Police officer’s complicity in drug trafficking via warning traffickers of raids; classification of recidivism and application of transitional sentence reductions.

Asupra cauzei penale de față:

Prin Sentința penală nr. 322/F din 4 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală s-au dispus următoarele:

1. S-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului F.F. din infracțiunea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.F. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 11 februarie 2010 la zi.

2. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.M. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat restul de pedeapsă de 550 de zile rămas neexecutat conform Deciziei penale nr. 219 din data de 05 februarie 2008 a Tribunalului Giurgiu care a fost contopit cu pedeapsa susmenționată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menținută stare de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2010 la zi.

3. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.P. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2010 la zi.

4. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2010 la zi.

5. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 lit. a) C. pen. și art. 33 C. pen. a fost condamnat inculpatul G.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele susmenționate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 350 C. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa stabilită durata reținerii și arestării preventive de la 24 martie 2010 la zi.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

6. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata B.A.M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe timpul executării pedepsei.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei.

Totodată, s-a constat că inculpata a fost cercetată în stare de libertate.

Prin aceiași hotărâre s-a dispus restituirea către inculpatul F.F. a bunurilor care nu au făcut obiectul infracțiunii și care au fost indisponibilizate de organele de cercetare penală respectiv autoturismul cu cheile aferente.

În considerentele hotărârii s-au reținut, în esență, următoarele: Inculpatul F.F. era lucrător de poliție judiciară cu grad de comisar în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4 din 01 iulie 2007, anterior fiind lucrător de poliție judiciară la Direcția Generală de Politie a Municipiului București, Poliția Sector 5 - Structura antidrog începând cu data de 15 iunie 2004.

În perioada septembrie - octombrie 2009, în contextul realizării mai multor cumpărări supravegheate de droguri, au avut loc anumite incidente similare celui din data de 04 noiembrie 2009 când, deplasându-se la adresa din București pentru a procura în mod autorizat heroină de la numiții C.M. zis "O." și G.E. zisă "C.", colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod a fost anunțat că nu i se vor vinde droguri întrucât urmează să aibă loc o razie a poliției la adresa respectivă.

În continuarea cercetărilor, la data de 24 noiembrie 2009, s-a procedat la efectuarea mai multor percheziții domiciliare, inclusiv la adresa din București, ocazie cu care s-a constatat că numiții C.M. zis "O.", G.F. zis "T." și P.M. zis "M." sau "Mș" nu au fost găsiți la domiciliu.

Ulterior, prin Rechizitoriul nr. 125/D/P/2009 din data de 21 decembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B.M.V. zis "M." (minor), T.T., S.M., A.V. zis "J.", A.J. zis "Ț.", P.V., P.M. zis "V.", I.I., G.M.A. zisă "S.", A.V. zisă "L.", B.O. zisă "G.", P.M. zis "C.", S.L. zisă "C.", C.I. și V.G. zisă "J." sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpații C.M. zis "O.", G.F. zis "T.", P.M. zis "M." sau "Mș.", G.P. zis "P." și alte persoane, cercetate tot sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, formându-se astfel Dosarul nr. 292/D/P/2009 al aceleiași unități de parchet.

În același timp, în cadrul Dosarului nr. 1884/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-au efectuat cercetări cu privire la o rețea de traficanți de droguri printre care figurau numiții Gh.C. zis "D.S." și martorul C.G.S. zis "S.C.".

Din investigațiile efectuate în dosarul sus-menționat a rezultat că rețeaua de traficanți de droguri coordonată Gh.C. zis "D.S." și martorul C.G.S. zis "S.C." era protejată de inculpatul F.F. - comisar în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4.

În acest sens, s-a constatat că, la datele de 04 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, inculpatul F.F. i-a avertizat pe martorii C.G.S. zis "S.C." și Gh.C. zis "D.S." că la adresa din București, urmau a se efectua flagrante, contribuind astfel la sustragerea unor membri ai rețelei coordonate de cei doi martori de la prinderea în flagrant și tragerea la răspundere penală.

În legătură cu modul în care inculpatul F.F. a conceput strategia de informare a traficanților de droguri cu privire la faptul că sunt vizați de o anchetă a parchetului și poliției s-au reținut următoarele:

Profitând de deficiențele sistemului referitoare la protecția secretului de serviciu, inculpatul a primit în prealabil de la Gh.C. zis "D.S.", precum și de la martorii S.M. zis "M.M." și C.G.S. zis "S.C.", o listă cu persoanele care se ocupau cu traficul ilicit de droguri de mare risc (heroină) în zona străzii V. sector 2, București, aflate protecția martorilor sus amintiți.

Această listă a fost prezentată de inculpat conducerii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog, Biroul Sectorului 4 și procurorului competent din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care coordona și superviza acea structură de poliție, la sfârșitul lunii octombrie 2009, sub pretextul inițierii unor investigații.

Potrivit experienței profesionale, cunoscând faptul că nu poate investiga un grup infracțional dacă acesta face obiectul unor investigații efectuate de altă structură de poliție specializată în combaterea traficului ilicit de droguri, inculpatul F.F. a aflat chiar în scurt timp de la momentul prezentării listei susmenționate că persoanele indicate în respectivul document fac obiectul unor investigații penale, urmând a fi efectuate percheziții domiciliare și descinderi la imobilele în care locuiesc.

În acest fel, inculpatul a obținut informații cu privire la situația care prezenta interes pentru persoanele sus-menționate care se ocupau cu traficul ilicit de droguri.

Ulterior, datorită deficiențelor privind protecția secretului de serviciu, inculpatul a avansat în verificările sale, aflând inclusiv data la care urmau să se realizeze percheziții domiciliare la adresa din strada V. sector 2 București.

Aceasta, în condițiile în care la descinderile programate erau desemnați să participe lucrători de poliție judiciară din cadrul întregii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog, inclusiv din cadrul Biroului Sectorului 4 în cadrul căruia își desfășura activitatea și inculpatul.

Aceste aspecte au fost confirmate prin Adresa nr. 1257877 din 24 martie 2010 a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog, Biroul Sectorului 4.

Prin Ordonanța nr. 153/D/P/2010 a Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus declinarea cauzei față de inculpatul F.F., având în vedere că în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al aceleiași unități de parchet apăruseră indicii temeinice în sensul că lucrătorul de poliție susmenționat ar fi sprijinit și favorizat o grupare de traficanți de droguri coordonată de un cunoscut lider al lumii interlope, respectiv C.G. zis "D.S.", contribuind la sustragerea unor membri ai rețelei coordonate de acesta de la prinderea în flagrant și tragerea la răspundere penală.

Ulterior, prin Ordonanța nr. 292/D/P/2009 din 25 ianuarie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 153/D/P/2010 la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în ceea ce privește faptele săvârșite de inculpatul F.F.

Totodată, prin Rezoluția nr. 11l/D/P/2010 din 09 februarie 2010 a aceleiași unități de parchet s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea materialului probator privind persoana de sex feminin cunoscută sub apelativul "C." în vederea conexării la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În cadrul cercetărilor efectuate în acest ultim dosar persoana susmenționată a fost, identificată ca fiind G.E. zisă "C.".

Prin Rezoluția nr. 60 din 09 februarie 2010, ora 09:00, emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea infractorului și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 248 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 292/D/P/2009 din 10 februarie 2010 s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței materiale de soluționare a materialului probator din Dosarul nr. 292/D/P/2009, în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, sub aspectul săvârșirii de către inculpatul F.F. și alte persoane a infracțiunilor de luare de mită, dare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 254 C. pen., art. 255 C. pen. și art. 248 C. pen.

La data de 11 februarie 2010, prin Ordonanța nr. 292/D/P/2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul F.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ulterior, prin ordonanța nr. 60 din 26 februarie 2010 emisă în același dosar s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului F.F. din infracțiunea de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de complicitate la traficul ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și începerea urmăririi penale pentru această ultimă infracțiune.

Audiat atât în fața procurorului, cât și a instanței, inculpatul F.F. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, invocând faptul că activitățile pe care le-a desfășurat se raportau exclusiv exercitării atribuțiilor de serviciu.

Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, atât martorii S.M. zis "M.M." și C.G.S. zis "S.C.", în cadrul procedurilor de confruntare cu inculpatul care au avut loc la 24 februarie 2010 și, respectiv, 03 martie 2010, precum și martorii S.M. zis "M.M.", G.M.A. zisă "S.", V.G. zisă "J." și inculpații P.M. zis "M." sau "Mș.", G.P. zis "P.", C.M. zis "O." și G.F. zis "T." confirmând ajutorul acordat de inculpatul F.F. în vederea desfășurării de către aceștia, în mod nestingherit, a activității de trafic ilicit de droguri, cu referire concretă la modul în care i-a anunțat cu privire la perchezițiile domiciliare ce urmau să aibă loc la data de 24 noiembrie 2009 la adresa din București, str. V. sector 2.

În ceea ce îi privește pe inculpații G.P. și B.A.M. s-a reținut că, urmare emiterii și exploatării autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor audio-video în mediul ambiental, în Dosarul nr. 125/D/P/2009, din care ulterior s-a disjuns Dosarul nr. 292/D/P/2009, s-au efectuat mai multe cumpărări autorizate de droguri de la membri rețelei de narcotraficanți, împrejurare în care, la data de 21 octombrie 2009, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod a procurat în mod autorizat de la inculpata B.A.M. și de la concubinul acesteia, inculpatul G.P. zis "P." cantitatea de 0,16 grame heroină și morfină, droguri de mare risc în amestec cu paracetamol și cofeină, în schimbul sumei de 110 RON, la data de 27 octombrie 2009, același colaborator procurând în mod autorizat de la inculpatul G.P. cantitatea de 0,06 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu paracetamol și cofeină, în schimbul sumei de 60 RON.

Astfel, la data de 21 octombrie 2009, în jurul orelor 14:00 colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod, în apropiere de zona Pieții Obor, comunicându-i că inculpatul G.P. e dispus să-i vândă heroină, la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului în urma căruia investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod a constatat că acesta nu deține substanțe interzise de lege la deținere, colaboratorului i-a fost pusă la dispoziție suma de 110 RON.

Având asupra sa banii susmenționați, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada D., în fața casei unde locuiește inculpatul G.P., loc unde s-a găsit pe acesta și pe concubina sa, inculpata B.A.M. zisă "A.".

Împreună cu cei doi inculpați, colaboratorul a plecat la imobilul folosit de aceștia fără forme legale din București, str. V. sector 2 unde inculpatul G.P. i-a comunicat că nu mai are heroină la doză, dar că îi poate procura de la altă persoană o doză de heroină cu prețul de 90 RON, cu condiția să primească un comision de 30 RON.

Fiind de acord cu oferta primită, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu cei doi inculpați la intersecția străzii I. cu strada D.R. unde inculpata B.A.M. a primit banii de la colaborator după care i-a predat imediat inculpatului G.P. În momentul în care cei trei au ajuns în fața imobilului de la nr. 83A din strada I., inculpatul G.P. le-a zis colaboratorului acoperit "A.D." și inculpatei B.A.M. să aștepte în fața casei, iar după 2 - 3 minute a ieșit afară din imobil și i-a dat dispoziție inculpatei să schimbe banii.

Având asupra sa banii schimbați, inculpatul G.P. a reintrat în curtea imobilului din str. I. nr. 83A, după câteva minute ieșind și înmânându-i colaboratorului o punguță conținând heroină.

Colaboratorul acoperit "A.D." a predat respectiva punguță investigatorului sub acoperire "H.C.", în urma controlului corporal constatându-se că nu mai avea asupra sa nicio altă substanță interzisă de lege.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524539 din 26 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,16 grame cumpărată de la inculpații G.P. și B.A.M. conținea heroină (diacetilmorfmă) în amestec cu morfină, paracetamol și cafeina.

La data de 27 octombrie 2009, în jurul orelor 14:30 colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C. în apropiere zonei Pieții Obor, comunicându-i că G.P. e dispus să-i vândă din nou heroină.

Constatându-se că la controlul corporal efectuat asupra colaboratorului nu s-au găsit substanțe interzise de lege la deținere, investigatorul sub acoperire "H.C." i-a pus la dispoziție suma de 60 RON.

Având asupra sa suma sus-menționată, colaboratorul împreună cu investigatorul sub acoperire H.C." s-au deplasat în apropierea străzii D. unde știau că îl găsesc pe G.P.

Colaboratorul acoperit "A.D." l-a găsit pe G.P. în fața imobilului din strada D. Ulterior, au plecat împreună la adresa din strada V.L. sector 2, iar într-o dependință a acestui imobil inculpatul G.P. a primit suma de 60 RON și a scos din buzunar o punguță conținând o substanță albă.

Având asupra sa respectiva punguță, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit în apropiere cu investigatorul sub acoperire "H.C." căruia i-a predat-o, după controlul corporal constatându-se că nu mai are asupra sa nicio altă substanță interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524574 din 29 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate s-a constatat că punguța cumpărată de la G.P. conținea 0,06 grame heroină (diacetilmorfmă), în amestec cu paracetamol și cafeina.

Urmare identificării și recunoașterii sale de pe planșa foto la data de 16 februarie 2010, pe numele inculpatului G.P. a emis un mandat de aducere care a fost pus în executare în aceeași zi de către lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 1.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul G.P. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, precizând că a fost determinat să procedeze în acest fel datorită nevoii de bani.

Cu privire la inculpatul P.M. zis "Mș." sau "M." au rezultat probe conform cărora a vândut colaboratorului acoperit "A.D." la data de 02 octombrie 2009 - cantitatea de 0,04 grame heroină în schimbul sumei de 50 RON, la data de 07 octombrie 2009 împreună cu numiții A.V. zis "J." și "B.", cantitatea de 0,04 grame heroină, în schimbul sumei de 50 RON, iar la data de 13 octombrie 2009, împreună cu numitul A.V. zis "J.", cantitatea de 0,05 grame heroină, în schimbul sumei de 50 RON.

În acest sens s-a reținut că, la data de 02 octombrie 2009, în jurul orelor 14:00, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei L., comunicându-i că P.M. e dispus să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului de către investigatorul sub acoperire "H.C." s-a stabilit că acesta nu are substanțe interzise de lege asupra sa, motiv pentru care i s-a înmânat suma de 50 RON.

Colaboratorul acoperit s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire pe strada V., fiind lăsat în apropierea imobilului cu numărul 136.

Colaboratorul acoperit a discutat câteva minute cu P.M. în fața imobilului, după care au pătruns în curtea imobilului unde P.M. a primit suma de 50 RON de la colaboratorul acoperit oferindu-i în schimb o doză de heroină.

Ulterior, colaboratorul acoperit "A.D." a părăsit imobilul din București, str. V., sector 2, întâlnindu-se în apropiere cu investigatorul sub acoperire "H.C." căruia i-a predat doza de heroină procurată.

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524415 din 06 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,04 grame înaintată în cauza privind pe numitul inculpatul P.M. conținea heroină.

La data de 07 octombrie 2009, în jurul orelor 13:45, colaboratorul acoperit "A.D." - s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în zona Pieței Obor, comunicându-i că numitul "B." e dispus să-i vândă heroină la doză.

Constatându-se că la controlul corporal efectuat asupra colaboratorului de către investigatorul sub acoperire nu s-au găsit substanțe interzise, acestuia i-a fost înmânată suma de 50 RON.

Ulterior, cei doi s-au declasat pe strada V., colaboratorul sub acoperire fiind lăsat în apropierea imobilului cu nr. 136 unde a fost abordat de P.M. și numitul "B." care i-au spus că pot să-i vândă heroină la doză, prețul unei doze fiind de 50 RON.

După ce P.M. a primit suma de 50 RON de la colaboratorul acoperit "A.D.", acesta a transmis-o imediat numitului "B.", apoi cei doi i-au pus în vedere colaboratorului să rămână pe loc și să-i aștepte, urmând ca ei să-i aducă doza de heroină.

Neavând încredere în cei doi, colaboratorul i-a urmat îndeaproape observând că au intrat în curtea imobilului cu numărul 136 de pe strada V., unde se afla A.V. zis "J." care a primit suma de 50 RON de la numitul "B.". Colaboratorul acoperit a intrat împreună cu cei trei în casă, acolo primind de la A.V. o doză de heroină ambalată într-o punguță care ulterior a fost predată investigatorului sub acoperire "H.C.".

Din Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524453 din 13 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția De Combatere A Criminalității Organizate a rezultat că proba cu masa de 0,04 grame înaintată în cauza privind numitul "B." conținea heroină (diacetilmorfină) în amestec cu cofeină și paracetamol.

Ulterior, la data de 13 octombrie 2009 în jurul orelor 13:30, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod în apropiere de Piața Obor, comunicându-i că P.M. e dispus să-i vândă heroină la doză. ''

După controlul corporal efectuat de către investigatorul sub acoperire "H.C." constatându-se că asupra colaboratorului nu s-au găsit substanțe interzise de lege, i-a fost înmânată suma de 50 RON.

Ulterior, colaboratorul și investigatorul sub acoperire s-au deplasat pe strada V., colaboratorul coborând în apropierea imobilului de la numărul 136.

Colaboratorul acoperit "A.D." a intrat în curtea respectivului imobil și i-a înmânat inculpatului P.M. suma de 50 RON, în prezența lui A.V. Acesta din urmă i-a condus pe colaboratorul acoperit și pe inculpatul P.M. în interiorul locuinței sale, unde, după ce a primit de la inculpatul P.M. suma de 50 RON, i-a înmânat colaboratorului o doză de heroină ambalată într-o punguță.

În acest context, între A.V. și inculpatul P.M. s-a purtat o discuție în contradictoriu cu privire la comisionul pe care trebuia să îl obțină acesta din urmă.

Punguța cumpărată a fost predată investigatorul sub acoperire "H.C." care se afla în apropierea imobilului, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524470 din 13 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate stabilind că aceasta conținea 0,05 grame heroină în amestec cu cafeina.

Inculpatul P.M. s-a sustras urmăriri penale. La data de 24 noiembrie 2009 acesta a fost citat pentru audieri însă, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, a fugit de la domiciliu, fiind avertizat cu o seară înainte să plece de acasă, de către martorul S.M. zis "M.M." urmare avertizării prealabile a martorului de către inculpatul F.F.

Cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere a inculpatului, întocmit la data de 16 februarie 2010, lucrătorii de poliție judiciară au constatat că acesta fusese arestat preventiv la data de 06 februarie 2010 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind încarcerat în arestul secției 12 Poliție, unde a fost citat în vederea audierii, la data de 17 februarie 2010.

Cu ocazia audierii, inculpatul P.M. zis "Mș." sau "M." a recunoscut atât săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, cât și modul în care a reușit să se sustragă urmăririi penale urmare avertizării din partea martorului S.M.

Totodată, inculpatul a declarat că martorul S.M. l-a avertizat deoarece știa acest lucru de la un polițist, aceste aspecte coroborându-se cu declarațiile martorului care a confirmase anterior ajutorul primit din partea inculpatului F.F.

Cu privire la inculpatul C.M. zis "O." și G.F. zis "T." s-a reținut faptul că, deși făceau parte din rețeaua de traficanți de droguri ai cărei membrii au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul DIICOT nr. l25/D/P/2009 din data de 21 decembrie 2009, aceștia s-au sustras urmăririi penale, fiind avertizați, la fel ca inculpatul P.M., de inculpatul F.F. prin intermediul martorului S.M. zis "M.M."

S-a mai reținut că, inițial, inculpatul C.M. zis "O." nu a putut fi identificat în mod corect, lucrătorii de poliție stabilind în mod eronat că numitul "O." ar fi una și aceeași persoană cu A.E.O.

Eroare a fost descoperită cu ocazia unei proceduri de identificare de pe planșa foto în cadrul căreia colaboratorul acoperit "A.D." a constatat că numitul "O." de la care procurase în mod autorizat heroină la datele de 18 septembrie 2009 și 19 octombrie 2009, nu era aceeași persoană cu numitul A.E.O.

Urmare unor verificări suplimentare s-a constatat că A.E.O. se afla încarcerat în penitenciar din anul 2004 astfel încât, în mod obiectiv, nu putea fi implicat în vânzarea de heroină din cursul anului 2009.

În ceea ce privește infracțiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc în care au fost implicați inculpații C.M. zis "O." și G.F. zis "T." s-a reținut că, la data de 18 septembrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei Bucur Obor, comunicându-i că inculpatul C.M. zis "O." s-a oferit să-i vândă heroină, la doză.

Constatând că asupra colaboratorul acoperit nu s-au găsit substanțe interzise de lege la deținere, investigatorul sub acoperire i-a înmânat acestuia suma de 50 RON.

Având asupra sa suma de bani susmenționată, colaboratorul acoperit s-a deplasat la domiciliul inculpatului C.M. În respectiva locuință, în prezența mai multor persoane, colaboratorul i-a dat inculpatului suma de 50 RON, în schimb primind o doză de heroină ambalată într-o punguță.

Respectiva doză a fost predată investigatorului sub acoperire "H.C.", după care a fost controlat corporal imediat, constatându-se că nu mai are asupra sa nicio altă substanță interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524308 din 22 septembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate s-a constatat că aceasta conținea 0,06 grame heroină în amestec cu cafeina.

La data de 19 octombrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." -s-a: întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea zonei Pieții Obor, comunicându-i că inculpatul C.M. zis "O." e dispus să-i vândă heroină, la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului acoperit, negăsind asupra acestuia alte substanțe interzise de lege la deținere, investigatorul sub acoperire i-a pus la dispoziție suma de 50 RON.

Cu banii primiți, colaboratorul acoperit "A.D." s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada V., fiind lăsat în apropierea casei unde locuia inculpatul C.M.

Colaboratorul a intrat imediat în casa inculpatului C.M. zis "O." unde se mai aflau alte două persoane și i-a dat acestuia suma de 50 RON, primind în schimb o doză de heroină ambalată într-o punguță care a fost imediat predată investigatorului sub acoperire "H.C." .

Totodată, colaboratorul a fost controlat corporal imediat, constatându-se că nu are asupra sa nicio altă substanță interzisă de lege.

Prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524510 din 21 octombrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate s-a constatat ca respectiva doză conținea 0,10 grame heroină în amestec cu paracetamol și cafeina.

În fața procurorului, inculpatul C.M. zis "O." a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este învinuit, precizând că nu a vândut heroină decât la datele de 18 septembrie 2009 și 19 octombrie 2009, în mod conjunctural.

De asemenea, inculpatul a recunoscut și faptul că a reușit să se sustragă urmăririi penale datorită avertizării pe care a primit-o de la martorul S.M. zis "M.M.",; în după amiaza zilei precedente celei în care s-a realizat descinderea poliției antidrog.

În legătură cu inculpatul G.F. zis "T." s-a reținut că, la data de 12 noiembrie 2009, în jurul orelor 12:30, colaboratorul acoperit "A.D." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." în apropierea Pieței Obor, comunicându-i că inculpatul susmenționat e dispus să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului, constatându-se că acesta nu deține alte substanțe interzise de lege, investigatorul sub acoperire i-a înmânat suma de 50 RON.

Având asupra sa respectiva sumă de bani, colaboratorul acoperit s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire "H.C." pe strada V., fiind lăsat în apropierea casei de la nr. 136 unde locuia inculpatul G.F.

În interiorul respectivei locuințe, colaboratorul acoperit a înmânat suma de 50 de RON; numitei G.M.A. zisă "S.", soția inculpatului G.F.,; în schimb primind de la acesta din urmă o doză de heroină ambalată într-o punguță.

Doza a fost predată imediat investigatorului sub acoperire "H.C.", prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524692 din 17 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate stabilindu-se că aceasta conținea 0,05 grame heroină în amestec cu paracetamol, cofeină, tramadol, Phenobarbital, Pentazocină și Diazepam, heroina fiind o substanță care face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc, iar Phenobarbital, Pentazocină și Diazepam, fiind substanțe care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, constituind drog de risc.

De asemenea, la data de 13 noiembrie 2009, în jurul orelor 15:00, colaboratorul acoperit "A.D." - nume de cod s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire "H.C." - nume de cod în apropierea zonei Lizeanu, comunicându-i că inculpatul G.F. e dispus din nou să-i vândă heroină la doză.

După un control corporal efectuat asupra colaboratorului, constatând că acesta nu deține substanțe interzise, investigatorul sub acoperire "H.C." i-a înmânat suma de 50 RON.

În aceste condiții, colaboratorul s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire pe strada V., fiind lăsat în apropierea imobilului de la nr. 136 unde locuia inc. G.F.

În locuința inculpatului G.F., colaboratorul acoperit "A.D." a negociat prețul unei doze de heroină la suma de 50 RON. Fiind de acord cu prețul negociat, inculpatul G.F. i-a dat instrucțiuni soției sale, G.M.A. care, după ce a luat banii de la colaborator, i-a dat acestuia în schimb o doză de heroină.

Doza a fost predată imediat investigatorului sub acoperire "H.C." care se afla în apropiere, prin Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524712 din 18 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate constatându-se că aceasta conținea 0,09 grame heroină, în amestec cu paracetamol și cafeina.

Fiind audiat de procurorul de caz, inculpatul G.F. zis "T." a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, precizând că a dorit doar să-l ajute pe cel care a procurat heroina de la el.

În cadrul aceleiași declarații, inculpatul a recunoscut că a reușit să se sustragă urmăririi penale datorită avertizării pe care a primit-o de la martorul S.M. zis "M.M." în preziua descinderii poliției antidrog.

S-a mai reținut că activitățile autorizate de procurare a drogurilor (heroinei) de la inculpații P.M., G.P., B.A.M., C.M. și G.F. au fost interceptate și înregistrate în mediul ambiental, conform autorizației Tribunalului București.

Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, prima instanță a reținut că activitatea inculpatului F.F. care, pe parcursul anului 2009, a furnizat informații și a sprijinit o grupare infracțională cu preocupări în legătură cu traficul ilicit de droguri de mare risc întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc în formă continuată în încadrarea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a respins cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest context, judecătorul fondului a reținut că acuzațiile aduse inculpatului sunt dovedite prin declarațiile martorilor S.M. zis "M.M." și C.G.S. zis "S.C." care se coroborează cu declarațiile martorelor G.M.A. și V.G. zisă "J.", dar și prin interceptările telefonice efectuate de organele abilitate, relevantă fiind apreciată convorbirea telefonică înregistrată autorizat cu martorul S.M.

Totodată, s-a reținut că apărarea inculpatului F.F. cu privire la scopul argoului folosit în discuțiile cu diverșii săi colaboratori este nejustificată întrucât respectivele convorbiri nu erau purtate cu așa zișii colaboratori în scopul pregătirii acțiunilor de prindere a traficanților, martorul S.M. a declarând în mod expres că nu a semnat nicio declarație de colaborare cu poliția, respectiv cu inculpatul F.F.

În ceea ce îi privește pe inculpații P.M., G.P., C.M. zis "O." a cărei identitate a fost stabilită în cursul cercetării judecătorești ca fiind P.F., G.F. zis "T." și B.A.M. zisă "A.", deopotrivă, cercetați în cauză, în raport de situația de fapt detaliat reținută, prima instanță a apreciat că faptele acestora întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce îl privește pe inculpatul G.F. și ale infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpatului P.M. reținându-se și starea de recidivă postcondamnatorie, respectiv agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. și starea de recidivă postexecutorie - în sarcina inculpatului G.P.

La individualizarea judiciară a pedepsei, cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, persoana făptuitorilor, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În ceea ce îl privește pe inculpatul F.F., s-a apreciat că, deși a încălcat normele deontologice care îi impuneau o conduită profesională impecabilă, comportamentul socio-profesional ireproșabil pe care l-a avut anterior săvârșirii faptei se circumscrie circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Deopotrivă, conduita inculpaților G.P., P.F., G.F. și B.A.M. avută anterior săvârșirii faptelor, precum și cantitatea modică de droguri comercializată de aceștia au fost considerate ca repere pentru reținerea în favoarea inculpaților nominalizați a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Pentru inculpatul P.M. s-a reținut săvârșirea infracțiunii în stare de recidivă1 postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., circumstanță în raport de care s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 550 de zile rămas neexecutat conform Deciziei penale nr. 219 din data de 05 februarie 2008 a Tribunalului Giurgiu, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauza pendinte.

Totodată, în sarcina aceluiași inculpat a fost reținută și agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Și în sarcina inculpatului G.P. a fost reținută starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că acesta fusese condamnat anterior pentru mai multe infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, ultima infracțiune fiind comisă în anul 2005.

În raport de elementele de individualizare judiciară prezentate, prima instanță a coborât pedepsele aplicate inculpaților F.F., G.P., P.F., G.F. și B.A.M. sub limita minimă de 10 ani închisoare, inculpatului P.M. stabilindu-i o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege.

Totodată, inculpaților li s-au aplicat pedepsele complementare și accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., suplimentar, inculpatului F.F. fiindu-i interzis și dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații F.F., P.M., G.P., P.F. și G.F.

În recursul procurorului, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. s-a criticat greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul F.F., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., urmare constatării faptului că inculpatul a ajutat cu intenție atât pe coinculpații cercetați în cauza pendinte, cât și pe cei cercetați în Dosarul nr. 125/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT să săvârșească infracțiuni de trafic ilicit de droguri.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., parchetul a criticat omisiunea reținerii în favoarea inculpatului G.F. a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, precum și neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale aplicate inculpatului, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită acestuia.

În cadrul aceluiași caz de casare și cu privire la același inculpat, în cadrul motivelor scrise de recurs, parchetul a invocat și nelegalitatea reținerii dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. pe lângă fiecare dintre cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, procurorul de ședință restrângând limitele recursului parchetului sub acest aspect, cu motivarea că situația care face obiectul criticii se circumscrie unei erori de tehnică de redactare.

Deopotrivă, parchetul a criticat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 17 alin. (2) C. proc. pen. greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. în privința inculpatului G.P. în sensul omisiunii deducerii duratei arestării preventive, iar în privința inculpaților P.M., P.F. și G.F., neindicarea expresă, în dispozitivul hotărârii atacate, a datei la care au fost reținuți inculpații.

În cadrul aceluiași caz de casare a fost criticată și greșita reținerii a stării de recidivă postocondamnatorie față de inculpatul P.M., apreciindu-se că, în raport de data săvârșirii faptelor care formează obiectul cauzei pendinte și data considerării ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 135/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală - 8 august 2009, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie la momentul săvârșirii faptei.

Critica colectivă vizând greșita aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru toți inculpații, iar pentru inculpatul F.F. și a celei prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., cu mențiunea executării acesteia după executarea pedepsei, a fost argumentată de acuzare ca fiind expresia unei grave confuzii a instanței fondului cu privire la regimul juridic aplicabil pedepselor complementare și accesorii.

În recursul inculpatului F.F. a fost criticată, în principal, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția procesului, respectiv cererea apărării de restituire a cauzei la procuror, formulată de apărare la data de 12 mai 2010, respectiv cererea de desecretizare a agendei de lucru, fișei postului, rapoartelor de serviciu și notelor de lucru ale inculpatului F.F.

Necesitatea restituirii cauzei la parchet a fost argumentată de apărare și pe aspectul necompetenței materiale a DIICOT - Structura Centrală de a efectua urmărirea penală în cauză, susținându-se că faptele săvârșite de inculpat trebuiau cercetate de DNA.

Deopotrivă, apărarea a susținut în cuprinsul motivelor scrise de recurs că în cauză se impune refacerea urmăriri penale întrucât urmărirea penală a fost începută fără ca, în prealabil, organul de urmărire penală să fi fost legal sesizat, prin vreunul dintre modurile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen., actele de urmărire penală au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, iar autorizarea efectuării de interceptări telefonice și localizare a postului telefonic aparținând inculpatului F.F. s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 911 C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea absolută a principalelor mijloace de probă în acuzare.

În subsidiar, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a invocat eroarea gravă de fapt în care s-a aflat prima instanță și care a condus la o soluție de condamnare a inculpatului, solicitându-se pronunțarea unei soluții de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu argumentarea că aceleași fapte au făcut obiectul cercetărilor și într-un dosar instrumentat de DNA care a constatat că fapta; nu există, iar declarațiile martorilor denunțători sunt contradictorii, necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

În terțio, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost invocată greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se reducerea acesteia urmare valorificării adecvate a datelor personale favorabile inculpatului, cu referire specială la atitudinea procesuală cooperantă adoptată de inculpat în cursul urmăriri penale, disponibilitatea manifestată de acesta atât în cursul urmăririi penale, cât și a cercetării judecătorești, concretizată în actele de colaborare în cadrul altor dosare penale, precum și profilul socio-moral deosebit al acuzatului.

În recursul inculpatului P.M. a fost invocat numai cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea adecvată a pedepsei în condițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmare declarației făcute de inculpat în fața instanței de recurs, de recunoaștere a faptelor.

În aceleași limite s-a încadrat și recursul inculpatului G.P., suplimentar, apărarea solicitând acordarea unei eficiente sporite elementelor privind modicitatea cantității de drog comercializate, precum și datelor personale favorabile ale inculpatului cu referire specială la situația familială a acestuia - căsătorit, având în întreținere un copil minor, deținea la momentul săvârșirii faptei un loc de muncă stabil.

Deopotrivă, și în recursurile inculpaților P.F. și G.F. a fost invocat numai cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, reducerea adecvată a pedepselor în condițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmare declarației făcute de inculpați în fața instanței de recurs, de recunoaștere a faptelor.

Recursurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. 297472/2010.

La termenul de dezbateri din 16 ianuarie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voință a recurenților intimați inculpați P.M., G.P., P.F. și G.F., exprimată nemijlocit în fața instanței, în sensul că înțeleg să invoce beneficiul art. 3201 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voință a recurentului intimat inculpat F.F., exprimată nemijlocit în fața instanței și confirmată de apărătorul său ales, în sensul că nu invocă beneficiul dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voință a inculpaților, exprimată nemijlocit în fața instanței de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate și cazurilor de casare invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile parchetului și ale inculpaților P.M., G.P., P.F. și G.F. sunt întemeiate în limitelor care se vor prezenta, iar recursul declarat de inculpatul F.F. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, a reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deși actele materiale reținute în sarcina inculpatului P.M., respectiv: la data de 2 octombrie 2009, a vândut colaboratorului "A.D." cantitatea de 0,04 gr heroina, în schimbul sumei de 50 RON; la data de 07 octombrie 2009 a vândut aceluiași colaborator, împreună cu numiții A.V. și "B." cantitatea de 0,04 grame heroina, iar la data de 13 octombrie 2009 a vândut aceluiași colaborator, împreuna cu numitul A.V., cantitatea de 0,05 grame heroina, contra sumei de 50 RON, recunoscute ca atare de inculpat, au fost corect încadrate juridic în infracțiunea de trafic ilicit de droguri mare risc în formă continuată și agravantă prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art 75 alin. (1) lit. a) C. pen., încadrarea juridică dată faptelor de către prima instanță este defectuoasă sub aspectul reținerii în sarcina inculpatului P.M. a stării de recidivă postcondamnatorie în condițiile în care cele trei acte materiale de comercializare de droguri din datele de 02 octombrie 2009, 07 octombrie 2009 și 13 octombrie 2009 au fost comise ulterior datei de 8 august 2009 când se consideră a fi fost executată pedeapsa anterioară de 5 ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 135 din 3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 496/2004.

Prin urmare, în raport de desfășurarea cronologică a evenimentelor, așa cum a fost descrisă anterior, se constată că inculpatul P.M. a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, critica parchetului sub acest aspect dovedindu-se a fi întemeiată.

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu în privința inculpatului P.M. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Corectă este și încadrarea juridică prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. dată faptei inculpatului G.P. care, la data de 21 octombrie 2009, împreună cu concubina sa - inculpata B.A.M., a vândut colaboratorului "A.D." - cantitatea de 0,16 grame heroină și morfină, droguri de mare risc, în amestec cu paracetamol și cofeină, în schimbul sumei de 110 RON, iar la data de 27 octombrie 2009 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,06 grame heroină, drog de mare risc, în amestec cu paracetamol și cofeină, în schimbul sumei de 60 RON.

Deopotrivă justă este, de asemenea, și încadrarea juridică dată faptelor inculpatului P.F., inițial cercetat sub numele de C.M. zis "O.", cele două acte materiale de comercializare de heroină din datele de 18 septembrie 2009 și, respectiv, 19 octombrie 2009 întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, în privința inculpatului G.F. zis "T." se constată că reținerea în sarcina acestuia și a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, alături de cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, este justificată de conținutul dozei comercializate de inculpat la data de 12 noiembrie 2009, care, potrivit Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 524692 din 17 noiembrie 2009 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate conținea deopotrivă substanțe interzise care fac parte din Tabelul anexă nr. I și III din Legea nr. 143/2000, respectiv heroină în amestec cu paracetamol, cofeină, tramadol, Phenobarbital, Pentazocină și Diazepam.

În plus, caracterul continuat al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc este dat de repetabilitatea actelor materiale ale inculpatului care, ulterior, la data de 13 noiembrie 2009, a vândut colaboratorului acoperit "A.D.", împreună cu soția sa G.M.A. zisă "S.", cantitatea de 0,09 grame heroină, drog de mare risc, în schimbul sumei de 50 RON.

În raport de considerentele expuse, constatând că faptele reținute în sarcina inculpaților P.M., G.P., P.F. și G.F. au primit o corectă încadrare juridică, singura corecție vizându-l numai pe inculpatul P.M., în sensul reținerii stării de recidivă postexecutorii, și având în vedere manifestarea de voință a inculpaților susmenționați, exprimată de o manieră neechivocă în fața instanței de recurs, la termenul de dezbateri, în sensul că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., constatând incidență în cauză situația tranzitorie prevăzută de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor legale menționate urmând a reduce în mod adecvat pedepsele aplicate inculpaților sus-menționați în limitele stabilite de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele care atenuează și agravează răspunderea penală a inculpaților urmând a fi valorificate conform distincțiilor prezentate în cele ce urmează.

Analizând în continuare și celelalte critici formulate în recursul parchetului, în limitele stabilite de procurorul de ședință, Înalta Curte constată următoarele:

Critica privind omisiunea reținerii circumstanțelor atenuate judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. în privința ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului G.F. este întemeiată.

În acest sens, se constată că, deși încadrarea dată de judecătorul fondului circumstanțelor atenuate reținute în favoarea inculpaților G.P., P.F., G.F. și B.A.M. este defectuoasă sub aspectul neindicării exprese a textului de lege căruia i se circumscriu, optându-se pentru încadrarea lor generică în prevederile art. 74 C. pen., totuși, prin indicarea în considerentele hotărârii a împrejurărilor care constituie circumstanțe atenuante și motivarea reținerii acestora prin referire la probe s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 79 C. pen., din argumentele expuse rezultând implicit că elementele circumstanțiale reținute în favoarea inculpaților nominalizați se circumscriu dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Totodată, întrucât elementele circumstanțiale judicios reținute în favoarea inculpaților ca având valoare de circumstanțe atenuante vizează persoana inculpaților, acestea se răsfrâng asupra tuturor acuzațiilor aduse inculpaților, neputându-se reține că acuzații au avut o atitudine corespunzătoare numai în raport de una/unele dintre infracțiunile săvârșite.

Ca urmare, față de argumentele expuse, Înalta Curte constată că, în ceea ce îl privește pe inculpatul G.F., instanța fondului trebuia să acorde eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în raport de ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, aspect de nelegalitate care va fi îndreptat în recurs.

În privința aceluiași inculpat, deopotrivă întemeiată este și critica acuzării privind neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale, respectiv, pe lângă pedeapsa rezultantă stabilită inculpatului.

Sub acest aspect, se constată că, deși în cazul reținerii de circumstanțe atenuate, dispozițiile art. 76 alin. (3) C. pen. oferă instanței posibilitatea de a nu aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în raport de datele concrete ale cauzei și situația particulară a inculpatului G.F. - singurul inculpat cercetat în cauză pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri, o corectă individualizare judiciară a pedepsei impune aplicarea față de acesta și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu respectarea exigențelor art. 65 alin. (1) și art. 35 C. pen., în raport de limitele de pedeapsă reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Corelativ, constatând că judecătorului fondului a dat în mod corect eficiență dispozițiilor art. 71 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicând; inculpaților cercetați în cauză pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru toți inculpații, iar pentru inculpatul F.F. și a celei prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., reținând însă în mod eronat că executarea acesteia se va face după executarea pedepselor principale, Înalta Curte constată întemeiată critica parchetului sub acest aspect, urmând ca îndreptarea acestei deficiențe să fie realizată prin hotărârea pronunțată în recurs.

Totodată, instanța de control judiciar apreciază ca fiind întemeiate și criticile parchetului cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen., constatându-se că din pedeapsa aplicată inculpatului G.P. nu s-a dedus durata reținerii de 24 de ore de la data de 17 februarie 2010, ora 12:40, până la data de 18 februarie 2010, ora 12:40, iar în privința inculpaților P.M., P.F. și G.F. nu s-a indicat în mod expres data reținerii inculpaților, menționându-se numai generic deducerea reținerii de o zi, aspecte care vor fi îndreptate în recurs în mod adecvat.

În ceea ce privește însă critica acuzării vizând greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul F.F., în raport de care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., precum și criticile formulate de inculpatul F.F., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

La stabilirea activității infracționale a inculpatului F.F. instanța fondului a analizat în mod pertinent probele administrate în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, constatând în mod justificat că inculpatul F.F. se face vinovat de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracțională a inculpatului F.F. rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor mijloace de probă:

1. declarațiile martorului S.M. - inculpat în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al DIICOT care a arătat că, înainte de arestarea sa în luna iunie 2009 pentru trafic de droguri de mare risc, a fost contactat de inculpatul F.F. care s-a deplasat la locuința sa cu un autoturism marca HT. cu nr. de înmatriculare "X" și i-a arătat o listă cu mai multe nume și porecle ale unor traficanți de droguri, printre care Gh.C., zis "D.S.", "M.", "O.", "L.", "C.", "A.J.", A.J. zis "Ț." și alții, cerându-i bani și alte foloase în schimbul serviciului de a-l anunța când și la care dintre persoanele în discuție se vor organiza acțiunile poliției de prindere în flagrant sau percheziții, comunicându-i, totodată, un număr de telefon mobil cu terminația 27 și solicitându-i să cumpere două telefoane mobile noi cu cartelă care să fie folosite doar pentru discuțiile între ei doi;

Același martor a mai arătat că inculpatul îl avertiza în mod codificat folosind expresii de genul "dimineața ies tramvaiele din depou ", "ies escavatoarele la construcții ori "să se ducă să facă piața", procedând în acest mod și în luna noiembrie 2009, când l-a anunțat că la adresa din București, str. V. sector 2 urmează să se efectueze o percheziție domiciliară.

Ca urmare, martorul a reușit să-i avertizeze pe numiții A.E.O. zis "O.", P.M., zis "M." și G.E., zisă "C.", astfel încât cu ocazia respectivei acțiuni a fost prinsă doar numita G.M.A. zisă "S.", soția inculpatului G.F.

2. Declarațiile martorului C.G.S. - inculpat cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 al DIICOT, în cuprinsul cărora a precizat că, în cursul anului 2009, de mai multe ori, a fost avertizat de inculpatul F.F. cu privire la realizarea unor flagrante sau percheziții domiciliare vizând traficanții de heroină cu care se afla în relații apropiate atât el, cât și numitul Gh.C. zis "D.S.".

În cuprinsul aceleiași declarații martorul a exemplificat că anterior datei de 4 noiembrie 2009, inculpatul F.F. l-a avertizat că la adresa din București, str. V., sector 2 urmează a se efectua un flagrant, identic procedând inculpatul și la data de 19 noiembrie 2009 când, în cadrul unei întâlniri cu martorul, l-a anunțat că în perioada imediat următoare va avea loc o descindere a poliției în vederea efectuării unor percheziții domiciliare la aceeași adresă din str. V.

Martorul a mai arătat că, în schimbul serviciilor prestate de inculpat, acesta primea între datele de 1 și 6 ale fiecărei luni suma de 600 de euro, suplimentar beneficiind și de produse alimentare de la magazinul pe care martorul îl deținea în Complexul Comercial "A.".

3. Declarațiile martorului cu identitate protejată "T.V." care a menționat că, în perioada septembrie - noiembrie 2009, a locuit la adresa din București, str. V., sector 2, iar, în seara zilei de 23 noiembrie 2009, a fost avertizat de numitul M. zis "G." că se va face o percheziție domiciliară de către poliție și mascați a doua zi, fapt care s-a și întâmplat în dimineața de 24 noiembrie 2010;

4. Declarațiile martorei V.G. care a arătat că, la data de 23 noiembrie 2009, a fost anunțată de numitul "M." că a două zi urmează să fie organizată o razie în str. V., motiv pentru care și-a luat măsuri de precauție pentru a nu fi prinsă de organele de poliție care, într-adevăr, au descins la această adresă, la data de 24 noiembrie 2009;

5. Declarațiile inculpatului P.M. conform cărora, la data de 23 noiembrie 2009, precum și cu alte ocazii, a fost anunțat de numitul "M.", recunoscut în persoana martorului S.M., că la adresa din str. V. urmează a fi organizată o descindere a Poliției Antidrog, martorul cunoscând că numitul M. obținea aceste informații de la un prieten de-al său, polițist;

6. Declarațiile martorei G.M.A. care a arătat că a fost avertizată cu o seară înainte de efectuarea percheziției domiciliare din data de 24 noiembrie 2009, la adresa din București, str. V., sector 2, de către martorul S.M., însă, nu a dat crezare acestui avertisment, deși celelalte persoane de la respectiva adresă, care au fost anunțate odată cu ea, și-au luat măsurile necesare pentru a se ascunde;

7. Procesele-verbale de confruntare a inculpatului F.F. cu martorii S.M. și C.G.S.;

8. Procesul-verbal din data de 24 noiembrie 2009, din care rezultă că s-a procedat la efectuarea mai multor percheziții domiciliare, inclusiv la adresa din București, str. V., sector 2, ocazie cu care s-a constatat că inculpații A.E.O., G.F. și P.M. nu au fost găsiți la domiciliu și

9. Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță, purtate între inculpatul F.F. și numitul Gh.C. la datele de 20 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009 și 5 noiembrie 2009, între inculpat și martorul C.G.S. la datele de 4 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, între numitul G.C. și martorul C.G.S. la data de 4 noiembrie 2009, între inculpat și alte persoane la data de 29 noiembrie 2009 și între martorul C.G.S. și alte persoane la data de 2 decembrie 2009.

Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză rezultă următoarea situație de fapt corect reținută și de instanța de fond:

La data de 04 noiembrie 2009, inculpatul F.F. l-a sunat pe martorul C.G.S. zis "S.C." avertizându-l asupra faptului că la adresa din, București, str. V., sector 2, urmează să se efectueze un flagrant.

Discuția s-a purtat sub aparența unei consultări, folosindu-se pretextul necunoașterii complete a numelui persoanei vizate.

După câteva minute de la această primă convorbire, inculpatul F.F. l-a sunat pe Gh.C. zis "D.S." pentru a-l avertiza și pe acesta, tot sub forma unei consultări aparente, cu privire la efectuarea flagrantului.

În cadrul discuției, comisarul l-a întrebat pe Gh.C. cine vinde la adresa din str. V., interlocutorul său spunându-i că "e acela micu, mă, care a venit cu tine atunci", fapt care atesta o relație destul de strânsă între partenerii de discuție, precum și faptul că, anterior convorbirii, inculpatul F.F. avea cunoștință că persoana descrisă cu apelativul "micu" era vânzător de heroină.

În plus, Gh.C. i-a amintit inculpatului F.F. faptul că la adresa din str. V., vinde cumnata sa, discuția încheindu-se cu precizarea comisarului de poliție în sensul că vrea să se întâlnească cu partenerul de discuție pentru a afla dacă poate să facă flagrant la adresa sus-menționată.

În realitate, îndemnul la întâlnire și toată discuția anterior prezentată constituiau o avertizare mascată.

Ulterior, a avut loc o a treia discuție, de această dată între martorul C.G.S. și Gh.C., în cadrul căreia martorul l-a întrebat pe interlocutor dacă ar trebui să-l anunțe pe numitul "P.", răspunsul fiind negativ.

Avertizarea însă s-a produs, dovadă în acest sens fiind declarația colaboratorului acoperit "A.D." - nume de cod, care a menționat că, la data de 04 noiembrie 2009, după amiază, a încercat să cumpere heroină în mod autorizat însă nu a reușit deoarece toți vânzătorii de droguri din str. V., așteptau descinderea poliției.

În continuare, la data de 19 noiembrie 2009, ora 17:48:39, inculpatul F.F. a stabilit cu martorul C.G.S. o întâlnire la un loc prestabilit, cunoscut de cei doi, pentru asigurarea conspirativității folosindu-se în cadrul convorbirii apelativele "domnul L." și "domnul G.".

În aceiași zi, la ora 18:29:12, inculpatul F.F. l-a sunat pe martorul C.G.S., solicitându-i să se grăbească pentru a ajunge la locul prestabilit, martorul obligându-se să ajungă în 3 - 4 minute.

Ulterior acestei întâlniri, la ora 21:34:50, martorul C.G.S. l-a avertizat pe un individ necunoscut să se ducă peste tot și să ducă vestea în țară", acesta fiind practic un avertisment trimis tuturor traficanților din zona V., în sensul că va avea loc o acțiune a parchetului de percheziție domiciliară, la data de 24 noiembrie 2009.

Urmare avertizărilor inculpatului F.F., transmise prin intermediul martorilor S.M., zis "M.M." și C.G.S., zis "S.C.l", coinculpații P.M., zis "M." sau "Mș.", P.F., zis "O.", G.F., zis "T.", precum și martorii G.M.A. zisă "S.", V.G., zisă "J." și alte persoane s-au sustras urmăririi penale.

La data de 29 noiembrie 2009, ora 11:48:18, inculpatul F.F. a purtat o discuție cu martorul S.M. zis "M.M." în cadrul căreia denumirea codificată "catastrofa (măcelul) din Rusia" făcea referire la acțiunea de percheziție domiciliară din data de 24 noiembrie 2009 efectuată de parchet în zona străzii V. din sectorul 2, București.

În cadrul respectivei discuții, comisarul l-a întrebat pe interlocutorul său "dacă a avut vreun neam în trenul ăla", acesta din urmă răspunzându-i codificat că nu a avut neamuri, ci "mai mulți dușmani", adică traficanți de droguri concurenți.

Totodată, temerile comisarului de poliție în sensul că respectivele persoane sunt "strigoi", adică denunțători, au fost confirmate de martorul S.M. care a arătat că este posibil să fie așa, pentru că "i-a văzut într-o seară, într-o zi".

De menționat este faptul că, deși inculpatul F.F. a negat în mod constant săvârșirea faptei care i se impută, nu a infirmat existența convorbirilor redate în procesele -verbale aflate la dosarul cauzei și nici împrejurarea că îi cunoștea pe martorii S.M., G.C.S. și Gh.C., menționând însă că toate întâlnirile și discuțiile purtate cu aceștia au fost aduse la cunoștința procurorului de caz și șefului biroului în cadrul căruia își desfășura activitatea, constituind acte de cercetare efectuate în cadrul unei anchete penale, cele două persoane fiind informatorii săi.

Varianta prezentată de inculpat este însă infirmată de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă cu evidență faptul că, prin exercitarea atribuțiilor de serviciu și prin prisma informațiilor la care avea acces în condițiile colaborării cu toate cele șase birouri de profil ale BCCO București angrenate în activitatea de prevenire și combaterea a traficului de droguri, inculpatul folosea aceste informații în vederea atenționării persoanelor pe care le proteja cu privire la datele când urmau să se efectueze percheziții la domiciliile lor sau persoanele aflate în anturajul acestora care erau colaboratori ai poliției.

Dovada faptului că activitățile inculpatului nu erau circumscrise unor acte de cercetare efectuate în cadrul unei anchete penale este dată tocmai de competența funcțională a biroului în cadrul căruia funcționa, inculpatul având cunoștință că strada V., sector 2 nu intra în competența teritorială a Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate București, Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 4, ci a Biroului Sectorului 2, relevante fiind în acest sens declarațiile inculpatului și ale martorilor B.D. și M.V. date în fața instanței de fond.

Deopotrivă, ipoteza avansată de inculpat în sensul că strângerea datelor referitoare la cele 12-14 persoane sau adrese de pe str. V., sector 2, București constituiau acte informative în vederea identificării unor persoane traficante de droguri este lipsită de fundament întrucât din actele dosarului rezultă că o astfel de activitate de investigație nu putea fi organizată atâta vreme cât respectiva rețea de traficanți forma obiectul cercetărilor altui serviciu specializat, împrejurare evident cunoscută și de inculpat.

În realitate, discuțiile purtate de inculpat cu numiții S.M., G.C.S. și Gh.C. relevă grija pe care inculpatul o purta interlocutorilor și membrilor familiei lor de a nu fi prinși de organele de poliție, atitudine grefată pe o anumită relație de amiciție între partenerii de discuție care transpare din convorbirile interceptate în cauză.

Valențele exoneratorii atribuite de inculpat jargonului folosit în cadrul respectivelor convorbiri nu rezistă unui simplu raționament logic, fiind evident că, în ipoteza avansată de apărare, în sensul că prin respectivele convorbiri comisarul de poliție urmărea să obțină date de la informatorii săi oficiali cu privire la activitatea de trafic de droguri desfășurată în strada V., sector 2, acesta nu trebuia să ia măsuri pentru a preîntâmpina deconspirarea sa, astfel de măsuri putând fi justificate numai în ceea ce îi privește pe interlocutorii săi, în cazul în care respectivele convorbiri ar fi fost purtate în prezența altor persoane.

În realitate, prin limbajul codificat utilizat, inculpatul urmărea să se pună la adăpost de eventuale neplăceri legate de activitatea infracțională desfășurată, tocmai faptul utilizării unor expresii plastice sau eliptice trădând natura ilicită a activității în legătură cu care se poartă convorbirea.

De altfel, sensul real al expresiilor folosite de inculpat în cadrul convorbirilor cu martorii denunțători au fost deconspirate de martorul S.M. în declarațiile date în cursul procesului penal, același martor declarând că nu a fost informatorul comisarului F.F.

Aceeași poziție a fost exprimată și de martorul G.C.S.

Ca urmare, în raport de elementele factuale anterior prezentate, Înalta Curte constată că activitatea inculpatului F.F. care, la datele de 4 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a avertizat pe inculpații P.M., zis "M." sau "Mș.", P.F., zis "O.", G.F., zis "T.", martorii G.M.A., zisă "S.", V.G., zisă "J." și alte persoane, prin intermediul martorilor S.M., zis "M.M." și C.G.S., zis "S.C.l", că organele de poliție antidrog urmează să efectueze percheziții domiciliare în zona străzii V., sector 2, București, fapt ce a permis persoanelor sus-menționate să se sustragă de la urmărirea penală, realizează elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată în încadrarea juridică prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpat îmbracă numai forma complicității morale la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în încadrarea prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât avertizarea traficanților de droguri cu privire la preconizatele acțiuni ale poliției au avut ca efect numai înlesnirea sustragerii de la urmărire penală a unora dintre respectivele persoane, iar nu înlesnirea săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri sau o eventuală tăinuire a bunurilor provenite din săvârșirea unor astfel de infracțiuni, în sarcina niciuneia dintre persoanele avertizate nereținându-se comiterea, la datele de referință sus-indicate, a infracțiunii de trafic de droguri.

Ca urmare, critica parchetului invocată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. este neîntemeiată.

Deopotrivă, neîntemeiată este și critica invocată de inculpatul F.F. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției.

Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea.

În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute de prima instanță niciun aspect esențial care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale sau cu situația factuală reținută în actul de sesizare a instanței.

Susținerea apărării în sensul că nu se poate reține o complicitate a inculpatului la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată ceilalți coinculpați cercetați în cauză, întrucât în sarcina acestora se rețin acte materiale săvârșite anterior presupuselor fapte ale inculpatului F.F. și în legătură cu care nu s-a reținut vreo implicare a acestuia din urmă, se dovedesc a fi neîntemeiate, în raport de însăși încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului F.F. și care, obiectiv, a constat în înlesnirea sustragerii de la urmărirea penală a inculpaților care comiseseră anterior infracțiuni de trafic de droguri.

În aceste condiții, se constată că aspectele invocate de apărare s-ar dovedi a fi oportune numai în cazul reținerii în sarcina inculpatului a complicității prevăzute de art. 26 teza I și teza a II-a pct. 1 C. pen. Or, poziția constantă a apărării inculpatului F.F. a fost în sensul menținerii încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, solicitarea de achitare vizând respectiva încadrare juridică.

Neîntemeiată este și susținerea apărării în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat întrucât aceeași faptă a format obiectul cercetărilor într-un dosar instrumentat de DNA în care s-a pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Deși corespunde adevărului că față de inculpat a fost pronunțată o soluție de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. în Dosarul nr. 41/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, dosar disjuns din Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT, ipoteza autorității de lucru judecat avansată de apărare este lipsită de fundament întrucât soluția menționată a vizat o altă acuzație adusă aceluiași inculpat, respectiv infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000.

Nici argumentația soluției susmenționate - lipsa unor indicii temeinice care să ateste faptul că inculpatul F.F. ar fi primit sume de bani de la numiții C.G.S., S.M. și P.M. pentru informațiile furnizate, confirmată definitiv de Curtea de Apel București prin respingerea plângerii formulate de inculpat împotriva soluției de netrimitere în judecată, în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., nu ridică dubii cu privire la vinovăția inculpatului întrucât infracțiunea pentru care este cercetat în cauza pendinte nu presupune o contraprestație din partea autorului care a primit ajutorul complicelui.

Deopotrivă, nici soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin aceiași rezoluție a DNA față de inculpatul F.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen., confirmată deopotrivă de Curtea de Apel București, nu naște dubii cu privire la temeinicia acuzației aduse inculpatului în cauza pendinte întrucât soluția a fost argumentată tocmai pe aspectul că inculpatul fusese deja trimis în judecată pentru aceiași activitate infracțională în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT - Structura Centrală, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă în raport de care infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. are caracter subsidiar.

Un alt argument invocat de apărare în susținerea erorii grave de fapt a vizat caracterul contradictoriu și nesustenabil al declarațiilor martorilor denunțători, arătându-se că martorul S.M. a prezentat variante neplauzibile ale momentelor la care ar fi fost informat de către inculpatul F.F. cu privire la preconizatele acțiuni ale organelor de poliție, în raport de imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a deține respectivele informații la datele invocate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că diferențele existente între declarațiile martorului S.M. cu privire datele la care a fost avertizat de către inculpatul F. cu privire la preconizatele acțiuni ale poliției sunt pe deplin înlăturate de conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză care consemnează datele exacte la care a avut loc informarea din partea comisarului de poliție.

Pe de altă parte, contradicțiile existente în declarațiile aceluiași martor sunt lămurite și de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, nominalizate în preambulul analizei criticilor formulate în recursului inculpatului F.F.

Nici soluția de neîncepere a urmăririi penale pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispusă de DNA față de inculpatul F.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 pct. 1 din Legea nr. 78/2000 nu constituie o dovadă a lipsei de temeinicie a acuzației formulate împotriva aceluiași inculpat în cauza pendinte, declarațiile martorilor denunțători C.G.S. și S.M. date în Dosarul nr. 41/P/2010 al DNA fiind considerate insuficiente pentru probarea pretinderii și primirii de către inculpat a unor sume de bani.

Or, acuzația adusă inculpatului F.F. în cauza pendinte nu are la bază o asemenea conduită, activitatea infracțională pentru care este cercetat în cauză constând în înlesnirea sustragerii de la urmărirea penală a coinculpaților P.M., P.F. și G.F. și a altor persoane care comiseseră anterior infracțiuni de trafic de droguri, prin intermediul martorilor denunțători S.M. și C.G.S.

În plus, prin aspectele prezentate în analiza criticilor formulate în recursul inculpatului F.F. s-a conturat și modalitatea în care inculpatul a ajuns în posesia informațiilor pe care le-a furnizat ulterior martorilor denunțători, infirmându-se astfel susținerile apărării cu privire la imposibilitatea obiectivă a inculpatului de a obține respectivele informații la datele invocate de acuzare.

În raport de considerentele expuse, constatând că există o concordanță deplină între situația de fapt reținută de prima instanță și dovezile administrate, apărarea neindicând și nici instanța de recurs neidentificând vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat reținută de prima instanță sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce Ieste evident și fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., criticile inculpatului F.F. fiind neîntemeiate.

Nici criticile în raport de care apărarea inculpatului F.F. a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmării penale nu sunt întemeiate.

Necesitatea restituirii cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale a fost argumentată de apărare, într-o primă variantă, pe aspectul necompetenței materiale a DIICOT - Structura Centrală de a efectua urmărirea penală în cauză, susținându-se că faptele săvârșite de inculpat trebuiau cercetate de DNA.

Deopotrivă, apărarea a susținut că în cauză se impune refacerea urmăriri penale întrucât rezoluția de începere a urmăririi penale a fost dată fără ca, în prealabil, organul de urmărire penală să fi fost legal sesizat prin vreunul dintre modurile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen., actele de urmărire penală au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, iar autorizarea efectuării de interceptări telefonice și localizare a postului telefonic aparținând inculpatului F.F. s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 911 C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea absolută a principalelor mijloace de probă în acuzare.

Analizând criticile anterior prezentate, Înalta Curte constată că, deși acestea au fost invocate de apărare ca și argumente ale cererii de restituire a cauzei la parchet în cadrul» primului ciclu procesual, ulterior, în al doilea ciclu procesual, apărarea le-a susținut numai fracționat în fața instanței de fond, pentru a le relua în totalitate în recurs.

În plus, se observă că, deși în primul ciclu procesual, soluția de restituire a cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, dispusă prin Încheierea din 26 iulie 2010 (modificată prin Încheierea din 27 iulie 2010 ) a vizat alte argumente decât cele invocate de apărarea inculpatului F.F., respectiva soluție nu a fost criticată de inculpat în cadrul căii de atac exercitate împotriva încheierii sus-menționate, astfel încât reinvocarea acelorași aspecte în recursul exercitat împotriva hotărârii de condamnare constituie expresia unui abuz de drept.

Practic, prin dezlegarea dată pricinii în primul ciclu procesual prin Încheierea din 26 iulie 2010 (modificată prin Încheierea din 27 iulie 2010), instanța fondului s-a pronunțat asupra cererii de restituire a cauzei la parchet formulată de inculpatul F.F., prin argumentele expuse în motivarea soluției, judecătorul fondului înlăturând implicit motivele invocate de apărare în susținerea cererii.

De asemenea, prima instanță s-a pronunțat și asupra cererii de desecretizare a fișei postului, raportului și agendei de lucru ale inculpatului F.F., încuviințând solicitarea apărării prin încheierea din 21 martie 2011.

Împrejurarea că, în final, în pofida diligentelor repetate ale instanței fondului, documentele sus-menționate nu au fost desecretizate, nu este imputabilă instanței, după cum nici faptul de a nu deține un certificat de securitate sau autorizație de acces care să-i permită judecătorului să ia cunoștință de conținutul respectivelor înscrisuri, nu reprezintă o culpă a magistratului și care să poată fi invocată prin intermediul cazului de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. sau a altor cazuri de casare.

Practic, judecătorul fondului s-a pronunțat asupra vinovăției inculpatului pe baza probatoriului administrat în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești, dovedirea pretinselor aspecte exoneratoare sau atenuante ale răspunderii inculpatului constituind o sarcină a apărării, în condițiile în care instanța și-a exercitat din plin rolul activ.

Revenind asupra criticilor în raport de care apărarea inculpatului F.F. a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmării penale și care vor fi analizate în considerarea dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Urmare informațiilor care au rezultat din cercetările efectuate în Dosarul nr. 1884/D/P/2009 cu privire la membrii unei rețele de traficanți de droguri coordonată de numiții Gh.C. zis "D.S." și C.G.S. zis "S.C.", prin Procesul-verbal din 12 noiembrie 2009 pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, Serviciul Teritorial București s-a sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul F.F.

Dosarul nr. 153/D/P/2010 al DIICOT - Serviciul Teritorial București, format urmare declinării cauzei față de inculpatul F.F. a fost conexat la data de 25 ianuarie 2010 la Dosarul nr. 292/D/P/2009 al aceleiași unități de parchet în care se efectuau cercetări față de inculpații C.M. zis "O.", G.F. zis "T.", P.M. zis "M." sau Mș.", G.P. zis "P." și alte persoane.

Prin Rezoluția nr. 60 din 09 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial București s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul F.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizarea infractorului și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 248 C. pen.

Prin Ordonanța din 10 februarie 2010 emisă în același dosar s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii de către inculpatul F.F. a infracțiunilor de luare de mită, dare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 254, art. 255 și art. 248 C. pen.

La aceiași dată, în temeiul art. 209 alin. (3), art. 218 și art. 219 C. proc. pen. și art. 9 din Legea nr. 508/2004, a fost emisă și ordonanța de delegare a lucrătorilor de poliție judiciară din cadrul BCCOB - Serviciul Antidrog în vederea efectuării anumitor activități procesuale cu privire la învinuitul F.F.

Ulterior, prin Ordonanța cu nr. 292/D/P/2009 din 11 februarie 2010, s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpatul F.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea infractorului, în formă continuată, prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, prin Ordonanța nr. 60 din 26 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 292/D/P/2009 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului F.F. din infracțiunea de favorizarea infractorului în formă continuată prevăzută de art. 264 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în complicitate la trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 26 teza a II-a pct. 2 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și începerea urmăririi penale pentru această ultimă infracțiune.

Elementele prezentate dovedesc lipsa de temeinicie a argumentelor apărării inculpatului F.F. în raport de care s-a solicitat restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale întrucât cercetările efectuate de DNA au vizat infracțiunile de corupție săvârșite de inculpat care intră în competența materială a acestei unități de parchet, în timp ce, în cauza pendinte, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea de trafic ilicit de droguri, infracțiune care intră în competența materială de instrumentare a DIICOT, există procesul-verbal de sesizare din oficiu, precum și ordonanțe de delegare a lucrătorilor de poliție impuse de natura cauzei.

În ceea ce privește critica privind nulitatea interceptărilor și înregistrările audio, invocată în raport de momentul efectuării lor în faza actelor premergătoare, Înalta Curte reține că potrivit jurisprudenței constante a instanței supreme, proba constând în interceptări audio-video, obținute în faza actelor premergătoare, este o probă legal administrată, în măsura în care sunt respectate și celelalte condiții prevăzute de lege pentru administrarea acesteia.

În același sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Dumitru Popescu vs. România II) care a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 și Legea nr. 356/2006 oferă acele garanții necesare și minime împotriva abuzurilor de orice fel, interceptarea reglementată de dispozițiile art. 911 C. proc. pen. nefiind condiționată de începerea urmăririi penale.

Ca urmare, în virtutea principiilor jurisprudențiale anterior expuse, se constată că interceptările și înregistrările audio au fost efectuate în cauză cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru administrarea lor, constituind prin urmare mijloace de probă în procesul penal.

Pe de altă parte, în situația în care, achiesând la argumentele apărării, s-ar aprecia că respectivele înregistrări nu pot constitui mijloace de probă, elementele de fapt relevate de conținutul dialogurilor interceptate pot fi valorificate în cauză, reținându-se că nulitatea afectează doar actul de procedură - mijlocul de probă, iar nu faptul probator în sine, care poate fi dovedit și prin alte mijloace, ceea ce în speță s-a și realizat prin declarațiile martorilor denunțători S.M. și C.G.S.

Nici critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului F.F., invocată în subsidiar, nu este întemeiată, prima instanță făcând o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și datele personale ale inculpatului în raport cu care a fost stabilită o sancțiune penală judicios individualizată, aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpatului, au fost avute în vedere importanța deosebită a valorilor sociale lezate prin comiterea infracțiunii, durata în timp a desfășurării activității infracționale, modalitatea în care a acționat inculpatul, precum și atitudinea sa procesuală.

De asemenea, în mod corect au fost valorificate în procesul de cuantificare a sancțiunilor penale aplicate inculpatului F.F. împrejurarea că acesta se află la primul conflict cu legea penală, precum și profilul socio-moral deosebit al acestuia.

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații P.M., G.P., P.F. și G.F. în limitele menționate, urmând ca recursul declarat de inculpatul F.F. să fie respins ca nefondat.

În ceea ce o privește pe inculpata B.A.M., Înalta Curte constată că aceasta nu a exercitat calea de atac a recursului în cauză și nici nu este vizată de recursul parchetului, astfel încât nu are calitate procesuală în cauză.

Cu toate acestea, întrucât inculpatei i-a fost asigurată asistență juridică din oficiu pe parcursul judecății cauzei în recurs, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a părții urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații P.M., G.P., P.F. și G.F. împotriva Sentinței penale nr. 322/F din 4 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează, în parte, sentința atacată și, în rejudecare:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu în privința inculpatului P.M. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. condamnă inculpatul P.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce prevenția pentru inculpatul P.M. de la 17 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

II. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.P. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce prevenția pentru inculpatul G.P. de la 17 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

III. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul P.F. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce prevenția pentru inculpatul P.F. de la 23 martie 2010 la 30 ianuarie 2012.

IV. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.F. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. condamnă inculpatul G.F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 33 lit. a)- 34 lit. b) și art. 35 C. pen. contopește pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul G.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce prevenția pentru inculpatul G.F. de la 23 martie 2010 la 30 ianuarie 2012.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva aceleiași sentințe.

Deduce prevenția pentru inculpatul F.F. de la 11 februarie 2010 la 30 ianuarie 2012.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P.M., G.P., P.F., G.F. și B.A.M., în sumă de câte 400 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat F.F. la plata sumei 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - LM