Inadmissibility of ordinary appeal against final appellate denial of extraordinary annulment
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as inadmissible, thereby upholding the lower court’s decision that had previously rejected the complaint and leaving the defendant’s complaint regarding the prosecutor’s dismissal resolution unresolved, while ordering the appellant to pay 100 RON in judicial costs. The dispute arose from a procedural challenge where the defendant, having sought to annul a appellate decision that had declared his initial appeal inadmissible, filed a further appeal against that denial of the extraordinary legal remedy. Relying on the principle that procedural norms are strictly interpreted, the court held that an appeal cannot be exercised as an ordinary remedy against a final decision issued by an appellate court that dismissed a motion for annulment as inadmissible, as such a decision is final and has the force of res judicata; this determination was grounded in Article 385¹(1)(e) of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals to decisions rendered by appellate courts, and Article 385¹⁵(1)(a), which provides for the inadmissibility of appeals that do not meet these statutory conditions.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of ordinary appeal against final appellate denial of extraordinary annulment: The dispute arose from a procedural challenge where the defendant, having sought to annul a appellate decision that had declared his initial appeal inadmissible, filed a further appeal against that denial of the extraordinary legal remedy. Relying on the principle that procedural norms are strictly interpreted, the court held that an appeal cannot be exercised as an ordinary remedy against a final decision issued by an appellate court that dismissed a motion for annulment as inadmissible, as such a decision is final and has the force of res judicata; this determination was grounded in Article 385¹(1)(e) of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals to decisions rendered by appellate courts, and Article 385¹⁵(1)(a), which provides for the inadmissibility of appeals that do not meet these statutory conditions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the verdict, justifying the dismissal of the appeal as inadmissible.
Procedural basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 76 din 11 februarie 2011 pronunțata de Judecătoria Buftea, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul O.N. împotriva Rezoluției nr. 6964/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și a Rezoluției nr. 836/11-2/2010 a procurorul ierarhic superior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul, O.N.
Prin Decizia penală nr. 1461/R din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul O.N.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul O.N.
Prin Decizia penală nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1461/R din 28 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 8609/94/2010.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către contestatorul O.N.
La termenul din 27 ianuarie 2010, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac exercitată de contestator.
Analizând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de O.N. este inadmisibil pentru următoarele motive:
În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.
Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată interpretare, fiind unanim acceptat caracterul activ al acestora, care trebuie examinat în raport cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.
În speță, contestatorul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, având ca obiect o contestație în anulare formulată de contestatorul O.N., contestație care a fost respinsă ca inadmisibilă.
Potrivit prevederilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curții de apel și curtea Militară de Apel.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că împotriva unei decizii definitive pronunțată de instanța de apel prin care a fost respinsă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac a contestației în anulare, nu se mai poate exercita recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub puterea lucrului judecat.
Față de cele reținute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul O.N.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul O.N. împotriva Deciziei penale nr. 1660/R din 05 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM