăud, Cernăuți, Deva, Iași, Alba Iulia, Oradea, Arad, Timișoara etc), cât și în alte țări din UE cum sunt Italia, Olanda, Luxemburg, Germania, Franța unde, prin folosirea cardurilor donate au efectuat extrageri frauduloase de numerar din ATM-uri. Acuzațiile reținute în sarcina inculpatului M.E.A. sânt probate atât de recunoașterea faptelor comise, cât și de interceptările telefonice purtate de acesta cu ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, precum și de notele de filaj, respectiv dovada transferurilor bancare.

Prima instanță a mai reținut procesul-verbal încheiat la data de 24 noiembrie 2009 al cărui conținut atestă faptul că, la acea dată acesta a însoțit organele de anchetă pe str. D. din Timișoara unde a indicat un autoturism marca "Y" cu numărul "YY" de culoare albastră, a cărui roată-stânga spate conținea un pachet cu un număr de 9 (nouă) carduri contrafăcute, învelite într-o folie de aluminiu, având aplicate câte un autocolant cu numărul PIN. Cu privire la aceste carduri, inculpatul M.E.A. a susținut că ele i-au fost înmânate de inculpații M.P. și B.A.S. înainte de plecarea spre orașul Bistrița-Năsăud unde urmau să le folosească la alte extrageri frauduloase de numerar din bancomatele situate pe raza acestui oraș. Chiar dacă acest proces-verbal nu este semnat de inculpatul M.E.A., acest aspect nu conduce la nulitatea absolută a acestui înscris și înlăturarea acestuia din probatoriu, atâta timp cât conținutul lui nu este contestat de către acest inculpat și nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a susținut în mod critic de către apărătorii aleși ai inculpaților faptul că declarația inculpatului M.E.A. dată în cursul urmăririi penale are conținut identic cu cea a inculpatului A.Ș.I., cei doi inculpați motivând că acest lucru se datorează faptului că au participat împreună la săvârșirea acelorași fapte, însă acest aspect nu conduce la înlăturarea din probatoriu a acestor declarații, atâta timp cât ele au fost menținute și în fața instanței și pe care prima instanța Ie-a apreciat că exprimă adevărul, luând în considerare ansamblul probator.

Declarația inculpatului M.E.A. se coroborează cu cea a inculpatului A.Ș.I. și cu cea a inculpatului B.D.B., prin care aceștia recunosc că au participat împreună la extrageri frauduloase din bancomate, iar acesta din urmă îi incriminează într-o declarație dată în faza de urmărire penală pe inculpații B.C.C. și B.A.S. cu privire la extragerile de bani și pe care prima instanță a luat-o în considerare sub acest aspect, întrucât declarațiile acestor inculpați se coroborează și cu alte probe din dosar, după cum urmează:

Potrivit declarației martorului cu identitate protejată, P.G., în cursul lunii martie 2009 acesta s-a întâlnit cu numiții C., D., L. și P. (despre care a aflat ulterior că se numesc B.C.C., B.A.S., B.D.B. și M.P.) în complexul „M" din Timișoara unde aceștia i-au propus să facă extrageri din bancomate cu ajutorul unor carduri falsificate ce au numere de conturi ale unor persoane din Italia, fiindu-i relatat modul de obținere a acestor numere de conturi. Astfel, codurile PIN erau obținute prin montarea de microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei. Aceste microcipuri transmiteau conturile și pin-urile aferente prin bluetooth unor telefoane mobile din apropierea magazinelor, iar aceste date erau descărcate cu ajutorul unui program pe un laptop, iar apoi, cu ajutorul unui MRS, numerele de conturi erau scrise pe carduri blank. Același martor a relatat că extragerile urmau să se facă împreună cu alți băieți în diferite orașe ale țării, la sfârșitul fiecărei luni și începutul lunii următoare, deoarece atunci se alimentau cardurile cu bani în Italia. Martorul a mai arătat că, cu aceeași ocazie a văzut mai multe carduri care nu erau inscripționate, aspect după care și-a dat seama că nu erau emise de vreo bancă și aveau înscris cu marker-ul pin-ul, compus din 4 sau 5 cifre.

În cursul audierii în fața instanței, acest martor i-a identificat din grup pe cei cu care a discutat, mai puțin pe M.P., care s-a prezentat în instanță la un termen ulterior.

Faptul că acești inculpați făcea extrageri din bancomate o dovedesc atât transferurile bancare făcute prin sistemul WU, cât și convorbirile telefonice din data de 02 mai 2009 ora 17:33, 01 mai 2009 ora 22:39, și 03 mai 2009, ale lui B.C.C. purtate cu B.D.B., din care rezultă supărarea pe care o încearcă acest inculpat atunci când vărul său B.D.B. „face joc dublu" în sensul că cele 64 de „undițe" - „plute" (sinonimul folosit de ei pentru cardurile donate) și „sticle goale" (sinonimul folosit pentru conturile care nu conțin sume de bani) au dispărut de la domiciliul acestuia din urmă. Tot astfel, convorbirea din data e 03 mai 2009, ora 02.08, purtată la o oră târzie din noapte dintre inculpații A.R.M. și F.D. redă faptul că inculpatul F.D. își desfășoară activitatea de extragere frauduloasă de bani din ATM-uri și constată că conturile titularilor au fost golite de numerar de cealaltă „echipă de trăgători" (inculpații M.E.A., P.I., B.A.S. și B.C.C.) până la limita zilnică stabilită de unitatea bancară, iar el a rămas fără șansa de a-și însuși pe ziua respectivă sumele de bani.

Din notele de filaj întocmite în cauză s-a probat faptul că frații B. și M.P. se deplasau în diverse orașe ale țării cum este Cluj-Napoca, Bistrița și Satu Mare, asigurând câmpul infracțional, prin supravegherea atentă și vigilentă a tuturor persoanelor care circulau în jurul bancomatelor de unde trăgătorii extrăgeau banii, iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se păreau că unii dintre trecători sunt suspecți pentru acel perimetru de teritoriu, le cerea telefonic trăgătorilor să părăsească de urgență zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea încrimina, în cazul în care ar fi fost reținuți. Elocvente în acest sens sunt notele de filaj din data de 29 mai 2009 când inculpații B.C.C., B.A.S., M.P. și A.Ș.I. se întâlnesc în incinta complexului comercial „IM" la barul „TC" întâlnire premergătoare deplasării lor în localitatea Bistrița-Năsăud unde aceștia, însoțiți de inculpații M.E.A. și P.I., au efectuat extrageri frauduloase din bancomate.

Conținutul acelorași note de filaj regăsesc și perioadele în care aceștia au efectuat extragerile, respectiv 30 - 31 mai/01 iunie 2009, după cum urmează: 30 - 31 mai/01 iunie 2009 orașul Bistrița-Năsăud, orașul Baia Mare perioada 01/02 iunie 2009 și Cluj-Napoca perioada 02 iunie 2009 - 04 iunie 2009.

De asemenea, declarația inculpatului B.D.B. (din faza de urmărire penală din data de 09 septembrie 2009), coroborată cu cea a inculpatului A.Ș.I. confirmă participarea inculpaților M.E.A., P.I., B.A.S. și B.C.C. la extrageri frauduloase din bancomate.

Potrivit declarației inculpatului M.E.A., coroborat cu procesul-verbal din 27 martie, în cursul anului 2008 inculpații B.C.C., M.P., P.I. și alții, au fost depistați pe teritoriul Serbiei având asupra lui carduri bancare contrafăcute.

Totodată, din același proces-verbal reiese că inculpatul P.I. a fost arestat de autoritățile italiene pentru o perioadă de 6 luni pentru deținerea de carduri bancare contrafăcute, în cursul anului 2008.

În urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului P.I. a fost ridicat un înscris tradus din limba sârbă care dovedește faptul că P.I. împreună cu alți făptuitori au fost surprinși de autoritățile sârbe în timp ce efectuau extrageri frauduloase cu carduri donate, de la mai multe bancomate situate în localitatea Pancevo, carduri care au fost reținute și supuse expertizei. Ulterior s-a dovedit că, cardurile ridicate de la P.I., au fost contrafăcute.

Potrivit declarației inculpatului M.P., în coroborare cu hotărârea Curții de Apel Florența - Italia, acesta a fost condamnat pentru același gen de faptă cu cea cu privire la care este cercetat în prezentul dosar și pentru care a fost arestat la data de 26 noiembrie 2009 și eliberat la 25 septembrie 2010, deoarece și-a executat pedeapsa, la data comunicării adresei de către autoritățile italiene procesul fiind încă pe rol.

Față de probele analizate mai sus, prima instanță a reținut că Inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. și M.E.A. se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și pentru care i-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice se impune având în vedere că în sarcina inculpaților a fost reținută fapta de a efectua extrageri de bani din bancomat folosindu-se de carduri falsificate, ceea ce se încadrează în prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar nu în cele ale primului aliniat al aceluiași articol. Astfel, primul aliniat se referă la „efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos .. prin utilizarea unui instrument de plată electronică .. fără consimțământul titularului instrumentului respectiv", ceea ce implică folosirea unui card bancar valabil, căci numai în această ipoteză se poate vorbi despre un titular care își poate da sau nu consimțământul. De altfel, chiar art. 1 pct. 14 din lege dă următoarea definiție: "titular - persoană care deține un instrument de plată electronică pe baza unui contract încheiat cu un emitent, în condițiile prevăzute de lege". Or, câtă vreme inculpații a folosit carduri falsificate care nu au un "titular" în sensul legii, fapta se încadrează în dispozițiile alin. (2) care incriminează operațiunile frauduloase „prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive".

Ipoteza inculpatului P.I. că a efectuat extrageri de pe bancomat cu un card valabil al unui prieten care nu știe să facă astfel de extrageri nu poate fi reținută de către instanță, susținerile urmând a fi înlăturate, întrucât sunt neverosimile și nu au fost dovedite, inculpatul neputând preciza numele acestui martor, deși susține că îl cunoaște de 6 ani de zile și că îi este prieten.

Tot astfel au fost înlăturate în parte și susținerile inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., coroborate cu cea a inculpatului B.D.B. privitoare la neimplicarea lor infracțională în extragerile frauduloase din bancomate întrucât sunt contrazise de probele mai sus analizate.

Inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. și M.E.A. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Această dispoziție legală prevede că constituie infracțiune inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Probele administrate relevă faptul că în prima fază inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., rude și prieteni, s-au cunoscut și împrietenit în Italia, de mai mulți ani de zile, de prin anul 2007, unde prin metodele arătate obțineau codurile pin ale unor conturi din Italia și apoi le inscripționau pe cardurile blank. Aceștia, printr-un consens neunivoc, la care s-au alăturat ulterior inculpații P.I. și M.E.A. făceau extrageri frauduloase din bancomate, deplasându-se în acest sens în mai multe orașe ale țării, dar și în afara ei, unde se întâlneau nu tocmai întâmplător și cu alți inculpați care se aflau în același timp în aceeași locație, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârșit și la început de lună, când se știa foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceștia își procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-și pune în aplicare planurile, inculpații erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, se cunoșteau, cum de altfel ei înșiși recunosc, astfel că relațiile lor nu erau nici ocazionale și nici întâmplătoare, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obțină un beneficiu material. Rolurile inculpaților erau prestabilite, chiar dacă aceștia se situau la un moment dat pe aceeași poziție, aceea a trăgătorului și aveau perspectiva duratei acțiunii lor, până la momentul prinderii lor de către organele de anchetă.

Astfel, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. și M.E.A. au fost condamnați.

Primii trei inculpați din cei antemenționați au mai fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 incriminează „falsificarea unui instrument de plată electronică pedeapsa pentru această infracțiune fiind închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 „fabricarea ori deținerea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Declarația inculpatului A.Ș.I. potrivit căreia l-a văzut pe inculpatul B.A.S. în casa lui din Cărpiniș cum încarcă cu un aparat MSR cardurile, precum și a inculpatului M.E.A. care afirmă că aparatura necesară falsificării cardurilor era achiziționată de frații B.C.C. și B.A.S. și M.P. și păstrată la domiciliul lui B.D.B. din Iecea Mică, nu a fost apreciată decât în contextul impus de art. 69 C. proc. pen., aceste declarații putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Având în vedere că la perchezițiile domiciliare și informatice efectuate la acești inculpați nu s-au reținut aspecte relevante pentru cauză, prima instanță a înlăturat susținerile inculpaților A.Ș.I. și M.E.A., inculpații M.P., B.A.S. și B.C.C. fiind achitați pentru art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Faptul că la percheziția informatică efectuată asupra laptop-ului marca HP aparținând inculpatului M.P., din care rezultă că pe suportul de stocare a datelor de tip hard disk drive au fost identificate urme ale unor liste de domenii internet ce găzduiesc pagini web aparținând unor bănci din Italia, Spania și America, liste de adrese FTP (file de transfer protocol - modalitate de transfer de date prin intermediul internetului),precum și liste cu adresele URL ale mai multor servere din Rusia, Slovacia sau Statele Unite ale Americii respectiv urme de conectare pe site-urile instituțiilor financiare Bank of America, Poște Italia, Banco Posta, Banco Populare di Vicenza, Unicaja Bank, Banco Naționali pentru a accesa opțiunea online banking, nu dovedește că inculpatul M.P., B.A.S. sau B.C.C. ar fi falsificat instrumente de plată electronică și ar fi deținut astfel de instrumente de plată, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, ci doar atestă eventual că acești inculpați erau interesați de transferurile bancare.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I. nu au recunoscut niciuna dintre faptele reținute în sarcina lor, cu excepția inculpatului M.E.A., care a detaliat activitatea infracțională atât în ceea ce-l privește, cât și cea a inculpaților cu care a intrat în legătură, considerându-se, însă, în principal, nevinovat pentru fapta prevăzută la art. 7 din Legea nr. 39/2003. Potrivit precizărilor parchetului, acesta urmează să beneficieze de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a unui denunț potrivit căruia mai multe persoane urmau să fie trimise în judecată în stare de arest preventiv.

Inculpații B. și inculpatul M.P. s-au sustras inițial urmăririi penale, mandatele de arestare în ceea ce îi privește fiind emise în lipsă la data de 09 septembrie 2009, fiind reținuți ulterior, iar inculpatul M.P. a fost arestat în Italia la 26 noiembrie 2009 și eliberat la 25 septembrie 2010, prezentându-se de bună-voie la termenul din data de 19 ianuarie 2011 în fața instanței. Acesta a susținut că nu s-a sustras cercetărilor și că nu a aflat de proces în mod oficial decât în luna decembrie 2010 când a venit acasă cu ocazia sărbătorilor, deși a avut chiar de la primul termen de judecată apărător ales.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, mai puțin inculpatul P.I., care a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare de 5 ani pentru pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 731/2005 a Tribunalului Timiș, definitivă prin Dosarul penal nr. 5033/2007 a ICCJ, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 83 C. pen.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inculpații B.A.S. și B.C.C. au dovedit faptul că au fost retribuiți în perioada august - septembrie 2009 la firma din Italia a tatălui lor, B.T., pentru funcția de impiegat din cadrul societății. Totodată, aceștia, alături de inculpatul M.P. au solicitat executarea pedepsei la locul de muncă, depunând în acest sens acordul societății angajatoare, în conformitate cu dispozițiile art. 867 C. proc. pen.

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toți cei 5 inculpați au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpații, deși elemente tinere ale societății, nu au ocupație și loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, cu precizarea făcută mai sus îl legătură cu frații B.C.C. și B.A.S., iar potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, transferurile bancare erau operate în cea mai mare parte la sfârșit și la început de lună, deci exact în perioada extragerilor frauduloase din bancomate, transferurile fiind făcute fie între inculpați, fie între inculpați și terțe persoane, rude sau prieteni, în scopul deghizării adevăratei origini a provenienței banilor. Sub acest aspect, aceste sume de bani urmează a fi confiscate, fiind obținute ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Vor fi supuse confiscării și corpurile delicte, cardurile contrafăcute folosite la săvârșirea extragerilor frauduloase din bancomate, restul bunurilor ridicate la perchezițiile domiciliare ale inculpaților și care nu au legătură cu cauză urmând a fi restituite.

Deși reprezentanta parchetului a apreciat prin rechizitoriu că în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. prima instanță a dispus confiscarea autovehiculelor marca "X" cu nr. "XX" proprietatea inculpatului B.D.B., autoturismul marca "X" nr. "XXX" proprietatea inculpatului B.A.S., autoturismul marca "Z" nr. "ZZ", proprietatea mamei inculpatului B.C.C., respectiv B.M.T., autoturismul marca "X" nr. "XXXX" proprietatea inculpatului M.P., mașini pe care inculpații mai sus amintiți le-au folosit la săvârșirea faptelor, prima instanță apreciind că, deși cu aceste autoturisme inculpații s-au deplasat în diverse locații pentru a extrage bani din bancomate, acestea nu au servit la săvârșirea vreunei infracțiuni, în sensul art. 118 lit. b) C. pen., respectiv nu au servit efectiv la realizarea laturii obiective a vreunei infracțiuni și nefiind pregătite ori adaptate în scopul realizării laturii obiective a vreunei infracțiuni, prin similitudine statuând și ICCJ în Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Prin Rezoluția din 18 august 2009 a fost începută urmărirea penală față de inculpații B.D.B., A.R.M., F.D., C.G., reținându-se, în fapt, că, începând din anul 2009 aceștia au constituit, aderat și sprijinit împreună un grup infracțional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Potrivit rechizitoriului, activitatea infracțională a inculpaților B.D.B. și A.R.M. debutează în anul 2007 când, împreună cu inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., A.Ș.I. montau microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei și apoi făceau extrageri frauduloase din ATM-uri.

În declarațiile date, inculpatul B.D.B. a relatat, în esență, în ceea ce-l privește, că, în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul A.R., F.D. a făcut extrageri frauduloase de bani de la mai multe ATM-uri situate pe raza județului Timiș cu ajutorul unor carduri falsificate primite de la un prieten din Italia, banii fiind împărțiți în mod egal și tot împreună cu acești inculpați s-au deplasat în București de unde, cu ajutorul inculpaților L.C. și F.C. au achiziționat cu suma de 4.000 euro o față de ATM confecționată artizanal de la inculpatul Ș.S., față cu care s-au deplasat apoi de două ori în Franța, fiind însoțiți și de inculpatul C.G., pentru a culege numere de conturi. Revenind în țară, s-au deplasat în județul Dâmbovița la locuința inculpatului F.C. pe care-l cunoștea A.R.M. și care a inscripționat conturile cu dispozitivul MSR pe niște carduri blank rămase de la inculpatul B.C.C.

Deși inițial inculpații A.R.M. și F.D. au refuzat să dea declarație, pentru ca apoi să nege acuzele care li se aduc, în fața instanței de judecată au relatat implicarea lor infracțională în aceeași modalitate descrisă de inculpatul B.D.B.

Inculpatul C.G. a recunoscut că în luna mai 2009 a fost contactat telefonic de mai multe ori de către inculpatul A.R., urmarea căruia s-a deplasat în Timișoara de unde a plecat împreună cu inculpații B.D.B. și F.D. în Franța pentru a monta o față de bancomat confecționată artizanal, cu ajutorul căreia au fost capturate 12 numere de conturi, după care, odată întorși în țară, a revenit în final, la domiciliul său din Dorohoi. În luna iulie 2009 a plecat din Timișoara împreună cu inculpații A.R., B.D.B. și F.D. din nou în Franța, unde timp de două zile fața de bancomat a fost montată la două bancomate și ulterior luată de un cetățean care și-a dat seama de artificiul inculpaților. Pentru acest serviciu, inculpatul C.G. a primit de la inculpatul A.R.M. 600 de euro, bani pe care i-a acceptat din nevoie pentru tratamentul mamei sale bolnave.

Din coroborarea declarațiilor anteanalizate ale inculpaților B.D.B., A.R.M., F.D. prima instanță a reținut că aceștia în calitate de prieteni, la sugestia inculpatului B.D.B., au făcut extrageri frauduloase repetate din bancomate în cursul anului 2009 cu ajutorul unor carduri primite de la un prieten din Italia. Pentru a-și continua această activitate infracțională, notele de filaj existente la dosarul cauzei confirmă faptul că aceștia s-au deplasat în cursul anului 2009, prin luna mai, la București la întâlnirea cu inculpații F.C. și L.C. pentru achiziționarea dispozitivelor contrafăcute. Închirierea autoturismului necesar deplasării spre București a fost realizată de martorul P.M., în calitate de administrator al societății de închirieri autoturisme care susține că și anterior datei de 08 septembrie 2009, inculpatul A.R. a închiriat mașină de la firma sa, în perioada 08 mai 2009 - 10 mai 2009 și 15 iulie 2009 - 19 iulie 2009 când acesta a făcut deplasări și în afara țării. Același martor confirmă faptul că în perioada 29 februarie 2008 - 05 martie 2008 un alt inculpat cercetat în acest dosar și anume inculpatul B.D.B. a închiriat de la firma sa un autoturism marca „DL" cu nr. DL1, autoturism pe care acesta l-a folosit în deplasările lor în vederea efectuării de extrageri frauduloase din ATM-uri.

Tot notele de filaj, dar și convorbirile telefonice dovedesc și faptul că inculpatul F.D. împreună cu A.R. și B.D.B. l-au vizitat la domiciliul pe cel care Ie-a vândut aceste dispozitive și anume inculpatul Ș.S. După achiziționarea acestor dispozitive inculpații F.D., A.R., B.D.B. și C.G. au efectuat deplasări în Franța unde, cu toții, montau dispozitivele contrafăcute, obținând în acest mod datele de identificare și codurile PIN ale titularilor care foloseau respectivele conturi. Elocvente în acest sens sunt și interceptările telefonice privind discuțiile purtate între inculpații A.R. și C.G. la data de 11 mai 2009, 22 mai 2009, 05 și 09 iulie 2009 din care reiese faptul că cei doi montau dispozitive pe fanta de intrare a cardului la ATM-uri. După obținerea codurilor PIN, inculpații reveneau în țară, iar apoi căutau un aparat MSR să-i ajute la inscripționarea cardurilor blank. Așa s-a întâmplat și în cazul acesta, când inculpatul B.D.B. i-a cerut inculpatului M.E.A. să le facă rost de un aparat MSR și pentru că suma de 1400 euro cerută li s-a părut foarte mare au renunțat la achiziționarea lui. Acest aspect este probat în mod concludent de discuția telefonică purtată la data de 24 iunie 2009 ora 23:19:53 de inculpații F.D. și A.R., revoltați de prețul ridicat perceput de M.E.A.

În data de 08 septembrie 2009 inculpații F.D. și A.R. au închiriat de la firma SC "M." SRL Timișoara cu sediul pe str. D., autoturismul marca ........ cu nr. de înmatriculare ........, cu care au pornit spre București în noaptea de 09 septembrie 2009 în jurul orelor 2:00, pentru întâlnirea cu inculpatul F.C. În acest sens, inculpații A.R. și F.D. au luat contactul cu acest inculpat, așa cum rezultă și din convorbirile telefonice purtate între ei înainte de efectuarea acestei deplasări. Ca urmarea intervenției monitorizate a ofițerilor desemnați din cadrul IGPR - BCCO București, întâlnirea nu a mai avut loc deoarece inculpații A.R. și F.D. au fost reținuți și conduși la sediul DIICOT - Serviciu Teritorial Timișoara pentru cercetări.

Față de starea de fapt reținută și probele analizate mai sus, prima instanță a reținut că inculpații B.D.B., A.R.M., F.D. se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și pentru care au fost condamnați, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice se impune având în vedere aceleași argumente arătate în privința inculpaților B.C.C. ș.a, pe care prima instanță nu Ie-a reiterat.

În sarcina inculpaților A.R.M., F.D. și C.G. a mai fost reținută prin rechizitoriu și infracțiunea prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Chiar dacă la perchezițiile domiciliare și informatice efectuate la acești inculpați nu s-ar reținut aspecte relevante pentru cauză, din starea de fapt reținută reiese că aceștia au achiziționat și montat dispozitive contrafăcute la bancomate, dispozitive apte să citească codurile pin și numerele de conturi prin intermediul cărora urmau a fi falsificate cardurile blank, carduri pe care prima instanță Ie-a asimilat instrumentelor de plată electronică în sensul definiției date în art. 1 al legii privind comerțul electronic și prin care urmau a fi făcute retragerile în numerar. Pentru deținerea acestor dispozitive, prima instanță a condamnat inculpații A.R.M., F.D. și C.G.

Inculpații B.D.B., A.R.M., F.D. și C.G. au fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Probele administrate relevă faptul că inculpații B.D.B., A.R.M. și F.D., prieteni fiind, de comun acord făceau în mod repetat extrageri frauduloase din bancomate, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârșit și la început de lună, când se știa foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceștia își procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-și pune în aplicare planurile, inculpații erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, făceau deplasări împreună pentru a-și procura dispozitive contrafăcute și pentru a obține conturile terțelor persoane pe care ulterior să le exploateze, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obțină un beneficiu material. Rolurile inculpaților erau prestabilite, chiar dacă acestea erau aceleași, ideea de grup nepresupunând în mod obligatoriu existența unui șef, noțiune ce presupune o subordonare, textul de lege vorbind de coordonare care poate fi hotărâtă și în unanimitate, atâta timp cât există un plan de acțiune comun; totodată, inculpații aveau perspectiva duratei acțiunii lor, acțiune care a durat mai multe luni de zile, din luna mai, până în luna septembrie 2009, când au fost reținuți de către organele de anchetă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.G., acesta deși nu a făcut vreo extragere de bani din bancomate, i-a sprijinit pe cei trei inculpați atunci când s-a deplasat cu ei în Franța și i-a ajutat să monteze fața de bancomat pentru ca aceștia să poată obține în final carduri blank cu care să efectueze extrageri ilegale de bani, activitate pentru care a fost remunerat, după cum el însuși recunoaște.

Astfel, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpații B.D.B., A.R.M., F.D. și C.G. au fost condamnați.

În ceea ce privește cererea de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpații A.R. și F.D. prin apărător ales, din art. 7 din Legea nr. 39/2003 în art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanță a respins-o ca fiind neîntemeiată, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile definiției „grupului infracțional organizat", astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 39/2003, astfel cum s-a reținut mai sus.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce au fost aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpații B.D.B., A.R.M. și F.D. au avut o poziție oscilantă de recunoaștere sau nerecunoaștere a săvârșirii faptelor și vice-versa, relatând implicarea lor infracțională în modul descris generic mai sus de către instanță, doar inculpatului C.G. a detaliat activitatea infracțională atât în ceea ce-l privește, cât și cea a inculpaților cu care a intrat în legătură, toți considerându-se, însă, nevinovați pentru fapta prevăzută la art. 7 din Legea nr. 39/2003. Potrivit precizărilor parchetului, acesta din urmă inculpat a beneficiat de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a denunțării activității infracționale desfășurare de inculpații A.R., F.D. și B.D.B.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toți cei 4 inculpați au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpații nu au ocupație și loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite. Sumele de bani găsite asupra inculpaților A.R. și F.D. în momentul reținerii lor pe autostrada Pitești - București, în timp ce se deplasau la București în vederea achiziționării unei fețe de bancomat prin intermediul inculpatului F.C. au fost confiscate, fiind obținute ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Susținerea inculpatului F.D. în fața instanței că suma de 200 milioane ROL găsită la el în cameră aparținea mamei sale care tocmai venise din Italia și vroia să facă anumite reparații, nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, astfel că a fost înlăturată, acești bani au fost confiscați. Au fost supuse confiscării și corpurile delicte, cardurile contrafăcute folosite la săvârșirea extragerilor frauduloase din bancomate de la inculpatul B.D.B. și care au fost preluate prin intermediul martorului cu identitate protejată, P.G., restul bunurilor ridicate la perchezițiile domiciliare ale inculpaților și care nu au legătură cu cauză urmând a fi restituite.

Față de solicitarea inculpatului B.D.B. prin apărător ales de a se reține cu privire la acesta dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., prima instanță a constatat că acestea nu îi sunt aplicabile câtă vreme inculpatul nu a dat nicio declarație personală în fața instanței în sensul că solicită ca judecata să se facă în baza probelor de urmărire penală și că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței, cererea urmând a fi respinsă.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Inculpatul A.Ș.I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru comiterea infracțiunilor de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat specializat în falsificarea instrumentelor de plata electronică și efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat.

Inițial, inculpatul a avut o atitudine de negare atunci când s-a ridicat problema acuzațiilor de care era învinuit, arătând că nu se cunoaște cu inculpații M.E.A., P.I. și M.P. Ulterior inculpatul A.Ș.I. a dezvăluit implicarea sa infracțională alături de inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. despre care recunoaște că, încă din anul 2007 a acceptat oferta inculpaților B.A.S. și B.C.C., pe care i-a cunoscut într-o suburbie a orașului Roma, de a-i însoți la efectuarea de extrageri frauduloase din bancomate, activitate pe care a continuat-o și atunci când au revenit în țară. Mai mult, inculpatul A.Ș.I. recunoaște faptul că împreună cu trupa de „trăgători" formată din M.E.A., P.I., A.R., B.D.B., B.C.C., B.A.S. și M.P. a făcut deplasări frecvente în mai multe orașe din tară cum sunt București, Cluj-Napoca, Baia Mare, Bistrița-Năsăud, Cernăuți, Deva, Iași, Alba Iulia, Oradea, Arad, Timișoara unde efectuau extrageri de numerar cu ajutorul unor carduri donate.

Recunoașterile inculpatului se coroborează cu declarațiile inculpaților M.E.A., B.D.B., A.R., cu pozele existente ce îl înfățișează în localitățile Bistrița, Cluj-Napoca și Baia Mare în fața mai multor bancomate efectuând extrageri la ore târzii din noapte și notele de filaj, cum ar fi cea din data de 29 mai 2009 când inculpații B.C.C., B.A.S., M.P. și A.Ș.I. se întâlnesc în incinta complexului comercial „IM" la barul „T.C.", întâlnire premergătoare deplasării lor în localitatea Bistrița-Năsăud unde aceștia, însoțiți de inculpații M.E.A. și P.I., au efectuat extrageri frauduloase din bancomate. Conținutul acelorași note de filaj regăsesc și perioadele în care aceștia au efectuat extragerile, respectiv 30 - 31 mai/01 iunie 2009 după cum urmează: 30 - 31 mai/01 iunie 2009 orașul Bistrița-Năsăud, orașul Baia Mare perioada 01/02 iunie 2009 și Cluj-Napoca perioada 02 iunie 2009 - 04 iunie 2009.

Prima instanță a reinterat argumentele privind luarea în considerare a declarației inculpatului A.Ș.I. dată în cursul urmăririi penale despre care s-a susținut de către apărătorii aleși ai inculpaților B.A.S. și B.C.C., M.P. și B.D.B. că are conținut identic cu cea a inculpatului M.E.A. dată tot în cursul urmăririi penale, cei doi inculpații motivând că acest lucru se datorează faptului că au participat împreună la săvârșirea acelorași fapte, întrucât acest aspect nu conduce la înlăturarea din probatoriu a acestor declarații, atâta timp cât ele au fost menținute și în fața instanței și pe care prima instanță Ie-a apreciat că exprimă adevărul, luând în considerare ansamblul probator.

Față de probele analizate mai sus, prima instanță a reținut că inculpatul A.Ș.I. se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și pentru care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleași argumente invocate inițial și pe care l-a menținut.

Din starea de fapt reținută ce rezultă din declarația acestui inculpat, în coroborare și cu celelalte probe, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât a aderat la grupul infracțional constituit inițial din inculpații B.A.S. și B.C.C., M.P. și cu care a făcut extrageri frauduloase din bancomate în repetate rânduri și pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul A.Ș.I. a avut o atitudine de negare, iar apoi de recunoaștere a faptei extragere de bani din bancomate. Potrivit precizărilor parchetului, acesta a beneficiat de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, ca urmare a faptului că a denunțat mai multe persoane constituite într-un grup infracțional organizat specializat în deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice precum și în efectuarea de extrageri frauduloase în numerar, persoane care ulterior au fost identificate și față de care la data de 4 februarie 2010 s-a început urmărirea penală, iar la 05 februarie 2010 s-a pus în mișcare acțiunea penală, în Dosarul cu numărul 21/D/P2010, urmând a fi trimise în judecată în stare de arest preventiv.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A.Ș.I. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă și sprijinul unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Astfel fiind, prima instanță l-a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul nu are ocupație și loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, iar potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, transferurile bancare erau operate în cea mai mare parte la sfârșit și la început de lună, deci exact în perioada extragerilor frauduloase din bancomate, transferurile fiind făcute fie între inculpați, fie între inculpați și terțe persoane, rude sau prieteni, în scopul deghizării adevăratei origini a provenienței banilor. Sub acest aspect, aceste sume de bani, respectiv suma de 3.450 euro au fost confiscate, în baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., apreciindu-se că a fost obținută ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, cuantumul fiind apropiat celor afirmate de el însuși că i-ar fi parvenit din extrageri, respectiv aproximativ 3.000 euro, restul bunurilor ridicate la percheziția domiciliară ale inculpatului și care nu au legătură cu cauză fiind restituite, în temeiul art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul B.G.B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului pentru comiterea infracțiunilor de asociere sub forma aderării și sprijinirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat și complicitate la efectuarea de extrageri frauduloase de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic falsificat.

În declarațiile date, acest inculpat nu a recunoscut învinuirile aduse, susținând că dintre toți inculpații cercetați penal îi cunoaște doar pe inculpații A.Ș.I. și C.G., fiind cu toții din aceeași localitate, dar nu are o relație apropiată cu aceștia. Inculpatul a mai arătat că a fost contactat telefonic de A.Ș.I. care l-a rugat să meargă la Hotelul „O" din Cluj-Napoca unde acesta era cazat și să-i ducă bagajul la Arad. Acest aspect, reținut și în rechizitoriu, este confirmat de inculpatul A.Ș.I. care afirmă că odată ajuns de la Cluj în Timișoara, l-a sunat pe inculpatul B.G.B. căruia i-a spus să meargă la Hotelul „O" din Cluj-Napoca pentru a lua hainele din camerele de hotel, întrucât ei au avut probleme și nu s-au putut întoarce la hotel. La Arad, el împreună cu inculpatul M.E.A. s-au întâlnit cu B.G.B., M.E.A. luând hainele lui și ale lui P.I. s-au întors la Timișoara, iar el împreună cu inculpatul B.G.B. au revenit în Dorohoi.

Prima instanță a apreciat că activitatea inculpatului B.G.B. de a recupera hainele inculpaților A.Ș.I., M.E.A. și P.I. de la hotelul la care au fost cazați, la solicitarea prietenului său A.Ș.I., aspect necontestat, dar și dovedit, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen., asociindu-se cu acești inculpați și sprijinindu-i la ștergerea urmelor infracționale, faptă pentru care urmează a fi condamnat acest inculpat.

În legătură cu suma de 12.300 RON, inculpații B.G.B., A.Ș.I., precum și martorul N.S.C. declară la unison că a fost trimisă prin mandat on line martorului N.S.C., prietenul lui M. - M.E.A. de către inculpatul B.G.B. care avea o datorie la M. de la care a cumpărat un autoturism și trebuia să-i achite contravaloarea autoturismului. S-a mai menționat că banii nu au o proveniență ilicită, ci reprezintă bani împrumutați de la B.G.B. special pentru a-și achita inculpatul A.Ș.I. această datorie. Trimiterea banilor on line, precum și recuperarea hainelor de la hotel de către inculpatul B.G.B. este dovedită atât de înscrisul din dosar, cât și de discuțiile telefonice purtate în data de 02, 03 iunie 2009 între inculpații A.Ș.I. și B.G.B.

În legătură cu acest aspect, prima instanță a reținut că, la data de 02 iunie 2009, imediat după efectuarea extragerilor frauduloase de numerar din bancomatele situate pe raza orașelor Bistrița-Năsăud, Satu Mare și Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din probele de la dosar, inculpatul B.G.B. a dispus de suma de 123.500 RON, sumă relativ mare, pe care s-o împrumute inculpatului A.Ș.I., în condițiile în care nu avea un venit stabil în acel moment și nu deținea niciun loc de muncă, aspect, de altfel confirmat și de Adeverința nr. 213965/2005 eliberată de ITM Botoșani, atașată dosarului cauzei la ultimul termen de judecată, astfel că prima instanță a apreciat faptul că această sumă provine din activitatea ilicită săvârșită de inculpatul M.E.A. Explicația reală a acestei sume este aceea că ea reprezenta partea din bani ce îi revenea din fraudarea conturilor pe care inculpații M.E.A. și A.Ș.I. au ascuns-o în orașul Cluj-Napoca și pentru ca suma să ajungă în posesia lor, au cerut ajutorul inculpatului B.G.B., ajutor descris mai sus. În consecință, prima instanță a înlăturat afirmațiile inculpaților B.G.B., A.Ș.I., precum și ale martorului N.S.C. sub acest aspect, apreciindu-le subiective, neadevărate și date în virtutea unei relații de prietenie existentă între aceste persoane, căci dacă nu am lua în considerare natura acestei relații, acest ajutor nu ar mai fi fost dat.

Având în vedere că activitatea de întrajutorare a inculpatului B.G.B. se situează după momentul extragerilor frauduloase de bani din bancomate, deci după momentul consumării acestei infracțiuni, ea nu este specifică complicelui, așa cum o cer dispozițiile art. 26 C. pen., care acționează cel târziu în timpul săvârșirii faptei, astfel că pentru această infracțiune, de complicitate la efectuarea de extrageri frauduloase din bancomate cu ajutorul unor carduri donate, inculpatul a fost achitat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul B.G.B., deși a recunoscut că a ajutat un prieten, astfel cum a arătat mai sus, nu a recunoscut proveniența ilicită a banilor expediați on line.

Din caracterizările depuse la dosarul cauzei, în circumstanțiere, din partea administratorului societății SC B.P. SRL, numitul S.M. a afirmat că l-a ajutat în repetate rânduri în activitatea lui, inculpatul dovedindu-se un om de încredere, cu bune comportări în comunitate și fără a crea vreodată probleme. Tot astfel, numitul C.Gh. a afirmat despre inculpat că i-a fost profesor în liceu că a fost un elev muncitor, cu un bogat spirit colegial, manifestând respect față de colegi și față de profesori, apreciind că fapta sa este un eveniment nefericit și singular sau o eroare regretabilă.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului B.G.B. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că are șanse de a se integra în societate prin implicarea în muncă, prin sprijinul concubinei sale, precum și ale unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Astfel, prima instanță l-a condamnat pe inculpat potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

Bunurile ridicate la percheziția domiciliară ale inculpatului au fost restituite, în temeiul art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., neavând vreo legătură cu cauza.

Inculpații F.C. și L.C. au fost trimiși în judecată reținându-se prin rechizitoriu că, începând din anul 2009 ar fi aderat și sprijinit un grup infracțional organizat prin deținerea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice și falsificarea de instrumente de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul primului, respectiv prin comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în cazul secundului.

Din declarațiile celor doi inculpați, coroborate și cu declarațiile inculpaților B.D.B. și A.R., instanța reține următoarea stare de fapt, regăsită, de altfel, și în actul de inculpare:

În cursul lunii mai 2009, în urma unui telefon pe care l-a primit inculpatul F.C. de la A.R.M., pe care l-a cunoscut la o discotecă în Italia, acesta i-a comunicat că ar fi interesat să achiziționeze un calculator pentru mașina sa, scop în care s-a deplasat cu 2 prieteni în București. Inculpatul A.R.M. nu a putut achiziționa ceea ce dorea, întrucât la magazin nu a găsit tipul de calculator dorit. La întâlnire a participat și inculpatul L.C.. în cadrul discuțiilor purtate, cei 3 inculpați de la Timișoara, respectiv B.D.B., A.R. și F.D. s-au arătat interesați de achiziționarea unui aparat de citire a cardurilor. Ca urmare a faptului că inculpatul L.C. a găsit sursa de achiziționare a unui astfel de aparat, cei 3 inculpați de la Timișoara, fiind contactați de către inculpatul F.C., au revenit în București după câteva zile, unde, cei cinci inculpați s-au deplasat împreună la locuința lui Ș.S. Ca urmare a faptului că aparatul nu a putut fi folosit corespunzător de către cei 3 inculpați cu ocazia deplasării lor în Franța, inculpații s-au reîntâlnit ulterior în București unde și-au dat seama de faptul că mai trebuia accesat un buton al aparatului respectiv pentru a deveni funcționabil.

Inculpații F.C. și L.C. au mai precizat că nu au făcut vreo extragere frauduloasă de bani din bancomate, nu au deținut sau falsificat vreodată instrumente de plată electronice.

Starea de fapt anterior reținută este probată și de interceptările telefonice ce redau convorbirile dintre inculpații A.R., F.C. și L.C. în perioada 25 iunie 2009 - 09 iulie 2009, din care rezultă deplasările la București, prețul practicat de Ș.S. la vânzarea unui dispozitiv de citit carduri, precum și de notele de filaj care redau întâlnirile dintre inculpați.

Având în vedere că inculpații F.C. și L.C. au intermediat vânzarea unui aparat de citit carduri obținut de la inculpatul Ș.S., cu ocazia întâlnirilor și discuțiilor purtate împreună la București, acceptând în acest sens să îi sprijine pe inculpații B.D.B., A.R. și F.D., constituiți într-un grup infracțional organizat, prima instanță a apreciat că fapta lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în varianta sprijinirii sub orice formă a unui grup infracțional organizat, pentru care au fost condamnați.

Întrucât nu rezultă din nicio probă din dosar că inculpatul L.C. ar fi deținut vreun echipament de falsificare a instrumentelor de plată electronică, dovadă stând faptul că acest echipament a fost preluat de inculpații B.D.B., A.R. și F.D. de la domiciliul inculpatului Ș.S. și nu de la inculpatul L.C., de asemenea, nici la percheziția domiciliară nu a fost găsit un astfel de aparat, susținerile parchetului fiind pur subiective, prima instanță a achitat acest inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. pen. pentru art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Trimiterea în judecată a inculpatului F.C. pentru faptele prevăzute la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 s-a făcut pe baza declarației exclusive a inculpatului B.D.B., care a arătat în prima sa relatare din faza de urmărire penală că inculpatul F.C. "a inscripționat cele 12 conturi, el având un dispozitiv MSR"; această afirmație nu a fost apreciată decât în contextul impus de art. 69 C. proc. pen., ea putând servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Având în vedere că la perchezițiile domiciliare și informatice efectuate la acest inculpat nu s-ar reținut aspecte relevante pentru cauză și nu există nicio altă probă care să confirme afirmațiile inculpatului B.D.B., prima instanța a înlăturat susținerile acestuia, inculpatul F.C. fiind achitat pentru art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul F.C. a refuzat inițial să dea orice fel de declarații, pentru ca apoi să relateze implicarea sa infracțională astfel cum a fost reținută de instanța de judecată. Tot astfel a procedat și inculpatul L.C., însă mult mai târziu, la data de 08 ianuarie 2010, când a fost prezentat pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsă, acesta sustrăgându-se inițial urmăririi penale.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală. Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toți cei 2 inculpați au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpatul L.C. a depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere din care reies următoarele: este licențiat în marketing și economia serviciilor, cu diplomă de master în dreptul afacerilor; în 2006 a fost încadrat ca ofițer de poliție, fiind caracterizat de preotul S.V., de la Parohia Domnița Bălașa ca unul dintre puținii credincioși care a sprijinit biserica, dar și pe mătușa grav bolnavă, cu un handicap locomotor și psihic.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

În baza art. 169 C. proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., prima instanță a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate în procesul-verbal de percheziție din data de 09 septembrie 2009, precum și orice alte bunuri aparținând inculpatului, ridicate de la acesta și neconfiscate prin prezenta hotărâre.

În ceea ce privește inculpații Ș.S., Ș.L.G., P.A., M.P.D., E.M. prin rechizitoriu s-a reținut că:

Încă din anul 2008, inculpatul Ș.S. avea preocupări în domeniul achiziționării de echipamente artizanale destinate copierii frauduloase a datelor aferente cărților de credit, pe care le cumpăra de la diverși indivizi, printre care V.M.C., D.M., T.E., D.C. și inculpatul G.V.D. Odată achiziționate aceste dispozitive, inculpatul Ș.S. și-a format trupa de „trăgători" formată din inculpații E.M., M.P.D. și P.A. cu care se deplasa în țările UE respectiv Olanda, Germania, Italia montând dispozitivele pe fanta de introducere a cardului în bancomat.

Ulterior după ce titularii își foloseau cardurile pentru extrageri, microcamerele atașate de dispozitivul artizanal imprimau codurile PIN care rămâneau captate, după care inculpații recuperau dispozitivele, iar ulterior reușeau să cunoască codurile PIN folosite ulterior la efectuarea de extrageri frauduloase. Metodologia folosită de acest grup infracțional organizat era sistemul WU pe care-l foloseau la expedierea sumelor obținute din extragerile frauduloase efectuate în Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, etc. O altă metodă folosită de membrii acestei grupări era expedierea banilor pe numele rudeniilor și amicilor lor, cât și pe numele învinuitei Ș.L.G., iar apoi când ajungeau în țară primeau partea ce li se cuvenea după împărțeala dispusă de aceasta.

Inculpatul Ș.S. a înțeles să dea declarație doar în fața instanței, recunoscând doar unele din învinuirile aduse, respectiv faptul ca a fost intermediar la vânzarea unui dispozitiv de citire a cardurilor către B.D.B., vânzare ce a avut loc la domiciliul acestuia din București unde a fost prezent și inculpatul L.C., care i-a făcut, practic, cunoștința cu inculpatul B.D.B. După cca. o lună de zile, inculpatul L.C. l-a recontactat și i-a spus că băieții de la Timișoara ar mai vrea să mai cumpere încă un dispozitiv pentru citirea cardurilor. În acest sens, inculpatul Ș.S. a mai cumpărat un dispozitiv tot de la inculpatul G.V., însă băieții de la Timișoara nu au mai venit la el pentru a achiziționa aparatul și nu a mai putut lua legătura cu ei, întrucât nu a avut numărul lor de telefon. Aparatul l-a păstrat în ideea de a-și recupera banii dați pe contravaloarea acestuia, în sumă de 3.500 euro.

Inculpatul a mai relatat, în esență, că a făcut o deplasare în Olanda împreună cu inculpații P.A., M.P.D., (cu care se cunoaște de mai mulți ani de zile, fiind vecini de cartier) și E.M. (pe care l-a cunoscut cu cca. 2 luni înainte în târgul de mașini din București, și acesta ocupându-se cu vânzarea de mașini la târg în București, la fel ca și el) unde a montat dispozitivul la o față de bancomat, iar la încercarea de a-l recupera, acesta s-a rupt. Întrucât nu s-a reușit repararea dispozitivului, inculpatul Ș.S. a primit în schimbul acestuia 30 de carduri donate de la un amic din Germania, din care un număr mai mare de 12 bucăți Ie-a reținut pentru sine, în ideea de a-și recupera banii dați pe dispozitiv, iar diferența de carduri a împărțit-o în mod egal celorlalți 3 inculpați. Cu respectivele carduri Ș.S. a făcut extrageri în Franța, obținând cca. 5.000 euro.

Declarațiile inculpaților P.A., M.P.D., E.M. se pliază pe aceeași stare de fapt relatată de inculpatul Ș.S., menționând că ei au făcut extrageri frauduloase din Olanda cu cardurile primite de la inculpatul Ș.S., obținând fiecare 2.800 euro, 1.700 euro, respectiv 1.150 euro.

Faptul că inculpații E.M., M.D.P., P.A. și Ș.S. efectuau deplasări în străinătate rezultă din interceptările telefonice din care rezultă discuțiile purtate între inculpați în cursul lunii august 2009 și din studierea notelor de filaj din data de 09 august 2009, 21 august 2009 și 23 august 2009 când aceștia au fost reperați de echipa de filaj în timp ce se pregăteau să părăsească țara, o parte dintre ei cu mașina, iar restul cu avionul. Din conținutul notei de filaj s-a constatat că în data de 09 august 2009 inculpatul Ș.S. împreună cu soția sa învinuita Ș.L. au părăsit locuința lor din București, str. D., la volanul mașinii lor marca JGC pentru ca ulterior din oraș să-i „culeagă" pe inculpații M.D.P. și P.A. și împreună să părăsească țara cu destinația Olanda în vederea montării dispozitivelor contrafăcute de inculpatul G.V. Aceeași notă de filaj conține date cu privire la inculpatul G.V. care îl „vizitează" în data de 21 august 2009 la domiciliu pe inculpatul Ș.S. cu scopul de a-i înmâna dispozitivele contrafăcute pentru ca, în data de 23 august 2009 inculpații Ș.S. și E.M. să folosească mijlocul de transport aviatic până în Olanda.

Din conținutul notelor de redare scrisă a convorbirilor telefonice s-a reținut de asemenea faptul că inculpații P.A. și M.P.D. au folosit transportul cu mașina tocmai pentru a putea transporta dispozitivele contrafăcute ce nu puteau fi trecute prin filtrul aeroportului. Elocvente în acest sens sunt și fotografiile efectuate la datele mai sus menționate, gradat pe ore, fapt ce sprijină acuzarea acestora.

La percheziția informatică asupra unității centrale, laptop-ului și HDD-urilor aparținând inculpatului M.P.D., s-au identificat unele date din care rezultă accesarea unor servicii internet banking aparținând Bank of America, City Bank, E-bay, U.S. Bank, Banco Santander Spania, CGI, Banco Poște Online, Poște Italia, Scoția Bank, date din care se evidențiază accesarea unor fișiere prin sistemul FTP de pe diferite servere.

Date fiind recunoașterile inculpaților privind extragerile frauduloase din bancomate, coroborate cu celelalte probe antemenționate, prima instanță a reținut că inculpații Ș.S., P.A., M.P.D., E.M. se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și pentru care prima instanță i-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleași argumente arătate inițial și pe care prima instanță nu Ie-a reiterat.

Inculpații Ș.S., P.A., M.P.D., E.M. au mai fost trimiși în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Rechizitoriul susține că în cauză este vorba de două așa-zise „grupuri", primul alcătuit din inculpații: B.C.C., B.A.S. și M.P. cu rolul de inițiatori ai grupului infracțional organizat la care au aderat inculpații B.D.B., F.D., A.R., M.E.A., A.Ș.I., L.C., F.C., B.G.B., C.G. .D.V.Ș. și P.I., iar al doilea format din inculpații Ș.S., Ș.L., P.A., E.M., M.P.D. și G.C. cu rolul de inițiatori ai grupului la care au aderat inculpații G.V.D., G.C. și Z.V.D.

În ceea ce privește gruparea ce se pretinde a fi fost constituită de inculpatul Ș.S. ca un grup infracțional organizat, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru ca infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat să subziste.

Astfel, existența așa-zisului grup nu s-a prelungit în timp, neputându-se reține că el a existat pentru o durată suficientă care să-l contureze în sensul normei de incriminare, mai exact în sensul definiției date de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003. Deși în rechizitoriu se susține că Ș.S. ar fi constituit acest grup începând cu anul 2008, se poate observa că în dosar nu există nicio probă care să demonstreze că în acel moment s-ar fi realizat o înțelegere de constituire a grupului (de altfel, procurorul nici nu arată momentul și modalitatea concretă în care s-ar fi constituit grupul infracțional) și nici nu există probe care să demonstreze că în acel an s-ar fi comis vreo infracțiune din care s-ar putea deduce existența grupului.

Prima faptă la care se face referire în rechizitoriu cu privire la inculpatul Ș.S. este cea din luna mai 2009 cu referire la vânzarea unei fețe de bancomat lui B.D.B. (însoțit la București de inculpații A.R. și F.D.) pe care l-a cunoscut prin intermediul lui L.C. și F.C., obiectul fiind procurat de la inculpatul G.V. În același sens, trebuie observat că și urmărirea penală a fost începută doar pentru fapte din anul 2009.

„Grupul" presupus de parchet nici nu înglobează, de altfel, participanții la vânzarea feței de bancomat din luna mai 2009, ci doar persoanele ce au participat în luna august 2009 la extragerile din bancomat, deci cu atât mai puțin se poate vorbi de o durată în timp a grupului, în sensul cerut de lege.

Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul Ș.S. ar fi inițiatorul sau liderul unui grup infracțional organizat, fiind eronată și susținerea din rechizitoriu potrivit căreia acestui inculpat i s-ar fi zis „Ș.", aspect oricum insuficient pentru a dovedi existența unei ierarhii. Aprecierea eronată din rechizitoriu pornește de la faptul că într-o convorbire telefonică interceptată în data de 11 mai 2009 inculpatul L.C. i se adresează inculpatului Ș.S. cu apelativul „Ș.", pierzându-se, însă, din vedere că în aceeași zi, în convorbirea purtată la ora 22 și 17 min., inculpatul L.C. îi spune tot „Ș." și inculpatului A.R., ceea ce dovedește că în realitate este vorba despre un tic verbal al inculpatului L.C., nicidecum de o recunoaștere a calității de lider a inculpatului Ș.S. Inculpatul L.C. a recunoscut în declarația dată în fața instanței că expresia o folosește ca simplu mod de adresare, fără alte conotații.

În realitate, în speță este vorba despre o pluralitate ocazională, o participație penală la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, nefiind vorba nici măcar de infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni. Din probele administrate în cauză rezultă că extragerile frauduloase de bani din bancomat au fost efectuate ca urmare a intenției de a comite imediat această infracțiune, ea nefăcând parte dintr-un program infracțional dinainte stabilit pentru o oarecare perioadă. Or, ceea ce diferențiază cele două forme de pluralitate constă tocmai în aceea că în cazul celei ocazionale participanții iau hotărârea de a comite în mod imediat una sau mai multe infracțiuni determinate, clar prefigurate, în vreme ce pluralitatea constituită, reglementată de art. 323 C. pen., se caracterizează prin faptul că membrii asocierii prefigurează un program infracțional generic și de durată, fără a stabili foarte precis numărul și felul infracțiunilor ce urmează a le comite.

Față de cele de mai sus, s-a concluzionat că în speță nu se conturează niciunul dintre elementele esențiale ale grupului infracțional organizat, cu excepția numărului de cel puțin 3 persoane, context în care prima instanță a apreciat că față de inculpații Ș.S., P.A., M.P.D., E.M. se impune achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În sarcina inculpatului Ș.S. a mai fost reținută prin rechizitoriu și infracțiunea prevăzută la art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002. Chiar dacă la percheziția domiciliară efectuată la acest inculpat nu s-au reținut aspecte relevante pentru cauză, din starea de fapt reținută reiese că acesta a achiziționat de la inculpatul G.V. și montat dispozitive contrafăcute la bancomate, dispozitive apte să citească codurile pin și numerele de conturi prin intermediul cărora urmau a fi falsificate cardurile blank, carduri pe care prima instanță Ie-a asimilat instrumentelor de plată electronică în sensul definiției date în art. 1 al legii privind comerțul electronic și prin care urmau a fi făcute retragerile în numerar. Pentru deținerea acestor dispozitive, prima instanță l-a condamnat inculpatul Ș.S.

În ceea ce privește săvârșirea de către inculpatul Ș.S. a infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prima instanță a reținut următoarele:

Din analiza percheziției informatice asupra laptop-ului său ridicat de la locuința acestuia cu prilejul percheziției domiciliare din data de 09 septembrie 2009 s-a stabilit că pe suportul de stocare de date tip „hard disk drive" au fost identificate un număr de 99 fișiere tip imagine, ce înfățișează fotografii ale unor bancomate și dispozitive sau componente folosite pentru copierea în mod fraudulos de date de cărți de credit, aparat tip MSR (aparat citire benzi magnetice) demontat și modificat pentru a fi folosit la copierea frauduloasă de date ale cărților de credit. De asemenea s-au mai relevat un număr de 10 fișiere reprezentând materiale de prezentare a caracteristicilor și modul de funcționare a unui aparat tip MSR precum și un fișier tip „doc" și denumirea „NMWD" conținând datele de identificare a unui card bancar și codul PIN aferent acestuia. Prin inscripționarea acestor date pe un suport de plastic tip blank, se creează o clonă a cardului bancar, cu ajutorul codului PIN aferent acestuia, aflat în același fișier, putând fi efectuate retrageri frauduloase de numerar. După același suport de stocare de date aparținând laptop-ului inculpatului Ș.S., s-a identificat 1 fișier denumit „Nouveau document texte" conținând date de identificare a unui număr de 107 (osutășapte) carduri bancare și codurile PIN aferente acestora. Și în acest caz, datele inscripționate pe suporți de plastic tip blank constituie clone ale cardurilor bancare, iar codurile PIN înscrise pe ele și aflate pe fișierul în cauză erau folosite de inculpatul Ș.S., la efectuarea retragerilor frauduloase de numerar. în urma investigațiilor efectuate de serviciul Secret Service numerele de conturi menționate mai sus au fost folosite pentru falsificarea de carduri bancare cu care s-au realizat extrageri frauduloase în numerar din ATM-urile aflate pe teritoriul Angliei.

De asemenea, inculpatul Ș.S. a fost monitorizat de Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice încă din cursul lunii aprilie 2009, când Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a înregistrat un dosar penal conținând interceptări de telefonie mobilă vizând pe inculpații Ș.S., G.V.D. și alți indivizi neidentificați care corespondau între ei, discuțiile purtate fiind orientate cu precădere în domeniul contrafacerii instrumentelor de plată electronice.

În acest sens stau mărturie stau interceptările telefonice purtate de inculpatul Ș.S. în perioada 26 februarie - 03 martie 2009 (două convorbiri) cu o persoană neidentificată având ca obiect detalii tehnice referitoare la fabricarea artizanală de dispozitive de copiere a cardurilor bancare ce urmează să fie montate pe bancomate. Cei doi folosesc în acest sens expresii tipice cum ar fi "luminiță cu cameră dreaptă", „cameră cu vampiri", „normală fără cameră", termeni care descriu orificiul ce se aplică pe fanta de intrare a cardurilor în bancomate, iar luminița respectiv camera cu vampiri indică camerele de luat vederi cu rolul de a copia codurile PIN formate de titulari atunci când foloseau bancomatul respectiv.

Date fiind aceste aspecte, nu se poate susține că inculpatul nu avea preocupări în domeniul falsificării instrumentelor de plată electronice și pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpații E.M., M.P.D., P.A. și Ș.S. nu au recunoscut toate învinuirile din rechizitoriu, relatând implicarea infracționala în modul arătat mai sus.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, mai puțin inculpatul P.A., care a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnat la pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare prin Sentința penală nr. 414/2004 a Tribunalului București, definitivă prin Dosarul penal nr. 4457 din 09 septembrie 2004 a ICCJ, arestat la 22 februarie 2000, eliberat la data de 07 aprilie 2009, cu un rest de 958 de zile, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 61 C. pen.

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei la ultimul termen de judecată, inculpații Ș.S. și E.M. au dovedit faptul că erau angajați, realizând venituri licite și din vânzarea de mașini second-hand aduse din străinătate

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toți cei 4 inculpați au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpații au recunoscut că au făcut extrageri de bani din bancomate cu ajutorul cardurilor donate, bani pe care i-au trimis în țară prin transferuri bancare și care au fost confiscați, provenind din săvârșirea unei infracțiuni. Tot astfel a fost confiscat un hard disk de la inculpatul Ș.S. ce stochează date cu legătură infracțională.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

În ceea ce privește inculpata Ș.L.G., parchetul a înțeles să ceară tragerea la răspundere penală a acesteia pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire implicită la art. 323 C. pen.

Astfel cum a reținut prima instanță și în cazul inculpatului Ș.S., activitatea acestuia și a inculpaților E.M., M.P.D. și P.A. reprezintă o pluralitate ocazională, o participație penală la infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, nefiind vorba de infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. (asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni). Din probele administrate în cauză rezultă că extragerile frauduloase de bani din bancomat au fost efectuate ca urmare a intenției de a comite imediat această infracțiune, ea nefăcând parte dintr-un program infracțional dinainte stabilit pentru o oarecare perioadă. Or, ceea ce diferențiază cele două forme de pluralitate constă tocmai în aceea că în cazul celei ocazionale participanții iau hotărârea de a comite în mod imediat una sau mai multe infracțiuni determinate, clar prefigurate, în vreme ce pluralitatea constituită, reglementată de art. 323 C. pen., se caracterizează prin faptul că membrii asocierii prefigurează un program infracțional generic și de durată, fără a stabili foarte precis numărul și felul infracțiunilor ce urmează a le comite.

Întrucât inculpata Ș.L.G. nu și-a adus vreo contribuție la extragerile frauduloase de bani din bancomat și nu există niciun fel de probe din care să rezulte o înțelegere de constituire sau de aderare la o pretinsă asociere, aceasta a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, prima instanță a dispus cu privire la această inculpată încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. i1) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, iar apoi în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

Asupra argumentelor ce impun schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 prima instanța nu a revenit, fiind aceleași ca pentru ceilalți inculpați.

Schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. respectiv tăinuire, se impune pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Faptele imputate inculpatei prin rechizitoriu constau în aceea că a primit din străinătate prin sistemul WU bani de la soțul său și de la inculpații E.M. și M.P.D. în cursul lunii august 2009. În plus, acuzațiile vizează și „împărțeala" banilor pe care o făcea inculpata.

Raportat la starea de fapt, se poate observa că inculpata nu este complice la infracțiunea de extragere frauduloasă de bani din bancomat, ea neacordând nici sprijin material, nici sprijin moral la această activitate desfășurată în străinătate de soțul său și inculpații E.M., M.P.D. și P.A. în timp ce ea se afla în România.

Primirea sumelor de la soțul său, fie direct, fie prin intermediul lui E.M., în contextul în care soțul său atinsese limita sumei ce putea fi expediată într-o zi reprezintă un act de tăinuire, căci este ulterioară activității de retragere din bancomat. Or. pentru a fi un act de complicitate, actul de ajutor trebuie să fie anterior sau concomitent desfășurării activității infracționale a autorului, iar nu ulterior. Astfel, primirea banilor după extragerea lor frauduloasă se înscrie în preceptul normei ce incriminează tăinuirea: „.. primirea .. unui bun .. cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine sau pentru altul, a unui folos material".

Conform Deciziei nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a Secțiilor Unite ale ICCJ, numai tăinuirea repetată are semnificația unei complicități, altfel spus, doar tăinuirea urmată de promisiunea tăinuirii viitoare reprezintă complicitate, însă în speța de față o asemenea ipoteză nu poate fi reținută.

Concluzionând, se poate observa că inculpata Ș.L.G. nu a efectuat nici acte de tăinuire repetată, nici alte acte materiale care să semnifice un ajutor material sau moral la activitatea de sustragere de bani din bancomat.

În ceea ce privește starea de fapt, suma primită de la M.P.D. nu are semnificația unui act de tăinuire, căci nu este îndeplinită cerința legală de a se urmări obținerea unui folos material, ci reprezintă restituirea unui împrumut, fără conotații penale. Astfel, declarațiile date în acest sens de inculpați în fața instanței, precum și de inculpatul M.P.D. în faza de urmărire penală în 27 octombrie 2009 sunt confirmate de conținutul convorbirii interceptate în data de 26 august 2009, în care inculpatul M.P.D. discută cu concubina sa și îi spune că a restituit o parte din împrumutul luat de la Ș.S.: „i-am dat Iu ăsta 1.000 din bani .. să-mi taie din datoria aia veche, ce aveam să-i dau".

În ceea ce privește afirmațiile din rechizitoriu privind „împărțeala" realizată de inculpată, se poate observa că nu există probe în acest sens și, chiar dacă ar exista, tot nu ar fi vorba de acte de complicitate, fiind acte ulterioare comiterii infracțiunii de extragere, iar nu anterioare sau concomitente.

Având în vedere că tăinuirea a fost comisă de soția inculpatului căruia îi aparținea bunul tăinuit (banii primiți aparținând inc. Ș.S., fiind irelevant că i-a trimis direct sau prin intermediul inculpatului E.M.), în speță operează cauza de nepedepsire prevăzută de art. 221 alin. (2) C. pen., conform căruia „tăinuirea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește", consecința fiind încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. i1) C. proc. pen.

Inculpații G.V.D. și G.C. au fost trimiși în judecată reținându-se prin rechizitoriu că, începând din anul 2008 ar fi aderat la grupul infracțional organizat institui de inculpatul Ș.S. prin deținerea confecționarea și comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în fapt reținându-se că cei doi ar fi furnizat dispozitive de copiere a cardurilor inculpatului Ș.S.

În declarațiile date, inculpatul G.V. a relatat că îi cunoaște pe inculpații Ș.S., G.C. și Z.V.D. cu care este vecin și prieten. A recunoscut că achiziționa fețe de bancomat de la numitul „F." pe care le revindea apoi altor persoane, printre care și inculpatului Ș.S.

Relația dintre inculpatul G.V. și Ș.S. reiese și din notele de filaj care redau vizitele primului la domiciliul celui de-al doilea inculpat.

Inculpatul G.V. a mai arătat că a fost plecat în Olanda pentru a fotografia diferite bancomate în scopul confecționării unor fante artizanale menite să se potrivească la structura de construcție a bancomatelor din țările UE, dovadă fiind și faptul că la percheziția informatică efectuată pe un suport de stocare a datelor de tip CD inculpatului al au fost descoperite imagini reprezentând bancomate.

Inculpatul G.C. nu a recunoscut învinuirile aduse, arătând că a fost plecat în Olanda în data de 30 mai 2009 singur și nu împreună cu inculpatul G.D.V., în vederea achiziționării unor piese auto, fiind de meserie mecanic auto, și nu pentru a fotografia bancomate pentru perfecționarea echipamentelor în România. A acceptat de la G.D.V. să-i plătească contravaloarea transportului către Olanda întrucât și acesta, la rândul său l-a rugat să-i facă un serviciu în sensul că i-a dat un dispozitiv de plastic pe care să îl probeze la un bancomat să vadă dacă se potrivește, fără însă să facă acest lucru, obiectul lăsându-l acasă într-un sertar. Inculpatul a mai precizat că a acceptat banii oferiți întrucât avea mare nevoie de ei, mama sa fiind bolnavă în acea perioadă, decedând ulterior la câteva zile, respectiv în data de 05 iunie 2009, conform certificatului de deces depus la dosar.

Argumentul că inculpatul G.C. deținea, confecționa și comercializa echipamente în scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică se sprijină pe următoarele probe, care se coroborează între ele: inculpatul G.V. a relatat în faza de urmărire penală că inculpatul G.D.V. a plecat în luna iunie 2009 în Olanda cu o „gură" nefuncțională pentru a o proba pe bancomate, întrucât nu se potrivea bine, B.C.C. o mai ajusta, revenind în forma finală la numitul „F." pentru a o echipa cu aparatura electronică necesară. Ajungerea la destinație este confirmată de inculpatul G.C. care trimite un SMS inculpatului G.D.V. în data de 31 mai 2009, mesaj cu următorul conținut: „Mai avem puțin și intrăm în Olanda". Tot inculpatul G.D.V. a arătat că tranzacțiile privind revânzarea dispozitivelor o mai făcea și inculpatul G.C.

La percheziția informatică efectuată pe un CD aparținând acestui inculpat s-au descoperit imagini ce înfățișează subansamble și componente de bancomat. Din transferurile bancare reiese că în data de 05 iunie 2009, aflându-se în București, inculpatul G.D.V. a trimis inculpatului G.C., aflat în Amsterdam - Olanda, suma de 100 euro. Așadar, inculpații G.V.D. și G.C. au fost condamnați pentru deținerea, confecționarea și comercializarea de echipamente în scopul falsificării instrumentelor de plată electronice, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Având în vedere că prima instanță nu a reținut existența vreunui grup inițiat de inculpatul Ș.S., a achitat inculpații G.V.D. și G.C. pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților - starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul G.V.D. a adoptat inițial o atitudine nesinceră în raport cu faptele pentru care a fost arestat, pentru ca ulterior să recunoască faptele și să facă declarații cu privire la legăturile infracționale pe care Ie-a stabilit cu inculpații Ș.S. și G.C., iar potrivit precizărilor parchetului acesta a beneficiat de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul G.C. și-a negat implicarea infracțională pe tot parcursul procesului penal.

Din fișa de cazier judiciar a inculpaților rezultă că inculpatul G.V.D. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar inculpatul G.C. se află în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 518/2002 a Judecătoriei sectorului 6 București, definitivă prin neapelare, arestat la 22 octombrie 2001, eliberat la data de 29 decembrie 2004, cu un rest de 692 de zile.

Din cuprinsul referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul fiecăruia, rezultă că toți cei 2 inculpați au șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea în muncă, sprijin familial sau al unui serviciu specializat prin includerea într-un program de consiliere individuală.

Inculpații nu au ocupație și loc de muncă stabil, nefăcând dovada unor venituri licite, astfel că sumele de bani transferate urmează a fi confiscate, iar bunurile ridicate la percheziția domiciliară, restituite.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Inculpatul Z.V.D. a declarat că, dintre toți inculpații îl cunoaște doar pe G.V., împreună cu care a copilărit și căruia i-a trimis din Irlanda 100 euro la solicitarea acestuia. A mai trimis bani surorii sale, Z.R. bani din Irlanda, întrucât a lucrat acolo doi ani de zile în perioada 2006 - 2008.

Inculpatul G.V. a afirmat că între el și inculpatul Z.V.D. nu este decât o simplă relație de prietenie, acesta din urmă necunoscând cu ce se ocupă.

Prima instanță a apreciat că susținerile celor doi inculpați sunt subiective, încercându-se mascarea implicării infracționale a inculpatului Z.V.D., tocmai datorită vechimii și naturii relației de prietenie ce îi leagă pe cei doi inculpați.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, rezultă că inculpatul Z.V.D. deținea un cont bancar deschis în Dublin - Irlanda, în perioada iulie 2007 - decembrie 2009.

Implicarea infracțională a inculpatului Z.V.D. sub forma asocierii este evidentă și ea rezultă atât din verificarea transferurilor bancare efectuate între el și inculpatul G.V. căruia îi trimite bani în timp ce acesta din urmă se afla în Olanda și nu în România pentru montarea dispozitivelor contrafăcute pe bancomate, cât și din expedierile unor sume mari de bani către numita Z.R., bani rezultați din extrageri frauduloase de bani din bancomate prin folosirea de carduri donate obținute de la inculpatul G.V.D.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul Z.V.D. și-a negat implicarea infracțională pe tot parcursul procesului penal, iar din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că inculpatul are șanse de a se integra corespunzător în societate prin implicarea și stabilitatea în muncă și sprijin familial.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Prin rechizitoriul parchetului a fost trimis în judecată inculpatul D.V.Ș. pentru asociere la un grup infracțional și deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice.

În declarațiile date în cursul procesului penal, acesta a arătat că nu cunoaște persoane cu numele de B.A.S., B.D.B., B.C.C. și M.P., pe inculpatul M.E.A. îl cunoaște de mai mulți ani, fără a ști cu se ocupă, iar pe P.I. îl cunoaște doar din vedere. Inculpatul a negat că a fost în Italia în anul 2009 pentru a monta microcipuri la terminalele POS.

Prima instanță a înlăturat susținerile inculpatului, având în vedere că nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.

În ceea ce-l privește pe inculpat, din conținutul materialului probator administrat prima instanță a reținut faptul că acesta a fost cooptat în grupul infracțional de către inculpatul M.E.A., astfel cum rezultă din declarațiile acestuia, iar rolul pe care inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P. i l-au atribuit era cel de montare a CIP-urilor pe terminalele POS din centrele comerciale din Italia, pentru copierea codurilor PIN aparținând titularilor care foloseau sistemul de plată cu cardul, urmând ca ulterior tot D.V. să le recupereze și apoi să le predea acelorași inculpați în vederea descriptării. Pentru această activitate inculpatul D.V.Ș. trebuia să primească suma de 5.000 euro. Întrucât inculpatul nu era cunoscut de inculpații M.P., B.C.C. și B.A.S., acesta a fost prezentat de către inculpatul M.E.A. cu apelativul „puștiul", aspect care se regăsește și în contextul interceptărilor telefonice purtate de M.E.A. cu un interlocutor neidentificat și cu inculpatul B.D.B. din data de 24 iunie 2009.

Faptul că este așa o probează și conținutul notei de filaj din data de 24 iunie 2009 nr. 1690547/4 anexele 12 - 13, din care rezultă faptul că inculpatul D.V.Ș. a părăsit imobilul situat pe str. Al. M. unde locuiește și se deplasează la întâlnirea cu inculpații M.E.A., B.A.S. și B.C.C., întâlnire care s-a desfășurat pe terasa localului „C." din Timișoara.

După ce inculpatul D.V. a fost pus în temă cu privire la modalitatea de montare a CIP-urilor acesta s-a deplasat în Italia în cursul lunii iulie 2009 împreună cu inculpații P.I. și M.E.A. unde s-a întâlnit cu inculpații M.P. și B.C.C. care le așteptaseră venirea. Ulterior s-a dovedit că neștiința și teama pe care o încercase învinuitul D.V. de a nu fi surprins de autorități în momentul montării CIP-urilor a dus la un fiasco infracțional deoarece CIP-urile nu au reușit să imprime nici un cod PIN, drept pedeapsă ceilalți inculpați voind să-l abandoneze pe inculpatul D.V. pe teritoriul Italiei fără nicio sumă de bani și fără niciun ajutor de revenire în țară.

Din starea de fapt reținută, prima instanță a apreciat că inculpatul D.V. a acceptat să îi însoțească pe inculpații M.E.A., B.A.S., B.C.C. și M.P. în Italia, asociindu-se cu aceștia, unde trebuia să monteze cipurile pe care le deținea la terminalele POS, făcându-se, astfel, vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, săvârșite în concurs real.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., respectiv limitele de pedeapsă fixate de legiuitor pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpaților-starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, comportarea lor, condițiile în care au crescut și trăit, precum și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul D.V.Ș. a manifestat un comportament nesincer negând orice implicare în activitatea infracțională reținută în sarcina sa, iar din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul de la domiciliul acestuia, rezultă că inculpatul are șanse de a se integra corespunzător în societate prin conștientizarea responsabilității față de propria sa viață, prin finalizarea studiilor liceale, găsirea unui loc de muncă, includerea într-un program de consiliere individuală.

Așadar, în raport de criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a stabilit pedepse minime prevăzute de legiuitor.

Astfel cum s-a remarcat pe bună dreptate de către inculpați prin apărătorii aleși, în cauză nu există constituiri de părți vătămate sau părți civile, cu toate că infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este una de prejudiciu, însă acest lucru nu exclude existența persoanelor vătămate și a acestei infracțiuni, care să antreneze răspunderea penală a inculpaților.

Cu prilejul concluziilor pe fond, apărătorii aleși ai inculpaților au solicitat a se retine în favoarea acestora circumstanțe atenuante.

În legătură cu acest aspect, prima instanță a precizat că aspectele pozitive reținute cu privire la inculpați în considerentele hotărârii au fost valorificate atunci când s-au aplicat pedepse minime acestora, circumstanțele atenuante nefiind incidente în toate cazurile și neputând fi reținute datorită gravității faptelor pentru care au fost condamnați inculpații, ținând cont și de cazurile de agravare a răspunderii incidente în speță, cum ar fi forma continuată a infracțiunii, concursul de infracțiuni sau starea de recidivă.

La fila 60 din vol. I al dosarului instanței, numita F.A., mama inculpatului F.C. a solicitat instanței să dispună sistarea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat fiul ei în Dosarele 6400/30/2009 și 6944/30/2009, motivând că acesta nu este căsătorit și ea nu poate achita aceste cheltuieli, întrucât pensia este foarte mică, anexând în acest sens titlul executoriu nr. 154050010404627 emis de ANAF - DGFP Dâmbovița.

Având în vedere că numita F.A. nu este parte în cauză, iar solicitarea ei excede obiectul prezentului dosar, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea acesteia.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., prima instanță a obligat fiecare inculpat la câte 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.

Împotriva Sentinței penale nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.5/30/2010 din 04 august 2010 au declarat apeluri în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ș.S., M.P.D., M.E.A., C.G., A.Ș.I., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C. și Z.V.D. și petenta B.M.T., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara - Secția Penală sub nr. 1302.5/30/2010* din 12 aprilie 2011.

Pentru motivarea apelului procurorului, declarat în defavoarea inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ș.S., M.P.D., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C., Z.V.D., Ș.L.G. și D.V.Ș., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara a depus la dosar un memoriu și concluzii scrise, prin care s-a solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, arătându-se că:

1. Sentința este nelegală în ce privește pe inculpații P.A. și G.C., întrucât acestora li s-au aplicat pedepse cu închisoare suspendată condiționat respectiv, suspendată sub supraveghere, deși au fost condamnați anterior la pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, respectiv de 1 an, iar condamnările anterioare nu intră în cazurile prevăzute de art. 38 C. pen.;

2. În mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită de inculpata Ș.L.G., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. cu consecința încetării procesului penal pentru această faptă în temeiul art. 10 lit. i1) C. proc. pen.;

3. Hotărârea este netemeinică datorită aprecierii greșite a probelor ceea ce a determinat achitarea parțială a unora dintre inculpați, după cum urmează:

a) inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. au fost greșit achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, (falsificarea unui instrument de plată electronică și deținerea de echipamente în vederea falsificării unor astfel de instrumente);

b) inculpatul F.C. a fost greșit achitat pentru infracțiunea prevăzută art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

c) inculpatul L.C. a fost greșit achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

d) inculpatul B.G.B. a fost greșit achitat pentru complicitate la operațiuni financiare frauduloase, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, prevăzută de art. 26 raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002;

e) inculpații Ș.S., P.A., M.P.D., E.M., G.V.D. și G.C. au fost greșit achitați pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar inculpata Ș.L.G. a fost greșit achitată pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din aceeași lege.

4) Pedepsele aplicate inculpaților Ș.S., M.P.D., E.M., Z.V.D., D.V.Ș., G.V.D. și B.G.B. sunt netemeinice atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei (minim, sau mult orientat spre minimul special), cât și modul de executare (fără privare de libertate) ceea ce nu se justifică raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.;

5) Netemeinice sunt și pedepsele rezultante de 5 ani închisoare aplicate inculpaților B.D.B., B.C.C., B.A.S., M.P., A.R.M., F.D., F.C. și L.C., raportându-le, de asemenea, la criteriile prevăzute în art. 72 C. pen.

La termenul din 13 iulie 2011, procurorul de ședință a adăugat oral un motiv de apel, constând în omisiunea nejustificată de a se confisca cele 3 autoturisme indicate la f. 76 din rechizitoriu, acestea fiind folosite în mod nemijlocit la efectuarea de retrageri frauduloase, iar fără ele inculpații neputându-se deplasa pentru a-și desfășura activitatea infracțională sau pentru a fugi de la fața locului.

În motivarea apelului său, inculpatul A.R.M. a arătat că:

1) niciun moment activitatea infracțională pe care a recunoscut că a comis-o nu a fost ca urmare a organizării lor într-un grup cu o structură (ierarhie) determinată, cu repartizarea unor anume activități pe o durată în timp; ceea ce i-a apropiat și unit este că locuiesc în același sat și că au umblat peste tot împreună ca să își găsească loc de muncă; dacă au acționat împreună, acest lucru s-a datorat unei hotărâri instantanee bizuită pe prietenia lor;

2) în mod greșit instanța a dispus confiscarea sumelor de bani găsite la domiciliu și, respectiv, asupra lor, întrucât nu a existat nicio dovadă că acestea ar fi provenit din activitatea lor infracțională; chiar au dovedit că ei și membrii familiei (mamele lor) au muncit în Italia și Germania;

3) pedeapsa trebuia aplicată diferențiat, în raport de circumstanțele personale și de lipsa antecedentelor penale, tinerețe, faptul că în familie au avut probleme deosebite care s-au repercutat asupra modului de a aprecia ce e bine și ce e rău în viață, nevoia de a asigura existența sa și a familiei, sumele relativ mici pe care Ie-a sustras.

În motivarea apelului său, inculpatul F.D. a arătat că:

1) niciun moment activitatea infracțională pe care a recunoscut că a comis-o nu a fost ca urmare a organizării lor într-un grup cu o structură (ierarhie) determinată, cu repartizarea unor anume activități pe o durată în timp;ceea ce i-a apropiat și unit este că locuiesc în același sat și că au umblat peste tot împreună ca să își găsească loc de muncă; dacă au acționat împreună, acest lucru s-a datorat unei hotărâri instantanee bizuită pe prietenia lor;

2) în mod greșit instanța a dispus confiscarea sumelor de bani găsite la domiciliu și, respectiv, asupra lor, întrucât nu a existat nicio dovadă că acestea ar fi provenit din activitatea lor infracțională; chiar au dovedit că ei și membrii familiei (mamele lor) au muncit în Italia și Germania;

3) pedeapsa trebuia aplicată diferențiat, în raport de circumstanțele personale și de lipsa antecedentelor penale, tinerețe, faptul că în familie au avut probleme deosebite care s-au repercutat asupra modului de a aprecia ce e bine și ce e rău în viață, nevoia de a asigura existența sa și a familiei, sumele relativ mici pe care Ie-a sustras.

Pentru motivarea apelului său, inculpatul P.I. a depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, achitarea sub aspectul comiterii infr. prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, în temeiul art. 11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen., arătând că:

1) au fost încălcate dispozițiile privind sesizarea organului de urmărire penală, începerea și efectuarea urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și trimiterea în judecată, deoarece competența funcțională de a efectua urmărirea penală în cazul infracțiunilor reglementate de Legea nr. 39/2003 și de Legea nr. 365/2002 aparține în exclusivitate procurorului din cadrul DIICOT, în timp ce în cauză procesul-verbal de sesizare din oficiu din 24 martie 2009 a fost întocmit, de către ofițerii din cadrul BCCO Timișoara - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate și nu există proces-verbal de constatare a efectuării a actelor premergătoare, impunându-se restituirea dosarului la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, sancțiune consacrată în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia penală nr. 219/2009, Dosar nr. 11046/1/2007);

2) procurorul a obținut ilegal mijloace de probă în cursul urmăririi penale, întrucât: în lipsa autorizațiilor privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice efectuate de el în intervalul mai - iulie/august 2009, procesele-verbale de transcriere a acestora sunt lipsite de valoare probatorie; declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. au fost obținute prin promisiuni vizând obținerea beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă, instituit prin art. 9 din Legea nr. 39/2003, în scopul „plăsmuirii" unor probe susceptibile să îi incrimineze pe ceilalți coinculpați, aspect confirmat, cu prilejul audierii în fața instanței de judecată, de către ultimul dintre aceștia, dovadă fiind și inexistența declarațiilor olografe ale acestora, ca și similitudinea perfectă a conținutului ideatic al declarațiilor celor doi consemnate de organul de urmărire penală pe formulare tipizate (cu precizarea că, în declarația inculpatului A.Ș.I. a fost reprodusă inclusiv mențiunea de la pagina 3, paragraful 3, din declarația inculpatului M.E.A., conform căreia, sus-numitul A.Ș.I. ar fi efectuat retrageri de la bancomate împreuna cu A.Ș.I.);

3) materialul probator a fost interpretat în mod subiectiv, deoarece convorbirile telefonice nu conțin nicio referire concretă la presupusa activitate infracțională, notele de supraveghere operativă a inculpatului P.I. nu se coroborează cu alte mijloace de probă (imagini video și carduri bancare falsificate sau chitanțe privind extragerile de numerar, descoperite asupra inculpatului), iar pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu sunt întrunite condițiile esențiale și cumulative care definesc grupul infracțional organizat (structura organizată, care presupune existența unei structuri interne, a unui lider de grup sau a unui grup care deține conducerea; stabilitatea în timp a structurii, caracteristică care o diferențiază de grupările infracționale ocazionale; activitatea coordonată, care implică existența unui plan de acțiune și o repartizare a sarcinilor pentru fiecare membru al grupării; scopul comun, determinat, constând în realizarea de beneficii materiale, prin comiterea uneia sau unora din infracțiunile grave, enumerate în cuprinsul art. 2 lit. b) din legea specială). În drept, au fost invocate disp. art. 64 alin. (2), art. 68 alin. (1) și (2), art. 374, art. 379 pct. 2 lit. a), art. 380 C. proc. pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. a) și h) din Legea nr. 508/2004.

Pentru motivarea apelurilor lor, inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. au depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care au solicitat în primul rând, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în al doilea rând, rejudecarea de către prima instanță, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive (disjunsă prin încheierea pronunțată la data de 20 ianuarie 2011 de către Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5465.1/30/2009 și trimisă completului învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1302.5/30/2010) și întrucât prima instanță încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului M.P. prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalți coinculpați și nici de a le pune întrebări, iar în al treilea rând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitați în baza art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., arătând că:

I.1) Urmărirea penală împotriva lor a început fără legala sesizare a organelor de urmărire penală, fiindcă în privința lor procesele-verbale de sesizare din oficiu s-au întocmit de către membri ai BCCO - Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate din cadrul I.G.P., care nu au competență în cercetarea faptelor care sunt de competența de urmărire penală proprie a procurorului din cadrul DIICOT, iar în cauză nu s-a întocmit nici proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, sancțiunea fiind restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale, așa cum reiese din Decizia penală nr. 219/2009, Dosar nr. 11046/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători;

2) Interceptările și înregistrările de convorbiri, supravegherile operative și controalele vizuale și auditive discrete, transcrise în procese-verbale nu pot fi utilizate ca probă, având în vedere că au fost obținute în afara procesului penal, care se declanșează odată cu începerea urmăririi penale;

3) Nu s-au parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat și despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare; între momentul începerii urmăririi penale și momentul punerii în mișcare a acțiunii penale nu s-au făcut, în ceea ce-i privește, vreun act de urmărire penală;

4) Rechizitoriul încalcă prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen., nefăcând precizări cu privire la faptele pentru care sunt trimiși în judecată, din actul de sesizare a instanței nerezultând care ar fi conținutul concret al acestor fapte săvârșite de către ei, cu atât mai mult cu cât infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de art. 24 alin. (1), de art. 25 alin. (1) și de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cunosc variante alternative de incriminare, și nici care sunt probele din care rezultă acesta;

II. Inculpatul M.P. s-a aflat sub puterea unui mandat de arest la domiciliu în Italia, iar când a fost eliberat de sub puterea acestuia, la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2011 s-a prezentat în fața instanței, solicitând, în temeiul art. 150 alin. (2) și 152 alin. (4) C. proc. pen., să fie audiat, fapt care nu s-a întâmplat, el fiind fost condus în fața judecătorului care a emis mandatul de arestare preventivă și audiat în camera de consiliu în aceeași zi, dispunându-se executarea mandatului respectiv și trimiterea cererii privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive la completul învestit cu soluționarea cauzei pe fond a procesului; la termenul din 03 februarie 2011 fixat în Dosarul de fond nr. 1302.5/30/2011, a fost audiat, ulterior punându-se concluzii pe fondul cauzei, pronunțarea fiind amânată pentru termenul din 17 februarie 2011, când s-a dispus condamnarea mea și menținerea stării de arest, instanța nepronunțându-se cu privire la cererea de încetare a măsurii arestării preventive trimisă spre competentă soluționare; de asemenea, prima instanță a încălcat dreptul la un proces echitabil al inculpatului M.P. prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalți coinculpați și nici de a le pune întrebări, în contextul în care acesta s-a prezentat la termenul din data de 19 ianuarie 2011 în fața instanței de fond, fiind scos din sală de organele de poliție și condus la Arestul IPJ Timiș, apoi audiat la termenul din data de 03 februarie 2011, când instanța a rămas în pronunțare;

III. 1) Nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare: a) interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizațiile emise în acest sens și încheierile de prelungire emise ulterior sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale, în acest sens fiind invocate Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale, în care se arată că momentul la care se poate cere și acorda autorizația pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, potrivit căreia este unanim recunoscut, în practică și doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, soluția fiind aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale";

b) Declarațiile martorului cu identitate protejată „P.G." au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 862 alin. (2), (5) și (6) C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât și judecătorul să aducă la cunoștința martorului dreptul de a fi audiat în prezența unui consilier de probațiune; declarația luată martorului în faza de urmărire penală încalcă art. 862 alin. (5) C. proc. pen., nefiind încheiat un proces-verbal de ascultare de procuror, ci o declarație care a fost semnată și de martorul cu identitate protejată, deși aceasta trebuia să poarte doar semnătura procurorului; la dosarul de urmărire penală se află depusă și declarația olografă a martorului; în faza de judecată, deși textul art. 862 alin. (6) teza I C. proc. pen. impunea semnarea declarației doar de către președintele completului și de către procuror, aceasta este semnată și de către martor;

c) Declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. în faza de urmărire penală au fost obținute prin promisiuni și îndemnuri, în scopul obținerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003, făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declarația martorului B.D.B. din faza de judecată; declarațiile inculpaților M.E.A. și A.Ș.I. în faza de urmărire penală sunt cvasiidentice, concordând inclusiv așezarea în pagină;

d) Procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Timișoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competență efectuată de către aceiași lucrători de poliție, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș, sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate de către un organ necompetent; procurorul are obligația de a da delegări concrete pentru fiecare act procedural, cu indicarea clară a acestuia, a limitelor delegării și a termenului de efectuare a acestora, lucru care nu se regăsește în speță, ordonanțele de delegare având caracter general;

2) Netemeinicia soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002: din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată nu rezultă implicarea lor în comiterea faptelor pentru care instanța a dispus condamnarea; coinculpații M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. au dat declarații împotriva lor doar ulterior arestării, iar acestea nu pot servi la aflarea adevărului pentru că nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente; prima instanță a aplicat dispozițiile art. 69 C. proc. pen. numai cu privire la o anumită parte a declarațiilor inculpaților M.E.A.

și A.Ș.I., în contextul în care nici celelalte părți ale acelorași declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă, decât ele între ele; martorul cu identitate protejată „P.G." nu relatează în mod concret vreo activitate cu aspect infracțional la care ar fi participat sau pe care ar fi cunoscut-o în mod nemijlocit; este curios faptul că, deși ridicarea pachetului de „folie de aluminiu" conținând 9 carduri „contrafăcute" care se aflau la roata din partea stângă spate a unui autoturism s-a făcut la mai bine de două luni și jumătate de la arestarea inculpatului M.E.A., cardurile, așa cum apar în fotografii, sunt perfect curate; de asemenea, acesta sunt fotografiate pe roata autoturismului, fapt ce ar fi greu de crezut în contextul în care au rămas acolo o perioadă atât de lungă de timp fără a fi observate de cineva; probatoriul nu confirmă statutul de lideri și coordonatori al inculpaților M.P., B.A.S. și B.C.C., că aceștia și-au atribuit rolul de „șefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităților unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile, că ei preluau sumele obținute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obținute fraudulos, adică 10%"; nu există înregistrări de convorbiri din care să reiasă că în cursul deplasărilor la Cluj-Napoca, Bistrița și Baia Mare, lor le-ar fi revenit rolul de supraveghere atentă și vigilentă a tuturor persoanelor din jurul bancomatelor, „iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se părea că unii dintre trăgători sunt suspecți pentru acel perimetru de teritoriu, le cereau telefonic trăgătorilor să părăsească de urgență zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea incrimina, în cazul în care ar fi reținuți";

înregistrarea convorbirii din data de 31 mai 2009 orele 22:53:16 din municipiul Bistrița-Năsăud între P.I. și M.E.A. nu se referă la ei trei în legătură cu extragerile din 30 - 31 mai/01 iunie 2009 în orașul Bistrița-Năsăud, 01 - 02 iunie - orașul Baia Mare și 02 - 04 iunie 2009 - Cluj-Napoca; convorbirea din data de 02 iunie 2009 orele 21:01:02 din municipiul Cluj-Napoca între M.P. și B.A.S. poate proba cel mult prezenta lor (B.C.C., B.A.S. și M.P.) în municipiul Cluj-Napoca; nu se atestă în vreun fel implicarea lor în extragerile frauduloase de bani din bancomate, din probe rezultând că presupușii bani extrași din bancomate rămâneau la așa-zișii „trăgători", ei neavând nicio implicare în aceste fapte; din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă în niciun mod cum ar fi fost coordonat grupul infracțional organizat și nici ce organizare cu roluri clar împărțite ar fi avut acesta, în contextul în care între ei trei și ceilalți așa-ziși membri ai grupului nu a existat o relației cu caracter permanent, neavând contacte cu marea majoritate a acestora; beneficiul material sau de altă natură obținut prin săvârșirea coordonată a infracțiunilor pentru care s-ar fi realizat asocierea trebuie să revină grupului și nu unor membri ai acestuia, în cazul fiecărei infracțiuni alții, beneficiul astfel realizat urmând a fi împărțit după un algoritm stabilit la nivelul grupului și care ar trebuie să fie unul dintre elementele avute în vedere chiar la momentul constituirii acestuia; din probatoriu nu rezultă ca vreunul dintre ei ar fi utilizat date de identificare în mod neautorizat, adică fără permisiunea titularului, și nici astfel de date cu caracter fictiv; nu s-a dovedit producerea și utilizarea de date fictive și conținutul lor exact;

în cauză nu există părți vătămate, în contextul în care această infracțiune presupune existența sine qua non a unui prejudiciu material, nu a fost probat momentul când ar fi avut loc aceste operațiuni, băncile la care s-ar fi făcut acestea și sumele de bani ce fac obiectul lor, precum și persoanele care le-au comis; prima instanță a dispus confiscarea sumelor de 150 euro (B.C.C.), 2.000 euro (B.A.S.) și 2.000 euro (M.P.), fără a se justifica ce reprezintă acestea și care este proveniența lor, neadministrându-se nicio probă în acest sens.

În drept, au fost invocate prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) și b), art. 380, art. 345 și 346 C. proc. pen.

Pentru motivarea apelului său, inculpatul B.D.B. a depus la dosar, prin apărător, un memoriu, prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și aplicarea în temeiul art. 74 lit. a) și c) C. pen. a unei pedepse orientate spre minimul special pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu suspendarea condiționată a executării, arătând că:

1. este adevărat că a declarat în fața instanței că împreună cu inculpații A.R.M. și F.D. a retras o suma relativ modică de bani din bancomat, însă nu a avut nicio înțelegere cu vreun alt inculpat din prezentul dosar, astfel încât nu poate fi vorba de un grup organizat; chiar dacă a avut o înțelegere în trei, chiar patru, cu inculpații A.R.M., F.D. și C.G., nici în acest caz nu a existat un grup structurat, vreo durată în timp și o acționare în mod coordonat, vreo autoritate a unuia asupra celorlalți, existând la un moment dat chiar o înțelegere frauduloasă în detrimentul lui; lipsește procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare, situație în care nu pot fi reținute ca probe decât cele adunate după data începeri urmăririi penale, 26 august 2009 (declarația lui dată în fața instanței de fond; declarațiile coinculpaților A.R.M., F.D. și C.G.; eventualele convorbiri telefonice purtate din data de 26 august 2009 - 8 septembrie 2009, întrucât în acest sens este Decizia nr. 962/2009 a Curții Constituționale cu privire la interceptarea telefoanelor în faza actelor premergătoare, respectiv după începerea urmăririi penale), iar față de aceste probe, soluția nu poate fi decât achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.; nu sunt îndeplinite 2 din cele 3 condiții prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003 (structurarea și coordonarea);

2) în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, pentru care a fost dispusă schimbarea încadrării juridice în art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pedeapsa poate fi orientată spre minimul special, având în vedere declarația sa dată în fața instanței, de recunoaștere a faptului că a retras o sumă de bani, în acest sens putându-se aprecia și aplicabilitatea art. 3201 C. proc. pen., deoarece declarația lui la instanța de fond a fost dată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, astfel încât el, la data declarației de inculpat, nu a putut formula o atare cerere, iar dacă nu s-ar retine în favoarea sa dispoziția legală antemenționată, procesul penal fiind în plină desfășurare, s-ar crea față de el o situație mai grea decât a altor inculpați ce au fost cercetați ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010;

3) nu are antecedente penale, fapta săvârșită fiind o simplă scăpare, aspect ce rezulta și din concluziile referatului de evaluare aflat la dosarul de fond; prima instanță a reținut art. 74 lit. a) C. pen., astfel încât avea obligația legală să rețină și dispozițiile imperative ale art. 76 lit. b) C. pen. din care reiese în mod cert ca pedeapsa lui putea fi coborâtă până la 1 an, având totodată posibilitatea de a dispune aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.; și-a învățat lecția, fiind în arest de 20 de luni, astfel încât la această oră poate beneficia de dispozițiile art. 81 și urm. C. pen., raportat și la circumstanțele atenuante pe care Ie-a invocat; suma pe care a recunoscut ca a retras-o din bancomat este mică și nu există nicio constituire de parte civilă, astfel încât este evident că un alt prejudiciu nu este și nici nu poate fi dovedit; nu se impune confiscarea autoturismului marca "X" cu nr. de înmatriculare "XX", aspect confirmat și de prima instanță prin aceea că a dispus restituirea acestuia, instanța de apel urmând să dispună predarea acestuia unui reprezentant al său.

Celelalte apeluri nu au fost motivate.

Conform art. 378 alin. (11) C. proc. pen., instanța de apel a audiat inculpații prezenți față de care prima instanță a pronunțat soluții de achitare: P.A., M.P.D., L.C., F.C., M.P., B.A.S., B.C.C., G.C., G.D.V., E.M. și B.G.B.

În fața instanței de apel au fost formulate cereri în probațiune, respinse prin încheierea din 22 iunie 2011.

Între dezbateri și pronunțare, DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara a depus la dosar autorizațiile și prelungirile acestora pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor telefonice. Nefiind vorba de mijloace de probă, nu s-a impus repunerea cauzei pe rol.

Prin Decizia penală nr. 118/A din 20 iulie 2011 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul penal nr. 1302.5/30/2010* în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ș.S., M.P.D., M.E.A., C.G., A.Ș.I., B.G.B., P.A., E.M., G.V.D., G.C. și Z.V.D. și de petenta B.M.T. împotriva Sentinței penale nr. 84 din 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1302.5/30/2010 din 04 august 2010.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva aceleiași hotărâri.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând cauza:

1. în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., a fost condamnata inculpata Ș.L.G. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpata Ș.L.G. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante principale.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.C.C. și s-au repus în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (două de către prima instanță și două de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporita cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B.C.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

3. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.A.S. și repune în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (două de către prima instanță și două de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care au fost sporite cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B.A.S. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea,, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului M.P. și s-au repus în individualitatea lor cele două pedepse componente, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,a fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (două de către prima instanță și două de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul M.P. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

5. În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe inculpatul F.C. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002,a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, și două de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

6. În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul L.C. la o pedeapsă de:

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță, de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

7. A fost înlăturata suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.B. pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță, de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, urmând ca inculpatul B.G.B. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 (trei) ani închisoare.

8. A înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Ș.S. și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și repune în individualitatea lor cele 3 pedepse componente, de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică și de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere a unui grup infracțional organizat în baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (3 de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, care a fost sporita cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul Ș.S. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de aii. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

9. A înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.A. și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și a repus în individualitatea lor restul de 958 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 414/2004 a Tribunalului București și pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporește cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 958 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 11 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 414/2004 a Tribunalului București și contopește acest rest cu pedeapsa rezultantă de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare, urmând ca inculpatul P.A. să execute pedeapsa rezultantă finală de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante finale principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

10. S-a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.P.D. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen.,au fost contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul M.P.D. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

11. S-a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului E.M. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul E.M. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

12. S-a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.V.D. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. în baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., a contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, urmând ca inculpatul G.V.D. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

13. S-a înlăturat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și înlătură suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 65 C. pen., a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat. în baza art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 raportate la art. 33 C. pen., s-au contopite pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente (una de către prima instanță și una de către instanța de apel), aplicând pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) ani închisoare, urmând ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa rezultantă de:

- 6 (șase) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

14. S-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z.V.D. și suspendarea executării pedepsei accesorii.

15. S-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.V.Ș. și suspendarea executării pedepsei accesorii.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

În baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C. și L.C.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 alin. (1) C. pen.,s-a scăzut în continuare, din duratele pedepselor închisorii pronunțate pentru cei 9 inculpați arestați preventiv, perioada executată astfel de la 17 februarie 2011 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații apelanți la plata a câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat în apel.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru soluționarea apelului procurorului.

În temeiul art. 189 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 1.600 RON reprezentând onorariile celor 4 apărători din oficiu.

Pentru a pronunța aceasta sentința instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Astfel instanța de apel a arătat ca nu poate primi susținerile apărării în sensul că interceptările și înregistrările de convorbiri nu ar putea fi făcute înainte de începerea urmăririi penale. Atât jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și a Curții Constituționale sunt în sensul că interceptarea convorbirilor nu este condiționată de începerea urmăririi penale și nici contrară Constituției. Așa cum se reține chiar în considerentele deciziei invocate, textul art. 911 alin. (1) C. proc. pen. stabilește în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, în timp ce începerea urmăririi penale are loc atunci când există date suficiente că s-a săvârșit o infracțiune. Așadar, nu există vreun impediment legal ca urmărirea penală să înceapă după momentul dispunerii înregistrării convorbirilor.

A arătat de asemenea instanța de control ca este nefondată și susținerea că interceptările și înregistrările de convorbiri nu ar putea fi folosite ca mijloc de probă în lipsa unui proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare. Art. 912 alin. (3) C. proc. pen., introdus ulterior art. 224 privind actele premergătoare, prevede că procurorul întocmește un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, iar conform art. 90 alin. (1) din același cod, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă.

Cât privește declarațiile martorului cu identitate protejată „P.G.", acestea nu au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 862 alin. (2), (5) și (6) C. proc. pen. Obligația procurorului și judecătorului să aducă la cunoștința martorului dreptul de a fi audiat în prezența unui consilier de probațiune și neobligarea martorului cu identitate protejată de a semna declarația au fost instituite în favoarea martorului, astfel încât doar acesta poate invoca neregularitățile respective.

Nu se poate discuta nici asupra regularității rechizitoriului în raport de prevederile art. 263 alin. (1) C. proc. pen., deoarece acest aspect a intrat sub puterea lucrului judecat, Curtea de Apel Timișoara (Decizia penală nr. 720/R din 14 iulie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 1302.11/30/2010 din 14 mai 2010) admițând recursul procurorului împotriva Sentinței penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiș (prin care s-a dispus restituirea cauzei la organul de urmărire penală pentru refacerea actului de sesizare), casând sentința recurată și trimițând dosarul la Tribunalul Timiș în vederea judecării în continuare a cauzei pe fond.

Curtea a observat că aceeași este și situația criticilor aduse de apărare modului de sesizare a organelor de urmărire penală, întrucât în cuprinsul Sentinței penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiș se arată că este nefondată excepția nulității absolute a urmăririi penale pentru nelegala sesizare a organelor de urmărire penală prin aceea că sesizarea din oficiu s-a făcut de către organele de poliție și nu de procuror, iar sentința nu a fost recurată sub acest aspect. În orice caz, așa cum s-a statuat și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliție în cazul infracțiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală (a se vedea în acest sens Decizia penală nr. 1106 din 25 februarie 2004).

De asemenea, prin Sentința penală nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiș s-a arătat că este nefondată și cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale pe motiv că nu s-ar fi parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat și despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare. Motivul invocat nu se regăsește printre cazurile de nulitate absolută enumerate expres și limitativ de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., așa încât eventualele încălcări ale dispozițiilor legale evocate atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În speță, nu a fost dovedită existența vreunei vătămări a drepturilor procesuale ale acestor inculpați.

Referitor la procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara ulterior datei de 28 martie 2009, acestea respectă cerințele legii. Dispozițiile care reglementează delegarea au fost aplicate în mod corect, iar ordonanțele de delegare nu sunt date cu caracter general, acestea prevăzând organul delegat și actele de urmărire penală vizate.

Instanța de apel a arătat ca nu își poate însuși nici criticile aduse modului de ascultare a inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. în faza de urmărire penală. Declarațiile lor nu au fost obținute prin promisiuni și îndemnuri, ci în urma informării persoanelor audiate de către procuror asupra posibilității obținerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003. Legat de împrejurarea că declarațiile inculpaților M.E.A. și A.Ș.I. în faza de urmărire penală ar fi cvasiidentice, aceasta poate constitui doar un motiv de nulitate relativă conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., care poate fi invocat în condițiile alin. 4 al aceluiași articol, respectiv în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului. Cei doi inculpați au fost prezenți la efectuarea actelor criticate (fiind vorba de audierea lor) și asistați de apărător ales, care a semnat declarațiile, iar pretinsa neregularitate nu a fost invocată nici la primul termen de judecată cu procedura completă.

Nu a putut fi admisă cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât aceasta nu s-ar pronunțat asupra cererii de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive față de inculpatul M.P. Prin Încheierea penală din 20 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 5465.1/30/2009 s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă emis pe numele acestui inculpat și trimiterea, către completul învestit cu soluționarea cauzei pe fond, a cererii formulate de apărătorul ales privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive. La termenul din 03 februarie 2011, când au avut loc dezbaterile, apărătorul ales al inculpatului M.P. nu a mai formulat vreo cerere de genul celei menționate. Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., pronunțându-se cu privire la măsura arestării preventive în sensul menținerii acesteia, astfel încât nu se impunea și pronunțarea în mod distinct asupra unei cereri de constatare a încetării de drept a arestării preventive.

Nu a fost fondată nici susținerea că prima instanță ar fi încălcat dreptul inculpatului M.P. la un proces echitabil prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalți coinculpați și nici de a le pune întrebări. După conexarea dosarelor, la termenul de judecată din 03 februarie 2011, acest inculpat a fost adus în fața instanței și audiat, fără ca el sau apărătorul ales să formuleze vreo cerere în sensul celor de mai sus (reaudierea unor inculpați sau martori), ceea ce denotă că nu a avut loc vreo vătămare a drepturilor sale procesuale în sensul art. 197 C. proc. pen.

Nu îi este aplicabilă inculpatului B.D.B. procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. Incidența textului de lege evocat este condiționată și de momentul la care trebuie făcută recunoașterea vinovăției, și anume până la începerea cercetării judecătorești, împrejurare neregăsită în speță.

a) Prima instanță a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că au fost săvârșite cu vinovăție și prezintă pericolul social al unor infracțiuni faptele inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., Ș.S., M.P.D., M.E.A., A.Ș.I., P.A. și E.M. de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Sub acest aspect, declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. se coroborează cu cele date de martorul cu identitate protejată „P.G.", cu înscrisurile care atestă transferurile bancare prin sistemul WU, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpații B.C.C. și B.D.B. (purtate în 02 mai 2009 ora 17:33, 01 mai 2009 ora 22:39, și 03 mai 2009 ora 02:08), planșele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale bancomatelor, planșele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale pensiunii „FC" de pe raza municipiului Baia Mare, notele de filaj neavând relevanță împrejurarea că în cauză persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile. Infracțiunea menționată mai sus subzistă indiferent de poziția procesuală a persoanei vătămate, fiind opțiunea dacă se constituie sau nu parte vătămată ori parte civilă în cadrul procesului penal.

A apreciat instanța de apel ca prima instanță a pronunțat în mod eronat achitarea inculpatului B.G.B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Acest inculpat a expediat din orașul Turda, pe numele martorului N.S.C., pentru inculpatul A.Ș.I., suma de 12.300 RON, provenită din sustragerile frauduloase comise în municipiul Cluj-Napoca.

în timp ce era cazat la Hotelul O din Cluj-Napoca, inculpatul A.Ș.I. îl cheamă pe inculpatul B.G.B. la o întâlnire la benzinăria OMW de lângă MB, dirijându-l spre autoturismul D și indicându-i în mod cifrat să ia din spatele autoturismului "floricele, mititele", referindu-se la carduri bancare falsificate și ascunse la roata autoturismului. Inculpatul A.Ș.I. i-a oferit astfel inculpatului B.G.B. posibilitatea efectuării de extrageri, recompensându-l în acest mod pentru serviciile făcute (a se vedea nota de interceptare a convorbirilor telefonice din 02 iunie 2009 ora 23:06).

Inculpatul B.G.B. s-a deplasat din Dorohoi la Cluj-Napoca pentru a se alătura celorlalți inculpați, având reprezentarea activităților ce urmau să le întreprindă. Misiunea lui era acea de a prelua de îndată banii rezultați din extragerile frauduloase și de a-i expedia pe numele unor terți, pentru a li se pierde urma. Elocvente în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate în zorii zile de 03 iunie 2009 orele 05:21 și 05:36, când inculpatul A.Ș.I. îl sună pe inculpatul B.G.B. să se deplaseze la Hotelul O pentru a le recupera hainele, fiindcă el și inculpații M.E.A. și P.I., cazați fiind la camerele 103 și la A4, au părăsit în grabă locația, cerându-i totodată să le achite consumația și să recupereze de pe noptieră vreo 700 - 800 RON. Din întrebarea adresată de inculpatul B.G.B. "da ăștia or venit acolo la hotel", rezultă că accepta posibilitatea să fie urmăriți, știind deci cu se ocupă. El s-a cazat într-o altă locație, urmând să repete sprijinul și pentru extragerile frauduloase ce urmau să se desfășoare în cursul zilei de 03 iunie 2009.

Banii expediați de către B.G.B. proveneau din extrageri anterioare venirii la Cluj-Napoca, respectiv din cele făcute în Bistrița și Baia Mare (a se vedea data și ora expedierii mandatului poștal - 02 iunie 2009). La data mandatului amintit, ei abia au ajuns în Cluj-Napoca, urmând ca extragerile să le facă seara.

Totodată, notele de filaj redau orele și ziua deplasării pe traseul Bistrița - Baia Mare - Cluj-Napoca, plecarea precipitată din Timișoara a inculpatului B.C.C. cu un autoturism "Z", chemat de inculpatul M.P., aflat și el în Cluj-Napoca.

Așadar, activitatea inculpatului B.G.B. celorlalți trei inculpați (A.Ș.I., M.E.A. și P.I.) nu este doar un sprijin acordat ulterior consumării operațiunilor frauduloase, așa cum a reținut prima instanță.

Fapta inculpatului B.G.B. de a ajuta și sprijini efectuarea de extrageri frauduloase în numerar prin folosirea instrumentelor de plată electronice falsificate, întrunește elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, dar și conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârșirea faptelor și a susținut că sumele de bani pe care le expedia proveneau din comerțul cu mașini, prin declarațiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare și îngreunând aflarea adevărului în cauză), s-a dispus condamnarea inculpatului B.G.B. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerându-se că aplicarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acesteia.

De asemenea, instanța de apel a mai arătat ca prima instanță a pronunțat în mod eronat încetarea procesului penal față de inculpata Ș.L.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., în urma schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpații M.P.D., P.A. și E.M. au acționat în străinătate (Olanda, Germania), aceștia efectuând extrageri frauduloase cu carduri primite de la inculpatul Ș.S.. O parte din sumele obținute erau expediate pe numele rudelor, iar o altă parte pe numele inculpatei Ș.L.G. Unul din transferurile bancare este făcut pe numele D.C., însă la rubrica „telefon de contact" este trecut numărul de telefon ce aparținea inculpatei Ș.L.G.

Inculpata era preocupată dacă ceilalți inculpați au spus soțului său „cât au făcut", precum și de stabilirea persoanelor pe numele cărora să trimită bani în țară (a se vedea convorbirile telefonice din perioada 15 august 2009 - 26 august 2009, purtate între inculpată și inculpații Ș.S., G.V.D., E.M., P.A. despre sumele scoase din bancomatele din Germania; mesajele dintre inculpata Ș.L.G. și inculpații G.V.D., E.M., P.A. prin care aceștia îi comunicau sumele în euro realizate în țările în care acționau).

Din conținutul convorbirilor rezultă că inculpata Ș.L.G. avea reprezentarea și a acțiunilor ce urmau a fi săvârșite de ceilalți inculpați aflați în străinătate în scopul de a pune în aplicare operațiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoștință de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activități, ea ocupându-se în mod direct de împărțirea produsului infracțiunii, despre care avea cunoștință dinainte. Procesele-verbale de redare a situației transferurilor bancare evidențiază un număr mare de transferuri succesive pe perioade de câte 7 - 10 zile.

Relevante sunt și notele de filaj din 09 august 2009, 21 august 2009 și 23 august 2009, când inculpații E.M., M.P.D., P.A. și Ș.S. au fost reperați în timp ce se pregăteau să iasă din țară pentru a acționa, unii cu mașina iar alții cu avionul. Astfel, în 09 august 2009, inculpatul Ș.S. și soția sa, inculpata Ș.L.G. au părăsit locuința din București pentru a se întâlni cu inculpații M.P.D. și P.A. pentru a se deplasa în Olanda, iar în 21 august 2009 cei doi soți sunt vizitați la domiciliu de inculpatul G.V.D., care le furniza dispozitive contrafăcute ce urmau a fi plasate în fanta bancomatelor din Olanda, unde, s-au deplasat inculpații Ș.S. și E.M. în 23 august 2009. Rezultă că inculpata, prezentă alături de soțul ei la aceste întâlniri, avea cunoștință despre preocupările soțului și ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată cu inculpatul L.C. la 10 septembrie 2009, după ce acesta a fost căutat de lucrătorii de poliție din cadrul BCCO, inculpata îl îndeamnă în sensul ,,.. toată lumea spune asta, ..toată lumea spune: nu am făcut nimic, nu suntem vinovați, nu cunoaștem ..", sugerându-i să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă.

Totodată, cu ocazia percheziției domiciliare și a percheziției informatice făcute asupra dispozitivelor ridicate de la locuința celor doi soți, au fost identificate 99 fișiere tip imagine ce înfățișează imagini ale unor bancomate și dispozitive sau componente folosite pentru copierea frauduloasă de date de pe cărți de credit, aparat tip MSR demontat și modificat pentru a fi utilizat la copierea datelor de pe carduri, fișierul numit „Nouveaut documente texte" conținând date de identificare a unui număr de 107 carduri bancare și codurile PIN aferente acestora.

Chiar dacă ajutorul dat de inculpată ar fi considerat tăinuire, prelungirea în timp și repetarea transformă tăinuirea în complicitate, așa cum s-a statuat prin Decizia nr. 2 din 21 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii.

Primind în mod repetat banii rezultați din activitățile desfășurate în țară și străinătate și asigurând legătura dintre inculpați, inculpata a ajutat la extragerea de sume de bani din bancomate în mod fraudulos, întărind rezoluția infracțională a inculpaților, fapta ei întrunind elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință, instanța de apel a arătat că este corectă doar prima schimbare de încadrare juridică a faptei inculpatei, din art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, dar și forma continuată a infracțiunii și conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârșirea faptelor, prin declarația dată încercând să inducă în eroare instanța de judecată și îngreunând aflarea adevărului în cauză), s-a dispus condamnarea inculpatei Ș.L.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, considerându-se că aplicarea pedepsei în cuantum orientat spre minimul prevăzut de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acesteia.

a) Prima instanță a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că au fost săvârșite cu vinovăție și prezintă pericolul social al unor infracțiuni fapta inculpatului Ș.S. de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, și faptele inculpaților A.R.M., F.D., Ș.S., C.G., G.V.D., G.C., Z.V.D. și D.V.Ș. de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În acest sens, declarațiile inculpaților M.E.A., G.V.D., C.G. și B.D.B. se coroborează cu procesele-verbale de redare a imaginilor cu dispozitive ce se aplică pe fanta de introducere a cardurilor în bancomat în vederea copierii frauduloase a datelor inscripționate pe cardurile bancare și a codurilor PIN aferente (dispozitive descoperite cu ocazia percheziției informatice asupra mediilor de stocare a datelor în format electronic ridicate de la inculpații G.C., G.V.D. și Ș.S.), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații A.R.M. și B.D.B. (în 01 mai 2009 orele 01:19:05 și 22:16:39; în 02 mai 2009 orele 00:43:32, 00:49:35 și 23:13:47; în 03 mai 2009 ora 01:21:16) și dintre inculpații A.R.M. și F.D. (în 03 mai 2009 orele 01:21:16 și 04:17:38, în 05 mai 2009 ora 05:11:59), procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații A.R.M. și C.G. (în 11 mai 2009 ora 20:54:15, în 22 mai 2009 ora 02:32:52, în 05 iulie 2009 ora 23:35:14, în 09 iulie 2009 ora 22:51:59) și a SMS-ului din 28 august 2009 ora 10:25:40, lista transferurilor bancare prin sistemul WU.

Totodată prima instanță a pronunțat în mod eronat achitarea inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. și L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ca și achitarea inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P. și F.C. pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronice, prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În declarațiile sale, inculpatul M.E.A. relatează despre deplasările făcute împreună cu inculpații B.A.S., B.C.C., A.R.M., M.P. și A.Ș.I. în diferite localități din țară și străinătate pentru a efectua extrageri sau distribui altor inculpați carduri falsificate, iar din sumele obținute trăgătorii primeau 10%. Tot inculpatul M.E.A. a condus în teren organele de urmărire penală, fiind identificat autoturismul marca A cu nr. de înmatriculare "YY", a cărui roată stânga spate adăpostea 9 carduri contrafăcute, fiecare având aplicat un autocolant cu codul PIN. Despre acestea, inculpatul M.E.A. afirmă că i-au fost înmânate de inculpații M.P. și B.A.S. pentru a se deplasa în Bistrița-Năsăud în vederea efectuării de extrageri frauduloase din bancomate. Inculpații A.Ș.I. și B.D.B. au arătat că inculpații B.A.S. și M.P. dețin conturi ale unor persoane din Italia, obținute de ei prin montarea de micro-cipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarket-urilor din Italia, descriind întregul procedeu prin care inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P. foloseau dispozitivele de falsificare a cardurilor, inclusiv inscripționarea cardurilor BLANK cu ajutorul aparatului MRS. Inculpatul A.Ș.I. a declarat că inculpatul B.C.C. a afirmat că a achiziționat aparatura necesară în vederea inscripționării cardurilor de la un băiat numit ,,JE" (identificat în persoana numitului S.V.). Inculpatul M.E.A. arată că numitul ,,JE" a descărcat cardurile din calculator, că inculpatul M.P. era cel care le scria și că în prezenta sa a scris la el acasă un număr de 50 de carduri, de față fiind și inculpatul B.C.C. În același sens este și declarația martorului cu identitate protejată „P.G." (confruntat în instanță cu inculpații B.C.C. și B.A.S., inculpatul M.P. nefiind prezent în fața instanței la acel moment), care a fost infiltrat, acesta arătând modul în care inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P. utilizau carduri care nu erau inscripționate, pe care înscriau cu marker-ul PIN-ul compus din 4 sau 5 cifre, și că a primit de la acești inculpați 14 carduri donate pentru extrageri.

Inculpatul B.C.C. a fost revoltat că vărul său, inculpatul B.D.B. făcea „joc dublu" în sensul că a luat 64 de carduri donate de la domiciliul său (în limbajul cifrat al inculpaților -,,undițe" sau,,plute"), lăsând „sticlele goale" (cuvânt folosit pentru conturile ce aveau limita zilnică depășită) datorită faptului că inculpatul B.D.B. a folosit împreună cu ceilalți inculpați cardurile donate (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpații B.C.C. și B.D.B.).

Inculpatul A.Ș.I. a mai declarat că l-a văzut pe inculpatul B.A.S. în locuința sa din Cărpiniș înscriind cardurile cu un aparat MSR iar inculpatul M.E.A. a mai declarat că aparatura necesară falsificării era achiziționată de frații B. și M.P. și păstrată la domiciliul vărului acestora, B.D.B., din localitatea Iecea Mică.

În sensul al falsificării instrumentelor de plată electronică și deținerii de echipamente în vederea falsificării, de către inculpații B.A.S., B.C.C. și M.P., sunt și procesul-verbal de percheziție informatică efectuată asupra laptop-ului aparținând inculpatului M.P. și notele de redare a convorbirilor telefonice purtate în 02 mai 2009. Pe hard disk drive-ul ridicat de la inculpatul M.P. au fost identificate urme ale unor liste de domenii internet care găzduiesc paginii web ale unor bănici din Italia, Spania și S.U.A., file de transfer de date prin intermediul internetului, precum și urme de conectare pe site-urile instituțiilor financiare din țările amintite.

Inculpații F.C. și L.C. au făcut legătura între cele două grupuri infracționale. Inculpatul F.C. îi cunoștea din grupul B. pe inculpații A.R.M. și F.D., iar prin inculpatul L.C. legătura s-a făcut între grupul B. și cel condus de inculpatul Ș.S., care le furniza primilor echipamente în vederea falsificării cardurilor, echipamente scoase pe piață de inculpatul G.V.D. Inculpații F.C. și L.C. se cunoșteau și erau familiarizați cu preocupările celor două grupuri de falsificare a instrumentelor de plată și efectuarea de extrageri frauduloase.

Inculpatul F.C. achiziționau dispozitivele contrafăcute și le livrau inculpaților A.R.M. și F.D. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpații F.C. și A.R.M. în 05 septembrie 2009 ora 21:19, 07 mai 2009 și 10 mai 2009; între inculpații A.R.M. și L.C. în perioada 10 - 22 mai 2009; între F.C. și A.R.M.

Inculpatul F.C. se ocupa și de falsificarea cardurilor și deținerea de instrumente în vederea falsificării, în discuția din 07 septembrie 2009 orele 19:20 și 21:38 vorbind în mod direct despre prețul de achiziție al aparaturii utilizate la falsificarea cardurilor și rezultatul acestei operațiuni.

La data de 21 mai 2009, ora 14:29, inculpatul F.C. îi dă îndrumări inculpatului A.R.M. cum să monteze dispozitivele de copiat în fantele de introducere a cardurilor în bancomate.

Inculpatul B.D.B. a declarat că inculpatul F.C. Ie-a sărit în ajutor, lui și inculpaților F.D. și A.R.M., dându-le un aparat MSR pentru inscripționarea a 12 coduri PIN ale căror numere au fost aduse din Franța, inculpatul F.C. inscripționându-le personal. Inculpatul B.D.B. a mai arătat că, împreună cu inculpații A.R.M. și F.D., s-au deplasat de mai multe ori în București, unde, cu ajutorul inculpaților L.C. și F.C. au achiziționat o față de ATM confecționată artizanal contra sumei de 4.000 euro de la inculpatul Ș.S., zis „Ș.". Cu ocazia acestei intermedieri, inculpații L.C. și F.C. au deținut echipamente de falsificare a instrumentelor de plată.

După întoarcerea din Franța, de unde au procurat,,guri de bancomat", inculpații A.R.M., C.G., F.D. și B.D.B. s-au întâlnit cu inculpatul F.C., care a inscripționat personal numerele pe carduri. Inculpatul L.C. a luat dispozitive de falsificare direct de la inculpatul Ș.S. și Ie-a dat inculpatului A.R.M. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice). Din notele de filaj rezultă că au existat trei întâlniri succesive, la date diferite, între inculpații A.R.M., F.C., Ș.S. și L.C.

Faptele inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. și L.C. de a deține echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Faptele inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P. și F.C. de a falsifica instrumente de plată electronice întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Văzându-se lipsa antecedentelor penale, se consideră că aplicarea pedepselor în cuantumurile minime prevăzute de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acestora, așa încât se va dispune condamnarea inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., F.C. și L.C. Ia pedepse de câte 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică, prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, precum și condamnarea inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P. și F.C. Ia pedepse principale de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare de instrumente de plată electronice, prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Față de cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracțiunile de falsificare de instrumente de plată electronice și de împrejurarea că textul incriminator prevede obligativitatea aplicării pedepselor complementare, în baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 raportat Ia art. 65 C. pen. se va aplica fiecăruia dintre inculpații B.C.C., B.A.S., M.P. și F.C. câte o pedeapsă complementară de 1 an interzicerea, după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt condamnați, inculpații devin nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Prima instanță a considerat în mod corect că din probele administrate rezultă că a fost săvârșită cu vinovăție și prezintă pericolul social al unor infracțiuni faptele inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M. și F.D. de constituire a unui grup infracțional organizat, faptele inculpaților P.I., M.E.A. și A.Ș.I. de aderare Ia un grup infracțional organizat și faptele inculpaților C.G., F.C. și L.C. de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și fapta inculpatului B.G.B. de sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, și faptele inculpaților D.V.Ș. și Z.V.D. de asociere la un grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Însă, prima instanță a pronunțat în mod eronat achitarea inculpatului Ș.S. pentru infracțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat, a inculpaților M.P.D., P.A. și E.M. de constituire a unui grup infracțional organizat și a inculpaților G.V.D., G.C. de aderare Ia un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și a inculpatei Ș.L.G. de aderare și sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Începând aproximativ din anul 2007, inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. au acționat în Italia, unde, prin metode frauduloase, obțineau codurile pin ale unor conturi din Italia și apoi le inscripționau pe cardurile blank. Ulterior, li s-au alăturat inculpații A.R.M., B.D.B., P.I., M.E.A. și A.Ș.I.. între inculpați exista o coeziune psihică în privința extragerilor frauduloase de bani din bancomate, efectuate în România și străinătate, fiind într-o permanentă legătură, prin prezență fizică, telefon sau Internet. Pentru realizarea scopului, ei își procurau în prealabil carduri falsificate și se deplasau pe distanțe mari, în locații unde se întâlneau unii cu alții nu întâmplător, ci în urma punerii la punct a tuturor detaliilor. Știind că în Italia conturile de bani se alimentează la sfârșit și început de lună, efectuau extrageri în aceste perioade, planul fiind urmat cu strictețe. Relațiile dintre inculpați nu erau ocazionale, ci subsumate scopului comun de a dobândi în mod injust sume de bani. Activitatea în grup a avut și o stabilitate în timp, membrii propunându-și continuitate în acțiunile lor, despre care erau conștienți că se coordonează între ele.

Inculpatul G.V.D. a declarat că, începând cu anul 2008 și apoi în cursul lunii ianuarie 2009, împreună cu inculpații G.C. și Z.V.D., s-a ocupat de montarea de dispozitive contrafăcute pe bancomate și de expedierea unor sume de bani, fie între aceștia, fie pe numele numitei Z.R. Inculpatul G.V.D. mai arată că a făcut deplasări în Olanda, unde, împreună cu inculpatul G.C., fotografiau bancomate, pozele fiind predate grupului ,,F." (I.D., cercetat în alt dosar) și inculpatului Ș.S. Scopul fotografierii bancomatelor era confecționarea dispozitivelor ce le montau apoi în fanta acestora. Dispozitivele care prezentau defecțiuni de confecționare erau retușate și puse în vânzare și inculpatului Ș.S., căruia i-au livrat astfel de echipamente încasând sume de 3.000 -3.500 euro (a se vedea și nota de filaj în care se redă întâlnirea dintre inculpații Ș.S., G.V.D. și G.C.).

În perioada 26 februarie 2009 - 03 martie 2009, inculpatul Ș.S. a purtat convorbiri prin telefonul mobil cu inculpatul G.V.D. și alte persoane neidentificate, discuțiile având ca obiect, cu precădere, contrafacerea instrumentelor de plată electronică. De pe 42 de carduri găsite la inculpatul Ș.S. s-au făcut extrageri frauduloase în 20 mai 2009.

Grupul inculpatului Ș.S. era alcătuit din inculpații P.A., M.P.D. și E.M., la care au aderat inculpații G.V.D., Z.V.D. și Ș.L.G. Activitatea grupului a avut continuitate în timp din februarie 2009 până în septembrie 2009.

În discuțiile telefonice, ceilalți inculpați i se adresau inculpatului Ș.S. cu apelativul ,,Ș.", expresie utilizată și între ei când se refereau la acesta. Poziția de lider al grupului a inculpatului Ș.S. rezultă nu numai din această expresie, ci și din modul în care îi organiza pe inculpații E.M., M.P.D. și P.A., folosiți în postura de,.trăgători", și pe inculpații G.V.D. (a se vedea discuția de pe messenger dintre acest inculpat și inculpatul Ș.S.), Z.V.D. și G.C. pentru confecționarea și achiziționarea dispozitivelor necesare falsificării cardurilor. La percheziția informatică făcută asupra aparaturii ridicate de la inculpatul G.C. s-au găsit imagini reprezentând guri de bancomat sau bancomate. Ceilalți inculpați îi raportau inculpatului Ș.S. despre activitățile frauduloase întreprinse în Olanda și Germania, inclusiv sumele extrase și modul în care erau expediate în țară prin WU, de regulă spre inculpata Ș.L.G.

Inculpații P.A., M.P.D. și E.M. au efectuat extrageri frauduloase din Olanda cu cardurile primite de la inculpatul Ș.S., obținând sumele de 2.800 euro, 1.700 euro și, respectiv, 1.150 euro.

Faptul că inculpații E.M., M.P.D., P.A. și Ș.S. efectuau deplasări în străinătate rezultă din interceptările telefonice care atestă discuțiile purtate între inculpați și din notele de filaj din zilele de 09 august 2009, 21 august 2009 și 23 august 2009, când aceștia au fost surprinși de echipa de filaj în timp ce se pregăteau să părăsească țara.

În data de 21 august 2009, inculpatul G.V.D. l-a vizitat la domiciliu pe inculpatul Ș.S. cu scopul de a-i înmâna dispozitivele contrafăcute, iar în data de 23 august 2009, inculpații Ș.S. și E.M. au plecat cu avionul în Olanda.

Apropierea dintre inculpați reiese și din planșele foto.

Inculpații P.A. și M.P.D. au folosit mașina tocmai pentru a putea transporta dispozitivele contrafăcute care nu puteau fi trecute prin filtrul aeroportului.

Conlucrarea dintre inculpați se reflecta și în existența unui mod de împărțire a produsului activităților infracționale.

Perchezițiile informatice efectuate asupra aparaturii și mijloacelor informatice, inclusiv suporturile de stocare a datelor informatice, găsite la inculpații M.P.D., Ș.S., G.D.V. și G.C. oferă elemente privind existența grupului și relațiile de subordonare a membrilor săi raportate la inculpatul Ș.S.

Inculpații M.P.D., P.A. și E.M. au efectuând extrageri frauduloase în străinătate cu carduri primite de la inculpatul Ș.S., sumele obținute fiind expediate pe numele rudelor și pe numele inculpatei Ș.L.G.

Inculpata se preocupa ca ceilalți inculpați să spună soțului său câștigul obținut, precum și de stabilirea persoanelor pe numele cărora să se trimită bani în țară.

Inculpata Ș.L.G. avea reprezentarea și a acțiunilor ce urmau a fi săvârșite de ceilalți inculpați aflați în străinătate în scopul de a pune în aplicare operațiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoștință de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activități, ea ocupându-se în mod direct de împărțirea produsului infracțiunii, despre care avea cunoștință dinainte. Au existat numeroase transferuri bancare.

Inculpata, prezentă alături de soțul ei la întâlniri, avea cunoștință despre preocupările soțului și ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică, îi sugerează inculpatului L.C. să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă.

Fapta inculpatului Ș.S. de a iniția un grup infracțional organizat, faptele inculpaților M.P.D., P.A. și E.M. de a constitui un grup infracțional organizat și faptele inculpaților G.V.D., G.C. de a adera la un grup infracțional organizat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar fapta inculpatei Ș.L.G. de a adera și sprijini un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Văzându-se că inculpații Ș.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D. și Ș.L.G. nu au antecedente penale, se consideră că aplicarea pedepselor în cuantumurile minime prevăzute de lege este suficientă să ducă la atingerea scopului acestora, așa încât se va dispune condamnarea inculpaților Ș.S., M.P.D., P.A., E.M. și G.V.D. la pedepse de câte 5 ani închisoare și condamnarea inculpatei Ș.L.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul G.C. a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta va fi condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, apreciindu-se că stabilirea pedepsei într-un cuantum superior minimului special, însă orientat către acesta, este în măsură să asigure îndreptarea făptuitorului.

Față de cuantumurile pedepselor principale aplicate pentru infracțiunile de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare la un asemenea grup și de împrejurarea că textul incriminator prevede obligativitatea aplicării pedepselor complementare, în baza art. 7 din Legea nr. 365/2002 raportat la art. 65 C. pen. se va aplica fiecăruia dintre inculpații Ș.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D. și G.C. câte o pedeapsă complementară de 3 ani interzicerea, după executarea pedepselor principale, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., deoarece, prin săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt condamnați, inculpații devin nedemni să fie aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Referitor la sancțiunile aplicate de prima instanță, se remarcă faptul că pedepsele principale ale inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C. și L.C. pentru infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderare sau sprijinire a unui asemenea grup au fost stabilite în cuantumuri minime prevăzute de lege (5 ani închisoare), fiind bine individualizate în raport de periculozitatea faptelor și făptuitorilor. Pe de o parte, inculpații amintiți nu au antecedente penale, dar, pe de altă parte, au avut conduite procesuale necorespunzătoare, prin declarațiile date urmărind, pe întreg parcursul procesului penal sau numai în anumite momente, zădărnicirea aflării adevărului în cauză (inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., F.C. și L.C. au negat constant săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor; inculpatul B.D.B. a negat inițial săvârșirea faptelor, după care a recunoscut parțial la prima instanță; inculpatul Ș.S. nu a dat declarații la urmărirea penală, iar în fața primei instanțe a recunoscut nuanțat o parte din acuzații; inculpații A.R.M. și F.D. au negat inițial orice implicare în activități infracționale, pentru ca ulterior să revină asupra poziției inițiale și să recunoască nuanțat faptele în fața primei instanțe). Pedeapsa principală a inculpatului P.I. pentru aceeași infracțiune a fost stabilită în cuantum superior minimului special, însă orientat către acesta (5 ani și 6 luni închisoare), avându-se în vedere starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pedepsele principale ale inculpaților M.E.A., C.G. și A.Ș.I. pentru infracțiunile de aderare la un grup infracțional organizat sau sprijinire a unui asemenea grup au fost stabilite în cuantumuri egale cu jumătate din minimul prevăzut de lege (2 ani și 6 luni închisoare), ca urmare a reținerii incidenței art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003. Și aceste pedepse au fost bine individualizate, inculpații menționați neavând antecedente penale și aducând contribuții importante la aflarea adevărului în cauză. Totuși, conduita lor procesual nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, aspectele favorabile lor fiind valorificate de prima instanță prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei.

Pedepsele principale ale inculpaților B.G.B., Z.V.D. și D.V.Ș. pentru infracțiunile de aderare sau sprijinire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, au fost stabilite în cuantumuri minime prevăzute de lege (3 ani închisoare), procedându-se corect, în raport de lipsa antecedentelor penale și contribuția lor la activitățile grupului.

Pedepsele principale ale inculpaților A.R.M., F.D., Ș.S., M.P.D., C.G., G.V.D., Z.V.D. și D.V.Ș. pentru infracțiunile de deținere de echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică (respectiv, complicitate la aceasta, în cazul inculpatului Z.) au fost stabilite în cuantumul minim prevăzut de lege (6 luni închisoare), lipsa antecedentelor penale fiind un factor care determină instanța să aprecieze că îndreptarea făptuitorilor se poate realiza în acest mod. Pedeapsa principală aplicată inculpatului G.C. pentru aceeași infracțiune a fost stabilită în cuantum situat peste minimul special, dar orientat către acesta (1 an închisoare), față de starea de recidivă postexecutorie.

Pedeapsa principală a inculpatului Ș.S. pentru infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronice a fost stabilită în cuantumul minim prevăzut de lege, bine individualizată în raport de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.

Pedepsele principale ale inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., B.D.B., A.R.M., F.D., Ș.S., M.P.D., M.E.A., A.Ș.I. și E.M. au fost stabilite în cuantumuri situate peste minimul special, însă orientat către acesta (2 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 12 ani), prima instanță procedând în mod just, luând în considerare numărul extragerilor frauduloase și nivelurile sumelor de bani aferente. Pedepsele principale ale inculpatului P.I. și P.A. au fost stabilite în cuantumuri superioare celor analizate anterior, opțiunea instanței de fond fiind justificată, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a celor inculpați.

În privința individualizării modului de executare a pedepselor închisorii, instanța de apel a arătat că, față de cuantumurile pedepselor rezultante aplicate inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., F.C., L.C., Ș.S., M.P.D., P.A., E.M., G.V.D., G.C. și Ș.L.G., este exclusă discuția asupra vreunui alt mod de executare decât cel potrivit naturii pedepsei închisorii, în detenție.

Nu se poate discuta nici despre vreun alt mod de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaților M.E.A., C.G. și A.Ș.I., suspendarea sub supraveghere constituind cea mai ușoară formă de individualizare a executării pedepsei rezultante a închisorii de 2 ani și 6 luni.

În legătură cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.G.B., se apreciază că scopul acesteia nu poate fi atins fără executarea ei, chiar și printr-o supraveghere activă. Sprijinirea unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni la legea comerțului electronic, urmată de săvârșirea infracțiunii scop, de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, la care se adaugă conduita procesuală necorespunzătoare (a negat săvârșirea faptelor, dând declarații prin care a îngreunat aflarea adevărului în cauză), sunt împrejurări care formează convingerea instanței de apel că îndreptarea făptuitorului nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei rezultante în regim de deținere.

Prima instanță a procedat greșit suspendând sub supraveghere executarea pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaților Z.V.D. și D.V.Ș.

Asocierea celor doi inculpați la câte un grup infracțional, ajutând și sprijinind activitatea infracțională de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică (cazul inculpatului Z.V.D.) sau desfășurând activități de montare a CIP-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărților de credit (cazul inculpatului D.V.Ș.), urmate de conduite procesuale necorespunzătoare (au negat săvârșirea faptelor, prin declarațiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare și îngreunând aflarea adevărului în cauză), sunt împrejurări care îndreptățesc instanța de apel să considere că scopul pedepselor poate fi atins doar prin executarea acestora potrivit naturii lor, în detenție.

Prin urmare, va fi înlăturată suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 3 ani închisoare aplicată analiză a hotărârii atacate în privința ei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs cei 22 de inculpați care au criticat decizia instanței de apel pentru următoarele considerente:

Astfel inculpatul A.R.M., a invocat în principal incidența cazului de casare prevăzut de art. 38515 pct. 12 și a solicitat casarea în parte a deciziei recurate și achitarea inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat iar în subsidiar a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 38515 pct. 9 C. proc. pen. și a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul F.D. a invocat în principal incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 și a solicitat casarea în parte a deciziei recurate și achitarea inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat iar în subsidiar a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul aplicării circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și a instituției suspendării condiționate a executării pedepselor. Restituirea sumei de 200 milioane ROL care i-au fost confiscate nelegal și deducerea corecta a aretului de la 9 septembrie 2009 la zi.

Inculpatul P.I. a invocat în principal incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 și a solicitat casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat și incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepsei cât privește infracțiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 iar în subsidiar a solicitat restituirea cauzei la parchet conform art. 380 C. proc. pen. raportat La art. 209 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul B.D.B. a invocat în principal incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 și a solicitat casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dospozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat și incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reținerii dispozițiilor art. 861 C. pen. și 3201 C. proc. pen.

Inculpatul L.C. a invocat în principal incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 și a solicitat casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat și achitarea conform art. 10 lit. c) în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 întrucât nu a fost dovedită funcționalitatea feței de ATM așa că neexistând infracțiunea de bază nu poate fi reținută nici infracțiunea de grup infracțional organizat iar în subsidiar incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reținerii dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și art. 861 C. pen. daca instanța va aprecia că sunt totuși întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. au invocat incidența următoarelor cazuri de casare:

I. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. și a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia și a martorilor și prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 321 C. proc. pen.

2. art. 3859 pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluția de condamnare și cu privire la individualizarea pedepselor

3. art. 3859 pct. 17 și 171 C. proc. pen. în sensul că hotărârea este contrară dispozițiilor legale, s-a făcut o greșită aplicare a legii, s-au încălcat flagrant dispozițiile art. 224 alin. ultim prin lipsa procesului-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare și prin aceasta dreptul la apărare interceptările iar înregistrările de convorbiri, supravegherile operative și controalele vizuale și auditive discrete, transcrise în procese-verbale nu pot fi utilizate ca probă, având în vedere că au fost obținute în afara procesului penal, care se declanșează odată cu începerea urmăririi penale și de asemenea s-a invocat că nu s-au parcurs procedurile ulterioare începerii urmăririi penale, care prevăd că învinuitul sau inculpatul trebuie informat imediat despre fapta despre care este cercetat și despre încadrarea juridică să i se asigure posibilitatea exercitării în mod efectiv a dreptului la apărare;

între momentul începerii urmăririi penale și momentul punerii în mișcare a acțiunii penale nu s-au făcut, în ceea ce-i privește, vreun act de urmărire penală; s-a invocat și nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în acuzare în sensul ca interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, autorizațiile emise în acest sens și încheierile de prelungire emise ulterior sunt lovite de nulitate absolută, întrucât ele au fost emise înainte de începerea urmăririi penale, în acest sens fiind invocate Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curții Constituționale, în care se arată că momentul la care se poate cere și acorda autorizația pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a celorlalte forme de înregistrări trebuie să fie plasat ulterior momentului începerii urmăririi penale, și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, potrivit căreia este unanim recunoscut, în practică și doctrină, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, soluția fiind aceeași și pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale";

De asemenea declarațiile martorului cu identitate protejată „P.G." au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 862 alin. (2), (5) și (6) C. proc. pen., care obligau atât procurorul, cât și judecătorul să aducă la cunoștința martorului dreptul de a fi audiat în prezența unui consilier de probațiune; declarația luată martorului în faza de urmărire penală încalcă art. 862 alin. (5) C. proc. pen., nefiind încheiat un proces-verbal de ascultare de procuror, ci o declarație care a fost semnată și de martorul cu identitate protejată, deși aceasta trebuia să poarte doar semnătura procurorului; la dosarul de urmărire penală se află depusă și declarația olografă a martorului;

în faza de judecată, deși textul art. 862 alin. (6) teza întâi C. proc. pen. impunea semnarea declarației doar de către președintele completului și de către procuror, aceasta este semnată și de către martor;

4. art. 3859 pct. 18 în sensul ca s-a comis o grava eroare de fapt care a atras condamnarea nelegala a celor trei inculpați soluția legala fiind de achitare conform art. 10 lit.

a) C. proc. pen. declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. în faza de urmărire penală au fost obținute prin promisiuni și îndemnuri, în scopul obținerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003, făcute de organul de urmărire penală, fapt atestat de declarația martorului B.D.B. din faza de judecată; declarațiile inculpaților M.E.A. și A.Ș.I. în faza de urmărire penală sunt cvasiidentice, concordând inclusiv așezarea în pagină; procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul BCCO Timișoara ulterior datei de 28 martie 2009, când dosarul, prin declinarea de competență efectuată de către aceiași lucrători de poliție, a fost înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Timiș, sunt lovite de nulitate absolută, fiind efectuate de către un organ necompetent; procurorul are obligația de a da delegări concrete pentru fiecare act procedural, cu indicarea clară a acestuia, a limitelor delegării și a termenului de efectuare a acestora, lucru care nu se regăsește în speță, ordonanțele de delegare având caracter general; netemeinicia soluției de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002: din probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată nu rezultă implicarea lor în comiterea faptelor pentru care instanța a dispus condamnarea; coinculpații M.E.A., A.Ș.I.

și B.D.B. au dat declarații împotriva lor doar ulterior arestării, iar acestea nu pot servi la aflarea adevărului pentru că nu se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente; prima instanță a aplicat dispozițiile art. 69 C. proc. pen. numai cu privire la o anumită parte a declarațiilor inculpaților M.E.A. și A.Ș.I., în contextul în care nici celelalte părți ale acelorași declarații nu se coroborează cu alte mijloace de probă, decât ele între ele; martorul cu identitate protejată „P.G." nu relatează în mod concret vreo activitate cu aspect infracțional la care ar fi participat sau pe care ar fi cunoscut-o în mod nemijlocit; este curios faptul că, deși ridicarea pachetului de „folie de aluminiu" conținând 9 carduri „contrafăcute" care se aflau la roata din partea stângă spate a unui autoturism s-a făcut la mai bine de două luni și jumătate de la arestarea inculpatului M.E.A., cardurile, așa cum apar în fotografii, sunt perfect curate; de asemenea, acesta sunt fotografiate pe roata autoturismului, fapt ce ar fi greu de crezut în contextul în care au rămas acolo o perioadă atât de lungă de timp fără a fi observate de cineva; probatoriul nu confirmă statutul de lideri și coordonatori al inculpaților M.P., B.A.S. și B.C.C., că aceștia și-au atribuit rolul de „șefi" prin stabilirea metodelor de „lucru", alegerea localităților unde urmau să se deplaseze pentru a efectua extragerile, că ei preluau sumele obținute din extrageri, după care tot ei erau cei care distribuiau „trăgătorilor" partea ce li se cuvenea din totalul sumelor obținute fraudulos, adică 10%"; nu există înregistrări de convorbiri din care să reiasă că în cursul deplasărilor la Cluj-Napoca, Bistrița și Baia Mare, lor le-ar fi revenit rolul de supraveghere atentă și vigilentă a tuturor persoanelor din jurul bancomatelor, „iar atunci când exista oricât de mic pericol sau li se părea că unii dintre trăgători sunt suspecți pentru acel perimetru de teritoriu, le cereau telefonic trăgătorilor să părăsească de urgență zona, abandonând orice obiect sau bani care i-ar putea incrimina, în cazul în care ar fi reținuți";

înregistrarea convorbirii din data de 31 mai 2009 orele 22:53:16 din municipiul Bistrița-Năsăud între P.I. și M.E.A. nu se referă la ei trei în legătură cu extragerile din 30 - 31 mai /01 iunie 2009 în orașul Bistrița-Năsăud, 01 - 02 iunie - orașul Baia Mare și 02 - 04 iunie 2009 - Cluj-Napoca; convorbirea din data de 02 iunie 2009 orele 21:01:02 din municipiul Cluj-Napoca între M.P. și B.A.S. poate proba cel mult prezența lor (B.C.C., B.A.S. și M.P.) în municipiul Cluj-Napoca; nu se atestă în vreun fel implicarea lor în extragerile frauduloase de bani din bancomate, din probe rezultând că presupușii bani extrași din bancomate rămâneau la așa-zișii „trăgători", ei neavând nicio implicare în aceste fapte; din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă în niciun mod cum ar fi fost coordonat grupul infracțional organizat și nici ce organizare cu roluri clar împărțite ar fi avut acesta, în contextul în care între ei trei și ceilalți așa-ziși membri ai grupului nu a existat o relației cu caracter permanent, neavând contacte cu marea majoritate a acestora; beneficiul material sau de altă natură obținut prin săvârșirea coordonată a infracțiunilor pentru care s-ar fi realizat asocierea trebuie să revină grupului și nu unor membri ai acestuia, în cazul fiecărei infracțiuni alții, beneficiul astfel realizat urmând a fi împărțit după un algoritm stabilit la nivelul grupului și care ar trebuie să fie unul dintre elementele avute în vedere chiar la momentul constituirii acestuia; din probatoriu nu rezultă ca vreunul dintre ei ar fi utilizat date de identificare în mod neautorizat, adică fără permisiunea titularului, și nici astfel de date cu caracter fictiv; nu s-a dovedit producerea și utilizarea de date fictive și conținutul lor exact;

în cauză nu există părți vătămate, în contextul în care această infracțiune presupune existența sine qua non a unui prejudiciu material, nu a fost probat momentul când ar fi avut loc aceste operațiuni, băncile la care s-ar fi făcut acestea și sumele de bani ce fac obiectul lor, precum și persoanele care le-au comis; prima instanță a dispus confiscarea sumelor de 150 euro (B.C.C.), 2.000 euro (B.A.S.) și 2.000 euro (M.P.), fără a se justifica ce reprezintă acestea și care este proveniența lor, neadministrându-se nicio probă în acest sens.

Cazurile de casare invocate de inculpați prin apărători în recurs au fost susținute și cu prilejul apărărilor efectuate la fond și de asemenea și cu prilejul susținerii motivelor de apel însă în recurs aceștia le-au încadrat în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

Inculpatul M.E.A. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reținerii dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. întrucât participarea inculpatului la activitatea infracționala este una redusă.

Inculpatul B.G.B. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat în principal achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu exista, percheziția domiciliară și informatică a dovedit că nu a avut nici o contribuție iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate cu menținerea hotărârii fondului.

Inculpatul Z.V.D. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat în principal achitarea conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu exista, percheziția domiciliară și informatică a dovedit că nu a avut nici o contribuție iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate cu menținerea hotărârii fondului.

Inculpata Ș.L.G. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. și a solicitat achitarea întrucât inculpata a fost greșit condamnată pentru art. 26 raportat la art. 27 din Legea nr. 365/2002 și de asemenea ne aflam în prezenta unei infracțiuni de tăinuire între soți e pedepsită de lege, pentru care corect s-a aplicat 181 C. pen. iar în subsidiar a solicitat înlăturarea sporului și aplicarea dispozițiilor care reglementează suspendarea condiționata a executării pedepsei.

Inculpatul Ș.S. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și a solicitat menținerea achitării cât privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu exista fapta de asociere, structura, ierarhia în sensul prevăzut de lege sentința instanței de fond fiind cea corectă.

Inculpatul G.D.V. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate cu menținerea hotărârii fondului.

Inculpatul G.C. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate cu menținerea hotărârii fondului.

Inculpații M.P.D. și P.A. au invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și au solicitat menținerea achitării cât privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu exista fapta de asociere, structura, ierarhia în sensul prevăzut de lege sentința instanței de fond fiind cea corectă iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul suspendării sub supraveghere a acestora.

Inculpatul C.G. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reținerii dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. întrucât participarea inculpatului la activitatea infracționala este una redusă precum și a instituției suspendării sub supraveghere.

Inculpatul E.M. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea conform art. 10 lit. a) cât privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pentru art. 27 din Legea nr. 365/2002 achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât inculpatul este nevinovat iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul aplicării instituției suspendării sub supraveghere.

Inculpatul A.Ș.I. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea conform art. 181 C. pen. întrucât faptele comise de el nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni iar în subsidiar a solicitat aplicarea art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul aplicării instituției suspendării executării pedepsei prev. de art. 181 C. pen.

Inculpatul D.V.Ș. a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reținerii dispozițiilor sentinței pronunțate de instanța de fond întrucât în mod greșit în apel i-au fost înlăturate dispozițiile art. 861 C. pen.

Inculpatul F.C. prezent în instanță a declarat că își retrage recursul formulat fiind mulțumit de hotărârea pronunțată.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate apreciază ca acestea sunt fondate doar în ceea ce-i privește pe inculpații Ș.L.G. și L.C. sub aspectul incidenței cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și nefondate în ceea ce-i privește pe ceilalți inculpați pentru considerentele ce vor fi expuse:

Din analiza cauzei în raport cu motivele de recurs invocate de toți inculpații și încadrate în diferite puncte ale art. 3859 ca motiv al greșitei condamnări și prin care au solicitat casarea în parte a deciziei recurate și achitarea în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de grup infracțional organizat Înalta Curte de Casație și Justiție în deplin acord cu instanța de apel apreciază că în raport de datele cauzei nu se impune achitarea inculpaților cu privire la infracțiunea menționată.

Astfel Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prin grup infracțional organizat se înțelege „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului".

Probele cauzei releva faptul ca inculpații B.D.B., A.R.M., F.D., C.G., începând din anul 2009 au constituit, aderat și sprijinit împreună un grup infracțional organizat, specializat în extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri donate cu ajutorul aparatului MSR.

Activitatea infracțională a inculpaților B.D.B. și A.R.M. a debutat în anul 2007 când, împreună cu inculpații B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., A.Ș.I. montau microcipuri în terminalele POS de la casele de marcat ale supermarketurilor amplasate pe teritoriul Italiei și apoi făceau extrageri frauduloase din ATM-uri.

În declarațiile date, inculpatul B.D.B. a relatat, în esență, în ceea ce-l privește, că, în cursul anului 2009, împreună cu inculpatul A.R., F.D. a făcut extrageri frauduloase de bani de la mai multe ATM-uri situate pe raza județului Timiș cu ajutorul unor carduri falsificate primite de la un prieten din Italia, banii fiind împărțiți în mod egal și tot împreună cu acești inculpați s-au deplasat în București de unde, cu ajutorul inculpaților L.C. și F.C. au achiziționat cu suma de 4.000 euro o față de ATM confecționată artizanal de la inculpatul Ș.S., față cu care s-au deplasat apoi de două ori în Franța, fiind însoțiți și de inculpatul C.G., pentru a culege numere de conturi. Revenind în țară, s-au deplasat în județul Dâmbovița la locuința inculpatului F.C. pe care-l cunoștea A.R.M. și care a inscripționat conturile cu dispozitivul MSR pe niște carduri blank rămase de la inculpatul B.C.C.

Deși inițial inculpații A.R.M. și F.D. au refuzat să dea declarație, pentru ca apoi să nege acuzele care li se aduc, în fața instanței de judecată au relatat implicarea lor infracțională în aceeași modalitate descrisă de inculpatul B.D.B.

Inculpatul C.G. a recunoscut că în luna mai 2009 a fost contactat telefonic de mai multe ori de către inculpatul A.R., urmarea căruia s-a deplasat în Timișoara de unde a plecat împreună cu inculpații B.D.B. și F.D. în Franța pentru a monta o față de bancomat confecționată artizanal, cu ajutorul căreia au fost capturate 12 numere de conturi, după care, odată întorși în țară, a revenit în final, la domiciliul său din Dorohoi. În luna iulie 2009 a plecat din Timișoara împreună cu inculpații A.R., B.D.B. și F.D. din nou în Franța, unde timp de două zile fața de bancomat a fost montată la două bancomate și ulterior luată de un cetățean care și-a dat seama de artificiul inculpaților. Pentru acest serviciu, inculpatul C.G. a primit de la inculpatul A.R.M. 600 de euro, bani pe care i-a acceptat din nevoie pentru tratamentul mamei sale bolnave.

Din coroborarea declarațiilor anteanalizate ale inculpaților B.D.B., A.R.M., F.D. prima instanță a reținut că aceștia în calitate de prieteni, la sugestia inculpatului B.D.B., au făcut extrageri frauduloase repetate din bancomate în cursul anului 2009 cu ajutorul unor carduri primite de la un prieten din Italia. Pentru a-și continua această activitate infracțională, notele de filaj existente la dosarul cauzei confirmă faptul că aceștia s-au deplasat în cursul anului 2009, prin luna mai, la București la întâlnirea cu inculpații F.C. și L.C. pentru achiziționarea dispozitivelor contrafăcute. Închirierea autoturismului necesar deplasării spre București a fost realizată de martorul P.M., în calitate de administrator al societății de închirieri autoturisme care susține că și anterior datei de 08 septembrie 2009, inculpatul A.R. a închiriat mașină de la firma sa, în perioada 08 mai 2009 - 10 mai 2009 și 15 iulie 2009 - 19 iulie 2009 când acesta a făcut deplasări și în afara țării. Același martor confirmă faptul că în perioada 29 februarie 2008 - 05 martie 2008 un alt inculpat cercetat în acest dosar și anume inculpatul B.D.B. a închiriat de la firma sa un autoturism marca „DL" cu nr. DL1, autoturism pe care acesta l-a folosit în deplasările lor în vederea efectuării de extrageri frauduloase din ATM-uri.

Tot notele de filaj, dar și convorbirile telefonice dovedesc și faptul că inculpatul F.D. împreună cu A.R. și B.D.B. l-au vizitat la domiciliul pe cel care Ie-a vândut aceste dispozitive și anume inculpatul Ș.S. După achiziționarea acestor dispozitive inculpații F.D., A.R., B.D.B. și C.G. au efectuat deplasări în Franța unde, cu toții, montau dispozitivele contrafăcute, obținând în acest mod datele de identificare și codurile PIN ale titularilor care foloseau respectivele conturi. Elocvente în acest sens sunt și interceptările telefonice privind discuțiile purtate între inculpații A.R. și C.G. la data de 11 mai 2009, 22 mai 2009, 05 și 09 iulie 2009 din care reiese faptul că cei doi montau dispozitive pe fanta de intrare a cardului la ATM-uri. După obținerea codurilor PIN, inculpații reveneau în țară, iar apoi căutau un aparat MSR să-i ajute la inscripționarea cardurilor blank. Așa s-a întâmplat și în cazul acesta, când inculpatul B.D.B. i-a cerut inculpatului M.E.A. să le facă rost de un aparat MSR și pentru că suma de 1.400 euro cerută li s-a părut foarte mare au renunțat la achiziționarea lui. Acest aspect este probat în mod concludent de discuția telefonică purtată la data de 24 iunie 2009 ora 23:19:53 de inculpații F.D. și A.R., revoltați de prețul ridicat perceput de M.E.A. iar în data de 08 septembrie 2009 inculpații F.D. și A.R. au închiriat de la firma SC "M." SRL Timișoara cu sediul pe str. D., autoturismul marca .......... cu nr. de înmatriculare .........., cu care au pornit spre București în noaptea de 09 septembrie 2009 în jurul orelor 2:00, pentru întâlnirea cu inculpatul F.C.

Toate aceste date care se circumscriu neechivoc noțiunii de probe certe de vinovăție relevă faptul că inculpații B.D.B., A.R.M. și F.D., prieteni fiind, de comun acord făceau în mod repetat extrageri frauduloase din bancomate, extragerile făcându-se după un anumit plan, regulat, periodic, la sfârșit și la început de lună, când se știa foarte bine că în această perioadă conturile din Italia se alimentau cu bani; în acest scop, aceștia își procurau în prealabil carduri falsificate; pentru a-și pune în aplicare planurile, inculpații erau într-o permanentă legătură, fie directă, fie telefonică, făceau deplasări împreună pentru a-și procura dispozitive contrafăcute și pentru a obține conturile terțelor persoane pe care ulterior să le exploateze, fiecare dintre ei urmărind din aceasta să obțină un beneficiu material. Rolurile inculpaților erau prestabilite, chiar dacă acestea erau aceleași, ideea de grup nepresupunând în mod obligatoriu existența unui șef, noțiune ce presupune o subordonare, textul de lege vorbind de coordonare care poate fi hotărâtă și în unanimitate, atâta timp cât există un plan de acțiune comun; totodată, inculpații aveau perspectiva duratei acțiunii lor, acțiune care a durat mai multe luni de zile, din luna mai, până în luna septembrie 2009, când au fost reținuți de către organele de anchetă așa încât nu pot fi incidente cazurile de casare invocate așa încât pentru motivele expuse nici incidența cazului de casare prevăzut de art. 38515 pct. 9 C. proc. pen. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 7 în art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu este aplicabil.

Inculpații B.C.C.,B.A.S. și M.P. au invocat incidența următoarelor cazuri de casare art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. și a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia și a martorilor și prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 321 C. proc. pen.; art. 3859 pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluția de condamnare și cu privire la individualizarea pedepselor; art. 3859 pct. 17 și 171 C. proc. pen. în sensul că hotărârea este contrară dispozițiilor legale, s-a făcut o greșită aplicare a legii, s-au încălcat flagrant dispozițiile legale în materie astfel cum sunt arătate în motivele de recurs cu consecința greșitei condamnări a acestora.

Analiza cazurilor de casare invocate de inculpați prin apărătorii aleși relevă faptul că acestea nu sunt incidente în raport de criticele formulate astfel cum de altfel corect a apreciat și instanța de apel, motivele invocate se circumscriu în opinia Înaltei Curți unor aprecieri subiective care nu sunt susținute probator.

Astfel în ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare în sensul că inculpatului M.P. la termenul din 3 februarie 2011 în mod nelegal i s-a respins cererea de reaudiere a acestuia și a martorilor și prin aceasta i s-a încălcat dreptul la apărare conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 321 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că inculpatului i s-a respectat întru totul dreptul la apărare la termenul la care acesta a fost audiat atât acesta cât și martorii din lucrări acesta a fost asistat de apărător, atât declarațiile inculpatului cât și depozițiile martorilor au fost date cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie cu respectarea dispozițiilor art. 6 din C. proc. pen., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 24 din Constituția României iar faptul ca s-a respins cererea de reaudiere atâta timp cât declarațiile inițiale au fost date cu respectarea tuturor dispozițiilor legale nu atrage de plan încălcarea dreptului la apărare așa cum încearcă inculpatul prin apărători să susțină, instanța de judecată de altfel cum corect a și procedat, având posibilitatea să aprecieze asupra oportunității unei astfel de cereri fără ca aceasta să echivaleze cu încălcarea drepturilor încălcate așa încât din acest punct de vedere nu poate fi incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. care să aibă drept consecință casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cat privește incidența art. 3859 pct. 19 C. proc. pen., în sensul că hotărârea nu este motivată în apel cu privire la soluția de condamnare și cu privire la individualizarea pedepselor Înalta Curte de asemenea apreciază că nu este aplicabil acest caz de casare pentru următoarele considerente:

Hotărârea trebuie, în principiu, să fie motivată. Calitatea hotărârii depinde în principal de calitatea motivării. O motivare bună este o necesitate imperioasă care nu poate fi neglijată în favoarea celerității. Motivarea permite nu numai o mai bună înțelegere și acceptare a hotărârii de către justițiabil ci este mai ales o garanție împotriva arbitrarului. Pe de o parte, ea obligă judecătorul să distingă mijloacele de apărare ale părților și să precizeze elementele care îi justifică decizia și o fac să fie conformă legii și, pe de altă parte, ea permite o înțelegere a funcționării justiției. Motivarea trebuie să fie coerentă, clară și lipsită de ambiguități și de contradicții. Ea trebuie să permită urmărirea unui raționament care a condus judecătorul la aceasta.

Motivarea trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunțate de CEDO în special respectarea drepturilor la apărare și dreptul la un proces echitabil). Motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloacelor de apărare. Această garanție este esențială deoarece permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate și deci că judecătorul Ie-a avut în vedere.

Fără să aducă atingere posibilității, ba chiar obligației din partea judecătorului de a acționa în unele cazuri după bunul plac, acesta nu ar trebui sa răspundă decât mijloacelor pertinente ce ar putea influența asupra soluționării litigiului. Motivarea nu trebuie neapărat să fie lungă. Trebuie găsit un echilibru just între formularea scurtă și buna înțelegere a hotărârii.

Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanța, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui sa evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate. La examinarea chestiunilor în fapt judecătorul va întâlni contestații referitoare la probatoriu, mai exact asupra legalității acestuia și trebuie să examineze de asemenea valoarea probanta a elementelor ce ar putea avea utilitate pentru soluționarea litigiului.

Examinarea chestiunilor în drept trebuie sa cuprindă aplicarea regulilor de drept național, european și internațional și trebuie neapărat sa facă referire la prevederile constituționale relevante și la dreptul național său european și internațional aplicabil.

Hotărârea ce a stat la baza adoptării soluției pronunțată în cauză are la baza toate aceste norme, este clară, convingătoare, neechivocă și cuprinde nu numai elementele determinante care au stat la baza pronunțării soluției de condamnare a inculpaților ci și elemente de detaliu apte să formeze convingerea unui observator independent că în cauza s-au analizat toate elementele de fapt și drept invocate de părți. Toate aspectele determinante se regăsesc cu prisosință în hotărârea atacată, aceasta respectă rigorile unei hotărâri conforme cu regulile aplicabile în materie în ceea ce privește cerința obligatorie de respectare a calității unei hotărâri sub aspectul motivării sale așa încât nici acest caz de casare nu este aplicabil în speța de față.

Nici dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 171 C. proc. pen. în sensul ca hotărârea este contrară dispozițiilor legale, s-a făcut o greșită aplicare a legii, nu își găsesc aplicabilitatea.

Instanța de apel nu numai că a făcut o corectă aplicare a legii dar așa cum Înalta Curte a arătat cu prilejul analizei motivării hotărârii invocat ca și caz de casare de către inculpați. Aceasta a detaliat pentru fiecare situație în parte, pentru fiecare susținere și apărare în fapt și drept normele aplicabile în materie, normele de drept încălcate de către inculpați și consecințele acestora interpretând în litera și spiritul legii fiecare aspect de drept în parte.

Nu poată fi admisă susținerea inculpaților prin apărători că în cauză s-a făcut o greșită aplicare a legii cu consecința condamnării nelegale a celor trei inculpați atât timp probele administrate în mod judicios și temeinic în cauză relevă pentru fiecare inculpat în parte contribuția sa la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa aplicarea dispozițiilor 345 C. proc. pen. fiind consecința aplicării corecte a legii penale.

Fiecare critica adusă de către apărătorul inculpaților a fost judicios analizată și explicată de instanța de fond așa încât nu poate fi admisă ipoteza unei aplicări greșite a legii cu consecința achitării acestora, faptele cu privire la care inculpații au fost trimiși în judecată fiind pe deplin dovedite.

Cu referire expresă și la celelalte critici Înalta Curte de Casație și Justiție în acord cu interpretarea dată de instanța de fond și apel apreciază că interceptarea convorbirilor nu este condiționată de începerea urmăririi penale și nici contrară Constituției, textul art. 911 alin. (1) C. proc. pen. stabilește în termeni fără echivoc că înregistrarea audio sau video se dispune dacă sunt date privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, în timp ce începerea urmăririi penale are loc atunci când există date suficiente că s-a săvârșit o infracțiune. Așadar, nu există vreun impediment legal ca urmărirea penală să înceapă după momentul dispunerii înregistrării convorbirilor.

Este nefondată și susținerea că interceptările și înregistrările de convorbiri nu ar putea fi folosite ca mijloc de probă în lipsa unui proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare. Art. 912 alin. (3) C. proc. pen., introdus ulterior art. 224 privind actele premergătoare, prevede că procurorul întocmește un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, iar conform art. 90 alin. (1) din același cod, procesele-verbale încheiate de organul de urmărire penală sunt mijloace de probă. Cât privește declarațiile martorului cu identitate protejată „P.G.", acestea nu au fost luate cu încălcarea dispozițiilor art. 862 alin. (2), (5) și (6) C. proc. pen. Obligația procurorului și judecătorului să aducă la cunoștința martorului dreptul de a fi audiat în prezența unui consilier de probațiune și neobligarea martorului cu identitate protejată de a semna declarația au fost instituite în favoarea martorului, astfel încât doar acesta poate invoca neregularitățile respective.

Identică este și situația criticilor aduse de apărare modului de sesizare a organelor de urmărire penală, întrucât în cuprinsul Sentinței penale nr. 241 din 12 mai 2010 a Tribunalului Timiș se arată că este nefondată excepția nulității absolute a urmăririi penale pentru nelegala sesizare a organelor de urmărire penală prin aceea că sesizarea din oficiu s-a făcut de către organele de poliție și nu de procuror, așa cum s-a statuat și în jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție, începerea urmăririi penale, din oficiu, prin proces-verbal încheiat de organul de poliție în cazul infracțiunilor pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror este legală (a se vedea în acest sens Decizia penală nr. 1106 din 25 februarie 2004).

Referitor la procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara ulterior datei de 28 martie 2009, acestea respectă cerințele legii. Dispozițiile care reglementează delegarea au fost aplicate în mod corect, iar ordonanțele de delegare nu sunt date cu caracter general, acestea prevăzând organul delegat și actele de urmărire penală vizate în mod expres și punctual.

Nu sunt incidente de asemenea dispozițiile art. 3859 pct. 18 în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt care a atras condamnarea nelegală a celor trei inculpați soluția legală fiind de achitare conform art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Astfel cu titlu de premisă se reține că incidența pretinsului caz de casare indicat mai sus este generată de existența unei contradicții esențiale, greșit interpretate și că hotărârea atacată de condamnare a celor trei inculpați este rezultatul unei grave erori de fapt aspecte care însă nu se confirmă în speța de față.

Înalta Curte apreciază ca nu exista nici un fel de date care sa conducă la concluzia ca modului de ascultare a inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. în faza de urmărire penală s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor legale prev. de art. 323 și 324 C. proc. pen.

Nu există nici un fel de echivoc că declarațiile acestora au fost obținute prin promisiuni și îndemnuri, informarea persoanelor audiate de către procuror asupra posibilității obținerii beneficiului prevăzut de art. 9 din Legea nr. 39/2003 nu echivalează cu noțiunea de "promisiune" sau "indemn" ci garantează întocmai dreptul la un proces echitabil așa cum este definit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Nu este fondată nici susținerea că prima instanță ar fi încălcat dreptul inculpatului M.P. la un proces echitabil prin aceea că acesta nu a avut posibilitatea de a participa la audierea celorlalți coinculpați și nici de a le pune întrebări. După conexarea dosarelor, la termenul de judecată din 03 februarie 2011, acest inculpat a fost adus în fața instanței și audiat, fără ca el sau apărătorul ales să formuleze vreo cerere în sensul celor de mai sus (reaudierea unor inculpați sau martori), ceea ce denotă că nu a avut loc vreo vătămare a drepturilor sale procesuale în sensul art. 197 C. proc. pen.

În mod corect rezultă din probele administrate rezultă că au fost săvârșite cu vinovăție și prezintă pericolul social al unor infracțiuni faptele inculpaților B.C.C., B.A.S., M.P., P.I., B.D.B., A.R.M., F.D., Ș.S., M.P.D., M.E.A., A.Ș.I., P.A. și E.M. de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și de asemenea rezultă indubitabil vinovăția acestora sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 solicitarea de achitare fiind subiectivă și nesusținută probator.

Sub acest aspect, declarațiile inculpaților M.E.A., A.Ș.I. și B.D.B. se coroborează cu cele date de martorul cu identitate protejată „P.G.", cu înscrisurile care atestă transferurile bancare prin sistemul WU, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpații B.C.C. și B.D.B. (purtate în 02 mai 2009 ora 17:33, 01 mai 2009 ora 22:39, și 03 mai 2009 ora 02:08), planșele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale bancomatelor, planșele foto cu imagini surprinse de camerele de supraveghere ale pensiunii „F.C." de pe raza municipiului Baia Mare, notele de filaj.

De asemenea în mod corect instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului B.G.B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

Acest inculpat a expediat din orașul Turda, pe numele martorului N.S.C., pentru inculpatul A.Ș.I., suma de 12.300 RON, provenită din sustragerile frauduloase comise în municipiul Cluj-Napoca.

În timp ce era cazat la Hotelul O din Cluj-Napoca, inculpatul A.Ș.I. îl cheamă pe inculpatul B.G.B. la o întâlnire la benzinăria OMW de lângă MB, dirijându-l spre autoturismul D. și indicându-i în mod cifrat să ia din spatele autoturismului „floricele, mititele", referindu-se la carduri bancare falsificate și ascunse la roata autoturismului. Inculpatul A.Ș.I. i-a oferit astfel inculpatului B.G.B. posibilitatea efectuării de extrageri, recompensându-l în acest mod pentru serviciile făcute (a se vedea nota de interceptare a convorbirilor telefonice din 02 iunie 2009 ora 23:06).

Inculpatul B.G.B. s-a deplasat din Dorohoi la Cluj-Napoca pentru a se alătura celorlalți inculpați, având reprezentarea activităților ce urmau să le întreprindă. Misiunea lui era acea de a prelua de îndată banii rezultați din extragerile frauduloase și de a-i expedia pe numele unor terți, pentru a li se pierde urma. Elocvente în acest sens sunt convorbirile telefonice purtate în zorii zile de 03 iunie 2009 orele 05:21 și 05:36, când inculpatul A.Ș.I. îl sună pe inculpatul B.G.B. să se deplaseze la Hotelul O pentru a le recupera hainele, fiindcă el și inculpații M.E.A. și P.I., cazați fiind la camerele 103 și la A4, au părăsit în grabă locația, cerându-i totodată să le achite consumația și să recupereze de pe noptieră vreo 700 - 800 RON. Din întrebarea adresată de inculpatul B.G.B. ,,da" ăștia or venit acolo la hotel", rezultă că accepta posibilitatea să fie urmăriți, știind deci cu se ocupă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.G., acesta deși nu a făcut vreo extragere de bani din bancomate, i-a sprijinit pe cei trei inculpați atunci când s-a deplasat cu ei în Franța și i-a ajutat să monteze fața de bancomat pentru ca aceștia să poată obține în final carduri blank cu care să efectueze extrageri ilegale de bani, activitate pentru care a fost remunerat, după cum el însuși recunoaște așa încât în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpații B.D.B., A.R.M., F.D. și C.G. au fost condamnați.

Probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul A.Ș.I. se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 și pentru care l-a condamnat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută la art. 27 alin. (1) din aceeași lege. Schimbarea încadrării juridice s-a impus având în vedere aceleași argumente invocate inițial și pe care l-a menținut.

Din starea de fapt reținută ce rezultă din declarația acestui inculpat, în coroborare și cu celelalte probe, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât a aderat la grupul infracțional constituit inițial din inculpații B.A.S. și B.C.C., M.P. și cu care a făcut extrageri frauduloase din bancomate în repetate rânduri și pentru care inculpatul a fost condamnat.

Inculpatul A.Ș.I. a avut o atitudine de negare, iar apoi de recunoaștere a faptei extragere de bani din bancomate iar solicitarea sa de a se face în raport de datele concrete ale cauzei aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen. este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Caracterul penal al faptei este înlăturat dacă fapta concretă nu prezintă gradul de pericol necesar al unei infracțiuni.Pericolul social al infracțiunii, stabilit în abstract de legiuitor în momentul incriminării faptei trebuie să existe, să se verifice prin fiecare faptă săvârșită, pentru a caracteriza fapta respectivă ca infracțiune. Este posibil ca în concret fapta săvârșită, deși formal să îndeplinească toate trăsăturile pentru a fi caracterizată ca infracțiune, adică este prevăzută de legea penală, este săvârșită cu vinovăția cerută de lege, dar pericolul social să nu evidențieze o periclitare a valorilor sociale ocrotite, să fie minim, să nu fie suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.

Cu alte cuvinte este posibil,ca în concret fapta săvârșită să fie lipsită de importanță prin pericolul social minim pe care-l prezintă, iar pentru combaterea ei, nu este necesară aplicarea unei pedepse. în astfel de situații, când pericolul social concret al faptei săvârșite este minim, când nu este suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune - este înlăturat caracterul infracțional al faptei și pe cale de consecință este înlăturată și răspunderea penală. Cum însă, la incriminarea unei fapte legiuitorul ia în considerare printre altele și pericolul social ce-l reprezintă fapta, tot legiuitorul trebuie să prevadă în ce condiții fapta concretă nu are gradul de pericol social necesar al unei infracțiuni.

În art. 18 C. pen. se prevede că „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".

Prin aceste dispoziții, așa cum am arătat mai sus se stabilește pentru organul de aplicare a legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute în art. 181 alin. (2) C. pen. dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infracțiune.

Când pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei ca infracțiune, caracterul penal al faptei este înlăturat, iar făptuitorului i se aplică o sancțiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 C. pen.

Fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, potrivit art. 181 C. pen. este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală și din conținutul ei concret. Așadar, fapta prevăzută de legea penală lipsită de pericol social are ca trăsături caracteristice o atingere minimă adusă valorii sociale ocrotite penalicește și prin aceasta reliefează o lipsă vădită de importanță.

Instituția prevăzută în art. 181 C. pen. are un caracter general în sensul că este aplicabilă în principiu în cazul tuturor faptelor prevăzute de legea penală indiferent de natura lor și de pedeapsa prevăzută pentru ele.

Înlăturarea caracterului penal al faptei prevăzute de legea penală ca urmare a constatării lipsei de pericol social concret are loc cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Prevederea condițiilor în care o faptă prevăzută de legea penală nu are caracter penal asigură cadrul legal în care organele de aplicare a legii penale evaluează pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. pen. - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.

Criteriile prevăzute în lege se folosesc împreună pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise și necesitatea ori inutilitatea pedepsei în cazul concret.

Modul și mijloacele de săvârșire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, când au fost folosite mijloacele de săvârșire periculoase (explozii, otrăvirea apei ori a alimentelor care urmează să fie servite mai multor persoane) ori prin numărul mare de acte comise.

După scopul urmărit de făptuitor pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuințe (cumpărarea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustrași din gestiune). Când infracțiunea a fost comisă pentru înlesnirea ori acoperirea altei infracțiuni, pericolul social de data aceasta este ridicat și suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.

Împrejurările în care fapta a fost comisă sunt relevante pentru cunoașterea pericolului social al acesteia și al periculozității făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante (noaptea ori profitând de situația creată de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infracțiune. Dimpotrivă fapta comisă în împrejurări nefavorabile pentru făptuitor (o suferință, starea de ebrietate în care a ajuns întâmplător etc.) pot reliefa un pericol social scăzut.

După urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Când prin faptă s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta după acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infracțiuni. Dacă prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul social al unei infracțiuni.

Persoana și conduita făptuitorului este examinată de asemenea pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se ține seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanțe personale ale acestuia.

Ori pornind de la aceste criterii, obligatorii pentru instanța în aprecierea grd. de pericol social concret al faptei, înalta Curte apreciază așa cum corect au stabilit și instanța de fond și apel că aceste dispoziții nu se regăsesc în situația de fapt reținută în sarcina inculpatului și probată pe deplin așa încât condamnarea inculpatului în sensul celor solicitate este una legala și se impune din întreaga economia a actelor și lucrărilor dosarului.

De asemenea condamnarea inculpatului Ș.S. pentru infracțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat, a inculpaților M.P.D., P.A. și E.M. de constituire a unui grup infracțional organizat și a inculpaților G.V.D., G.C. de aderare la un grup infracțional organizat, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și a inculpatei Ș.L.G. de aderare și sprijinire a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este una care se impune din întreaga economie a actelor dosarului astfel cum de altfel a constatat și instanța de apel.

Începând aproximativ din anul 2007, inculpații B.C.C., B.A.S. și M.P. au acționat în Italia, unde, prin metode frauduloase, obțineau codurile pin ale unor conturi din Italia și apoi le inscripționau pe cardurile blank. Ulterior, li s-au alăturat inculpații A.R.M., B.D.B., P.I., M.E.A. și A.Ș.I. Între inculpați exista o coeziune psihică în privința extragerilor frauduloase de bani din bancomate, efectuate în România și străinătate, fiind într-o permanentă legătură, prin prezență fizică, telefon sau Internet. Pentru realizarea scopului, ei își procurau în prealabil carduri falsificate și se deplasau pe distanțe mari, în locații unde se întâlneau unii cu alții nu întâmplător, ci în urma punerii la punct a tuturor detaliilor.

Inculpatul G.V.D. a declarat că, începând cu anul 2008 și apoi în cursul lunii ianuarie 2009, împreună cu inculpații G.C. și Z.V.D., s-a ocupat de montarea de dispozitive contrafăcute pe bancomate și de expedierea unor sume de bani, fie între aceștia, fie pe numele numitei Z.R. Inculpatul G.V.D. mai arată că a făcut deplasări în Olanda, unde, împreună cu inculpatul G.C., fotografiau bancomate, pozele fiind predate grupului ,,F." (I.D., cercetat în alt dosar) și inculpatului Ș.S. Scopul fotografierii bancomatelor era confecționarea dispozitivelor ce le montau apoi în fanta acestora. Dispozitivele care prezentau defecțiuni de confecționare erau retușate și puse în vânzare și inculpatului Ș.S., căruia i-au livrat astfel de echipamente încasând sume de 3.000 - 3.500 euro (a se vedea și nota de filaj în care se redă întâlnirea dintre inculpații Ș.S., G.V.D. și G.C.).

În perioada 26 februarie 2009 - 03 martie 2009, inculpatul Ș.S. a purtat convorbiri prin telefonul mobil cu inculpatul G.V.D. și alte persoane neidentificate, discuțiile având ca obiect, cu precădere, contrafacerea instrumentelor de plată electronică. De pe 42 de carduri găsite la inculpatul Ș.S. s-au făcut extrageri frauduloase în 20 mai 2009.

Grupul inculpatului Ș.S. era alcătuit din inculpații P.A., M.P.D. și E.M., la care au aderat inculpații G.V.D., Z.V.D. și Ș.L.G. Activitatea grupului a avut continuitate în timp din februarie 2009 până în septembrie 2009.

În discuțiile telefonice, ceilalți inculpați i se adresau inculpatului Ș.S. cu apelativul ,,Ș.", expresie utilizată și între ei când se refereau la acesta. Poziția de lider al grupului a inculpatului Ș.S. rezultă nu numai din această expresie, ci și din modul în care îi organiza pe inculpații E.M., M.P.D. și P.A., folosiți în postura de ,,trăgători", și pe inculpații G.V.D. (a se vedea discuția de pe messenger dintre acest inculpat și inculpatul Ș.S.), Z.V.D. și G.C. pentru confecționarea și achiziționarea dispozitivelor necesare falsificării cardurilor. La percheziția informatică făcută asupra aparaturii ridicate de la inculpatul G.C. s-au găsit imagini reprezentând guri de bancomat sau bancomate. Ceilalți inculpați îi raportau inculpatului Ș.S. despre activitățile frauduloase întreprinse în Olanda și Germania, inclusiv sumele extrase și modul în care erau expediate în țară prin WU.

Față de aceste aspecte probate neechivoc Înalta Curte apreciază apărările efectuate în cauza ca fiind nesincere și lipsite de suport probator.

Cu referire la inculpata Ș.L.G. actele dosarului relevă că inculpații M.P.D., P.A. și E.M. au efectuând extrageri frauduloase în străinătate cu carduri primite de la inculpatul Ș.S., sumele obținute fiind expediate pe numele rudelor și pe numele inculpatei Ș.L.G.

Inculpata se preocupa ca ceilalți inculpați să spună soțului său câștigul obținut, precum și de stabilirea persoanelor pe numele cărora să se trimită bani în tară.

Inculpata Ș.L.G. avea reprezentarea și a acțiunilor ce urmau a fi săvârșite de ceilalți inculpați aflați în străinătate în scopul de a pune în aplicare operațiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoștință de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activități, ea ocupându-se în mod direct de împărțirea produsului infracțiunii, despre care avea cunoștință dinainte.

Inculpata, prezentă alături de soțul ei la întâlniri, avea cunoștință despre preocupările soțului și ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică, îi sugerează inculpatului L.C. să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă așa încât în mod corect s-a constatat că fapta inculpatei Ș.L.G. de a adera și sprijini un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este un grup infracțional organizat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

O parte din sumele obținute erau expediate pe numele rudelor, iar o altă parte pe numele inculpatei Ș.L.G. Unul din transferurile bancare este făcut pe numele D.C., însă la rubrica „telefon de contact" este trecut numărul de telefon ce aparținea inculpatei Ș.L.G.

Inculpata era preocupată dacă ceilalți inculpați au spus soțului său,,cât au făcut", precum și de stabilirea persoanelor pe numele cărora să trimită bani în țară (a se vedea convorbirile telefonice din perioada 15 august 2009 - 26 august 2009, purtate între inculpată și inculpații Ș.S., G.V.D., E.M., P.A. despre sumele scoase din bancomatele din Germania -; mesajele dintre inculpata Ș.L.G. și inculpații G.V.D., E.M., P.A. prin care aceștia îi comunicau sumele în euro realizate în țările în care acționau).

Din conținutul convorbirilor rezultă că inculpata Ș.L.G. avea reprezentarea și a acțiunilor ce urmau a fi săvârșite de ceilalți inculpați aflați în străinătate în scopul de a pune în aplicare operațiunile de extragere frauduloasă din bancomate. Fiind în cunoștință de cauză, primea în mod repetat sume provenite din aceste activități, ea ocupându-se în mod direct de împărțirea produsului infracțiunii, despre care avea cunoștință dinainte. Procesele-verbale de redare a situației transferurilor bancare evidențiază un număr mare de transferuri succesive pe perioade de câte 7 - 10 zile.

Relevante sunt și notele de filaj din 09 august 2009, 21 august 2009 și 23 august 2009, când inculpații E.M., M.P.D., P.A. și Ș.S. au fost reperați în timp ce se pregăteau să iasă din țară pentru a acționa, unii cu mașina iar alții cu avionul. Astfel, în 09 august 2009, inculpatul Ș.S. și soția sa, inculpata Ș.L.G. au părăsit locuința din București pentru a se întâlni cu inculpații M.P.D. și P.A. pentru a se deplasa în Olanda, iar în 21 august 2009 cei doi soți sunt vizitați la domiciliu de inculpatul G.V.D., care le furniza dispozitive contrafăcute ce urmau a fi plasate în fanta bancomatelor din Olanda, unde, s-au deplasat inculpații Ș.S. și E.M. în 23 august 2009. Rezultă că inculpata, prezentă alături de soțul ei la aceste întâlniri, avea cunoștință despre preocupările soțului și ale persoanelor din anturajul lui. De asemenea, într-o convorbire telefonică purtată cu inculpatul L.C. la 10 septembrie 2009, după ce acesta a fost căutat de lucrătorii de poliție din cadrul BCCO, inculpata îl îndeamnă în sensul ,,.. toată lumea spune asta, .. toată lumea spune: nu am făcut nimic, nu suntem vinovați, nu cunoaștem ..", sugerându-i să nu recunoască faptele dacă va fi chemat la anchetă.

Totodată, cu ocazia percheziției domiciliare și a percheziției informatice făcute asupra dispozitivelor ridicate de la locuința celor doi soți, au fost identificate 99 fișiere tip imagine ce înfățișează imagini ale unor bancomate și dispozitive sau componente folosite pentru copierea frauduloasă de date de pe cărți de credit, aparat tip MSR demontat și modificat pentru a fi utilizat la copierea datelor de pe carduri, fișierul numit ,,Nouveaut documente texte" conținând date de identificare a unui număr de 107 carduri bancare și codurile PIN aferente acestora.

Primind în mod repetat banii rezultați din activitățile desfășurate în țară și străinătate și asigurând legătura dintre inculpați, inculpata a ajutat la extragerea de sume de bani din bancomate în mod fraudulos, întărind rezoluția infracțională a inculpaților, fapta ei întrunind elementele constitutive ale complicității la săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. Pen așa încât solicitarea sa de a fi achitată întrucât în cauză ne aflăm în prezența infracțiunii de tăinuire nu poate fi primită.

Cu privire la inculpatul L.C. probele cauzei arată că inculpatul B.D.B. împreună cu inculpații A.R.M. și F.D., s-au deplasat de mai multe ori în București, unde, cu ajutorul inculpaților L.C. și F.C. au achiziționat o față de ATM confecționată artizanal contra sumei de 4.000 euro de la inculpatul Ș.S., zis „Ș.". Cu ocazia acestei intermedieri, inculpații L.C. și F.C. au deținut echipamente de falsificare a instrumentelor de plată.

După întoarcerea din Franța, de unde au procurat „guri de bancomat", inculpații A.R.M., C.G., F.D. și B.D.B. s-au întâlnit cu inculpatul F.C., care a inscripționat personal numerele pe carduri. Inculpatul L.C. a luat dispozitive de falsificare direct de la inculpatul Ș.S. și Ie-a dat inculpatului A.R.M. (a se vedea procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice). Din notele de filaj rezultă că au existat trei întâlniri succesive, la date diferite, între inculpații A.R.M., F.C., Ș.S. și L.C. așa încât rezultă pe deplin că fapta inculpatului L.C. de a deține echipamente în vederea falsificării de instrumente de plată electronică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 soluția de condamnare este corectă iar solicitarea de achitare pe motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii nu poate fi primită față de toate cele expuse.

Actele depuse la dosarul cauzei prin care s-a încercat să se dovedească situația materială bună a inculpatului și prin aceasta lipsa unei motivații ca și justificare a activității sale infracționale sun în opinia înaltei Curți lipsite de relevanță,atâta timp cât activitatea sa infracțională este neechivocă.

în privința măsurilor de siguranță, în mod corect prima instanță a dispus confiscarea sumelor de bani care au făcut obiectul transferurilor bancare, deoarece acestea au fost obținute prin săvârșirea de infracțiuni. împrejurarea că au fost făcute extrageri frauduloase de numerar în străinătate și imediat după acestea s-au expediat sume importante de bani către România, în condițiile în care inculpații „trăgători" nu au locuri de muncă stabile sau ocupații, denotă faptul că sumele respective provin din extragerile frauduloase din bancomate așa încât susținerea inculpatului F.D. că în mod greșit i s-au confiscat 2 miliarde ROL este subiectivă.

De asemenea corect a apreciat instanța de apel că nu îi este aplicabilă inculpatului B.D.B. procedura recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. incidența textului de lege evocat este condiționată și de momentul la care trebuie făcută recunoașterea vinovăției, și anume până la începerea cercetării judecătorești, împrejurare neregăsită în speță așa încât față de toate aceste aspecte recursurile formulate sunt nefondate.

Cu excepția inculpaților B.C.C., B.A.S. și M.P., toți ceilalți inculpați au invocat în subsidiar incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 solicitând reindividualizarea pedepselor ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante și aplicarea după caz a instituției suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate și au depus la dosarul cauzei acte în circumstanțiere în susținerea acestui caz de casare.

În recursul declarat de recurenții inculpați, cu privire la greșita individualizare a pedepselor principale aplicate, atât sub aspectul cuantumurilor acestora, întrucât nu s-au reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen. și regimul sancționator al acestora statuat la art. 76 din același cod, cât și al modalității de executare ca urmare a aplicării lor, prin coborârea sub minimul legal, ceea ce ar impune dispunerea fie a suspendării condiționate prevăzute în art. 81 C. pen., fie a suspendării executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art. 861 din același cod, cu excepția inculpaților Ș.L.G. și L.C. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră criticile formulate ca fiind nefondate.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea și aplicarea acestora se tine seama de cinci criterii:

• dispozițiile din partea generala a Codului penal;

• limitele de pedeapsa fixate în partea specială;

• gradul de pericol social al faptei săvârșite;

• persoana infractorului;

• împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând considerentele hotărârii judecătorești sub aspectul criteriilor de individualizare,se observă ca instanța a făcut în mod pertinent următoarele referiri cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor; "pedepsele sunt corect individualizate în raport de gradul de pericolul social concret, contribuția fiecărui inculpat și toate celelalte circumstanțe de natură să caracterizeze faptele și pe inculpați"

Modalitatea de executare aleasă și cuantumul pedepsei aplicată pentru infracțiunile concurente trebuie sa fie în acord cu principiul proporționalității având în vedere numărul de infracțiuni comise și urmările produse.

Datorita semnificației deosebite și a impactului social pe care le are săvârșirea în societate a unor astfel de infracțiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaților lipsa antecedentelor ca și circumstanțe atenuante circumstanțele personale ale acestora întrucât aceștia au lezat profund autoritatea și credibilitatea instituției chemata să răspundă ca urmare a faptelor comise de aceștia.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârșite,urmând ca celelalte doua criterii alăturate și distincte, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Referitor la fiecare din cele trei criterii de apreciere se impun a fi menționate mai multe aspecte evidențiate în cele ce urmează:

• gradul de pericol social concret al faptei săvârșite a fost apreciat în mod corespunzător de instanța ca fiind ridicat în temeiul motivelor evidențiate în expozitivul sentinței penale recurate;

• totodată trebuie luată în considerare rezonanța socială a faptelor pentru care au fost condamnați inculpații la nivelul întregii ordini sociale, într-un context infracțiunile de acest gen sunt tot mai frecvente, impunându-se ca organele judiciare să acționeze ferm și să stopeze acest fenomen.

Jurisprudența a statuat în sensul că pericolul social al faptei săvârșite se apreciază în raport cu comportarea inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise și urmările săvârșirii faptei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat în cazul Letellier versus Franța că, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția opiniei publice anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură sa justifice detenția.

Unanim criminologii susțin ca faptele de natura celor supuse judecății în prezenta cauză trebuie sancționate cu privarea de libertate deoarece necesită un mesaj de descurajare.

Crima organizată erodează tot sistemul de valori iar comportamentele ilicite trebuiesc curmate. În cauză prin mijloace ilegale, inculpații s-au asociat într-un scop contrar legii.

• Persoana infractorilor a fost apreciată de instanță reținându-se comportamentul și atitudinea de nerecunoaștere a infracțiunilor comise precum și lipsa antecedentelor penale. O cunoaștere completă a persoanei inculpaților implica din partea instanței investigații în patru direcții:

1. Starea psihofizică și structura biologică;

2. Particularitățile psihice;

3. Micromediul cu legăturile sale;

4. Comportarea înainte și după săvârșirea infracțiunii.

În doctrină s-a exprimat consecvent dezideratul că, în vederea individualizării pedepsei, organele judiciare trebuie să strângă date cât mai multe și mai relevante privitoare la personalitatea infractorului pentru că, pe această bază, să poată fi apreciate posibilitățile de îndreptare și readaptare socială.

Doctrina "noii apărări sociale" postulează constituirea unui dosar de personalitate dar s-ar putea lua în considerare și instituirea obligativității unei anchete sociale.

Atât în cursul urmării penale cât și în cursul judecății inculpații au avut o poziție constant nesinceră încercând să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză și care conturează în mod cert vinovăția acestora în raport cu infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

• Împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală

Din analiza considerentelor hotărârii judecătorești se desprinde concluzia potrivit căreia instanța a apreciat raportat la cele expuse în mod corect că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În sensul art. 72 C.penal prin "împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală" se înțeleg:

• Circumstanțe atenuante legale;

• Circumstanțe atenuante judiciare;

• Circumstanțe agravante legale;

• Circumstanțe agravante judiciare.

Dacă circumstanțele legale sunt expres prevăzute de lege și odată constată existența lor impun judecătorului obligația de a le reține, circumstanțele judiciare nu sunt determinate de lege, aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea instanței. Ultimele se constată, se recunosc și se aplică în mod facultativ numai dacă în contextul tuturor datelor cauzei - ca efect al modificărilor operate în gradul de pericol social concret - impun stabilirea pedepsei sub minimul special ori, după caz fac posibilă depășirea maximului special.

Legea penală acordă judecătorului cea mai largă posibilitate în operațiunea de individualizare a pedepsei care, deși, este neîngrădită în rezultatele sale decât în limitele ce constituie cadru ei legal, nu este o activitate arbitrară.

Luarea în considerare a tuturor criteriilor are un caracter obligatoriu și nu facultativ, și acest lucru rezultă din însăși redactarea art. 72 C. pen. în care se arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama - și nu „se poate ține seama" de criteriile menționate anterior.

Individualizarea pedepselor este practic o operațiune de calcul,însă nu aritmetic ci de sistematizare a unei serii de elemente variate a căror rezultantă trebuie să fie pedeapsa sub îndoitul indice calitativ și cantitativ.

Punctul de plecare îl constituie fapta penală privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecventa, posibilitate de prevenire, modul de săvârșire, urmări) iar ca punct final situația personală a infractorilor privită în raport cu periculozitatea socială a acestora rolul avut în săvârșirea faptelor, forma și gravitatea vinovăției, starea psihofizică, antecedente etc.)

Asocierea inculpaților la câte un grup infracțional, ajutând și sprijinind activitatea infracțională de deținere de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică sau desfășurând activități de montare a CIP-urilor la terminalele POS ale centrelor comerciale în vederea copierii conturilor cărților de credit urmate de conduite procesuale necorespunzătoare (au negat săvârșirea faptelor, prin declarațiile date încercând să inducă în eroare organele judiciare și îngreunând aflarea adevărului în cauză sunt împrejurări care îndreptățesc în acord cu instanța de apel să se considere că scopul pedepselor poate fi atins doar prin executarea acestora potrivit naturii lor, în detenție.

Față de argumentele expuse Înalta Curte apreciază, exceptându-i pe inculpații Ș.L.G. și L.C., că sentința penală este legală și sub aspectul cuantumului și modalității de executare pedepsele sunt corect individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și de asemenea în condițiile art. 57 C. pen., astfel încât prin gen, cuantum și mod de executare sunt adecvate cazului dedus prezentei judecăți atât pedepsele principale stabilite, cât și pedeapsa principală rezultantă dispusă cu executare în regim de detenție de către instanță sunt legale, justificate și proporționale, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 pct. 14.

Cu privire la inculpații Ș.L.G. și L.C., Înalta Curte apreciază că în raport de criteriile menționate nu au fost avute în vedere natura și împrejurările în care au fost săvârșite infracțiunile, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, antecedentele penale și nu în ultimul rând comportarea celor doi inculpați pe parcursul procesului penal, contribuția și rolul fiecăruia în ansamblul infracțional reținut în sarcina lor și care constituie motive de natură să ducă la concluzia că pedeapsa aplicată acestora reprezintă o măsură eficientă prin care dispozițiile legii referitoare la scopul pedepsei a fost respectat în mod plural sub toate formele sale.

Înalta Curte apreciază că sporul aplicat inculpatei Ș.L.G. și modalitatea de executare aleasă de instanță încalcă criteriile enunțate mai sus este de altfel singura inculpată căreia i s-a aplicat un spor fără ca acesta să fie motivat sau justificat în vreun mod și de asemenea cu referire la inculpatul L.C. cuantumul pedepselor aplicate .pedeapsa rezultantă de executat și de asemenea modalitatea de executare aleasă înfrânge principiul proporționalității pedepselor și finalitatea acestora, respectiv reinserția socială pozitivă, fiind necesar ca funcția de exemplaritate a pedepsei să asigure îndreptarea atitudinii inculpaților față de posibilitatea comiterea ulterioare de fapte antisociale aspect nerealizat prin individualizarea pedepselor de către instanța de apel atât sub aspectul cuantumului pedepsei finale de executat cât și sub aspectul modalității de executare aleasă.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază ca motivele de recurs privind pe acești doi inculpați cu strictă referire la reindividualizarea pedepselor sunt întemeiate și se încadrează în dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. motiv pentru care urmează a fi admise sub aspectele menționate.

Întrucât inculpatul F.C. și-a retras apelul formulat Înalta Curte va lua act de declarația expresă de retragere a recursului formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații L.C. și Ș.L.G. împotriva Deciziei penale nr. 118/A din 20 iulie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează în parte decizia penală atacată numai în ceea ce privește pe inculpații L.C. și Ș.L.G., referitor la individualizarea pedepselor aplicate acestora.

Pentru inculpata Ș.L.G.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatei Ș.L.G., urmând ca aceasta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei Ș.L.G., pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Pentru inculpatul L.C.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. în pedepsele componente de:

- 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

- 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Reduce pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

Reduce pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 la 5 luni închisoare, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.

Menține cuantumul pedepsei complementare de 3 ani, aplicată inculpatului, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu pedeapsa de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului L.C., pe durata termenului de încercare de 5 ani, termen care se socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii conform art. 82 alin. (3) C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sa sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 și art. 865 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.R.M., F.D., P.I., B.D.B., B.C.C., B.A.S., M.P., M.E.A., B.G.B., Z.V.D., Ș.S., G.D.V., G.C., M.P.D., P.A., C.G., E.M., A.Ș.I. și D.V.Ș. împotriva aceleiași decizii.

la act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul F.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce durata arestului preventiv pentru inculpați, astfel: de la 21 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2012 pentru B.C.C., de la 21 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2012 pentru B.A.S., de la 19 ianuarie 2011 la 31 ianuarie 2012 pentru M.P., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru P.I., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru M.E.A., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru B.D.B., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru A.R.M., de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru F.D. și de la 09 septembrie 2009 la 31 ianuarie 2012 pentru F.C.

Constată că inculpatul L.C. a fost arestat preventiv în perioada 08 ianuarie 2010 - 9 decembrie 2011.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpații L.C. și Ș.L.G., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.C. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați F.D., P.I., B.D.B., M.E.A., B.G.B., G.D.V., G.C., M.P.D., P.A., C.G., A.Ș.I. și D.V.Ș. la plata sumei de câte 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați A.R.M., B.C.C., B.A.S., M.P., Z.V.D., Ș.S. și E.M., la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM