Suspension of execution for fraud with particularly grave consequences and civil liability for tax evasion

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, B.F.R. și ANAF Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 24 februarie 2010, Tribunalul Argeș, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpată pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpata B.F.R., fără antecedente penale la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, art. 76 C. pen.;

- 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen.

În baza art. 33, 34 și 35 C. pen. a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale aplicate inculpatei.

În baza art. 862 C. pen. a fixat termen de încercare de 7 ani.

A dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

A atras atenția inculpatei asupra art. 864 C. pen. A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, și cererile părții civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatei.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și art. 1000 C. civ., a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC "N.C.R." SRL, cu sediul în comuna Bradu sat Geamăna județul Argeș, prin administrator judiciar D.I., la:

- 423.480,72 RON despăgubiri civile către partea civilă SC "D.I.E." SRL, cu sediul în București;

- 363.515,18 RON despăgubiri civile către partea civilă N.I.L. (pentru partea vătămată SC "F.S." SRL), cu sediul în București;

- 22.305,72 RON despăgubiri civile către partea civilă SC "RB P." SRL, cu sediul în Arad;

- 16.449,33 RON despăgubiri civile plus dobânda legală până la achitarea debitului către partea civilă SC "D." SRL, cu sediul în Râmicu Vâlcea.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus trimiterea la data rămânerii definitive a unei copii de pe dispozitivul hotărârii judecătorești la Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare în Registrul Comerțului.

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, a dispus ca în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă să se trimită la Registrul Comerțului Argeș o copie legalizată de pe hotărârea judecătorească pentru efectuarea înregistrărilor în Registrul Comerțului.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin administrator judiciar, la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON onorariu avocat oficiu, conform Împuternicirii avocațiale nr. 261 din 16 ianuarie 2009, avocat oficiu G.E.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut din actele și lucrările dosarului: Nota de constatare nr. 5453/AG din 19 noiembrie 2007 a Gărzii Financiare Argeș, situațiile livrărilor efectuate către cele 4 părți vătămate și SC E. SRL Alba Iulia, copiile facturilor fiscale, situațiile aprovizionărilor efectuate de la SC D.I.E. SRL, extrase de cont, balanță analitică clienți, extrase cont bancar, declarația și cazierul inculpatei, declarația martorului S.M., raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil S.Gh., copie Sentința civilă nr. 3829 din 27 mai 1996 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosar nr. 10423/R/1995 și copii acte medicale privind pe minorul B.C., fiul inculpatei, care este handicapat și necesită însoțitor, tribunalul reține că inculpata B.F.R. a fost administrator la partea responsabilă civilmente SC "N.C.R." SRL Bradu, care în prezent se află în procedură de reorganizare judiciară, în cauză fiind numit lichidator D.I.

În calitatea de administrator al societății nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. 28 din 30 aprilie 2007 în baza căreia s-a aprovizionat de la partea civilă SC F.S. SRL cu produse de carne în valoare totală de 25.560,92 RON din care TVA în sumă de 4.400,48 RON și factura fiscală nr. 5589497 din 19 mai 2007 în baza căreia partea responsabilă civilmente a livrat către SC E. SRL Alba Iulia produse de carne în valoare totală de 37.783,98 RON din care TVA 6.032,73 RON, iar neînregistrarea în evidența contabilă a celor două facturi a determinat, având în vedere indicatorii financiari și decontul TVA depus la 30 iunie 2007 (TVA de recuperat 64.442 RON și pierdere fiscală 59.009 RON) o majorare a TVA de recuperat cu suma de 1.632,25 RON (6.032,73 - 4.400,48 RON), precum și o creștere a pierderii înregistrate de societate cu suma de 8.590,81 RON reprezentând diferența dintre valorile fără TVA a celor două facturi, respectiv 31.751,25 RON - 23.160,44 RON.

S-a reținut de asemenea că în aceeași calitate de administrator a părții responsabile civilmente, inculpata a acționat cu intenția de a induce în eroare pe furnizorii părțile vătămate SC D.I.E. SRL, SC F.S. SRL, SC RB P. SRL și SC D. SRL cu ocazia încheierii și executării contractelor comerciale de aprovizionare bunuri. Deoarece partea responsabilă civilmente nu avea disponibil în cont anterior emiterii filelor CEC și era în interdicție bancară de a emite CEC-uri, inculpata, cunoscând această stare de fapt, a stabilit o modalitate de plată pe care știa că nu o poate onora, intenția acesteia fiind de a înșela partenerii de afaceri cu scopul de a obține un folos material injust, reține instanța de fond. Probele administrate au condus la concluzia că au fost comise acte de inducere în eroare a patru societăți comerciale.

I. Astfel, cu privire la SC D.I.E. SRL, cu sediul în București s-a reținut de către Tribunal că în perioada aprilie 2007 - iunie 2007, B.F.R., în calitate de administrator al SC N.C.R. SRL s-a aprovizionat cu produsele pulpă de porc, cotlet porc fără os, ceafă porc, mușchi file, tacâm pui fără aripi, pulpe pui, cotlet porc dezosat, ficat pui, spate pui fără os, carne porc lucru, oase ceafă, inimă porc. Aprovizionarea este probată cu facturile fiscale: seria "X" din 15 mai 2007 pentru suma de 26.180 RON, seria "X" nr. din 18 mai 2007 pentru suma de 34.241,72 RON; seria SERIA "Y" din 26 aprilie 2007 pentru suma de 35.866,6 RON; seria "X" din 7 mai 2007 pentru suma de 15.796,52 RON; seria "X" din 11 mai 2007 pentru suma de 27.720,78 RON; seria "X" din 9 mai 2007 pentru suma de 28.851,19 RON; seria "X" din 15 mai 2007 pentru suma de 16.281,04 RON; seria "X" din 19 mai 2007 pentru suma de 29.901,95 RON; seria "X" din 30 aprilie 2007 pentru suma de 30.039,69 RON; seria "X" din 14 aprilie 2007 pentru suma de 22.045,62 RON; seria "X" din 8 iunie 2007 pentru suma de 40.490,57 RON; seria "X" din 4 mai 2007 pentru suma de 28.646,09 RON.

Pentru plata cantităților aprovizionate B.F.R. - administrator al SC N.C.R. SRL a emis următoarele file CEC:

- BK 326 000 43903, emisă la data de 30 iunie 2007 pentru suma de 26.180 RON, introdusă la plată la data de 06 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, fila CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă se află în interdicție bancară, lipsă totală disponibil.

- BK 326 000 43910 emisă la data de 5 iulie 2007, pentru suma 34.241,72 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă se află în interdicție bancară, lipsă totală disponibil

- BK 326 000 43101 emisă la data de 01 iulie 2007, pentru suma de 35.866,60 RON, introdusă la plată la data de 18 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă total disponibil.

- BK 326 000 43718 emisă la data de 16 iunie 2007, pentru suma 15.796,52 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală de disponibil și se află în interdicție bancară.

- BK 326 000 60058 emisă la data de 7 iulie 2007, pentru suma 17.370,37 RON, introdusă la plată la data de 10 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată motiv că societatea emitentă este în interdicție bancară, lipsă totală disponibil.

- BK 326 000 43723 emisă la data de 25 iunie 2007, pentru suma 27.720,72 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă total disponibil, client aflat în interdicție bancară,

- BK 326 000 43719 emisă la data de 20 iunie 2007, pentru suma 28.851,19 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară,

- BK 326 000 43902 emisă la data de 29 iunie 2007, pentru suma 16.281,04 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară,

- BK 326 000 43347 emisă la data de 29 mai 2007, pentru suma de 29.901,95 RON, introdusă la plată la data de 14 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă total disponibil.

- BK 326 000 43706 emisă la data de 6 iunie 2007, pentru suma de 30.039,69 RON, introdusă la plată la data de 22 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă total disponibil

- BE 326 000 60061 emisă la data de 9 iulie 2007, pentru suma de 22.045,62 RON, introdusă la plată la data de 12 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară

- BE 326 000 60065 emisă la data de 10 iulie 2007, pentru suma de 40.490,57 RON, introdusă la plată la data de 12 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară

- BK 326 000 43717 emisă la data de 10 iunie 2007, pentru suma de 28.646,09 RON, introdusă la plată la data de 6 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

- BE 326 000 60055 emisă la data de 6 iulie 2007, pentru suma de 24.153,43 RON, introdusă la plată la data de 10 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară.

- Bilet la ordin emis la data de 29 iunie 2007 pentru suma de 447.880,72 RON, introdus la plată la data de 2 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA, Sucursala Pitești, bilet la ordin refuzat la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

II. Cu privire la SC F.S. SRL București, sector 2 se reține că în cursul lunii mai 2007, B.F.R., în calitate de administrator al SC N.C.R. SRL a achiziționat, cu produsele: CPL 70/30, cotlet porc, cotlet porc fără os, ficat porc, rinichi porc, slănină porc tare, CPL 80/120, pulpă porc, ceafă porc, pulpă porc 4 D, cotlet porc cu os.

Livrarea produselor este probată cu următoarele facturi fiscale: nr. 40 din 7 mai 2007 pentru suma de 27.012,55 RON; nr. 41 din 8 mai 2007 pentru suma de 28.379,35 RON; nr. 48 din 15 mai 2007 pentru suma de 61.032,07 RON; nr. 50 din 17 mai 2007 pentru suma de 16.643,26 RON; nr. 52 din 18 mai 2007 pentru suma de 9.263,92 RON; nr. 54 din 18 mai 2007 pentru suma de 5.381,23 RON; nr. 56 din 22 mai 2007 pentru suma de 38.499,75 RON; nr. 58 din 23 mai 2007 pentru suma de 19.843,75 RON; nr. 67 din 29 mai 2007 pentru suma de 54.837,22 RON; nr. 61 din 24 mai 2007 pentru suma de 21.121,91 RON; nr. 68 din 29 mai 2007 pentru suma de 33.100,17 RON.

În vederea stingerii obligațiilor B.F.R. a emis următoarele file CEC:

- BK 326 000 43716 emisă la data de 9 iunie 2007, pentru suma de 27.012,55 RON, introdusă la plată la data de 14 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe moi că societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

- BK 326 000 43715 emisă la data de 10 iunie 2007, pentru suma 28.379,35 RON, introdusă la plată la data de 15 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

- BK 326 000 43901 emisă la data de 17 iunie 2007, pentru suma 61.032,07 RON, introdusă la plată la data de 20 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.

- BK 326 000 43904 emisă la data de 19 iunie 2007, pentru suma de 16.643,26 RON, introdusă la plată la data de 22 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.

- BK 326 000 43907 emisă la data de 20 iunie 2007, pentru suma de 9.263,92 RON, introdusă la plată la data de 25 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.

- BK 326 000 43909 emisă la data de 22 iunie 2007, pentru suma de 53.781,23 RON, introdusă la plată la data de 27 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară.

- BK 326 000 43913 emisă la data de 25 iunie 2007, pentru suma de 38.499,75 RON, introdusă la plată la data de 29 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

- BK 326 000 43914 emisă la data de 26 iunie 2007, pentru suma de 19.843,75 RON, introdusă la plată la data de 29 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

- BK 326 000 43916 emisă la data de 27 iunie 2007, pentru suma de 54.837,22 RON, introdusă la plată la data de 3 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

- BE 326 000 60051 emisă la data de 29 iunie 2007, pentru suma de 1.121,91 RON, introdusă la plată la data de 5 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

- BK 326 000 43917 emisă la data de 1 iulie 2007, pentru suma de 33.100,17 RON, introdusă la plată la data de 5 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA - Sucursala Pitești, filă CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție, bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

III. Cu privire la SC D. SRL Râmnicu Vâlcea se reține că în perioada 8 iunie 2007 - 21 iunie 2007, B.F.R., în calitate de administrator al SC N.C.R. SRL, a achiziționat de la SC D. SRL porc tranșat (pulpă, piept în stare refrigerată, carcasă porc opărit rom. în stare refrigerată).

Livrarea produselor este probată cu următoarele facturi: factura seria VL DIA nr. 1026441 din 08 iunie 2007, pentru suma de 3.487,32 RON; factura seria VL DIA nr. 1026971 din 12 iunie 2007, pentru suma de 3.475,85 RON; factura seria VL DIA nr. 1027651 din 16 iunie 2007, pentru suma de 4.666,04 RON; factura seria VL DIA nr. 1029147 din 21 iunie 2007, pentru suma de 4.820,12 RON.

În vederea stingerii obligațiilor financiare, B.F.R. a emis file CEC și bilete la ordin, după cum urmează:

- fila CEC BE 326 000 60064, emisă la data de 18 iunie 2007, pentru suma de 3.487,33 RON - introdusă la data de 20 iunie 2007 la BC S.I.B.R. SA, Sucursala Pitești, refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară;

- bilet la ordin emis la data de 22 iunie 2007 și scadent la data 27 iunie 2007, pentru suma de 3.487,32 RON, refuzat la plată pe motiv societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

- bilet la ordin emis la data de 22 iunie 2007 și scadent la data 30 iunie 2007, pentru suma de 3.475,85 RON, refuzat la plată pe motiv societatea emitentă are lipsă totală disponibil.

- bilet la ordin emis la data de 22 iunie 2007 și scadent la data de 5 iulie 2007, pentru suma de 4.666,04 RON, refuzat la plată pe motiv că societatea are lipsă totală disponibil.

- bilet la ordin emis la data de 22 iunie 2007 și scadent la data de 12 iulie 2007 pentru suma de 4.820,12 RON, refuzat la plată pe motiv că societatea are lipsă totală disponibil.

IV. Cu privire la SC RB P. SRL Arad, se reține că la data de 01 iunie 2007, B.F.R., în calitate de administrator al SC N.C.R. SRL a achiziționat, următoarele produse: carcasă de porc, limbă porc, inimă porc, ficat porc, rinichi porc + vită.

Livrarea produselor este probată cu factura fiscală nr. 1842 din 01 iunie 2007 pentru suma de 22.305,72 RON.

Pentru stingerea obligației, B.F.R. a emis fila CEC BE 32600060056 din data de 26 iunie 2007 pentru suma de 22.305,72 RON, introdusă la plată la data de 03 iulie 2007 la BC S.I.B.R. SA Sucursala Pitești, fila CEC refuzată la plată pe motiv că societatea emitentă are lipsă totală disponibil, client aflat în interdicție bancară, CEC-ul aparține unui set retras din circulație.

Față de considerentele prezentate anterior, tribunalul a reținut că inculpata B.F.R. a acționat cu intenția de a induce în eroare furnizorii, fiind evident că societatea al cărei administrator era, nu avea disponibil în cont anterior emiterii filelor CEC, precum și aptul că societatea era în interdicție bancară de a emite CEC-uri, cunoștea acest fapt, stabilind o modalitate de plată pe care știa că nu o poate onora, intenția sa fiind aceea de a înșela partenerii de afaceri, cu scopul de a obține un folos material injust.

S-a notat că, în drept, fapta inculpatei B.F.R., care în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC "N.C.R." SRL Bradu, nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. 28 din 30 aprilie 2007 în baza căreia s-a aprovizionat de la partea civilă SC F.S. SRL cu produse de carne în valoare totală de 25.560,92 RON din care TVA în sumă de 4.400,48 RON și factura fiscală nr. 5589497 din 19 mai 2007 în baza căreia partea responsabilă civilmente a livrat către SC E. SRL Alba Iulia produse de carne în valoare totală de 37.783,98 RON din care TVA 6.032,73 RON, iar neînregistrarea în evidența contabilă a celor două facturi a determinat, având în vedere indicatorii financiari și decontul TVA depus la 30 iunie 2007 (TVA de recuperat 64.442 RON și pierdere fiscală 59.009 RON) o majorare a TVA de recuperat cu suma de 1.632,25 RON (6.032,73 - 4.400,48 RON), precum și o creștere a pierderii înregistrate de societate cu suma de 8.590,81 RON reprezentând diferența dintre valorile fără TVA a celor două facturi, respectiv 31.751,25 RON - 23.160,44 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiunilor fiscale: (.) b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile, ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;

În speță, infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită în condițiile reglementate de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, respectiv prin omisiunea de a înregistra în evidența contabilă cele două facturi fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fără a se face evidențierea în actele contabile sau alte documente a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

S-a constatat de către Tribunal că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel încât s-a dispus achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Totodată s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit rechizitoriului și raportului de expertiză contabilă, în raport cu pierderile înregistrate nu s-a calculat impozit pe profit și TVA de plată sau alt prejudiciu părții civile Statul Român prin ANAF, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș. S-a reținut că la data de 31 august 2007 când partea responsabilă civilmente a înregistrat pierderi, iar conform Codului fiscal pe anul 2007, societatea nu datorează impozit pe profit și ca urmare s-a considerat că debitul și majorările stabilite de către organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș nu sunt reale.

De asemenea, s-a arătat de prima instanță că, raportul de expertiză reține, comparând prejudiciul stabilit de organele de control financiar în sumă de 147.877 RON cu TVA de recuperat în sumă de 24.267,5 RON, că prejudiciul stabilit de organele fiscale este nereal, firma având de fapt pierderi.

În această situație, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Autoritatea Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și cererile părții civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatei, deoarece prin fapta inculpatei nu s-a creat un prejudiciu părții civile.

S-a notat că, în drept, fapta inculpatei, care în aceeași calitate de administrator a părții responsabile civilmente, a acționat cu intenția de a induce în eroare pe furnizorii părțile vătămate SC D.I.E. SRL, SC F.S. SRL, SC RB P. SRL și SC D. SRL cu ocazia încheierii și executării contractelor comerciale de aprovizionare bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 215 alin. (1) C. pen., inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoasă sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 la 12 ani. Conform alin. (3) din același text de lege, inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile respective, se sancționează cu aceeași pedeapsă.

Dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen. prevăd că emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau a unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage după emitere provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul obținerii unui avantaj material, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului, se sancționează cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

În sensul art. 215 alin. (5) C. pen., înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Conform art. 146 C. pen., prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON adusă unei alte persoane juridice sau fizice.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, în momentul emiterii CEC-urilor nu exista în contul părții responsabile civilmente disponibilul necesar, iar prejudiciul cauzat celor patru părți civile este cel stabilit prin actul de sesizare al instanței, reprezentând de altfel sumele cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile.

S-a mai reținut că a fost achitată părții civile SC D.I.E. SRL București suma de 24.000 RON, sumă care a fost luată în calcul atât de partea civilă cât și de procuror prin actul de sesizare al instanței.

S-a notat astfel că prejudiciul cauzat părților civile este mai mare de 200.000 RON, precum și faptul că nu s-au achitat vreo altă sumă decât cea arătată prin rechizitoriu și reținută de raportul de expertiză contabilă.

Pentru că, din probele administrate în cauză, a rezultat că reprezentanții părților civile nu aveau cunoștință de faptul că partea responsabilă civilmente nu avea disponibilul necesar în conturi sau în bani cash la data înmânării CEC-urilor, s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și obligarea acesteia, în solidar cu partea responsabilă civilmente prin administrator D.I., la plata despăgubirilor civile către cele patru părți vătămate, constituite părți civile.

Împotriva Sentinței penale nr. 72 din 24 februarie 2010 a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș motivat de faptul că este greșită încadrarea juridică dată faptelor, instanța neobservând că fapta pentru care s-a dispus o singură condamnare îmbracă elementele constitutive a două infracțiuni, fiind astfel obligată instanța să pronunțe două soluții: una de condamnare și alta de achitare schimbând încadrarea juridică a faptelor.

Motivele de apel susțin că soluția corectă de achitare a inculpatului este cea prevăzută de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a solicitat reindividualizarea pedepsei dispusă față de inculpată prin hotărârea apelată în sensul majorării pedepsei, în raport de limitele pedepsei prevăzute a art. 76 alin. (2) C. pen., care impun la o astfel de modificare și privitor la modalitatea de executare a pedepsei.

Împotriva hotărârii a declarat apel și inculpata, criticile sale vizând achitarea, întrucât nu a avut intenția de a înșela partea civilă.

În subsidiar, apelanta-inculpată a solicitat reindividualizarea pedepsei dispusă față de acesta prin hotărârea apelată în sensul reducerii sau casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru omisiunea de a schimba încadrarea juridică a faptelor potrivit susținerilor în recurs formulate de procuror.

În apelul declarat, Statul Român a solicitat obligarea inculpatei la despăgubiri constând în debit și în majorările de întârziere față de paguba adusă prin săvârșirea infracțiunii de evaziune.

Examinând apelurile declarate prin prisma criticilor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva Sentinței penale nr. 72 din 24 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș - secție penală, în Dosarul nr. 4700/109/2008.

A casat, în parte, sentința atacată, numai cu privire la latura penală a cauzei.

Rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în condițiile art. 861 C. pen. în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în actul de sesizare, în două infracțiuni, și anume infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), respectiv art. 9 alin. (1) lit. c), ambele din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpata B.F.R. la 6 luni închisoare.

În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata B.F.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 3 ani și 6 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele stabilite de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. A respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpata B.F.R. și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, împotriva aceleiași sentințe.

A obligat-o pe inculpată la 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

A menținut, în rest, dispozițiile sentinței atacate. În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen., a dispus scutirea de la plata amenzii de 500 RON, aplicată avocatului T.I., prin Încheierea din 24 martie 2011.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel a reținut că inculpata B.F.R. a fost cercetată și condamnată, în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea emiterii unor CEC-uri fără acoperire asupra unor persoane juridice (SC D.I.E. SRL, SC F.S. SRL, SC RB P. SRL și SC D. SRL de la care se aprovizionase cu marfă, cauzându-le acestora un prejudiciu de peste 200.000 RON, din care doar o parte a fost recuperată.

Din probele administrate în cauză, rezultă că deși la data emiterii filelor CEC, inculpata nu avea disponibil în bancă, iar acest lucru îl cunoștea, ea a înaintat părților vătămate, constituite părți civile, filele respective completate pentru sumele ce reprezentau contravaloarea produselor achiziționate. Acționând astfel, ea a indus în eroare cu bună știință părțile vătămate asupra bonității sale, iar ulterior situația sa insolvabilă a fost cunoscută de acestea, în mod oficial, ca urmare a refuzării la bancă a filelor CEC emise, cu mențiunea: interdicția bancară" incidentele de plată fiind înregistrate la Centrala Incidentelor Bancare.

În această situație nu s-a putut reține că inculpata a acționat în necunoștință de cauză, deci fără intenția de a prejudicia părțile vătămate, cu atât mai mult cu cât lipsa de disponibil în contul bancar al societății sale a fost urmată la scurt timp de interdicția impusă de bancă și nicidecum de o alimentare a contului pentru plata facturilor la care se angajase evident prin filele CEC emise.

Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța a reținut, în plus, că relația economică dintre SC N.C.R. SRL, patronată de inculpată și SC E. SRL a fost una atipică, neîncadrându-se în limitele unei relații comerciale normale bazate pe principii economice de rentabilitate și profit, fapt ce demonstrează activitățile comerciale lipsite ale inculpatei B.F.R.

Prin urmare, toate produsele livrate de SC N.C.R. SRL către SC E. SRL au fost vândute la prețuri cu 30 - 40% sub prețul la care aceste mărfuri au fost aprovizionate.

Curtea a observat că livrările către această societate nu pot fi determinate de cauze economice obiective, cum încearcă să-și construiască apărarea inculpata, respectiv nu au corespuns din punct de vedere al calității - ceea ce este și mai grav - în condițiile în care, spre exemplu peste 80% din cantitatea de cotlet aprovizionată la un preț mediu de 13 RON/kg a fost vândută către SC E. SRL la prețul de 7,5 RON/kg (pierdere de peste 40%).

Instanța de apel a reținut și că infracțiunea de evaziune fiscală constă în faptul că B.F.R., în calitate de administrator al societății, nu a înregistrat în evidența contabilă factura fiscală nr. 28 din 30 aprilie 2009 în baza căreia s-a aprovizionat de la SC F.S. SRL, cu produse de carne în valoare totală de 27560,92 RON, din care TVA în sumă de 4.400,48 RON. Inculpata recunoaște că factura nu a fost înregistrată, dar susține că vânzarea produselor aprovizionate în baza acesteia a fost înregistrată în contabilitate.

De asemenea, probele au confirmat că SC N.C.R. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă nici factura nr. 5589497 din 19 mai 2007 în baza căreia societatea a livrat către SC E. SRL cotlet porc în valoare totală de 37.783,98 RON din care TVA 6.032,73 RON, așa cum rezultă din nota de constatare încheiată la 29 noiembrie 2007 și expertiza contabilă efectuată în cauză.

Având în vedere că la 30 iunie 2002 (data depunerii ultimului decont de TVA și a indicatorilor financiari), SC N.C.R. SRL a raportat atât TVA de recuperat, în sumă de 64.442 RON, cât și pierderea fiscală de 59.009, conform Legii nr. 571/2003 modificată, neînregistrarea de către societate a celor două facturi fiscale (una de aprovizionare și una de vânzare) a determinat o majorare a TVA de recuperat cu suma de 1.632 RON (6.032,73 - 4.400,48 RON), precum și o creștere a pierderii înregistrate de societate cu suma de 8.590,81 RON (diferența dintre valorile fără TVA ale celor două facturi), partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă cu suma constând în prejudiciul creat, Acest prejudiciu nu este real, reține instanța de apel, întrucât așa cum judicios a motivat prima instanță, în perioada reclamată, firma inculpatei înregistra pierderi și deci nu putea datora impozit pe profit.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor, curtea a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită în condițiile reglementate de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și nu în cele prevăzute art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, respectiv prin omisiunea de a înregistra în evidența contabilă a două facturi fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Cum schimbarea de încadrare juridică a faptelor se impunea față de modalitatea în care au fost descrise și înserate în rechizitoriu, Curtea de Apel a procedat în consecință în cadrul acestei proceduri, sancțiunea unei astfel de omisiuni fiind nulitatea relativă care este supusă confirmării, neimpunându-se soluția de casare cu trimitere spre rejudecare. Dată fiind semnificația deosebită și impactul public pe care săvârșirea unor astfel de infracțiuni le are în societate și având în vedere art. 76 alin. (2) C. pen., care prevăd unele limite de pedepse, s-a constatat că nu se pot valorifica în favoarea inculpatei dispozițiile art. 861 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât una din infracțiunile comise este cea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Totodată, prin faptele sale inculpata a lezat profund autoritatea și credibilitatea relațiilor comerciale existente între societățile comerciale, iar, ca urmare a atitudinii sale profesionale societățile comerciale, suspectate de fapte economice grave, evaziune fiscală și înșelăciune pot funcționa în continuare, aducând prejudicii mari bugetului de stat.

Cinstea, corectitudinea și moralitatea administratorului unei societăți comerciale în exercitarea activităților comerciale, reține Curtea de Apel, sunt condiții sine qua non nu numai pentru prestigiul și autoritatea acestei societăți private, ci și pentru existența, echilibrul și forța societății în sine.

Curtea de Apel a conchis că o pedeapsă cu închisoarea cu executarea în regim de detenție, orientată sub minimul special prevăzut de lege, este suficientă în realizarea scopului pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen. Modalitatea privativă de libertate, apreciază Curtea de Apel, își va putea atinge finalitatea, în baza art. 76 alin. (2) C. pen., prin reinserția socială pozitivă a acesteia, fiind necesar ca funcția educativă a pedepsei proporțional stabilită și, în raport de circumstanțele personale ale inculpatei, reținute de tribunal, să se asigure îndreptarea atitudinii inculpatei față de comiterea de infracțiuni.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă Statul Roman prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și inculpata B.F.R.

În recursul declarat de Ministerul Public, se critică decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. Pedeapsa aplicată inculpatei este considerată netemeinică și nelegală, nelegală sub aspectul aplicării pedepsei complementare alături de pedeapsa rezultantă și netemeinică, raportat reținerea în favoarea inculpatei de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen.

Pedeapsa complementară este prevăzută în cazul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave iar instanța trebuia să aplice pedeapsa complementară pe lângă pedeapsa principală. Sub aspectul temeiniciei, raportat la prejudiciul cauzat și la atitudinea inculpatei, în mod greșit au fost reținute în favoarea acesteia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) C. pen. Instanța de fond și apel nu au motivat menținerea acestor circumstanțe în condițiile în care inculpata nu a recuperat decât o mică parte din prejudiciul cauzat prin faptele sale astfel că pedeapsa aplicată nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care s-a decis condamnarea sa. în consecință s-a cerut casarea în parte a deciziei penale și a sentinței penale pronunțate în cauză și aplicare unei pedepse cu închisoarea fără reținerea circumstanțelor atenuante.

În recursul declarat de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală se critică decizia cu privire la incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., respectiv hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ori acesta nu se înțelege, precum și în ceea ce privește art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. gravă eroare de fapt cu privire la respingerea pretențiilor civile.

În motivul de recurs scris s-a cerut să se constate că motivarea instanței de fond este superficială și că în mod greșit nu au fost acordate despăgubiri.

În ce privește recursul declarat de inculpată, sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Apărătorul recurentei a arătat că a depus o expertiză extrajudiciară prin care a dorit să demonstreze cu raportare la prevederile art. 215 alin. (4) C. pen. că la momentul înmânării filelor CEC doar semnate și ștampilate de inculpată, care a coincis cu momentul primirii mărfurilor de la părțile civile, inculpata avea atât disponibilul necesar acest fapt rezultă din cuprinsul expertizei efectuate la instanța de fond, dar și prin expertiza extrajudiciară s-a dovedit că inculpata avea provizia necesară. Mărfurile luate de la furnizor au fost vândute și inculpata avea de recuperat creanțe mai mari decât debitul avut față de părțile civile.

În recurs se consideră că ar mai trebui dovedită și modalitatea desfășurării operațiunilor comerciale între inculpată și cele patru părți civile constituite în cauză și anterior intrării în incidență bancară cu câteva luni, perioadă în care relațiile comerciale au decurs fără nici un incident, plata făcându-se la două luni de la data primirii mărfurilor, așa după cum conveniseră de comun acord părțile.

În motivele de recurs se afirmă că inculpata recunoaște că a emis cec-urile, le-a semnat și ștampilat însă acestea erau introduse la plată când inculpata anunța părțile civile că există necesarul în cont pentru a fi onorate plățile. S-a apreciat că o expertiză completă ar putea stabili și această modalitate de lucru acceptată de părți.

În acest sens, s-a apreciat de către apărare că o soluție corectă ar fi casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea efectuării unei expertize contabile complete sub toate aspectele arătate anterior.

În cazul în care se apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a solicitat admiterea recursului potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 18, 17, 14 C. proc. pen.

S-a arătat că în ce privește infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) din C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective, neexistând probe că după intrarea în incidență bancară inculpata a mai desfășurat operațiuni economice.

După trei luni de zile de la începerea activității comerciale, perioadă în care derulase operațiuni normale în valoare de peste 10 miliarde ROL, au început primele probleme financiare ale inculpatei determinate de faptul că și aceasta avea de recuperat, la rândul ei, sume de bani. Pentru că se întârziase cu o plată una din părțile civile a introdus un CEC în alb la bancă.

În recurs s-a mai arătat că cec-urile pentru care se reține în mod nereal că au fost emise și semnate de inculpată fără a avea disponibilul în bancă, au fost emise de inculpată și înmânate părților civile în urmă cu două luni și nu au fost datate. După data de 14 iunie 2007, beneficiarii acestor file CEC, părțile civile, le-au datat și le-au introdus la plată. Acest amănunt este esențial întrucât regulamentul bancar obligă pe cei intrați în incidență bancară, ca la o zi două după ivirea acestei situații, să depună în bancă carnetele de CEC.

Din acest punct de vedere se apreciază că acele cec-uri ar fi fost falsificate, dar nu de către inculpată.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. s-a arătat în motivele de recurs, făcându-se referire la o decizie a Înaltei Curți, că în măsura în care beneficiarii CEC-urilor cad la înțelegere cu emitenții, cunoscând că acele cec-uri nu sunt instrumente de plată pentru ziua înmânării lor, ci pentru o dată ulterioară fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ci infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 53/1934.

Apărătorul inculpatei a precizat că atât expertiza efectuată la instanța de fond cât și cea extrajudiciară stabilesc, prin situațiile prezentate, momentul primirii mărfurilor și emiterii cec-urilor în alb și momentul efectuării plății. De aceea a solicitat și stabilirea aspectului legat de modalitatea de derulare a operațiunilor economice în perioada anterioară incidenței bancare. Nu se poate vorbi despre emiterea de CEC-uri fără acoperire întrucât ele fuseseră emise cu două luni înainte de introducerea lor la plată. Aceste cec-uri au fost datate de beneficiari și nu de inculpată.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală s-a arătat că din probele existente rezultă lipsa de intenție a inculpatei de a urmări înregistrarea celor două facturi.

În perioada ce face obiectul cercetării, se precizează în motivele de recurs, cifra de afaceri depășea suma de 20 miliarde ROL. S-au primit sute de facturi și s-au emis multe facturi. Din aceste sute de înscrisuri contabile de evidență primară, două se reține că nu ar fi fost înregistrate. Este vorba despre o factură de primire marfă și una de vânzare marfă, dar care au valori aproximativ egale, diferența fiind de 10.000 ROL.

În recursul inculpatei se afirmă că aceste sume - așa cum se arată și prin expertiza efectuată la fond, nu afectau impozitul pe profit, iar TVA-ul, pentru o astfel de neînregistrare eronată și nu cu intenție, era mic în comparație cu sumele, mult mai mari, pe care inculpata trebuia să le primească de la finanțe. Astfel că și pentru infracțiunea de evaziune fiscală s-a solicitat achitarea inculpatei.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat să se țină cont de poziția sinceră a inculpatei și de faptul că recunoașterea faptelor nu înseamnă neapărat recunoașterea vinovăției sau că aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. trebuie să ducă la soluționarea cauzei cu o condamnare.

Inculpata nu are antecedente penale, are un copil minor cu un handicap din naștere și care necesită operație urgentă, fiind programat în acest sens la data de 31 ianuarie 2012 la Spitalul Grigore Alexandrescu și trebuie să aibă însoțitor. Și soțul este grav bolnav. Toate aceste greutăți însoțite și de pierderea casei, au făcut ca inculpata să aibă afecțiuni psihice ducând la internarea acesteia într-o instituție de specialitate.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, menținerea circumstanțelor atenuate astfel ca modalitatea de executare a pedepsei închisorii de 3 ani să fie posibilă în modalitatea prevăzută de art. 861 C. pen.

Conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., analizând recursurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și B.F.R. împotriva Deciziei penale nr. 54 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, Înalta Curte găsește fondate criticile pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 și 172 C. proc. pen.

Criticile care au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 12, 17, 18 C. proc. pen., sunt nefondate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., comiterea unei grave erori de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare procesului, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond, și nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente și utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.).

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curtea constată că în cauză nu rezultă o gravă eroare de fapt. Cazul de casare a fost invocat atât de inculpată, cu privire la greșita sa condamnare pentru unele dintre infracțiuni, de evaziune fiscală și de înșelăciune, cât și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a invocat greșita achitare pentru una dintre infracțiunile de evaziune fiscală, respectiv modul de soluționare a laturii civile.

Recurenta inculpată invocă în realitate, în cadrul acestui caz de casare lipsa de rol activ a instanțelor, care nu au admis o nouă expertiză în cauză, critică ce se analizează conform art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Referitor la expertizele efectuate în cauză, cea dispusă în cadrul procesului și cea extrajudiciară, se afirmă că probează pe de o parte o existența disponibilului de bani la momentul emiterii facturilor către furnizori, iar pe de altă parte faptul că CEC-urile nu au fost datate de către inculpată, astfel încât nu poate exista intenția acesteia de inducere în eroare a celor patru furnizori.

Instanța de recurs constată instanța de fond și cea de apel au dat o interpretare obiectivă probatorului cauzei și au stabilit o stare de fapt corectă. Vinovăția inculpatei rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv facturile de achiziționare de bunuri după data de instituire a interdicției bancare și emiterea de CEC-uri în consecință, inclusiv CEC-uri din seturi retrase din circulație. Data de achiziționare a bunurilor, la 16 iunie 2007 și la 21 iunie 2007, acte materiale în dauna SC D. SRL, după emiterea primei somații, la 14 iunie 2007, privind interdicția bancară și emiterea cecurilor subsecvente după data somației, deși inculpata, ca administrator de firmă cunoștea semnificația somației, probează cunoașterea de către inculpată a imposibilității de plată prin intermediul filelor CEC emise, respectiv anticiparea producerii unui prejudiciu în dauna furnizorului de servicii și acceptarea acestor consecințe. Apărarea inculpatei în sensul că instanțele nu au luat în considerare faptul că putea să facă acele plăți, bazată pe existența disponibilului bancar și pe modul în care se desfășurau relațiile comerciale dintre recurentă și furnizorii săi, a fost în mod corect înlăturată pe baza probelor de la dosar.

Nu a existat o gravă eroare de fapt, având în vedere că în mod corect instanțele au constatat înlăturată prezumția de bună-credință în desfășurarea relațiilor comerciale dat fiind faptul că în două cazuri, așa cum arată factura din 16 iunie 2007 și factura din 21 iunie 2007, bunurile au fost achiziționate după 14 iunie 2006, data interdicției bancare, fiind emise file CEC în baza cărora nu se putea face o plată. Instanța a coroborat conduita inculpatei cu privire la aceste două acte materiale cu faptul că aceasta cunoștea, conform propriei declarații, dificultățile financiare prin care trecea firma și care făcea, așa cum s-a întâmplat, să nu poată fi plătit prețul produselor achiziționate.

Prezentarea ca adevărat a faptului că se putea plăti prețul produselor cumpărate de la cele patru societăți comerciale, fără ca firma inculpatei să aibă disponibil bancar și emiterea de cecuri cunoscând că nu există, la data emiterii lor, bani în conturile societății proprii, fără a proba modalitatea în care urma să plătească sumele de bani datorate ca preț au fost corect interpretate de instanța de fond și cea de apel ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. În șase cazuri au fost emise CEC-uri din seturi retrase din circulație, filele CEC din 25 iunie 2007, 26 iunie 2007, 27 iunie 2007, 29 iunie 2007, 4 iulie 2007, 26 iunie 2007.

Deși inculpata s-a apărat arătând că cecurile au fost introduse de firmele părți civile la plată fără a avea acordul său, apărarea nu a produs probe în sprijinul afirmației anterioare, de exemplu file cec având serii succesive cu cele care formează acuzarea și care au fost emise în perioada de timp în care inculpata pretinde că le-a emis anterior interdicției bancare. Plângerile formulate de părțile civile, furnizorii firmei la care inculpata era administrator au confirmat acuzația formulată de Parchet infirmând apărarea inculpatei.

Data de emitere a filelor cec a fost contestată de către inculpată, care a precizat că nu îi aparține, invocând de asemenea grava eroare de fapt. Înalta Curte constată că nici cu privire la această apărare nu s-a indicat nicio probă în sprijinul afirmațiilor recurentei (de exemplu, o expertiză a scrisului care să arate că aparține unei alte persoane, sau indicarea firmelor pentru care s-au emis filele CEC anterioare și posterioare celor care fac obiectul acuzației), astfel încât să se dovedească perioada, anterioară interdicției bancare, în care se afirmă că au fost emise cecurile respective sau faptul că inculpata nu a cunoscut data depunerii în bancă.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, instanța de recurs constată că, emiterea unor cecuri fără acoperire a fost dovedită în cauză prin aceea că inculpata a cunoscut la data semnării cecurilor respective lipsa disponibilului în bancă pentru acoperirea întregii sume. Apărarea inculpatei în sensul că nu este real că ar fi emis cecurile fără a avea disponibil în bancă a fost înlăturată corect, având în vedere faptul că toate cele patru firme prin reprezentanții lor au indicat că au dorit acoperirea sumelor pe care le aveau de primit conform înțelegerii avute cu inculpata precum și de faptul că o parte a produselor au fost achiziționate după 14 iunie 2007, data interdicției bancare, fiind emise CEC-uri și pentru plata acestora, ca în precedent. De altfel, chiar în motivele de recurs se afirmă de către apărare că cecurile aveau un conținut nereal. Inculpata însăși a arătat faptul că ea cunoștea la momentul emiterii CEC-urilor dificultățile financiare, anticipând astfel posibilitatea ca sumele datorate să nu fie plătite. De asemenea, în mod corect a fost înlăturată apărarea inculpatei ținând de faptul că între părți, respectiv între societățile comerciale, erau relații de încredere reciprocă generate de raporturile contractuale anterioare. Astfel, în declarația dată la 7 septembrie 2010 în fața Curții de Apel Pitești, inculpata B.F.R. a arătat că își menține toate declarațiile date până în prezent și că nu a achitat nicio sumă de bani către D., deoarece nu a avut încredere în partea civilă SC D.I. că îi va elibera chitanțe, având în vedere sumele pe care aceasta i le datora.

La data emiterii filelor CEC inculpata se afla în interdicție bancară de a emite CEC-uri, astfel încât în mod corect instanța de fond și cea de apel au stabilit existența vinovăției sub forma intenției.

Interdicția de a emite cecuri a fost comunicată inculpatei de către băncile la care aceasta își avea contul. La dosarul de urmărire penală au fost depuse somațiile nr. 1 din 14 iunie 2007, nr. 2 din 14 iunie 2007, nr. 3 din 14 iunie 2007, nr. 4 din 15 iunie 2007 și nr. 5 din 18 iunie 2007, nr. 6 din 19 iunie 2007, nr. 12 din 25 iunie 2007, nr. 13 din 27 iunie 2007, nr. 14 din 29 iunie 2007, nr. 15 din 29 iunie 2007, nr. 16 din 29 iunie 2007, nr. 17 din 29 iunie 2007, nr. 18 din 3 iulie 2007, nr. 19 din 3 iulie 2007, nr. 23 din 6 iulie 2007, nr. 24 din 6 iulie 2007, nr. 25 din 6 iulie 2007, nr. 27 din 10 iulie 2007, nr. 28 din 12 iulie 2007, nr. 30 din 13 iulie 2007, nr. 31 din 17 iulie 2007, nr. 32 din 17 iulie 2007, nr. 33 din 17 iulie 2007, nr. 34 din 17 iulie 2007, nr. 35 din 17 iulie 2007. Somațiile au fost comunicate firmei al cărei administrator era inculpata, astfel încât, având în vedere perioada lungă de timp în care acestea au fost emise 14 iunie 2007 - 17 iulie 2007 instanța de recurs constată că interpretarea dată de instanța de fond și cea de apel cu privire la probe este corectă. În mod just s-a considerat că probele conduc la concluzia existenței vinovăției inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune având în vedere modul defectuos în care s-au întocmit atât documentele contabile (constatat de către Garda Financiară), cât și modul defectuos în care s-au emis CEC-urile în cauză, și care au condus la producerea de prejudicii în patrimoniul firmelor cu care inculpata a avut relații comerciale.

Înalta Curte constată că probele au fost administrate corect și au condus la stabilirea unei situații de fapt conformă cu adevărul și în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prin condamnarea pentru o faptă și achitarea pentru cealaltă. Astfel, actele dosarului au indicat faptul că inculpata nu a înregistrat în contabilitate factură fiscală nr. 28 din 30 aprilie 2007 în baza căreia s-a aprovizionat de la SC F.S. SRL, factură fiscală nr. 5589497 din 19 mai 2007. În mod corect s-a constatat de către instanța de fond și cea de apel existența infracțiunii de evaziune fiscală, prin omisiunea de a înregistra în evidența contabilă cele două facturi. Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond și cea de apel au constatat că în cauză nu există evidențierea în acte contabile sau în alte documente legale a unor operațiuni fictive. în ceea ce privește grava eroare de fapt invocată de Ministerul Finanțelor la soluționarea laturii civile, instanța de recurs constată din motivele scrise de recurs că este vorba despre cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care va fi examinat ulterior.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., acesta vizează situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre pentru altă infracțiune decât cea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata.

Cazul de casare nu are legătură cu modul în care a fost dezvoltată critica de către apărare. Instanța de recurs apreciază că în cauză recurenta a invocat în realitate cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., deoarece a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 53/1934, astfel încât urmează să examineze hotărârea în baza acestui caz de casare.

Curtea apreciază că s-a dat o corectă încadrare juridică faptelor de care inculpata este acuzată.

CEC-ul este un instrument de plată, nu și un instrument de credit. La momentul emiterii sale, pentru a asigura o plată în mod valabil, trebuie să existe disponibil în cont. Conform declarațiilor inculpatei, cunoștea faptul că nu avea banii necesari în cont, astfel încât emiterea unui instrument de plată fără ca toate sumele datorate să poată fi plătite întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, astfel cum au stabilit instanțele de fond și apel. Nu a putut fi dovedită certitudinea intrării în cont a unor sume de bani care să facă posibilă plata banilor datorați, nici în prezent, la cinci ani de la data faptelor, inculpata neplătind integral sumele datorate părților civile. De asemenea, instanța de recurs constată că inculpata a utilizat și bilete la ordin, un instrument de plată și de credit, astfel încât nu se poate afirma că în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale nu a cunoscut diferența de consecințe juridice dintre cec și biletul la ordin.

Situația de fapt pe care își întemeiază inculpata cazul de casare, existența unor înțelegeri cu furnizorii privind introducerea cecurilor în bancă doar la momentul la care recurenta va avea disponibil în cont nu a fost probată, părțile civile arătând o situație contrară prin plângerile declarate în cauză, iar inculpata subliniind în declarația dată în fața instanței de fond lipsa de încredere față de una dintre părțile civile SC D. SRL.

Nu se poate dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 53/1934 întrucât, așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate, acestea nu au știut că inculpata nu avea disponibil în cont la momentul emiterii filelor CEC. Împrejurarea a fost cunoscută doar când filele CEC au fost refuzate la plată. Față de susținerea apărării că la momentul emiterii filelor CEC inculpata urma să-și alimenteze contul, instanța constată că dispozițiile art. 215 alin. (4) din C. pen. încriminează tocmai emiterea filelor CEC fără a avea disponibilul în cont la acel moment. Cecul este un instrument de plata astfel că este necesar să existe deja disponibilul în cont la data emiterii lui. Ulterior, inculpata a fost pusă în interdicție bancară, iar creditele pe care le avea de recuperat de la alte societăți comerciale nu au fost folosite pentru alimentarea conturilor, astfel că părțile civile nu au putut să-și mai recupereze prejudiciul, nici în prezent.

În raport de valoarea prejudiciului, în mod corect s-a stabilit că acesta se încadrează în noțiunea de consecințe deosebit de grave. A fost avut în vedere cuantumul prejudiciului în data consumării infracțiunii.

În mod corect s-a constatat că omisiunea înregistrării în contabilitate a două facturi fiscale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., invocat de Ministerul Finanțelor Publice, respective hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii ori acesta nu se înțelege, Înalta Curte constantă că acesta este nefondat.

În motivul de recurs scris s-a cerut să se constate de către instanța de recurs că motivarea instanței de fond este superficială.

Înalta Curte constată că atât motivarea instanței de fond cât și cea a instanței de recurs sunt în conformitate cu dispozițiile legale, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Caracterul netemeinic al soluționării laturii civile urmează să fie evaluat în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. pe conform partea civilă nu l-a invocat în drept dar pe care l-a descris în motivele scrise de recurs.

De altfel, critica formulată de partea civilă în baza art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. are în vedere faptul că instanța se bazează în mod preferențial în stabilirea concluziilor doar pe unele dintre probe, ceea ce nu se încadrează în cazul de casare invocat în motivele scrise de recurs. Modul de administrare a probelor a fost corect realizat de către instanțele de fond și cele de apel, partea civilă având posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză.

Ambele instanțe au dat aceeași soluție cu privire la vinovăția inculpatei, respectiv latura civilă și au apreciat la fel probele administrate.

Contrar celor afirmate în motivele de recurs, sentința și decizia recurate nu sunt discreționare. Dimpotrivă acestea sunt întemeiate pe motivări raționale, iar soluția de achitare pentru una dintre infracțiunile de evaziune fiscală este conformă cu legea.

Hotărârile ambelor instanțe cuprind în considerente descrierea faptelor reținute în sarcina inculpatei, gradul de vinovăție analiza probelor care au servit la soluționarea laturii civile și a celei penale precum și analiza susținerilor apărării (în cazul instanței de fond), respectiv temeiurile de fapt și de drept care au condus la respingerea apelului (decizia din apel).

De altfel, recurenta parte civilă, deși afirmă că hotărârile sunt nemotivate face ample referiri în motivele de recurs la susținerile din considerentele instanțelor care au condus la respingerea pretențiilor sale.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau cu privire la cereri esențiale pentru recurentă de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, invocat oral de către apărare, cazul de casare este nefondat.

Instanța de recurs observă că pentru a fi incident acest caz de casare trebuie să existe o omisiune cu privire la examinarea unor probe administrate sau cu privire la cereri formulate de părți. Pentru a fi incident cazul de casare mai trebuie ca omisiunea instanței de a se pronunța să se refere la o cerere esențială, care i-ar fi apărat interesele legitime în soluționare a cauzei.

Recurenta a fost nemulțumită de respingerea unei probe. Respingerea mijlocului de probă a avut în vedere faptul că la dosar fusese deja depusă o expertiză ale cărei obiective reflectau solicitările apărării. Nemulțumirea apărării cu privire la concluziile unei expertize anterioare nu se încadrează în critica formulată în baza cazului de casare invocat anterior.

Curtea constată că probele au fost administrate în condiții de contradictorialitate, în ședință publică, iar instanțele au motivat admiterea sau respingerea probelor. Nu există o discrepanță între probele apărării și acuzării, astfel încât cazul de casare este nefondat.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză, deși au fost pronunțate hotărâri de condamnare pentru fiecare dintre infracțiunile de evaziune fiscală și înșelăciune, nu a fost aplicată o pedeapsă complementară alăturat pedepsei principale pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instanța stabilind o pedeapsă rezultantă care a inclus și pedeapsa complementară. Conform art. 35 C. pen., pedeapsa complementară se aplică alături de pedeapsa închisorii rezultantă doar dacă pentru una dintre infracțiunile concurente s-a stabilit și o pedeapsă complementară. Înalta Curte găsește critica formulată de către Ministerul Public ca fiind fondată.

Față de cuantumul pedepsei închisorii stabilită de către instanța de fond pentru infracțiunea de înșelăciune, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că atât folosirea calității de administrator în săvârșirea faptei, cât și modalitatea în care a aceasta a acționat, atrag nedemnitatea dreptului de a fi aleasă în autorități publice sau funcții elective publice, dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și a dreptului de a mai fi administrator în societăți comerciale.

În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile invocat de către partea civilă ANAF, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că urmare a Notei nr. 5453/AG din 20 noiembrie 2007 a Gărzii Financiare Secția Argeș, a fost efectuată inspecția fiscală parțială privind impozitul pe profit și TVA întocmindu-se Raportul de inspecție fiscală nr. 6/35/58934 din 28 februarie 2008 și Decizia de impunere nr. 139 din 28 februarie 2008, acte necontestate în contenciosul administrativ.

Omisiunea înregistrării celor două facturi, pentru care instanța de fond a condamnat-o pe inculpată, a determinat, având în vedere indicatorii financiari și decontul TVA un prejudiciu Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș. Chiar dacă expertiza contabilă a arătat că societatea gestionată de inculpată a înregistrat pierderi, acestea nu sunt de natură să conducă la respingerea acțiunii civile având în vedere că omisiunea înregistrării facturilor a determinat o creștere a TVA-ului de recuperat. Pierderile pe care societatea le-a înregistrat sunt artificial create de către inculpată printr-o majorarea nelegală a TVA-ului de recuperat prin neînregistrarea facturilor.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază critica formulată de către inculpată ca fiind fondată, iar criticile formulate de Ministerul Public neîntemeiate.

Astfel, în motivele de casare inculpata a solicitat menținerea modalității de individualizare a executării pedepsei prin suspendare sub supraveghere.

Ministerul Public a cerut în motivele scrise de recurs înlăturarea circumstanțelor atenuante.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză conduita inculpatei, atât înainte cât și după săvârșirea faptelor, a fost conformă cu legea.

Reținerea circumstanțelor atenuante a decurs din achitarea parțială a prejudiciului, recunoașterea faptelor la urmărire penală, precum și din faptul că anterior datei faptelor de care este acuzată, aceasta a respectat normele legale. în mod corect instanța de fond a apreciat că, față de perioada de timp în care au fost comise faptele, din acoperirea parțială a prejudiciului și din faptul că inculpata are un copil care suferă de un handicap și care îi este încredințat acesteia prin Hotărârea de divorț nr. 3829 din 27 mai 1996, inculpata fiind și în prezent însoțitorul celui în cauză, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executare prin privarea de libertate. Critica instanței de apel în sensul că pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave legea nu permite suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este nefondată, deoarece nu există niciun impediment legal pentru a fi dispus acest mod de individualizare a executării pedepsei, dacă circumstanțele cauzei permit ca instanța să aprecieze că scopul educativ al pedepsie poate fi atins fără executare prin privare de libertate.

Găsind fondate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 cu privire la pedepsele complementare și modul de soluționare a laturii civile prin sentință și decizie, precum și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și inculpata B.F.R. împotriva Deciziei 54 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești.

Va casa Decizia penală 54 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, și, în parte, sentința penală nr. 72 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Argeș și, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în actul de sesizare, în două infracțiuni, și anume infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), respectiv art. 9 alin. (1) lit. c), ambele din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpata B.F.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu va condamna pe inculpata B.F.R. la 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. va condamna pe aceeași inculpată la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., va contopi pedepsele și va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. va suspenda executarea sub supraveghere a pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen., va impune inculpatei ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Va atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. va obliga inculpata B.F.R. la plata sumei de 323.006 RON către partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu majorările de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea sumei datorate.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și inculpata B.F.R. împotriva Deciziei 54 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești.

Casează Decizia penală 54 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, și, în parte, Sentința penală nr. 72 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Argeș și, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor dintr-o singură infracțiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în actul de sesizare, în două infracțiuni, și anume infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), respectiv art. 9 alin. (1) lit. c), ambele din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata B.F.R. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. condamnă pe inculpata B.F.R. la 6 luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și b C. pen. condamnă pe aceeași inculpată la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., contopește pedepsele și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 71 C. pen. interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 861 C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în conformitate cu art. 862 C. pen.

În temeiul art. 863 C. pen. impune inculpatei ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu,

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. obligă inculpata B.F.R. la plata sumei de 323.006 RON către partea civilă ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, cu majorările de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea sumei datorate.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM