Appeal dismissed: 18-day provisional detention for extradition upheld; appellant liable for 800,000 lei costs

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea nr.3/F din 4/5 februarie 2004, pronunțată în dosarul nr.487/2004 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A.V. pe o durată de 18 zile, de la 5 februarie 2004 la 22 februarie 2004, inclusiv.

Hotărând astfel, curtea de apel a reținut că la data de 4 februarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță cu solicitarea luării măsurii arestării provizorii față de cetățeanul olandez A.V., în vederea extrădării, motivându-se că împotriva acestuia a fost emis de către Parchetul din Rotterdam, un mandat de arestare preventivă pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv: participarea la o organizație care are ca scop comiterea de fapte penale; introducerea pe teritoriul Olandei a substanțelor stupefiante; pregătirea, prelucrarea, transformarea, vânzarea, livrarea de mai multe ori a substanțelor stupefiante; posesia de substanțe stupefiante; deținerea fără drept de arme și muniții.

Examinând actele și lucrările de la dosar, curtea de apel a constatat că împotriva numitului A.V., Parchetul Regiunii Rotterdam a emis la 4 februarie 2004 un mandat de arestare pentru comiterea de către acesta, în perioada 1 ianuarie 2003 – 4 februarie 2004 a faptelor penale, prevăzute și pedepsite de art.140 C.pen., art.2, 10 și 10 a din Legea stupefiantelor și respectiv, art.26, 27, 31 și 55 din Legea armelor și munițiilor.

Cum faptele imputate persoanei extrădabile sunt incriminate nu numai de legea statului olandez, ci și de legea penală română, (în art.279 și art.323 C.pen. și respectiv art.2 și 3 din Legea nr.143/2000), fiind pedepsite cu închisoare mai mare de 2 ani și în condițiile în care extrădarea are în vedere urmărirea penală a persoanei extrădabile, curtea de apel a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.33 alin.2 din Legea nr.296/2001, privind extrădarea, întrucât la dosar există în traducere mandatul de arestare emis împotriva persoanei extrădabile, rezultând totodată că, arestarea provizorie solicitată autorităților române are ca scop final extrădarea numitului A.V.

Instanța a luat act de poziția persoanei extrădabile, care a negat învinuirile ce i se aduc, recunoscând doar faptul că în urma unei percheziții efectuată în Olanda, la domiciliul său s-a găsit un pistol pe care îl deținea fără forme legale.

Curtea de apel a concluzionat că, față de documentele avute la dispoziție și analizate mai sus, sunt îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de Legea nr.296/2001, motiv pentru care a admis sesizarea Parchetului de lângă Curtea de Apel București și a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A.V., cetățean olandez, pe o durată de 18 zile, de la 5 februarie la 22 februarie 2004, inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă A.V. care, deși nu l-a motivat în scris, în ședința publică de judecată, personal și prin concluziile orale puse de apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea hotărârii atacate, punerea sa în libertate și trimiterea în Olanda, arătând că el a colaborat cu organele de poliție, nu are alte condamnări în România sau în străinătate și că nu se va sustrage de la punerea în executare a mandatului de arestare emis de autoritățile olandeze.

Recursul este nefondat.

Verificând hotărârea atacată în raport cu probele de la dosar și dispozițiile legale aplicabile în materie se constată că prima instanță, a apreciat în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru care se poate dispune extrădarea numitului A.V., respectiv cele privitoare la fapte, la pedeapsă, la competență și la procedură (art.8 și următoarele, art.12 și următoarele, art.15 și următoarele din Legea nr.296/2001), aspecte în raport cu care măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile este pe deplin întemeiată.

De asemenea, se mai constată că în cauză, nici persoana extrădabilă nu a invocat existența unor impedimente legale care să justifice respingerea cererii parchetului privind măsura arestării provizorii, ci dimpotrivă aceasta a solicitat să fie trimisă în Olanda pentru a-și clarifica situația, însă, în stare de libertate.

În consecință, analizând și din oficiu, în baza art.3859 alin.3 C.proc.pen. nu se reține existența unor motive care să conducă la casare, urmează a se constata că hotărârea pronunțată de curtea de apel, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării numitului A.V., este corectă, fiind respectate prevederile legale în materie, astfel că recursul declarat de acesta este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva încheierii nr.3/F din 4/5 februarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr.487/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 6 februarie 2004.