Trademark counterfeiting convictions upheld; appeal dismissed as unfounded with costs

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.P.M. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 20 aprilie 2011, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată, excepția invocată de apărătorul inculpatului G.P. referitoare la nelegalitatea rapoartelor de constatare tehnică-științifică nr. 164061 din 11 mai 2007 și nr. 75749 din 13 august 2007, întocmite în cursul urmăririi penale.

A respins excepția invocată de apărătorul ales al inculpatului B.P.M., privind nulitatea dreptului asupra mărcii a SC R. SRL Alba Iulia.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.P., în temeiul art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de contrafacere, imitare sau folosire, fără drept, a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca în forma participației improprii.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat, în temeiul art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că inculpatul a comis infracțiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în condițiile concursului real de infracțiuni și în consecință în temeiul art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.

Conform art. 71 alin. (2) C. pen., i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata prevăzută de acest articol, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen. și anume acela de 2 ani și 3 luni, termen care se compune din durata pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval fix de timp de 2 ani.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.P.M., la pedeapsa de 1.500 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere, imitarea sau folosirea, fără drept, a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, în forma participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1.500 RON amendă pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., a constatat că inculpatul a comis infracțiunile mai înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, adică în condițiile concursului real de infracțiuni și în consecință în temeiul art. 34 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, aplicând pedeapsa de 1.500 RON amendă.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii penale pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. și anume acela de 1 an.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., a luat măsura de siguranță a confiscării speciale, în favoarea statului, a cantității de:

- 25.584 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la depozitul aparținând SC E. SRL din T., lăsată în custodie la SC A. SA Târgu Mureș, în incinta Uzinei de materiale fotosensibile, situată în Târgu Mureș, jud. Mureș, conform contactului de depozit încheiat la data de 20 noiembrie 2007, între această societate și I.P.J. Mureș;

- 1.777 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, depozitată la sediul I.P.J. Mureș și

- 1.213 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, lăsată în custodia SC C. SRL Reghin, conform procesului-verbal încheiat la data de 08 mai 2007 și aflat dosarul de urmărire penală.

A luat act că partea vătămată SC R. SRL Alba Iulia nu a formulat pretenții civile în cauză, sub forma daunelor morale sau materiale.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în sumă de câte 5.500 RON fiecare.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut, pe baza probelor instrumentate, că, în fapt, la data de 7 mai 2007, în baza unor informații operative, lucrători din cadrul I.P.J. Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor împreună cu angajați ai DGFP Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat un control în incinta depozitului situat în T. jud. Mureș ce aparține SC E. SRL T., al căruia director general era inculpatul G.P.

Din primele investigații, reține instanța de fond, s-a stabilit că începând cu data de 15 aprilie 2007, acel depozit fusese închiriat către SC B.T. SRL T., societate condusă - în baza procurii administratorului B.E.I., autentificată prin încheierea nr. 317/2007 la BNP Ș.C. - T. de către inculpatul B.P.M.

La momentul controlului, la sediul depozitului a fost identificat inculpatul G.P.

În incinta spațiului mai sus amintit, au fost identificate un număr de 5.425 pachete a câte 500 g fiecare, învelite într-o hârtie cerată de culoare albă, pe care era aplicată data de 04 octombrie 08 - 094/7 - 10:37; 6.276 pachete a câte 500 g fiecare, ambalate în vid în folie de culoare argintie; 372 pachete ambalate în blanchete de culoare galbenă cu inscripția K.S.K.U.B.L.; 13.625 pachete a câte 500 g fiecare ambalate în blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R.; 10.567 blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R., precum și 9.211 capace de culoare vișinie cu aceeași inscripție A.P.R.

Într-o cameră a depozitului au fost identificate mai multe hârtii cerate deteriorate, posibil scoase de pe pachete de tip similar cu cele 5.425 identificate. De asemenea, s-a constatat că în incinta spațiului se aflau un număr de 8 persoane de sex feminin, despre care s-a stabilit că sunt angajate ale SC G.P.Z. SRL T. și care aplicau în momentul sosirii organelor de control, pe pachetele învelite în folie de aluminiu, blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R. S-a stabilit că angajatele SC G.P.Z. SRL T. prestează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu SC B.T. SRL.

Toate aceste aspecte au fost consemnate într-un proces-verbal semnat fără obiecțiuni în prezența unui martor asistent și de inculpatul G.P.

Din primele declarații și din examinarea documentelor prezentate s-a stabilit faptul că în baza facturii externe nr. 1661 din 10 aprilie 2007 SC B.T. SRL a achiziționat de la K.R.V. GMBH Germania cantitatea de 40.320 pachete "cafea M. a 500 g albă", însoțită de un certificat de conformitate în care este înscrisă această denumire. Plata întregii cantități de cafea s-a făcut prin dispoziție de plată din contul SC B.T. SRL alimentat în acest sens prin ordinul de plată din 28 martie 2007 în cuantum de 207.153,27 RON (aproximativ 61.000 EURO) de către SC E. SRL.

Marfa a fost preluată după transportul efectuat de un transportator român de SC E. SRL, fapt ce rezultă din procesul-verbal de custodie încheiat la data de 16 aprilie 2007, din care rezultă că SC E. SRL în calitate de predator a lăsat în custodie cantitatea de 40.320 pachete de cafea către SC B.T. SRL în calitate de primitor-custode.

Din analiza acestor prime înscrisuri, rezultă că marfa a fost plătită încă de la început de SC E. SRL care a preluat-o după transportul internațional efectuat de un transportator român și a lăsat-o în custodie la SC B.T. SRL care a depozitat-o chiar în depozitul închiriat la data de 15 aprilie 2007 de către proprietarul SC E. SRL.

Prin contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL s-a obligat să vândă către SC E. SRL cafea A. însoțită de certificatul de calitate. În baza acestui contract a fost emisă la data de 24 aprilie 2007 factura nr. 6579310, care confirma vânzarea de către SC B.T. SRL către SC E. SRL a cantității de 40.320 pachete a câte 500 g de cafea A., pentru suma de 229.028,35 RON. Aceeași factură consemna și vânzarea unui nr. de 40.000 blanchete A. în valoare de 2553,6 RON.

În contextul în care plata cafelei a fost efectuată din fondurile aparținând SC E. SRL, care a și preluat-o și lăsat-o apoi în custodie la SC B.T. SRL, rezultă că SC B.T. SRL a avut doar un rol formal în operațiunea comercială, înțelegerea dintre cei doi inculpați fiind ca de la început, cumpărător al cafelei să fie G.P., inculpatul B.P.M. urmând doar să apară în mod oficial în documente drept cumpărător al produselor, în numele societății pe care o conducea.

Anterior achiziției de cafea, la data de 02 aprilie 2007, SC B.T. SRL a încheiat contractul nr. 86 cu o tipografie aparținând SC M.V.C. SRL Timișoara pentru tipărirea a 40.000 etichete cafea a 500 g A., acestea fiind achiziționate în baza facturii nr. 9014076 din 23 aprilie 2007.

Tot anterior recepției cafelei, la data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC G.P.Z. SRL, respectiv pentru prestarea activității de ambalare de cafea.

SC B.T. SRL nu a respectat procedurile prevăzute de art. 209 pct. 3 din C. fisc., obligatorii în cazul exportului intracomunitar de produse supuse accizării, motiv pentru care, ca urmare a neînregistrării în contabilitate a acestei operațiuni comerciale, s-a constatat că societatea s-a sustras de la plata accizelor datorate statului în sumă de 64.159 RON (fiind o achiziție intracomunitară între două societăți comerciale, aceasta nu era supusă plății de TVA către statul român).

Organele de poliție au identificat pe titularul mărcii de cafea - marca A. din România și au solicitat poziția în legătură cu cafeaua identificată în urma controlului efectuat și în legătură cu operațiunile efectuate cu această cafea.

Din adresele emise de SC R. SRL Alba Iulia - titularul mărcii A. - a rezultat faptul că societatea nu și-a dat consimțământul terților să folosească în activitatea lor comercială marca A., precizând și faptul că nu este de acord cu reintroducerea în circuitul economic a cafelei identificate.

Din investigațiile efectuate s-a stabilit că în perioada 24 aprilie - 07 mai 2007 SC E. SRL T. a comercializat cantitatea de 20.220 pachete de cafea a câte 500 g fiecare, la mai multe societăți comerciale. Organele de urmărire penală au efectuat verificări la societățile cumpărătoare, fiind identificate diferite cantități de cafea ce nu fuseseră vândute către populație, acestea fiind ridicate și împreună cu cantitatea identificată la depozitul închiriat de SC B.T. SRL, întreaga cantitate de cafea a fost depozitată conform proceselor-verbale aflate la dosar, din care rezultă următoarele:

- 25.584 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la depozitul aparținând SC E. SRL din T., a fost lăsată în custodie la SC A. SA Târgu Mureș, în incinta Uzinei de materiale fotosensibile, situată în Târgu Mureș, jud.Mureș, conform contactului de depozit încheiat la data de 20 noiembrie 2007, între această societate și I.P.J. Mureș;

- 1.200 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, ridicată de la SC A. SRL Sighișoara, potrivit procesului-verbal aflat la dosar, precum și 579 pachete de cafea ridicată de la SC I.V.C. SRL Cluj-Napoca, potrivit procesului-verbal aflat la dosar, deci în total 1.779 de pachete din care 2 pachete au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate în vederea întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică nr. 75749 din 13 august 2007, iar restul rămas de 1.777 de pachete a fost depozitat la sediul I.P.J. Mureș și

- 1.215 pachete de cafea ambalată în pungi (vidată), având 500 grame/pachet, din care 2 pachete au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate în vederea întocmirii raportului de constatare tehnico-științifică nr. 75749 din 13 august 2007, iar restul rămas de 1.213 de pachete a fost lăsat în custodia SC C. SRL Reghin, conform procesului-verbal încheiat la data de 08 mai 2007 și aflat la dosarul de urmărire penală.

IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico-Chimice a efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 75749 din 13 august 2007, care a avut ca obiect examinarea probelor ridicate din depozitul închiriat de SC B.T. SRL, a probelor ridicate de la unii dintre cumpărătorii subsecvenți ai cafelei (SC C. SRL Reghin și SC I.V.C. SRL Cluj-Napoca), precum și a probei furnizate de titularul mărcii SC R. SRL Alba Iulia, probă reprezentând produsul original. Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică rezultă faptul că probele de cafea aflate în proprietatea SC E. SRL, precum și cele vândute de această societate, prezintă din punctul de vedere al aspectului, granulației și compoziției chimice caracteristici fizico-chimice asemănătoare, diferite însă față de cele ale cafelei originale.

Din interpretarea materialului probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine faptul că înțelegerea inițială a inculpaților G.P. și B.P.M. a fost ca SC E. SRL să comercializeze pe teritoriul României o cafea comandată în Germania de la o societate producătoare, în baza unei rețete neînregistrată în patrimoniul vreunui titular de drepturi, pe care ulterior s-o comercializeze pe teritoriul României sub marca A., respectiv sub o marcă cunoscută, care să permită prin vânzarea la un preț superior obținerea unui profit substanțial, ca urmare a inducerii în eroare a clienților cu privire la calitatea și marca produsului vândut. Înțelegerea dintre cei doi învinuiți a fost și ca achiziția intracomunitară de cafea să se facă prin intermediul SC B.T. SRL, pentru ca în eventualitatea unor controale, inculpatul G.P. să fie exonerat de orice răspundere.

Această înțelegere rezultă atât din interpretarea datelor rezultate din procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală și din toate documentele întocmite de cei doi inculpați, în numele societăților pe care le reprezentau, precum și din coroborarea declarațiilor acuzaților și ale martorilor audiați în cauză.

Astfel, din procesul-verbal de control întocmit de organele de urmărire penală a rezultat faptul că la sediul depozitului situat în T., str. R. nr. 76, aflat în baza unui contract de închiriere în folosința SC B.T. SRL se afla inculpatul G.P., în timpul prezenței sale la acel depozit angajatele SC G.P.Z. SRL efectuând operațiunile de etichetare cu blanchetele A. a pachetelor de cafea M.

La acea dată, cafeaua se afla în proprietatea SC E. SRL, jumătate din cantitatea achiziționată fiind deja comercializată de această societate.

Din același proces-verbal de control semnat fără obiecțiuni de către inculpatul G.P., a rezultat faptul că SC E. SRL achiziționase cantitatea de 40.320 pachete cafea de la SC B.T. SRL, pe bază de factură, împreună cu 40.000 blanchete de culoare vișinie cu sigla A. Astfel, acuzatul G.P. a recunoscut că a achiziționat separat cafeaua și separat blanchetele, care, după cum s-a reținut, erau aplicate în prezența sa la acel depozit de către angajatele SC G.P.Z. SRL.

După cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC B.T. SRL, produsul vândut, respectiv cafeaua, urma să fie însoțit de certificatul de calitate. După cum s-a stabilit de la terții cumpărători ai cafelei purtând fără drept marca A., a rezultat faptul că aceasta fusese achiziționată de la SC E. SRL, respectiv de la societatea condusă de inculpatul G.P., cafeaua fiind însoțită de un certificat din care rezulta expres că în cauză nu este vorba despre cafea A., ci despre cafea M. albă, 500 g. Rezultă astfel că inculpatul G.P. a intrat în posesia certificatului în cauză și a recunoscut faptul că vinde clienților o altă cafea decât cafea A.

După cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de control fiscal, marfa inventariată și ambalajele cu inscripția A. aparține SC E. SRL, în timpul verificărilor, mai multe femei aplicând pe pachetele vidate în folii de aluminiu ambalaje cu inscripția A. Rezultă astfel că, contrafacerea produselor prin utilizarea fără drept a unor blanchete purtând marca A. s-a făcut după ce cafeaua intrase în proprietatea societății condusă de inculpatul G.P., care nu putea să nu cunoască această activitate.

Din nota explicativă dată în fața organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., a rezultat faptul că acesta a recunoscut că operațiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea și aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vișinie având inscripția A., se executa deoarece el și inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire.

Așadar rezultă că, în faza incipientă cercetărilor în această cauză, inculpatul B.P.M. a recunoscut înțelegerea avută cu acuzatul G.P. de a contraface cafeaua și de a o comercializa sub marca A.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC B.T. SRL și SC E. SRL, precum și actele adiționale apar ca fiind formale și din prisma faptului că se prevede că plata prețului va fi efectuată de către cumpărător vânzătorului, în baza facturilor emise de acesta, deși, așa cum am mai arătat, plata întregii cantități de cafea achiziționată din Germania a fost făcută efectiv de către SC E. SRL, înainte de emiterea facturii către SC E. SRL.

Întocmirea formală a unor înscrisuri justificative rezultă și din interpretarea procesului-verbal de custodie și a contractului de închiriere. Astfel, deși proprietarul depozitului era SC E. SRL, aceasta închiriază spațiul la un preț deosebit de scăzut (100 euro/lună), pentru ca apoi să preia de la transportator cafeaua și s-o lase în custodie în același spațiu închiriat, custodia fiind conform procesului-verbal gratuită. Ar rezulta astfel că SC B.T. SRL ar fi închiriat un spațiu de la SC E. SRL, pentru ca apoi să folosească același spațiu tot în favoarea SC E. SRL, dar în mod gratuit.

În același sens, factura de vânzare între cele două societăți comerciale este una formală, întrucât, deși vânzarea cafelei s-ar fi realizat la 24 aprilie 2007, SC E. SRL intrase în posesia ei direct de la transportator și înaintea SC B.T. SRL, încă din data de 16 aprilie 2007.

Din adresa DGFP Mureș rezultă că achiziția intracomunitară de cafea efectuată de SC B.T. SRL s-a făcut la prețul unitar de 1,52 euro (în acesta nefiind inclusă TVA, produsul fiind purtător doar de accize). Înmulțind prețul unitar la numărul de 40.320 de pachete de cafea, rezultă că valoarea întregii cantități a fost de 61.286,4 euro. Rezultă astfel că, avansul plătit de reprezentantul legal al SC E. SRL - inculpatul G.P., care a fost de 61.371 euro, este chiar puțin mai mare decât valoarea totală a mărfii achiziționate.

Cu toate că din facturile întocmite a rezultat că SC B.T. SRL și-ar fi asumat și plata blanchetelor (1.487,9 RON - conform facturii), respectiv a transportului (8.016,14 RON - conform facturii), dacă se adaugă aceste sume la valoarea inițială a întregii cantități de cafea achiziționată și se compară suma rezultată cu suma obținută în urma vânzării cafelei de SC B.T. SRL către SC E. SRL, din care rezultă conform calcului efectuat de DGFP Mureș, un preț unitar de 5,28 RON - inclusiv TVA față de prețul de achiziție de 5,08 RON - fără TVA, se constată că, dacă operațiunile ce rezultă din aceste facturi ar fi fost reale și nu doar simulate, SC B.T. SRL ar fi efectuat o operațiune comercială în pierdere, în contextul în care, imediat după vânzarea fictivă către SC E. SRL și după ce aceasta a reambalat produsul, prețul practicat către clienți a fost de 11 RON/pachet - inclusiv TVA - (fapt ce rezultă din aceeași adresă a DGFP Mureș).

În același context, factura de vânzare-cumpărare a întregii cantități de cafea din data de 24 aprilie 2007 nu face nicio referire la avansul plătit inițial și specifică doar numărul de unități și valoarea/unitate, respectiv suma totală de plată, la aceeași dată fiind stornat avansul conform facturii nr. 6579311, pentru ca doar cu mult ulterior după data controlului și în cursul urmăririi penale să se întocmească o altă factură privind plata unei diferențe de preț pentru cafeaua achiziționată, care în contextul celor mai sus precizate, apare fără dubii ca fiind fictivă, respectiv ca un mijloc de justificare în fața organelor de urmărire penală, plata efectivă a diferențelor de preț nefiind înregistrată în conturile SC B.T. SRL. Dacă s-ar lua ca adevărată această factură de plata unei diferențe de preț, calculând avansul plătit și împărțind suma la numărul de pachete de cafea achiziționată, ar rezulta un preț unitar plătit de SC E. SRL de 9,08 RON/pachet, respectiv un preț aproximativ dublu față de valoarea achiziției intracomunitare, fapt neplauzibil în contextul în care toate formalitățile au fost efectuate, așa cum va rezulta și din examinarea declarațiilor luate în cauză de către acuzatul G.P., care a contactat telefonic furnizorul german și a plătit întreaga sumă solicitată de acesta.

Tot în sensul coordonării întregii activități infracționale de către inculpatul G.P., vine și împrejurarea că achiziția de către SC B.T. SRL a celor 40.000 de blanchete de la SC M.V.C. SRL Timișoara a fost plătită prin girarea unei file cec emisă de SC E. SRL.

Aceeași stare de fapt rezultă și din coroborarea declarațiilor inculpaților și martorilor audiați în cauză. Elocventă, în acest sens, este și declarația pe care inculpatul B.P.M. a dat-o în faza actelor premergătoare. Astfel, acuzatul a precizat că la sfârșitul lunii februarie 2007 inculpatul G.P. i-a propus să achiziționeze pe societatea pe care o conducea, respectiv pe SC B.T. SRL cafea măcinată vidată din Germania, pe care s-o aducă la T. în depozitul SC E. SRL, unde să dezlipească ambalajul original și să lipească blanchete cu inscripția A.

În aceeași declarație, inculpatul a arătat că G.P. s-a angajat să poarte discuții cu furnizorul străin, să-i alimenteze contul bancar cu banii necesari achitării furnizorului și să-i confecționeze blanchete cu inscripția A. ce vor fi aplicate de persoane pe care el le va angaja, toate acestea în schimbul unei sume de bani pe care urma s-o primească pentru ajutorul dat.

Inculpatul B.P.M. a mai arătat în declarația sa că a fost de acord cu propunerea acuzatului G.P. care, la sfârșitul lunii martie 2007, l-a anunțat că a găsit furnizorul din Germania, căruia i-a solicitat să livreze cafeaua în hârtie cerată de culoare albă, urmând ca după sosirea mărfii, angajate ale SC G.P.Z. SRL să dezlipească hârtia cerată și să aplice blanchetele cu inscripția A. Totodată a menționat că, la data de 26 martie 2007 G.P. l-a anunțat că-i va vira în cont suma necesară pentru plata externă a cafelei, pe care ulterior el a efectuat-o.

Tot din aceeași declarație mai rezultă și faptul că inculpatul G.P. l-a anunțat că s-a înțeles cu o tipografie din Timișoara să-i producă blanchetele cu inscripția A., sens în care l-a pus să semneze un pretins contract încheiat între SC B.T. SRL și acea tipografie, după care i-a înmânat factura fiscală de achiziționare a celor 40.000 de blanchete.

Acuzatul B.P.M. a recunoscut faptul că el a semnat documentele de transport puse la dispoziția sa de către G.P., fiind informat de acesta că întreaga cantitate de cafea a fost depozitată în depozitul pentru care a încheiat un contract fictiv de închiriere.

Relativ la procesul-verbal de custodie din 16 aprilie 2007 inculpatul B.P.M. a declarat că nici el, nici soția lui nu au semnat acel proces-verbal.

Inculpatul a mai recunoscut faptul că factura din 24 aprilie 2007 care confirma vânzarea către SC E. SRL a 40.320 pachete de cafea nu corespunde realității, întrucât el nu a vândut cafea A., ci cafeaua importată din Germania.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, B.P.M. a revenit asupra declarației anterioare, asumându-și întreaga responsabilitate pentru activitatea infracțională desfășurată în cauză.

Astfel, acuzatul a precizat că el personal a făcut demersuri în Germania în vederea achiziționării de cafea prin intermediul unui prieten vorbitor de limba germană. Intermediarul a fost identificat în persoana martorului M.K., care, așa cum vom detalia ulterior, a precizat faptul că a fost contactat de G.P. și a intermediat discuțiile dintre acesta și furnizorul german fără ca B.P.M. să aibă vreo implicare în negocieri.

De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că plata blanchetelor s-a făcut cu o filă cec primită de la SC E. SRL ca o garanție pentru plata ce urma să fie efectuată pentru blanchetele cu sigla A.

Acuzatul a confirmat astfel faptul că plata blanchetelor s-a făcut de către G.P., contrazicând aspectele arătate în aceeași declarație în care spunea că el personal a achiziționat blanchetele de la societatea din Timișoara. În rest, acuzatul își recunoaște participația la ambalarea cafelei cu blanchetele A., confirmând faptul că a contactat SC G.P.Z. SRL în vederea aplicării acestor blanchete pe pachetele de cafea, activitate ce a fost controlată de gestionarul SC E. SRL - numitul B.L.

În fața primei instanțe, în declarația dată la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010, inculpatul B.P.M. a menționat că, datorită unor motive personale, nu-și mai menține declarațiile date în cursul urmării penale și în legătură cu învinuirile care i se aduc a menționat că în cursul lunii februarie 2007 a avut o discuție cu G.P. care i-a relatat că este titularul mărcii A. în România și că intenționează să facă un import cafea. Prin intermediul martorului M.K., acuzatul G.P. a purtat discuții cu cineva din Germania, iar la o asemenea discuție a asistat și inculpatul B.P.M. După o anumită perioadă de timp inculpatul G.P. l-a chemat și i-a adus la cunoștință că intenționează să efectueze importul de cafea și deoarece avea ceva probleme cu firma SC E. SRL, l-a întrebat dacă nu este de acord să-i ofere sprijin, în sensul ca importul de cafea să se facă pe SC B.T. SRL. Acuzatul a fost de acord, cu condiția ca suma de bani necesară achiziționării cafelei, în jur de 60.000 euro, să fie avansată de inculpatul G.P., care nu i-a comunicat data la care urmează să sosească cafeaua. Cu aceeași ocazie inculpatul G. i-a mai spus că va suporta toate taxele referitoare la acest import și care ar cădea în sarcina SC B.T. SRL.

Inculpatul B. a mai arătat că, din câte își aduce aminte, importul de cafea s-a făcut la data de 17 aprilie 2007, dată care este menționată pe scrisoarea de trăsură, însă în aceea perioadă de timp inculpatul era plecat la Brașov. Când a revenit la T., inculpatul G. i-a spus că a adus un transport de cafea. Cafeaua a fost depozitată în T., , unde erau niște depozite care aparțineau de SC E. SRL.

În privința blanchetelor cu inscripția A. în care au fost reambalate pachetele de cafea, inculpatul B. a precizat că nu știe de către cine și de unde au fost comandate, el personal nu a făcut nicio comandă și nici nu a achitat contravaloarea acestora.

În ceea ce privește contractul de prestări servicii, de închiriere de spațiu și de custodie, încheiate între SC B.T. SRL și SC G.P.Z. SRL și respectiv SC E. SRL, inculpatul B. a declarat că nu a semnat niciun fel de asemenea contract, cu mențiunea că la dosarul de urmărire penală aceste acte juridice au fost depuse în copie xerox.

La termenul de judecată din 5 ianuarie 2011, apărătorul ales al inculpatului G., respectiv dl. avocat F.M. a depus la dosarul cauzei, în original, contractul de prestări servicii încheiat la data de 15 aprilie 2007, între SC B.T. SRL și SC G.P.Z. SRL și contractul de închiriere încheiat la data de 15 aprilie 2007, între SC E. SRL și SC B.T. SRL, inculpatul B.P.M., arătând că semnătura aflată pe contractul de închiriere la poziția "locatar" este semnătura lui, însă semnătura aflată pe contractul de prestări servicii la rubrica "beneficiar" nu este semnătura lui.

De asemenea, cu aceeași ocazie acuzatul B. a mai arătat că nici semnătura de pe scrisoarea de trăsură (CMR), aflată în copie xerox la dosarul de urmărire penală nu este semnătura lui.

Analizând originalele contractelor depuse la acest termen de judecată, precum și copiile xerox aflate la dosarul de urmărire și care vizează aceleași contracte, tribunalul a observat - raportat la locul și poziția în care s-au aplicat ștampilele și semnăturile reprezentanților părților contractante - că acestea din urmă nu au fost efectuate după exemplarele originale prezentate în fața instanței, ci probabil după cel de al doilea exemplar original, în condițiile în care în conținutul acestor acte juridice se menționează că acestea au fost întocmite "în 2 (două) exemplare originale".

În declarația dată în faza actelor premergătoare de către acuzatul G.P., acesta a recunoscut faptul că blanchetele comandate de SC B.T. SRL de la Timișoara au fost plătite de el printr-o filă cec emisă în favoarea SC B.T. SRL și ulterior girată de aceasta. Inculpatul a mai recunoscut și faptul că în momentul achiziționării cafelei de la SC B.T. SRL a primit un certificat de calitate a mărfii emis de firma din Germania, din care rezulta faptul că era vorba despre cafea M. albă de 500 g.

În finalul primei declarații, acuzatul consideră nelegitimă utilizarea mărcii A., întrucât nu a avut niciun contract cu titularul mărcii.

Inculpatul G.P. și-a modificat declarația inițială cu ocazia audierii sale în calitate de învinuit, negând orice cunoștință despre contrafacerea cafelei. Astfel, despre fila cec girată către tipografia din Timișoara, G.P. a arătat că fila cec a fost emisă către SC B.T. SRL pentru contravaloarea accizelor, a TVA-ului și a adaosului comercial aferente cafelei achiziționate, fapt neplauzibil în contextul în care doar accizele - așa cum au fost stabilite de organele fiscale - depășeau suma de 64.000 RON, în contextul în care fila cec în discuție era emisă pentru suma de cca. 1.400 RON. De asemenea, în această nouă declarație G.P. contestă și faptul că ar fi primit de la B.P.M. certificatul de calitate al produsului achiziționat, precizând că a intrat în posesia sa doar după data controlului, fapt nereal, întrucât cafeaua vândută de el la diverși clienți era însoțită de acest certificat, împrejurare care rezultă și din procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală în urma controalelor efectuate la cumpărătorii subsecvenți a unor diferite cantități de cafea.

În fața instanței, inculpatul G.P. a arătat că la data de 25 iunie 2006 a formulat o cerere care a fost înregistrată la O.S.I.M., prin care a solicitat înregistrarea mărcii "A.". Fără să poată preciza în ce an, a menționat că a avut o discuție cu inculpatul B.P.M., căruia i-a propus să pornească o afacere, spunându-i că intenționează să aducă cafea din Germania pe care să o eticheteze în România și să o vândă sub denumirea de "A.". A discutat cu inculpatul B. și cei doi au convenit ca marfa, respectiv cafeaua să fie adusă pe firma acestuia, adică pe SC "B.T." SRL, urmând ca după plata tuturor cheltuielilor profitul să fie împărțit în părți egale. La momentul la care au fost aduse cele 40.320 de pachete de cafea, deoarece de la O.S.I.M. nu a primit niciun refuz, a considerat că este titularul produsului. Înainte ca aceste pachete de cafea să fie aduse în țară, inculpatul G. a menționat că a fost de mai multe ori în Germania, unde a discutat cu mai mulți prăjitori de cafea, iar în urma discuțiilor purtate le-a adus la cunoștința acestora că intenționează să cumpere cafea cu rețeta arabica 100%, iar cafeaua achiziționată a fost pregătită în baza rețetei și solicitărilor acuzatului.

Inculpatul a mai menționat că în momentul în care a inițiat afacerea nu a avut intenția să comită ilegalități și deși știa că produsul "A." era înregistrat în Germania și aparținea firmei "A.", însă a considerat că nu este niciun impediment privind înregistrarea acestui produs și la noi, în țară.

La rândul său, martorul B.L.L., audiat în calitate de învinuit, în etapa prealabilă judecății, a confirmat activitatea infracțională a inculpatului G.P. Astfel, acesta a arătat că G.P. i-a solicitat să recepționeze transportul din Germania, după ce, în prealabil, tot el s-a ocupat cu găsirea unui mijloc de transport.

De asemenea, tot G.P. a fost cel care a trimis mai mulți zilieri pentru descărcarea cafelei. Conform lui B.L.L., el avea ca și atribuții - în calitatea sa de gestionar al SC E. SRL, supravegherea activității de ambalare a cafelei cu blanchetele cu sigla A., activitate ce era realizată de mai multe angajate de la SC G.P.Z. SRL, pe care tot G.P. le-a adus. B.L.L. a concluzionat într-una din declarațiile sale că B.P.M. nu a fost niciodată în incinta depozitului, singurul care dispunea asupra activităților de efectuat fiind G.P.

Din declarația dată de numitul B.L.L. în fața procurorului mai rezultă și faptul că G.P. i-a solicitat lui B.P.M. să semneze și ștampileze documentele primite după recepția mărfii, că l-a încunoștințat pe G.P. că transportul era constituit din cafea aflată în pungi vidate, precum și din blanchete cu marca A., sens în care G.P. i-a solicitat să-l caute pe martorul S.E. - angajat al SC G.P.Z. SRL, pentru a fi contactate mai multe femei ce urmau să ambaleze pungile de cafea în cutii și să aplice blanchete cu marca A., activități ce urmau a fi desfășurate la depozitul SC E. SRL.

A mai precizat faptul că, după cunoștințele sale, S.E. era în fapt un angajat al lui G.P. și că și SC G.P.Z. SRL T. este neoficial tot firma lui G.P., fapt cunoscut de mulți oameni din mun. T. În același sens, a fost depusă la dosarul cauzei copie după declarația numitului B.G., declarație dată în Dosarul nr. 548/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T., din care rezultă același lucru, respectiv că, a auzit că SC G.P.Z. SRL i-ar aparține în fapt lui G.P. Există astfel indicii certe că activitatea de ambalare a fost efectuată de o societate controlată în fapt tot de către inculpatul G.P., fapt ce confirmă cu atât mai mult rolul său în desfășurarea activității infracționale.

Din aceeași declarație a d-lui B.L.L. mai rezultă faptul că B.P.M. nu a avut nicio implicare în contactarea SC G.P.Z. SRL, respectiv a femeilor ce urmau să aplice blanchetele, acestea venind însoțite - în prima lor zi de muncă la sediul depozitului - inclusiv de contabila SC E. SRL, precum și de numitul D.G. despre care are cunoștințe că este de mulți ani un angajat al lui G.P.

Conform celor menționate, D.G. le-a prezentat celor 9 femei niște matrițe de lemn pe care el le-ar fi fabricat anterior și care au fost folosite pentru aplicarea blanchetelor cu sigla A.. Acest fapt este confirmat și de cele 9 angajate ale SC G.P.Z. SRL.

B.L.L. a mai arătat că el era cel care se ocupa și de vânzarea către clienți a cafelei, din discuțiile purtate cu G.P. a înțeles - deși nu i s-a zis în mod expres - că urma să vândă doar cafeaua pe care erau aplicate blanchetele A., nu și cea care era în curs de ambalare. Inculpatul G.P. i-a spus, din glumă, că de fapt cafeaua aparține tot lui SC B.T. SRL până în momentul în care este ambalată cu blancheta A., doar din acest moment ea devenind proprietatea SC E. SRL, care o va vinde direct ca și cafea A.

Potrivit celor declarate de B.L.L., acesta a fost atenționat de G.P. că a dat în cauză declarații greșite în prezentul dosar și că trebuie să le îndrepte.

În fața instanței, martorul B.L.L. a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și a relatat aceeași stare de fapt pe care a descris-o și în declarațiile mai sus menționate.

Esențială pentru lămurirea stării de fapt privitoare la inițierea operațiunilor care au fost continuate prin comiterea unor fapte de natură penală este și declarația martorului M.K.

Astfel, acesta a arătat că datorită cunoștințelor de limbă germană, a fost contactat în primăvara anului 2007 de G.P. pentru a discuta cu reprezentanții unei firme din Germania achiziția unei cantități de cafea. Societatea germană a fost aleasă de către G.P., care mai colaborase cu aceasta în perioada anilor 1992 - 1994. Martorul a precizat că în total au avut loc 5 - 6 discuții telefonice, în care el a transmis reprezentantului german doleanțele lui G.P., căruia i-a tradus toate răspunsurile primite, doar la una din aceste discuți asistând și B.P.M.

Martorul a declarat faptul că G.P. i-a relatat de la început că dorește să achiziționeze o rețetă de cafea și cafeaua aferentă acestei rețete, urmând ca apoi să decidă sub ce marcă va comercializa acea cafea în România. Întrucât martorul este și cetățean german și a avut mai multe afaceri în Germania, el i-a explicat lui G.P. că în acel stat există mai multe fabrici de cafea care au mai multe rețete de cafea, unele dintre ele fiind reținute de mărcile renumite în domeniu, motiv pentru care nu se comercializează, celelalte fiind disponibile în vederea achiziționării de oricine este interesat, vânzarea lor făcându-se în pachete ambalate în vid, fără a purta vreo marcă sau altă indicație și însoțite întotdeauna de certificatul de calitate pe care este scris și tipul de rețetă.

Martorul M.K. a arătat faptul că o astfel de cafea intenționa să achiziționeze și G.P., acesta alegând una din rețetele disponibile comunicate telefonic din Germania, în acele discuții neaducându-se vorba la marca sub care urma să fie vândută cafeaua. Martorul nu a cunoscut modul în care a fost comercializată în România cafeaua a cărei achiziție a intermediat-o telefonic, aflând totuși, la sfârșitul anului 2007, de la G.P. că întreaga cantitate de cafea le-a fost confiscată de Garda Financiară, întrucât el a ambalat-o în ambalaje cu marca A.

Audiat în fața tribunalului, martorul M.K. a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și a relatat aceleași împrejurări pe care le-a redat și în conținutul declarațiilor anterior arătate.

Martorul S.E., angajat al SC G.P.Z. SRL T. în calitate de gestionar, în declarațiile date a arătat că, în perioada analizată, într-o zi a fost contactat de administratorul firmei martorul D.D. care l-a rugat să anunțe angajatele să se prezinte pe str. R., unde erau depozitele și să se ocupe de împachetarea cafelei.

Martorele M.A.Ș., P.C., B.C.M., L.S., B.A.R., K.N., B.R.E., C.I., D.V.V., în declarațiile date pe parcursul desfășurării procesului penal au declarat că în primăvara anului 2007 erau angajate la SC G.P.Z. SRL T. și au fost anunțate de martorul S.E. că urmează să lucreze la ambalarea cafelei. S-au prezentat la un depozit din centru de pe str. R. unde era prezent și martorul B.L.L. care le-a explicat ce au de făcut, respectiv trebuiau să desfacă hârtia albă în care era ambalată fiecare pachet de cafea, iar peste staniolul rămas lipeau o nouă etichetă cu mențiunea A.

Din coroborarea declaraților mai sus arătate rezultă astfel, că cel ce a avut inițiativa achiziției cafelei și ulterior, punerii sale în circulație prin utilizarea fără drept a mărcii A., a fost inculpatul G.P., martorul M.K. subliniind în acest sens că toate discuțiile telefonice pe care le-a purtat au reprezentat traduceri ale indicațiilor date de G.P., nefiind adevărat faptul că ar fi fost contactat pentru a intermedia ca traducător această tranzacție de către B.P.M., acesta - cu ocazia singurei discuții telefonice la care a asistat și el - neformulând nicio întrebare pentru reprezentantul firmei din Germania.

În drept, tribunalul a constatat că, așa cum rezultă din economia art. 4 din Legea nr. 84/1998, în forma aflată în vigoare la momentul comiterii activității infracționale, dreptul asupra mărcii este dobândit și protejat prin înregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Potrivit art. 29 din același act normativ, înregistrarea mărcii produce efecte cu începere de la data depozitului național reglementar al mărcii, pentru o perioadă de 10 ani. Din actele anexate la dosar rezultă faptul că marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea și derivați de cafea, a fost înregistrată și a obținut protecția pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveția care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

Prin urmare, rezultă că pe teritoriul României singura entitate în drept să utilizeze marca A. este SC R. SRL Alba Iulia.

Din adresa emisă de această societate rezultă faptul că niciun alt terț nu a fost autorizat în baza unui contract de licență să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acesteia, în baza art. 42 din Legea nr. 84/1998. Ca atare, instanța de fond remarcă faptul că nici SC B.T. SRL T. și nici SC E. SRL T. nu erau îndrituite să folosească marca A. pe teritoriul României.

Conform art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, fiind interzis terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor ce li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 164061/2007 al I.P.J. Mureș - Serviciul Criminalistic rezultă următoarele: caracteristicile de individualizare de pe ambalajul pachetului de cafea, respectiv cele de pe blanchetele ridicate în baza procesului de constatare a infracțiunii flagrante și cele de pe ambalajul pachetului de cafea original, respectiv de pe certificatul de înregistrare la OSIM prezintă ca și caracteristici de asemănare forma și plasamentul siglei A. în contextul suprafeței ambalajului, aceleași inscripții, același plasament al desenului ceștii, respectiv a boabelor de cafea de pe aversul probelor supuse comparației.

În contextul deosebirilor minore constatate în același raport de constatare tehnico-științifică, respectiv a unor majuscule diferite, a grosimii unor caractere sau a diferenței de nuanță, prima instanță a observat că, în sensul art. 35 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, ne aflăm în prezența utilizării unui semn asemănător cu marca înregistrată A. pentru o identitate de produse, respectiv pentru produse de tip cafea, semn de natură să producă în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii A. cu semnul utilizat de inculpați.

În contextul în care, conform art. 35 alin. (3) lit. a) și b din Legea nr. 84/1998, este interzis terților de a aplica semnul distinctiv al mărcii pe produse sau ambalaje, respectiv de a oferi aceste produse, a le deține sau comercializa, tribunalul a observat că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, relativ la acuzele care i-au fost aduse, raportată la starea de fapt descrisă și reținută în considerente și prin urmare solicitarea apărătorilor acestora constând în achitarea acuzaților de sub învinuirile aduse, în temeiul art. 10 lit. a), sau art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., sunt neîntemeiate.

Instanța de fond a mai precizat că Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile și indicațiile geografice, după adoptare a suferit mai multe modificări și textele legale mai sus invocate reprezintă conținutul articolelor cuprinse în acest act normativ aflat în vigoare la momentul comiterii activității infracționale de către cei doi inculpați, respectiv primăvara anului 2007.

Așadar, din probele administrate și mai sus analizate, coroborate între ele, tribunalul a concluzionat că sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care cei doi inculpați au fost deferiți justiției, vinovăția acestora este pe deplin dovedită.

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpatului G.P. au fost audiați martorii U.R.I. și B.L., care au arătat că au achiziționat din piața agroalimentară din T., câteva pachete de cafea "A.", despre care vânzătorii le-au spus că este distribuită de inculpatul G. și au constatat că această cafea avea calități superioare cafelei de aceeași marcă distribuită de partea vătămată SC R. SRL Alba Iulia. Punctul de vedere exprimat de acești doi martori nu are relevanță juridică asupra stabilirii vinovăției acuzaților și nici asupra încadrării juridice a faptelor analizate.

1. a.) Fapta inculpatului G.P. care a determinat și ajutat cu intenție, prin punerea la dispoziție celor 9 angajate aparținând SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., solicitându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

b.) Fapta aceluiași inculpat, care a pus în circulație fără drept, prin vânzarea către mai multe societăți comerciale a unui nr. de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

2. a.) Fapta inculpatului B.P.M. care a ajutat la punerea în circulație fără drept, prin vânzarea de către acuzatul G.P. către mai multe societăți comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, ajutor ce a constat în depozitarea produselor, întocmirea formalităților de achiziție a cafelei M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

b.) Fapta aceluiași inculpat, care a ajutat cu intenție, prin punerea la dispoziție celor 9 angajate aparținând SC G.P.Z. SRL T., pe care le-a contactat, a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., permițându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, constituie infracțiunea participație improprie la infracțiunea de contrafacere, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, faptă prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

La individualizarea pedepselor pe care instanța le-a aplicat pentru faptele penale reținute, au fost urmărite criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: limitele pedepselor prevăzute în legea specială; dispozițiile C. pen.; gradul de pericol social concret al fiecărei infracțiuni, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al acestora, dar și extrinseci acestuia, cum sunt, în esență: acțiunile susținute ale inculpaților în realizarea rezultatului dorit și urmărit, locul săvârșirii acțiunii infracționale, numărul participanților, contribuția fiecăruia la comiterea activității deduse spre judecare, urmările cauzate, toate imprimând activității infracționale un grad mediu de pericol social. În ceea ce privește contribuția celor doi inculpați la activitatea ilicită analizată, din probele administrate s-a concluzionat că aportul inculpatului G.P. la inițierea și desfășurarea ilicitului penal dedus judecății a fost mai semnificativ decât contribuția inculpatului B.P.M.

- mediul familial și social din care provin cei doi acuzați, care sunt integrați în societate;

- persoana inculpaților care se află la prima confruntare cu legea penală.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatului B.P.M., la încadrarea juridică a faptelor, au fost reținute și prevederile art. 13 C. pen., privind instituția legii penale mai favorabile, deoarece legea specială aflată în vigoare la momentul comiterii faptelor, pentru infracțiunile reținute în sarcina acuzatului, prevedea sancțiunea închisorii alternativ cu amenda și întrucât tribunalul s-a oprit asupra pedepsei amenzii a cărei cuantum, în actul normativ amintit, era în valoare de 15.000.000 lei (ROL), adică 1.500 lei (RON), iar în forma actuală a Legii nr. 84/1998, pentru infracțiunile descrise în art. 90 - corespunzătoare dispozițiilor art. 83 din vechea reglementare - limitele amenzii penale sunt cuprinse între 50.000 lei și 150.000 lei (RON) și prin urmare aceste limite se situează cu mult peste limita stabilită în vechea reglementare.

Referitor la modalitatea de executare a sancțiunilor aplicate inculpaților, în aprecierea primei instanțe, scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, astfel încât, în temeiul art. 81 alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.

Pe parcursul desfășurării procesului penal apărătorul inculpatului G.P. a invocat nelegalitatea rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 164061 din 11 mai 2007 și nr. 75749 din 13 august 2007, întocmite în cursul urmăririi penale.

În opinia tribunalului, punctul de vedere exprimat nu poate fi primit în condițiile în care, analizând momentul la care s-a dispus efectuarea acestora, procedura urmată, precum și conținutul celor două rapoarte, nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale care reglementează procedura întocmirii unor astfel de rapoarte, inserate în economia art. 112 C. proc. pen.

De asemenea apărătorul inculpatului B.P.M., la termenul de judecată din 25 martie 2011, a invocat nulitatea dreptului asupra mărcii a SC R. SRL, arătând că în cauză nu este lămurită problema proprietarului mărcii de cafea, întrucât în ipoteza în care această marcă nu aparține SC R. SRL ci firmei A. GMBH & Co.KG, lucrurile se schimbă radical prin prisma aspectului legat de protecția unei mărci pe teritoriul României, în condițiile în care organele de cercetare penală au reținut că SC R. SRL Alba Iulia are protejate drepturile pe teritoriul României.

În ceea ce privește această solicitare, tribunalul a constatat că cele relatate nu sunt confirmate de actele dosarului, în condițiile în care potrivit înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală, marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea și derivați de cafea, a fost înregistrată și a obținut protecția pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveția care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

Este adevărat că la dosarul cauzei s-a depus un exemplar dintr-o acțiune civilă înregistrată pe rolul Tribunalului București și care formează obiectul Dosarului nr. 49.753/3/2009, prin care A. GMBH & Co.KG, în contradictoriu cu SC R. SRL Alba Iulia și O.S.I.M. a solicitat:

- decăderea R. din drepturile conferite de marca națională combinată nr. 042276 alcătuită din expresia A. KAFEE scrisă cu alb pe fond negru cu chenar, pe motiv de nefolosire,

- anularea Mărcii Naționale A. nr. 042276 pe motivul depunerii acesteia cu rea-credință,

- obligarea O.S.I.M. la radierea Mărcii Naționale A. nr. 042276 din registrul național al mărcilor,

Formularea unei asemenea acțiuni civile nu schimbă datele juridice din prezenta cauză, în condițiile în care la momentul comiterii activității infracționale analizate, respectiv primăvara anului 2007 actele care au stat la cesionarea mărcii de cafea A. de către titularul K.F.S. AG Elveția în favoarea SC R. SRL Alba Iulia, își produceau pe deplin efectele juridice și nici în acest caz nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză operează nulitatea dreptului asupra mărcii de cafea A. a SC R. SRL Alba Iulia.

Împotriva Sentinței penale nr. 61 din 20 aprilie 2011 pronunțate de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2426/102/2008 au declarat apel inculpații G.P. și B.P.M.

În motivarea căii de atac, inculpatul G.P. contestă legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Mureș de condamnare a lui la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea participației improprii la infracțiunea de contrafacere, imitare sau folosire, fără drept, a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca și a infracțiunii de punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază titularul mărcii înregistrate.

În acest sens, a) titularul apelului susține că faptelor deduse judecății le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate de art. 83 lit. a) și art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, astfel încât soluția corectă era de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Astfel, potrivit art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998, constituie infracțiune contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marfa. În cauză, nu a existat scopul inducerii în eroare a publicului, întrucât din nicio probă a dosarului nu rezultă că el ar fi urmărit și realizat inducerea în eroare a publicului asupra calității produselor.

În ceea ce privește ce-a de-a doua infracțiune, prevăzută de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, o condiție esențială în conținutul constitutiv o constituie cauzarea unui prejudiciu. Din actele de urmărire penală, din hotărârea primei instanțe și din poziția părții vătămate nu rezultă că pe parcursul acestei activități s-a cauzat vreun prejudiciu acestei societăți comerciale. Mai mult, pune la îndoială însăși deținerea legală a acestei mărci de către SC R. SRL, având în vedere procesul care se află pe rolul Tribunalului București. În situația în care s-ar admite acțiunea și s-ar dispune anularea acestui drept, SC R. SRL nu a fost niciodată îndreptățită și nu se poate bucura de protecția mărcii, astfel cum se prevede prin art. 3, 25, 39 din Legea nr. 84/1998.

b) Inculpatul consideră că soluția de condamnare pronunțată în prim grad are la bază probe iregular obținute, făcând referire la rapoartele de constatare tehnico-științifică care sunt contrare legii și ale căror concluzii nu se întemeiază pe o stare de fapt reală.

c) Inculpatul mai afirmă că a fost condamnat fiind reținute în sarcina lui infracțiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 și art. 83 lit. b) din aceeași lege. Or, la data când s-a pronunțat această hotărâre, normele de incriminare pentru infracțiunile respective nu mai era cuprinsă în aceste texte de lege, iar prima instanță a omis să schimbe încadrarea juridică și să rețină textele actuale de incriminare - art. 90 și art. 92 din lege, aplicând totodată art. 13 C. pen.

d) Chiar dacă instanța ar ajunge totuși la o soluție de condamnare, trebuie observat că textele de incriminare prevăd sancțiunea amenzii alternativ cu cea a închisorii și, în raport de gravitatea redusă a faptelor și persoana inculpatului, o pedeapsă cu amenda este suficientă pentru atingerea scopurilor prescrise de art. 52 C. pen.

În motivarea căii de atac, la rândul său, inculpatul B.P.M. a criticat legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe, sub următoarele aspecte:

a) Judecata în prim grad a avut loc în lipsa unei părți, aceasta nefiind legal citată. Sunt avute în vedere presupusele titulare ale dreptului asupra mărcii A., respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia și K.F.S. AG Elveția, ultimele două disputându-și în instanță dreptul de a folosi marca pe teritoriul României. Tribunalul avea obligația să clarifice el, ca o chestiune prealabilă, care este titularul dreptului de a folosi marca în România atât pentru lămurirea cadrului procesual, cât și pentru examinarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor care se judecă.

b) Legea nr. 84/1998 a fost modificată succesiv, iar articolele au fost renumerotate, astfel încât, la data pronunțării hotărârii în primă instanță, art. 83 nu mai conține o normă de incriminare, ci se referă la alte chestiuni privind mărcile, actualul text de incriminare regăsindu-se în art. 90 din Lege.

c) În privința infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 83 lit. c) din Legea nr. 84/1998, probele administrate în cauză duc la concluzia certă că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul B., ci de către coinculpatul G.P.

d) În privința infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, în hotărârea apelată nu se indică în mod concret care sunt actele de ajutor pe care inculpatul B. le-ar fi dat coinculpatului, mai mult probatoriul dosarului exclude orice participație a acestuia la săvârșirea infracțiunii.

Analizând căile de atac promovate prin prisma Dosarului nr. 2426/102/2008 al Tribunalului Mureș, a motivelor, susținerilor și concluziilor apelanților și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:

În ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza detaliată a probelor, constatarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunilor deduse judecății, durata pedepselor principale stabilite și aplicate, natura pedepsei accesorii fixate în cazul inculpatului G.P., suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, constatarea suspendării pedepsei accesorii fixate, instituirea măsurii de siguranță a confiscării speciale, constatările vizând absența acțiunii civile în procesul penal, obligarea inculpaților la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli, hotărârea în discuție este legală și temeinică.

Astfel, argumentele prezentate de instanța de prim grad în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin Sentința penală nr. 61 din 20 aprilie 2011 sunt pertinente și nu suportă nicio corectură ori adăugare din partea instanței de apel. Prin urmare, în lipsa vreunui alt motiv, pe care să-l reținem din oficiu, de reformare a hotărârii atacate, apelurile promovate de d-nii G.P. și B.P.M. sunt nefondate, așa încât, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a dispus respingerea căilor ordinare de atac declarate.

Prin Decizia penală nr. 70 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel a respins căile de atac declarate de B.P.M. și G.P. împotriva Sentinței penale nr. 61 din 20 aprilie 2011 a Tribunalului Mureș ca nefondate și a obligat apelanții la cheltuieli judiciare către stat.

Asupra motivelor de apel invocate de inculpați, Curtea a reținut următoarele considerente:

a) Înscrisurile (însemnând procesul-verbal de control întocmit de organele de urmărire penală, contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 15 aprilie 2007 dintre SC B.T. SRL și SC E. SRL, procesul-verbal întocmit de organele de control fiscal, nota explicativă dată în fața organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., procesul-verbal de custodie, contractul de închiriere, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, adresa DGFP Mureș, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 164061 din 11 mai 2007 și nr. 75749 din 13 august 2007, adresele emise de SC R. SRL Alba Iulia - titularul mărcii A., contractul nr. 86 cu o tipografie aparținând SC M.V.C. SRL Timișoara pentru tipărirea a 40.000 etichete cafea a 500 g A., contractul de prestări servicii încheiat de SC B.T. SRL cu SC G.P.Z. SRL, fila cec emisă de SC E. SRL), depozițiile martorilor B.L.L., S.E., M.K., M.A.Ș., P.C., B.C.M., L.S., B.A.R., K.N., B.R.E., C.I., D.V.V., precum și declarațiile inculpaților, văzând caracterul divizibil al declarațiilor de inculpați, confirmă, contrar alegațiilor acuzaților făcute în calea de atac, că, la data de 7 mai 2007 lucrători din cadrul I.P.J. Mureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor împreună cu angajați ai DGFP Mureș - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat un control în incinta depozitului situat în T. str. R. nr. 76 jud. Mureș ce aparține SC E. SRL T., al căruia director general era inculpatul G.P. Acest depozit, începând cu data de 15 aprilie 2007, fusese închiriat către SC B.T. SRL T., societate condusă - în baza procurii administratorului B.E.I., autentificată prin încheierea nr. 317/2007 la BNP Ș.C. - T., de către inculpatul B.P.M.

În incinta spațiului mai sus amintit, a fost identificat un număr de 5.425 pachete a câte 500 g fiecare, învelite într-o hârtie cerată de culoare albă, pe care era aplicată data de 04 octombrie 08 - 094/7 - 10:37; 6.276 pachete a câte 500 g fiecare, ambalate în vid în folie de culoare argintie; 372 pachete ambalate în blanchete de culoare galbenă cu inscripția K.S.K.U.B.L.; 13.625 pachete a câte 500 g fiecare ambalate în blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R.; 10.567 blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R., precum și 9.211 capace de culoare vișinie cu aceeași inscripție A.P.R.

Într-o cameră a depozitului au fost identificate mai multe hârtii cerate deteriorate, posibil scoase de pe pachete de tip similar cu cele 5.425 identificate. De asemenea, s-a constatat că în incinta spațiului se afla un număr de 8 persoane de sex feminin, despre care s-a stabilit că sunt angajate ale SC G.P.Z. SRL T. și care aplicau în momentul sosirii organelor de control, pe pachetele învelite în folie de aluminiu, blanchete de culoare vișinie cu inscripția A.P.R. S-a stabilit că angajatele SC G.P.Z. SRL T. prestează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu SC B.T. SRL.

Potrivit dovezilor indicate mai sus, așa cum au fost detaliate de prima instanță, în baza facturii externe nr. 1661 din 10 aprilie 2007 SC B.T. SRL a achiziționat de la K.R.V. GMBH Germania cantitatea de 40.320 pachete "cafea M. a 500 g albă", însoțită de un certificat de conformitate în care este înscrisă această denumire. Plata întregii cantități de cafea s-a făcut prin dispoziție de plată din contul SC B.T. SRL alimentat în acest sens prin ordinul de plată din 28 martie 2007 în cuantum de 207.153,27 RON (aproximativ 61.000 EURO) de către SC E. SRL.

Marfa a fost preluată după transportul efectuat de un transportator român de SC E. SRL. Totodată, marfa a fost plătită încă de la început de SC E. SRL care a preluat-o după transportul internațional efectuat de un transportator român și a lăsat-o în custodie la SC B.T. SRL care a depozitat-o chiar în depozitul închiriat la data de 15 aprilie 2007 de către proprietarul SC E. SRL.

Prin contractul de vânzare-cumpărare comercială din data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL s-a obligat să vândă către SC E. SRL cafea A. însoțită de certificatul de calitate. În baza acestui contract a fost emisă la data de 24 aprilie 2007 factura nr. 6579310, care confirma vânzarea de către SC B.T. SRL către SC E. SRL a cantității de 40.320 pachete a câte 500 g de cafea A., pentru suma de 229.028,35 RON. Aceeași factură consemna și vânzarea unui nr. de 40.000 blanchete A. în valoare de 2.553,6 RON.

În contextul în care plata cafelei a fost efectuată din fondurile aparținând SC E. SRL, care a și preluat-o și lăsat-o apoi în custodie la SC B.T. SRL, rezultă că SC B.T. SRL a avut doar un rol formal în operațiunea comercială, înțelegerea dintre cei doi inculpați fiind ca de la început, cumpărător al cafelei să fie G.P., inculpatul B.P.M. urmând doar să apară în mod oficial în documente drept cumpărător al produselor, în numele societății pe care o conducea.

Anterior achiziției de cafea, la data de 02 aprilie 2007, SC B.T. SRL a încheiat contractul nr. 86 cu o tipografie aparținând SC M.V.C. SRL Timișoara pentru tipărirea a 40.000 etichete cafea a 500 g A., acestea fiind achiziționate în baza facturii nr. 9014076 din 23 aprilie 2007.

Tot anterior recepției cafelei, la data de 15 aprilie 2007 SC B.T. SRL a încheiat un contract de prestări servicii cu SC G.P.Z. SRL, respectiv pentru prestarea activității de ambalare de cafea.

Titularul mărcii de cafea - marca A. din România nu și-a dat consimțământul terților să folosească în activitatea lor comercială marca A.. Cu toate acestea, în perioada 24 aprilie 2007 - 7 mai 2007, SC E. SRL T. a comercializat cantitatea de 20.220 pachete de cafea a câte 500 g fiecare, la mai multe societăți comerciale. Organele de urmărire penală au efectuat verificări la societățile cumpărătoare, fiind identificate diferite cantități de cafea ce nu fuseseră vândute către populație, acestea fiind ridicate și împreună cu cantitatea identificată la depozitul închiriat de SC B.T. SRL, întreaga cantitate de cafea a fost depozitată.

IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Fizico-Chimice a efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr. 75749 din 13 august 2007, care a avut ca obiect examinarea probelor ridicate din depozitul închiriat de SC B.T. SRL, a probelor ridicate de la unii dintre cumpărătorii subsecvenți ai cafelei (SC C. SRL Reghin și SC I.V.C. SRL Cluj-Napoca), precum și a probei furnizate de titularul mărcii SC R. SRL Alba Iulia, probă reprezentând produsul original. Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică rezultă faptul că probele de cafea aflate în proprietatea SC E. SRL, precum și cele vândute de această societate, prezintă din punctul de vedere al aspectului, granulației și compoziției chimice caracteristici fizico-chimice asemănătoare, diferite însă față de cele ale cafelei originale.

Înțelegerea inițială a inculpaților G.P. și B.P.M. a fost ca SC E. SRL să comercializeze pe teritoriul României o cafea comandată în Germania de la o societate producătoare, în baza unei rețete neînregistrată în patrimoniul vreunui titular de drepturi, pe care ulterior s-o comercializeze pe teritoriul României sub marca A., respectiv sub o marcă cunoscută, care să permită prin vânzarea la un preț superior obținerea unui profit substanțial, ca urmare a inducerii în eroare a clienților cu privire la calitatea și marca produsului vândut. Înțelegerea dintre cei doi inculpați a fost și ca achiziția intracomunitară de cafea să se facă prin intermediul SC B.T. SRL, pentru ca în eventualitatea unor controale, inculpatul G.P. să fie exonerat de orice răspundere.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC B.T. SRL și SC E. SRL, precum și actele adiționale sunt pur formale și prin prisma faptului că se prevede că plata prețului va fi efectuată de către cumpărător vânzătorului, în baza facturilor emise de acesta, deși, așa cum am mai arătat, plata întregii cantități de cafea achiziționată din Germania a fost făcută efectiv de către SC E. SRL, înainte de emiterea facturii către SC E. SRL. Întocmirea formală a unor înscrisuri justificative rezultă și din interpretarea procesului-verbal de custodie și a contractului de închiriere. Astfel, deși proprietarul depozitului era SC E. SRL, aceasta închiriază spațiul la un preț deosebit de scăzut (100 euro/lună), pentru ca apoi să preia de la transportator cafeaua și s-o lase în custodie în același spațiu închiriat, custodia fiind, conform procesului-verbal, gratuită. Ar rezulta astfel că SC B.T. SRL ar fi închiriat un spațiu de la SC E. SRL, pentru ca apoi să folosească același spațiu tot în favoarea SC E. SRL, dar în mod gratuit.

În același sens, factura de vânzare între cele două societăți comerciale este una formală, întrucât, deși vânzarea cafelei s-ar fi realizat la 24 aprilie 2007, SC E. SRL intrase în posesia ei direct de la transportator și înaintea SC B.T. SRL, încă din data de 16 aprilie 2007.

În același context, factura de vânzare-cumpărare a întregii cantități de cafea din data de 24 aprilie 2007 nu face nicio referire la avansul plătit inițial și specifică doar numărul de unități și valoarea/unitate, respectiv suma totală de plată, la aceeași dată fiind stornat avansul conform facturii nr. 6579311, pentru ca doar cu mult ulterior după data controlului și în cursul urmăririi penale să se întocmească o altă factură privind plata unei diferențe de preț pentru cafeaua achiziționată, care în contextul celor mai sus precizate, apare fără dubii ca fiind fictivă, respectiv ca un mijloc de justificare în fața organelor de urmărire penală, plata efectivă a diferențelor de preț nefiind înregistrată în conturile SC B.T. SRL. Dacă s-ar lua ca adevărată această factură de plată a unei diferențe de preț, calculând avansul plătit și împărțind suma la numărul de pachete de cafea achiziționată, ar rezulta un preț unitar plătit de SC E. SRL de 9,08 RON/pachet, respectiv un preț aproximativ dublu față de valoarea achiziției intracomunitare, fapt neplauzibil în contextul în care toate formalitățile au fost efectuate, așa cum va rezulta și din examinarea declarațiilor luate în cauză de către acuzatul G.P., care a contactat telefonic furnizorul german și a plătit întreaga sumă solicitată de acesta.

Tot în sensul coordonării întregii activități infracționale de către inculpatul G.P., vine și împrejurarea că achiziția de către SC B.T. SRL a celor 40.000 de blanchete de la SC M.V.C. SRL Timișoara a fost plătită prin girarea unei file cec emisă de SC E. SRL.

În raport de această stare de fapt, activitatea inculpatului G.P., în calitatea lui de reprezentant al SC E. SRL., de a determina și ajuta, cu intenție, prin punerea la dispoziția celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., solicitându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind, în acest fel, fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la infracțiunea de contrafacerea, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 84/1998 republicată].

Scopul special pretins de textul incriminator este realizat în cauză, întrucât tocmai prin acțiunile inculpatului G.P., constând în punerea la dispoziție celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T. a unui nr. de 40.320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., solicitarea adresată acestora de a aplica blanchetele pe pachetele de cafea M., în condițiile în care societatea pe care o reprezenta nu deținea în România vreun drept asupra mărcii A., acesta a urmărit inducerea în eroare a publicului asupra calității acestor produse, creând imaginea nereală că ar pune pe piață produse identice celor la care se referă marca înregistrată. Faptul că cele 40.320 de pachete de cafea nu au ajuns să fie revândute, acțiunea ilicită fiind oprită prin intervenția autorităților, nu prezintă relevanță, din moment ce activitatea era efectuată tocmai în vederea comercializării, iar, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii în discuție, nu se pretinde ca scopul special să fie efectiv realizat.

Activitatea aceluiași inculpat de a pune în circulație fără drept, prin vânzarea către mai multe societăți comerciale a unui nr. de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, constituie conținutul infracțiunii de punerea în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998 republicată].

Textul incriminator nu impune ca, prin fapta săvârșită, să se cauzeze vreo pagubă, ci un prejudiciu, care poate fi de daună sau doar unul de imagine, cum este cazul în speță. Acest prejudiciu este ilustrat în punerea sub semnul întrebării în rândul consumatorilor a calității produsului purtând marca A., din moment ce acesta a fost comercializat, fără drept, sub o marca identică, dar a cărui calitate era diferită de cea a produsului original.

Activitatea inculpatului B.P.M., în calitatea sa de reprezentant al SC B.T. SRL., de a contacta și de a pune la dispoziție celor nouă angajate ale SC G.P.Z. SRL T., a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., permițându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M., folosind fără drept marca A. în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, constituie elementele participației improprii la infracțiunea de contrafacere, imitarea sau folosirea fără drept a unei mărci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 83 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

Fapta aceluiași inculpat de a ajuta la punerea în circulație fără drept, prin operațiunea de vânzare efectuată de acuzatul G.P. către mai multe societăți comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 [în prezent art. 90 alin. (1) lit. b) cu referire la art. 90 alin. (4) din Legea nr. 84/1998 republicată]. Similar primei instanțe, Curtea de Apel subliniază că, sub aspect obiectiv, actele de ajutor ale inculpatului B.P.M. au constat în depozitarea produselor și întocmirea formalităților de achiziție a cafelei M.

b) Niciunul dintre participanții la procesul penal nu a contestat că marca A. este una înregistrată, în plus inculpatul G.P. nu a reușit să probeze că societatea pe care o administrează deținea la data faptelor licență de utilizare a produsului în România. În orice caz, chestiunea vizând titularul mărcii A. în România nu afectează examenul elementelor constitutive ale infracțiunilor reproșate inculpaților, ci privește stabilirea cadrului procesual, adică a persoanei vătămate care are vocație de parte vătămată în cauză. Până la acest moment, actele oferite de S.C. R. S.R.L. se bucură de aparența de legalitate, inculpații neprezentând dovezi că altcineva este în România titularul mărcii, iar existența unui litigiu pe rolul instanțelor nu contrazice această concluzie, de vreme ce nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se indice un alt titular al mărcii în discuție.

c) Curtea de Apel reține că nu există niciun element de fapt sau de drept care să pună sub semnul îndoielii valabilitatea rapoartelor de constatare tehnico-științifică nr. 164061 din 11 mai 2007 și nr. 75749 din 13 august 2007 și care să impună necesitatea efectuării unei expertize criminalistice. Urgența, contestată de inculpatul G.P., a existat la momentul efectuării celor două lucrări științifice și este argumentată, pe de o parte, de nevoia stabilirii caracterului licit sau ilicit al activității inculpaților, în vederea examinării îndeplinirii condițiilor exercitării acțiunii penale față de cei doi, iar, pe de altă parte, de evitarea riscului deteriorării, prin trecerea timpului, a materialului supus examinării.

d) Curtea de Apel reține că, de la data faptelor și până la pronunțarea hotărârii în prim grad, Legea nr. 84/1998 a suferit mai multe modificări, iar la data de 27 mai 2010 a fost republicată, articolele care incriminează faptele deduse judecății primind o nouă numerotare. Astfel infracțiunea prevăzută la data faptei de art. 83 lit. a) din Lege, îi corespunde în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Lege. Prima instanță a precizat în considerente că a luat în considerare legea așa cum era la data faptelor, iar față de inculpatul B.P.M. a reținut art. 13 C. pen., legea veche fiind cea mai favorabilă în privința lui. Întrucât elementele constitutive ale infracțiunilor care se judecă nu au suferit modificări, care să determine o schimbare a încadrării juridice, simpla prevedere a lor în texte care poartă o altă numerotare nu atrage incidența art. 334 C. proc. pen. vizând schimbarea încadrării juridice. Pentru rigoare tehnică, însă, în dispozitivul hotărârii trebuia indicat și textul corespondent în actuala reglementare, exceptând participația improprie la infracțiunea de contrafacere, imitare sau folosire fără drept a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor sau serviciilor la care se referă marca reținută în sarcina inculpatului B.P.M. Neprocedând în acest fel, prima instanță nu a pronunțat sub nicio formă o hotărâre anulabilă, omisiunea putându-se remedia pe calea simplă a îndreptării erorilor materiale, nefiind nevoie de o reformare a sentinței penale în acest sens.

e) Curtea de Apel a constatat gradul de pericol social al fiecărei infracțiuni, concretizat în împrejurări care compun conținutul constitutiv al acestora, dar și extrinseci acestuia, cum sunt, în esență: acțiunile susținute ale inculpaților în realizarea rezultatului dorit și urmărit, locul săvârșirii acțiunii infracționale, numărul participanților, contribuția fiecăruia la comiterea activității deduse spre judecare, urmările cauzate, cantitatea însemnată de cafea vehiculată, toate imprimând activității infracționale un grad însemnat de pericol social. Curtea de Apel a luat în considerare mediul familial și social din care provin cei doi acuzați, care sunt integrați în societate, precum și persoana inculpaților care se află la prima confruntare cu legea penală.

Raportat la aceste criterii, de altfel temeinic dezvoltate de prima instanță ale cărei considerente Curtea de Apel le-a însușit integral, ele neputând fi combătute convingător de către inculpați, natura, durata și respectiv cuantumul pedepselor stabilite și ale celor aplicate celor doi inculpați răspund principiului proporționalității și satisfac în concret și în mod eficient nevoile reeducării și prevenției generale, neexistând niciun motiv de stabilire și aplicare a unor pedepse de o altă natură ori cu o durată sau cuantum diferit.

4. Cheltuielile judiciare.

Pentru culpa lor procesuală, dată de promovarea unor căi de atac nefondate, potrivit art. 192, alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea apelurilor în cuantum de câte 150 RON fiecare care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au efectuat actele procesuale și procedurale necesare soluționării apelurilor.

Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș a declarat recurs în termenul legal inculpatul B.P.M.

În motivele de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14, 17, 18, 21 C. proc. pen.

Motivele de recurs reiau motivele de apel invocându-se faptul că judecata în prim grad și în apel a avut loc în lipsa unei părți, aceasta nefiind legal citată. Sunt avute în vedere presupusele titulare ale dreptului asupra mărcii A., respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia și K.F.S. AG Elveția, ultimele două disputându-și în instanță dreptul de a folosi marca pe teritoriul României. Legea nr. 84/1998, afirmă apărarea, a fost modificată succesiv, iar articolele au fost renumerotate, astfel încât, la data pronunțării hotărârii în primă instanță, art. 83 nu mai conține o normă de incriminare, ci se referă la alte chestiuni privind mărcile, actualul text de incriminare regăsindu-se în art. 90 din Lege. De asemenea se precizează că, în privința infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 83 lit. c) din Legea nr. 84/1998, probele administrate în cauză duc la concluzia certă că fapta nu a fost săvârșită de inculpatul B., ci de către coinculpatul G.P. De asemenea apărarea arată că în privința infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, în hotărârea apelată nu se indică în mod concret care sunt actele de ajutor pe care inculpatul B.P.M. le-ar fi dat coinculpatului, mai mult probatoriul dosarului exclude orice participație a acestuia la săvârșirea infracțiunii.

Într-un alta caz de casare se critică hotărârile pentru faptul că sancțiunea aplicată este prea aspră în raport de fapta de care este acuzat.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. este nefondat.

Recurentul invocă omisiunea instanțelor de a cita titularul mărcii în cauză, respectiv A. GMBH&Co.KG Germania, SC R. S.R.L. Alba Iulia și K.F.S. AG Elveția.

Instanța de fond a analizat solicitarea de citare a altor persoane juridice în calitate de titulari ai mărcii A. În acord cu instanța de fond și cea de apel se constată că la dosarul de urmărire penală, marca A. pentru clasa de produse 30, (cafea și derivați de cafea) a fost înregistrată și a obținut protecția pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveția care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006. Existența unui litigiu care formează obiectul dosarului nr. 49.753/3/2009 referitor la marca A. între A. GMBH & Co.KG, SC R. SRL Alba Iulia și O.S.I.M. nu influențează calitatea de parte vătămată a SC R. SRL Alba Iulia. Acuzațiile din prezenta cauză au în vedere fapte din anul 2007, iar litigiul cu privire la marcă este înregistrat în anul 2009. În mod just pe baza probelor administrate de inculpatul B.P.M. cu privire la această chestiune atât instanța de fond cât și cea de apel au constatat că nu au fost identificate elemente care să ducă la concluzia că în cauză operează nulitatea dreptului asupra mărcii de cafea A. a SC R. SRL Alba Iulia.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, cazul de casare este nefondat.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond. Instanța de recurs apreciază că nu există o stabilire greșită a situației de fapt, nu au fost ignorate probe și nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Chiar dacă inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale prin care a recunoscut faptul că era la curent cu modul în care va fi comercializată cafeaua importată de firma sa, respectiv sub o altă marcă, faptul că respectiva cafea era reambalată într-un depozit care aparținea firmei inculpatului (contractul de închiriere aflându-se la dosarul de fond), înlătură apărările sale. În același sens este și nota explicativă dată în fața organelor de control fiscal de către B.P.M., în care recurentul recunoaște că operațiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea și aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vișinie având inscripția A., se executa deoarece el și inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire. Actele de ajutor ale inculpatului B.P.M. la săvârșirea faptei au constat în depozitarea produselor și întocmirea formalităților de achiziție a cafelei M., sub numele de A., cunoscând că nu aveau niciun act care să le permită să folosească numele cafelei A. pe cutiile de cafea destinate vânzării.

De altfel, din modul de formulare a criticilor rezultă că inculpatul a invocat netemeinicia motivării instanței de judecată și nu existența unei erori grave de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate sau cu privire la cereri esențiale pentru recurent de natură să garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului, cazul de casare este nefondat.

Apărarea afirmă că la Curtea de Apel au fost ignorate dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., instanța refuzând să se pronunțe cu privire la administrarea de probe esențiale, de natură să garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului penal.

Susținerea apărării este nefondată, în realitate fiind criticat modul în care s-au respins probele. Respingerea unor probe nu se încadrează în cazul de casare invocat de recurent. Nemulțumirea recurentului cu privire la probele respinse nu este echivalentă cu omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri esențiale pentru părți. Astfel, instanțele au analizat atât solicitările de achitare cât și cele de admitere a probelor. Instanțele au motivat din interpretarea coroborată a probelor cauzei, faptele pentru care inculpatul a fost deferit justiției, ajungând la concluzia că probele administrate în cauză au demonstrat vinovăția sa. Recurentul din prezenta cauză și intimatul G.P. au acționat împreună dându-și ajutor în comiterea faptelor. Astfel, achiziția de către SC B.T. SRL, firma inculpatului B., a celor 40.000 de blanchete de la SC M.V.C. SRL Timișoara, plătită prin girarea unei file cec emisă de SC E. SRL, firma inculpatului G.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale inculpatul B.P.M. a arătat că a achiziționat cafea măcinată vidată din Germania, pe care a adus-o la T. în depozitul SC E. SRL, unde au fost dezlipite ambalajele originale au fost lipite blanchete cu inscripția A. Inculpatul a recunoscut faptul că plata blanchetelor s-a făcut cu o filă cec primită de la SC E. SRL ca o garanție pentru plata ce urma să fie efectuată pentru blanchetele cu sigla A.

B.P.M. a recunoscut inițial faptul că el a semnat documentele de transport puse la dispoziție de către G.P., fiind informat de acesta că întreaga cantitate de cafea a fost depozitată în depozitul pentru care a încheiat un contract fictiv de închiriere.

Inculpatul a mai arătat că factura nr. 6579310 din 24 aprilie 2007 care confirma vânzarea către SC E. SRL a 40.320 pachete de cafea nu corespunde realității, întrucât el nu a vândut cafea A., ci cafeaua importată din Germania.

Chiar dacă la Tribunal, în declarația dată la termenul de judecată din data de 07 iulie 2010, inculpatul B.P.M. a menționat că utilizarea fără drept a unor blanchete purtând marca A. s-a făcut după ce cafeaua intrase în proprietatea societății condusă de inculpatul G.P., această declarație nu infirmă propria vinovăție. Astfel, în factura de achiziție a cafelei de către firma al cărei reprezentant era inculpatul B., precum și în certificatul de calitate figurează produsul cafea M., în timp ce pe factura de livrare către E. S.R.L. (factura nr. 6579310) la poziția corespunzătoare este scris cafea A.

Apărarea inculpatului, în sensul că factura nu corespunde realității, respectiv că nu ar fi fost semnată de acesta nu este de natură să înlăture vinovăția sa, atât încât firma care achiziționase cafeaua era firma soției inculpatului, iar acesta se ocupa conform propriei declarații de toate operațiunile firmei.

De altfel, inculpatul nu a invocat caracterul fals al facturii respective prin prezența ei în contabilitatea firmei ca urmare a activităților infracționale ale unor alte persoane, arătând doar că el a vândut cafea M.

Poziția pe care inculpatul o avea în firmă este confirmată și de faptul că nota explicativă solicitată de organele de control fiscal este dată și semnată de acesta, ceea ce arată că era la curent cu toate activitățile firmei, chiar dacă de drept firma aparținea soției. Nota explicativă dată în fața organelor de control fiscal de către inculpatul B.P.M., conține recunoașterea de către B. a faptului că operațiunea celor 8 persoane de sex feminin ce îndepărtau hârtia albă cerată de pe pachetele de cafea și aplicau în locul acesteia blanchetele de culoare vișinie având inscripția A., se executa deoarece el și inculpatul G.P., respectiv reprezentantul proprietarului doreau să comercializeze produsul sub acea denumire.

De altfel, recurentul, deși a invocat cazul de casare constând în omisiunea asupra unor probe esențiale, nu a indicat asupra căror probe nu s-a pronunțat instanța de fond, arătând în motivele de recurs că, în speță, instanța de fond l-a condamnat în mod greșit pentru o faptă cu o încadrare juridică greșită, care nu mai este infracțiune și a procedat în mod greșit la soluționarea cauzei, fără a fi respectată procedura de citare.

Criticile inculpatului constituie în realitate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. analizat anterior, respectiv pct. 17 care urmează a fi analizat mai jos.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică procesului, cazul de casare este nefondat.

B.P.M. este acuzat că a ajutat la punerea în circulație fără drept, prin vânzarea de către acuzatul G.P. către mai multe societăți comerciale a unui număr de 25.698 pachete de cafea contrafăcută ce poartă o marcă similară cu marca înregistrată A. pentru produse identice, respectiv pentru cafea, faptă de natură să prejudicieze pe titularul mărcii înregistrate. Ajutorul inculpatului a constat în depozitarea produselor, întocmirea formalităților de achiziție a cafelei M. și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată, pentru produse identice sau similare și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998.

De asemenea inculpatul este acuzat că a ajutat cu intenție, prin punerea la dispoziția angajatelor aparținând SC G.P.Z. SRL T., pe care le-a contactat, a depozitului în care se aflau un nr. de 40320 de pachete de cafea M. și a blanchetelor inscripționate cu marca A., permițându-le acestora să aplice blanchetele pe pachetele de cafea M. Folosirea mărcii A. pentru vânzarea produselor în scopul inducerii în eroare asupra calității produselor la care se referă marca.

În mod corect instanța de fond remarcă faptul că nici SC B.T. SRL T. și nici SC E. SRL T. nu erau îndrituite să folosească marca A. pe teritoriul României. Conform art. 35 din Legea nr. 84/1998, înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii, fiind interzis terților să folosească în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului, un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor ce li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul. Conform art. 35 alin. (3) lit. a) și b din Legea nr. 84/1998, este interzis terților de a aplica semnul distinctiv al mărcii pe produse sau ambalaje, respectiv de a oferi aceste produse, a le deține sau comercializa.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 164061/2007 al I.P.J. Mureș - Serviciul Criminalistic rezultă că pe ambalajul pachetului de cafea/pe blanchetele ridicate în baza procesului de constatare a infracțiunii flagrante/pe ambalajul pachetului de cafea original, respectiv de pe certificatul de înregistrare la OSIM sunt caracteristici de asemănare forma și plasamentul siglei A. în contextul suprafeței ambalajului, aceleași inscripții, același plasament al desenului ceștii, respectiv a boabelor de cafea de pe aversul probelor supuse comparației.

Apărătorul inculpatului B.P.M., a invocat și în recurs la fel ca în fața instanței de apel, nulitatea dreptului SC R. SRL asupra mărcii A., arătând că în cauză nu este lămurită problema proprietarului mărcii de cafea, întrucât în ipoteza în care această marcă nu aparține SC R. SRL și aparține firmei A. GMBH & Co.KG, protecția unei mărci pe teritoriul României nu este legată de partea vătămată în cauză.

Marca A. pentru clasa de produse 30, respectiv pentru cafea și derivați de cafea, a fost înregistrată și a obținut protecția pe teritoriul României pe termen de 10 ani de la data de 20 martie 2000 pentru titularul K.F.S. AG Elveția care a cesionat pentru România drepturile în favoarea SC R. SRL Alba Iulia la data de 25 aprilie 2006.

În acord cu instanțele anterioare, instanța de recurs constată că de la data faptelor și până la pronunțarea hotărârii Tribunalului, Legea nr. 84/1998 a suferit mai multe modificări, iar la data de 27 mai 2010 a fost republicată. Articolele care incriminează faptele deduse judecății au primit o nouă numerotare. Astfel, infracțiunea prevăzută la data săvârșirii faptei de art. 83 lit. a) din Lege, îi corespunde în prezent art. 90 alin. (1) lit. a) cu referire la art. 90 alin. (3) din Lege. Tribunalul a precizat în considerente că a aplicat legea așa cum era la data faptelor, reținând art. 13 C. pen față de inculpatul B.P.M. Elementele constitutive ale infracțiunilor care se judecă nu au suferit modificări, care să determine o schimbare a încadrării juridice. Prevederea lor în texte care poartă o altă numerotare nu atrage incidența art. 334 C. proc. pen. vizând schimbarea încadrării juridice, iar menționarea textului în vigoare la data săvârșirii faptei în hotărârea de condamnare nu produce consecințe asupra drepturilor inculpatului.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., instanța de recurs îl apreciază ca nefondat.

Legea specială aflată în vigoare la momentul comiterii faptelor, pentru infracțiunile reținute în sarcina acuzatului, prevedea sancțiunea închisorii alternativ cu amenda și întrucât tribunalul s-a oprit asupra pedepsei amenzii a cărei cuantum, în actul normativ în vigoare la data săvârșirii faptelor, era în valoare de 15.000.000 lei/1.500 RON. Forma actuală a Legii nr. 84/1998, pentru infracțiunile descrise în art. 90 - corespunzătoare dispozițiilor art. 83 din vechea reglementare, limitele amenzii penale sunt cuprinse între 50.000 lei și 150.000 lei (RON).

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsa rezultantă în cuantum de 1.500 RON, minimul prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată condiționat. La individualizarea pedepselor pe care instanța le-a aplicat pentru faptele penale reținute, au fost avute în vedere contribuția redusă a inculpatului B.P.M. față de celălalt inculpat, mediul familial și social din care provine acuzatul care are un loc de muncă. Au fost reținute prevederile art. 13 C. pen., privind instituția legii penale mai favorabile.

Apreciind recursul ca nefondat, instanța va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.M. împotriva Deciziei penale nr. 70/A din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 mai 2012.

Procesat de GGC - GV