Change of legal qualification of drug trafficking charges and mandatory remand for failure to put reclassification requests in discussion during appellate proceedings

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6104/118/2009 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul T.V. la o pedeapsă de 13 (treisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizare de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul K.V.L. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul Z.A.M. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului cu începere de la data de 31 octombrie 2008 la 28 noiembrie 2008.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.767 RON cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care suma de 3.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 6 octombrie 2008, Direcția Poliției de Frontieră Constanța, Biroul de Combatere a Traficului de Substanțe Interzise, s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unui grup infracțional organizat transfrontalier implicat în traficul de droguri de mare risc.

Din conținutul procesului-verbal de sesizare din oficiu a rezultat că cetățeanul român I.M. desfășoară împreună cu alte persoane activități de traficare a cocainei din America de Sud și Europa.

Din primele verificări efectuate în cauză la 07 octombrie 2008 s-a stabilit existența indiciilor potrivit cărora I.M. și T.V. sunt organizatorii unei rețele de narcotraficanți cu ramificații în America Centrală și America de Sud, precum și în Europa de Vest.

Despre cei doi suspecți a reieșit că intenționează să organizeze aducerea unui transport de cocaină din Costa Rica.

De asemenea, s-a stabilit că numitul T.V. folosește telefoanele mobile cu nr. ......... și ......... pentru a comunica cu membrii rețelei de narcotraficanți.

Așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de organele judiciare la 08 octombrie 2008, în urma verificărilor s-a constatat că din grupul infracțional condus de I.M. și T.V. face parte și o tânără, identificată în cursul cercetărilor în persoana inculpatei K.V.L., care utilizează postul telefonic cu nr. ............ și are rolul de a recruta cărăuși.

În acest sens, la acel moment al investigațiilor au reieșit informații că T.V. i-a solicitat inculpatei să îi găsească șase persoane, ce urmau să transporte cocaină între orașe din Vestul Europei, respectiv Madrid, Amsterdam, Milano și Varșovia.

În cauză, prin ordonanța Biroului Teritorial Constanța nr. 162D/P/2008 din data de 10 octombrie 2008 organele poliției judiciare din cadrul Direcției Poliției de Frontieră Constanța au fost delegați să efectueze cercetări pentru stabilirea în concret a activității infracționale a suspecților T.V. și I.M., în scopul identificării tuturor participanților implicați împreună cu aceștia în punerea în circulație a stupefiantelor și în vederea aflării împrejurărilor de timp și loc în care grupul cercetat era implicat în desfășurarea de operațiuni ilicite cu droguri.

La data de 14 octombrie 2008 lucrătorii de poliție judiciară au stabilit că T.V. și I.M. au planificat ca cei șase cărăuși, despre care au existat inițial informații că trebuie să transporte cocaină pe teritoriul mai multor țări din Europa, urmează să aducă stupefiantele din America de Sud în România, prin Vestul Europei.

Având în vedere existența datelor de anchetă concrete din care rezultau indicii că grupul infracțional cercetat pregătea desfășurarea de operațiuni ilicite cu droguri, în baza autorizațiilor nr. 305 - 307, emise de Tribunalul Constanța la data de 14 octombrie 2008, convorbirile purtate de către inculpatul T.V. de la posturile telefonice cu ............ și ............ și convorbirile purtate de către tânăra identificată în cursul cercetărilor în persoana inculpatei K.V.L., de la postul telefonic cu nr. ............, au fost interceptate și înregistrate.

Din convorbirile telefonice interceptate până la momentul prinderii în flagrant a inculpaților, a rezultat fără dubii că aceștia fac parte dintr-o rețea de narcotraficanți ce acționează într-un mod precaut, luându-și toate măsurile de prevedere pe parcursul traficării drogurilor, că recrutează numai persoane pe care le consideră de încredere și au un sistem de planificare detaliat în momentele premergătoare efectuării operațiunilor ilicite cu stupefiante ce denotă o specializare în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.

Astfel, în discuția purtată la data de 14 octombrie 2008, ora 21:37, autorizația 305 K.V.L. îl informează pe T.V. că în ziua următoare, o altă persoană, identificată în cursul cercetărilor ca fiind fratele acesteia, Z.A.M., trebuia să achite contravaloarea a două bilete (de transport cu avionul). Inculpata a precizat că biletele sunt pentru două persoane, ceea ce s-a dedus din afirmația „la amândoi" și că îi mai trebuie alte sume: „Și bani ca să le dau lor nu mai îmi rămâne pentru ălelalte acolo .. Hotelul .. tot". T.V. o îndrumă să mai ia 1.500 euro de la o terță persoană, pe care o indică ca fiind vecină.

Cu ocazia convorbirii avute la data de 15 octombrie 2008, ora 14:53, autorizația 305, Z.A.M. i-a comunicat surorii sale, respectiv inculpatei K.V.L., detalii despre ruta biletelor de transport: „că mi-a zis să cumpăr biletele cu posibilitate de prelungire, adică să fie dus-întors ăla de Milano".

La final, Z.A.M. i-a făcut cunoscut interlocutoarei că inculpatul T.V., pe care I-a indicat cu apelativul „M.", i-a solicitat să o întrebe pe sora acestuia câți bani mai are: „Păi mi-a zis M. să te întreb câți bani mai ai tu.„ În cursul urmăririi penale, inculpatul T.V. a arătat expres: „Este adevărat că eu am porecla M.".

Din cele două discuții s-a dedus că Z.A.M. și K.V.L. erau coordonați de către T.V. pe parcursul desfășurării activităților infracționale.

De asemenea, la 15 octombrie 2008, ora 14:58, autorizația 305, primii doi inculpați menționați anterior poartă o nouă convorbire telefonică, ocazie cu care sus-numita îi face cunoscut fratelui ei că „ăștia sunt banii tot ai lui".

Din cele trei discuții a rezultat că T.V. finanțează deplasările a două persoane din România către o altă destinație și retur, ceea ce s-a dedus și din faptul că inculpații discutau despre achiziționarea a două bilete de avion.

În ziua de 15 octombrie 2008 s-au mai purtat următoarele convorbiri telefonice relevante: La ora 15:02, autorizația 306 T.V. a rezultat că este sunat de către o persoană de sex feminin neidentificată, care îi comunică inculpatului că a fost sunată de fratele L. (adică de Z.A.M., fratele inculpatei K.V.L.). Din discuție s-a dedus că interlocutoarea s-a întâlnit cu Z.A.M., ocazie cu care i-a înmânat acestuia din urmă o sumă de 2000, fără a preciza valuta. De asemenea, T.V. i-a spus interlocutoarei să-i mai dea lui Z.A.M. în plus suma de 1.500 fără indicarea valutei. Din aceeași discuție rezultă că T.V. se află în „țările calde", la o diferență de fus orar de 8 ore în urmă. De menționat că Brazilia se află pe meridianul indicat anterior.

La ora 15:07, autorizația 305 K.V.L. și Z.A.M. s-a purtat o nouă convorbire, din care se deduce că inculpatul a discutat cu T.V., poreclit „M.", care i-a transmis că acesta din urmă va vorbi cu o persoană de sex feminin, de la care Z.A.M. să ia o sumă de bani: „să mă duc mai încolo să-mi dea ca să aibă de buzunar băieții câte 5 - 600 așa. Și de haine, să mai. Că i-am zis că și banii.. adică banii care trebuie să mă duc acuma să iau alea". Din partea finală s-a dedus că la puțin timp Z.A.M. urma să se deplaseze la o agenție de turism pentru achiziționarea biletelor, sens în care inculpatul afirmă: „Bine, hai că vorbim mai încolo, te sun de la AGENȚIE, da?".

De altfel, în cursul cercetărilor s-a stabilit că în ziua de 15 octombrie 2008 Z.A.M. s-a deplasat la Agenția de Turism J IT din București, situată pe b-dul M, unde a plătit contravaloarea a două bilete de transport cu avionul, pe numele inculpatului T.E. și al numitului C.G.

Acest aspect a rezultat din verificările efectuate la data de 17 octombrie 2008, de către organele poliției judiciare la sediul agenției de turism menționate mai sus, consemnate în procesul-verbal din aceeași zi.

De asemenea, la data de 31 octombrie 2008, în autoturismul lui Z.A.M. s-au găsit facturile emise de "J IT" pentru biletele de transport pe numele T.E. și C.G.

Totodată, fiind audiată în calitate de martor, numita POPA M. angajata Agenției "J IT" SRL, Sucursala Piața Romană în funcția de agent tiketing, a descris împrejurările în care în cursul lunii octombrie 2008 a vândut două bilete de avion inculpatului Z.A.M., pe care l-a recunoscut din fotografie, pentru T.E. și C.G.

Rezultatul verificărilor se coroborează cu discuțiile avute în ziua de 15 octombrie 2008 de către inculpați.

Astfel, la ora 16:02, autorizația 305 aflat la sediul agenției de turism Z.A.M. îi comunică surorii sale că a reușit să găsească un bilet de transport la un preț bun, iar operatoarea caută să găsească și pentru celălalt băiat un bilet la un preț avantajos: „uite-s pe la agenție aicea.. mi-a găsit la unul dintre băieți puțin mai ieftin..".

La ora 16:22, din autorizația 305 rezultă că același inculpat este întrebat de sora sa: „Ai rezolvat cu alea nu, cu băieții?", iar acesta îi răspunde că: „Hai că te sun în zece minute că achit acuma ..".

La ora 16:45, din autorizația 305 rezultă că Z.A.M. îi comunică inculpatei că a rezolvat problema cu biletele de transport care costă în total, dus-întors, 1.808 euro pentru fiecare din cele două persoane: „Am rezolvat tot, mi-a scos aia la un preț mai bun.. Costă 1.808 euro cu totul .. ambele .. (se corectează) .. ambele, ambele pentru unu, da în total sunt patru bilete. înțelegi, nu?"

Din examinarea facturilor nr. 1143143 și 1143144 emise la 15 octombrie 2008 de "J IT" pentru biletele de transport pe numele T.E. și C.G., care au fost găsite în autoturismul inculpatului Z.A.M. se constată că fiecare dintre ele are valoarea totală de 1.808 euro și privește contravaloarea a două bilete, pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo și retur.

De asemenea, s-a constatat că facturile au fost emise la ora 4:21:49 P.M. și 4:23:27 P.M., deci cu puțin timp înainte de ora 16:45, când inculpații Z.A.M. și K.V.L. poartă discuția menționată anterior. La ora 19:23, din autorizația 305 rezultă că T.V. o apelează pe K.V.L. și din conținutul discuției se deduce că îi solicită acesteia să scaneze biletele și să i le trimită sub formă de mesaj tip mail. Inculpata îl asigură că va da curs solicitării, după ce o să se întâlnească cu fratele acesteia, Z.A.M., pe care cei doi îl indică cu apelativul „A.".

Ulterior, la ora 21:32, din autorizația 305 rezultă că T.V. poartă o nouă convorbire cu inculpata pe care o indică cu prenumele „L." și căreia îi reproșează că nu a respectat instrucțiunile lui, iar din discuție se deduce că este nemulțumit că s-au achiziționat bilete prin alte companii decât cele indicate de el, motiv pentru care îi solicită inculpatei să încerce preschimbarea biletelor.

în legătură cu acest aspect, la ora 21:48, din autorizația 305 rezultă că K.V.L. îi comunică lui T.V.: „să vedem dimineață ce se poate face ..".

Din procesul-verbal întocmit de organele poliției judiciare la data de 17 octombrie 2008 rezultă că T.E. și C.G. au plecat din România la data de 16 octombrie 2008, ora 12:10, pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo, Brazilia, unde au ajuns în ziua de 17 octombrie 2008, la ora locală 16:35. Itinerariul și data zborurilor sunt reflectate și în cele două facturi emise la 15 octombrie 2008 de către agenția de turism "J IT".

La data de 19 octombrie 2008, ora 17:40, din autorizația 305, rezulta că Z.A.M. aflat la postul telefonic nr. ..........., este apelat de către K.V.L. și din discuția celor doi rezultă că ei țin legătura prin intermediul internetului cu cărăușii și le transmit indicații. Astfel, inculpatul îi comunică surorii sale: „scrie-i că marți (21 octombrie 2008 notația noastră) la ora șase vine cineva acolo".

În ziua de 21 octombrie 2008 s-a reținut următoarea discuție relevantă, din care rezultă stadiul organizării și persoanele implicate în transportul de cocaină:

La ora 21:20, din autorizația 305 rezultă că T.V. care folosește telefonul cu nr. ........ este apelat de către K.V.L. și din discuție rezultă că interlocutorii sunt nemulțumiți că cei doi „cărăuși", pe care îi indică cu apelativul „băieții", respectiv T.E. și C.G., ce se aflau în Sao Paolo, și-au depășit bugetul de 600 de euro pe care îl aveau de cheltuit. Inculpatul afirmă: „.. Cred că sunt niște cretini pentru că lângă hotelul lor este restaurant, este restaurantul care se mănâncă cu doi RON .. cum se zice, cu doi, trei dolari".., iar inculpata îl asigură pe T.V. că: „O să ajung acasă eu și acuma .. frate-meu să-l sun să vorbească cu ei, că nu știu, sunt nedumeriți că unu dintre ei trebuie să mai plătească încă o zi, are neplătit hotelul, nu știu cum.. Păi o să-l sun eu acum pe frate-meu, să vadă numărul de hotel de acolo sau nu știu cum, că nu mai am numărul de la hotel. Adineauri a sunat ei". Inculpatul îi spune inculpatei: "Da .. OK, fii atentă aici. la un număr ceva de telefon .. ca să pot să .., iar aceasta îi spune: „Păi o să iau eu acum, să văd cum iau legătura.. Cât e ceasul acolo, e devreme nu?"

S-a dedus din discuție și faptul că T.V. cunoaște în detaliu topografia locului unde se află T.E. și C.G..

La data de 22 octombrie 2008 inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. au discutat în legătură cu trimiterea unor sume de bani on-line prin sistemele WU și MG, sens în care la ora 13:34, autorizația 306 inculpata îi comunică lui T.V. printr-un mesaj tip SMS numărul operațiunilor și sumele de bani trimise în America de Sud, respectiv 566 dolari pentru T.E. și 1.456,23 dolari pentru o terță persoană, tot cetățean român: „La băieții nr. este ...... primește 566 $. În partea cealaltă trim K.V.L. nr. ....... prim 1456.23$".

În baza acestor informații, în urma verificărilor efectuate la SC A.C. Ro SRL București, care a transmis la dosar detaliile tranzacției cu nr. ......., a rezultat că la data de 22 octombrie 2008 Z.A.M. s-a deplasat la sediul societății, de unde a trimis, prin sistemul de transmitere rapidă WU, lui T.E., în Sao Paolo Brazilia, suma de 438 euro convertită la destinație, în 566 dolari.

Din verificările efectuate la B.C.R. - Agenția T.D. București, care a transmis la dosar detaliile tranzacției cu nr. ....... a reieșit că la data de 22 octombrie 2008 K.V.L. a trimis lui M.A., în San Jose Costa Rica suma de 1.150 euro convertită la destinație în 1.456,23 dolari.

La ora 16:48, din autorizația 305 rezulta că Z.A.M. poartă o discuție telefonică cu K.V.L., din care se deduce că îi solicită acesteia să-i contacteze prin internet pe cei aflați în Brazilia și să verifice dacă au primit suma de bani expediată din România: „Intri și tu puțin pe INTERNET să vezi dacă au primit ăia, aia?".

Între cei doi inculpați s-a purtat o nouă convorbire telefonică la ora 17:33, autorizația 305 ocazie cu care Z.A.M. a afirmat că destinatarul banilor din Brazilia (T.E.) nu găsește un punct WU de unde să ridice banii: „Se plimbă de o oră jumate și nu găsește un WU îl trimite dintr-o parte într-alta."

K.V.L. i-a comunicat fratelui său că în legătură cu acest incident o să-l contacteze pe inculpatul T.V., pe care îl indică cu porecla „M.": „Lasă că îl sun eu pe M...", moment în care Z.A.M., a afirmat: „Poate îl ajută băiatul ăla care-i acolo..". Se deduce că inculpatul speră ca T.V. să rezolve problema lui T.E., referitoare la primirea banilor.

La ora 17:35,din autorizația 306 a rezultat că K.V.L. l-a contactat pe T.V., informându-l despre situația ivită, iar inculpatul a asigurat-o că va contacta o anumită persoană aflată în Brazilia și i-a cerut inculpatei să comunice celor din Brazilia ca aceștia din urmă să rămână la hotel pentru a se putea întâlni cu terța persoană.

Ulterior, la ora 17:45, autorizația 306 de la postul telefonic cu nr. ....... T.V. l-a contactat pe „M.", aflat la numărul de telefon de Brazilia ......., cu care poată o discuție în limba spaniolă.

Din convorbire s-a dedus cu ușurință că T.V. l-a informat despre trimiterea sumei de 566 dolari, despre faptul că K.V.L. le-a comunicat MTCN-ul, însă cei doi aflați în Brazilia (T.E. și C.G.) nu au găsit un punct WU și le-a transmis acestora (prin intermediul inculpatei) să rămână la camera de hotel pentru a se putea întâlni cu el („M."). De asemenea, s-a dedus că acesta din urmă i-a comunicat inculpatului că a preschimbat biletul pentru T.E., căruia i-a amânat plecarea.

Din discuție s-a dedus și faptul că interlocutorul l-a asigurat pe inculpatul T.V. că într-o oră se va putea întâlni cu cei aflați la hotel. Totodată, s-a dedus că s-a amânat plecarea lui T.E. pentru motivul că M. nu intrase încă în posesia cocainei: „de trei ori am încercat să facem transportul ăsta și nu s-a putut."

La ora 17:53, din autorizația 306 rezultă că T.V. poartă o nouă discuție cu inculpata din care se deduce că îi comunică acesteia că a vorbit cu terța persoană („M."), care o să ajungă în decurs de o oră să se întâlnească cu T.E. și C.G.: „Vezi că am vorbit cu băiatul, ajunge, în maxim o oră e acolo, da?.. Spune-le să stea pe baracă ca să vină omul să vorbească cu ei a trebuit să schimbe cu o zi data "

Din discuțiile purtate în 22 octombrie 2008, ora 17:53, din autorizația 306, 23 octombrie 2008, ora 19:45, din autorizația 305 și 24 octombrie 2008, ora 11:20, din autorizația 305, rezultă că între K.V.L., pe de o parte și T.V., Z.A.M. și din nou T.V., pe de altă parte, se deduce că interlocutorii fac referiri la împrejurarea că T.E. și-a amânat plecarea dinspre Brazilia către Europa. Din această din urmă discuție rezultă și faptul că de dinainte de întoarcerea lui T.E. spre Europa, T.V. era în contact periodic cu numitul „M.", iar Z.A.M. cu T.E., în scopul traficării cocainei.

Întrucât pe parcursul cercetărilor efectuate a devenit posibilă versiunea de anchetă, potrivit căreia T.E. urma să se întoarcă din Brazilia având asupra sa cocaină, în baza delegării din 21 octombrie 2008 emisă de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Constanța, lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră au solicitat autorităților judiciare din Olanda să efectueze un control asupra lui T.E., în momentul sosirii acestuia în Aeroportul Schiphol din Amsterdam.

Așa cum rezultă din documentele care au fost transmise de autoritățile judiciare din Olanda, la data de 25 octombrie 2008, pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, asupra lui T.E. a fost găsită cantitatea de 9,993 kilograme cocaină, motiv pentru care acesta a fost plasat în stare de detenție.

Pe data de 25 octombrie 2008, când inculpatul T.E. a fost depistat pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, în discuția purtată la 13:47, autorizația 305, între inculpată și T.V., interlocutorii își exprimă îngrijorarea pentru că nu știu nimic de situația lui T.E. Din discuția din aceeași dată, de la ora 21:50, autorizația 305, între aceeași interlocutori aceștia au afirmat că: „Toată lumea așteaptă..cum afli tu primul, mă suni."

De asemenea, din convorbirea purtată în ziua de 26 octombrie 2008, la ora 12:22, autorizația 305, între inculpată și T.V. s-a dedus că aceștia nu au nici o veste despre T.E. T.V., care îi pronunță prenumele „L." inculpatei, îi comunică că următorul „cărăuș", respectiv C.G., nu va transporta cocaină.

Din această discuție s-a dedus că T.V. îi spune inculpatei despre împrejurarea că numitul C.G. se va reîntoarce în Europa fără a transporta cocaină, aspect ce rezultă din expresia „celălaltul vine gol."

Nu în ultimul rând convorbirea scoate în evidență că inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. au fost implicați în transportul cocainei din Brazilia în Europa efectuat de către T.E., fiind informați și despre împrejurarea că cel de-al doilea cărăuș, în persoana lui C.G. se întorcea în Europa fără a mai transporta cocaină. Aceasta nu poate fi interpretată decât ca fiind o măsură de protecție luată pentru a nu se pierde și altă cantitate de cocaină.

În discuția purtată între aceeași interlocutori la ora 17:16, din autorizația 305, a rezultat că inculpatul face cunoscut că: „După evenimentele de ieri nu mai există vești bune. " De aici se deduce că T.V. a fost primul care a aflat despre arestarea lui T.E. pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam.

În data de 27 octombrie 2008, în discuția purtată la ora 13:17, autorizația 305, între inculpată și o terță persoană, aceasta îi comunică numele, respectiv, K.V.L. și datele de identificare din buletin, respectiv că domiciliază în B.

Din conținutul interceptărilor a rezultat că în data de 31 octombrie 2008 inculpata urma să se deplaseze în Grecia. Astfel, la 29 octombrie 2008, ora 15:40, autorizația 323 emisă de Tribunalul Constanța la 28 octombrie 2008, K.V.L. îi comunică inculpatului T.V. despre plecarea acesteia: „Că eu vroiam să plec mâine, danu mai plec mâine și plec poimâine. Mă duc să văd acuma cum îmi găsesc bilet."

În consecință, în vederea administrării probatoriului în cauză, la data de 30 octombrie 2008 s-au emis mandate de aducere pe numele celor trei inculpați, care au fost aduși la sediul Biroului Teritorial Constanța, unde au fost audiați în legătură cu învinuirea ce li se aduce.

Cu ocazia executării mandatului de aducere, asupra inculpatului T.V. au fost găsite, între altele, cartelele SIM cu numerele de apel ....... și ......., iar la percheziția domiciliară efectuată în locuința inculpatului a fost găsită, între altele, cartela SIM având seria ........ Din verificările efectuate la operatorii de telefonie a rezultat că această din urmă cartelă are numărul de apel ......., care a făcut obiectul autorizației de interceptare nr. 306, iar cartela cu numărul de apel ....... a făcut obiectul autorizației cu nr. 323 din 28 octombrie 2008.

Totodată, cu ocazia percheziționării autoturismului utilizat de inculpatul Z.A.M., la data de 30 octombrie 2008 s-au găsit, între altele, un înscris cu mențiunea „T.E.", suportul cartelei C cu seria ....... și suportul cartelei C cu seria ....... . Din verificările efectuate la operatorii de telefonie a rezultat că aceste cartele SIM au numerele de apel ....... și respectiv ........ Prima dintre cele două cartele a făcut obiectul autorizației de interceptare nr. 322 din 28 octombrie 2008.

În cauză s-a procedat la verificarea telefoanelor și cartelelor SIM descoperite asupra inculpaților T.V. și Z.A.M.

În telefonul marca marca N, în agendă, au fost găsiți menționați inculpatul Z.A.M., cu apelativul „A." și cartela acestuia ......., inculpata, cu prenumele „L." și cartela acesteia, ......., dar și cetățeanul vorbitor de limbă spaniolă „M.", în dreptul căruia au fost menționate un număr de telefon aparținând unei rețele din Brazilia (0055..) și două numere aparținând unei rețele din Columbia (0057..). La apelurile efectuate/primite/pierdute în cursul lunii octombrie 2008, de pe numărul ....... au figurat între altele aceleași trei persoane. Numitul M. apare, de asemenea, în agenda telefonului prevăzut cu cartela C cu numărul de apel ....... .

Deosebit de importantă pentru stabilirea concluziei că inculpații T.V., Z.A.M., K.V.L., T.E. și persoana indicată cu numele de „M." au acționat împreună în realizarea scopului propus al traficării cantității de circa 10 kg de cocaină, este împrejurarea că numărul de telefon ......., care figurează la apelurile efectuate la data de 25 octombrie 2008, la apelurile primite la aceeași dată și la SMS-ul către care s-a trimis la 24 septembrie 2008, este numărul de telefon pe care inculpatul T.V. l-a contactat în ziua de 22 octombrie 2008, și totodată numărul de telefon menționat pe un extras de cont emis de o bancă din România, care a fost ridicat la 25 octombrie 2008, de la inculpatul T.E., de către autoritățile olandeze.

În cauză s-a efectuat percheziția informatică asupra sistemului informatic tip laptop ridicat la 30 octombrie 2008 de ia locuința inculpatului T.V. Acesta din urmă a refuzat în cursul urmăririi penale să ia cunoștință de rezultatul percheziției informatice, care se află la dosar (procesul-verbal din 18 decembrie 2008 privind rezultatul percheziției informatice și CD-ul atașat).

Fiind audiat în calitate de învinuit, la data de 31 octombrie 2008 T.V. nu a recunoscut desfășurarea activității infracționale reținută în sarcina sa, precizând că nu a discutat niciodată cu K.V.L. despre trimiterea vreunei persoane în Brazilia, despre procurarea unor bilete de avion pentru vreo persoană, care vroia să plece din România în străinătate, ori despre necesitatea de a trimite bani din România, pentru vreo persoană aflată într-o țară din America de Sud.

Cu toate acestea T.V. a recunoscut că are porecla „M." și că folosește telefoanele cu nr. ....... și ....... .

Tot la 31 octombrie 2008, cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, lui T.V. i s-a adus la cunoștință despre existența convorbirilor telefonice interceptate. în condițiile arătate, numai în această declarație, T.V. și-a reevaluat modalitatea apărării, în sensul de a da declarații sincere. În acest sens, deși în accepțiunea sa nu a înțeles că el ar fi avut calitatea de organizator în sensul juridic prevăzut în art. 10 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a recunoscut comiterea faptei de trafic de droguri, arătând că în cursul lunii octombrie 2008 a discutat cu K.V.L. și Z.A.M. ca ei să găsească o persoană de încredere, care să se deplaseze în Brazilia, de unde să transporte în Europa cantitatea de 10 kg cocaină.

Totodată, inculpatul a recunoscut că utilizează numărul de telefon ....... . Ulterior, până la finalizarea urmăririi penale inculpatul T.V. nu a dorit să mai facă declarații suplimentare, chiar dacă în fața instanțelor de judecată, cu ocazia judecării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive și a recursului acestuia împotriva Încheierii nr. 156/2008 a Tribunalului Constanța, a adoptat poziția procesuală de nerecunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa ca învinuire.

La data de 29 octombrie 2008 s-a formulat o cerere de comisie rogatorie prin care s-au solicitat acte din dosarul de urmărire penală în ceea ce-l privește pe inculpatul T.E., actele primite fiind atașate la dosar.

Din documentele comunicate rezultă că la data de 25 octombrie 2008 în geamantanele transportate ca bagaj de cală de către T.E., care a sosit pe Aeroportul Schiphol din Amsterdam, venind din Sao Paolo, Brazilia, a fost descoperită cantitatea de 9,993 kg cocaină (a cărei masă a rezultat din procesul-verbal de examinare și cântărire). Între bunurile inculpatului, inclusiv în pașaport, s-au găsit date din care a rezultat că a călătorit pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo - Amsterdam.

Din procesul-verbal de control al bagajelor și bunurilor inculpatului T.E. rezultă că printre altele s-au descoperit trei extrase de cont pe numele acesteia, pe verso al unui extras fiind menționat: „11/70571405 M." Acesta nu este altceva decât numărul compus din prefixul și numărul local utilizat de persoana indicată cu numele de M., cu care inculpatul T.V. a purtat convorbiri telefonice în cursul lunii octombrie 2008, în perioada în care T.E. se afla în Brazilia. După cum s-a arătat anterior, numărul de telefon indicat mai sus figurează și în agenda telefonului cu nr. ....... aparținând inculpatului T.V.

La data de 30 ianuarie 2009 s-a formulat o nouă cerere de comisie rogatorie, documentele comunicate fiind atașate la dosar.

Din copia sentinței penale pronunțată de Tribunalul Haarlem la 10 februarie 2009, rezultă că În baza probelor administrate instanța a stabilit că inculpatul T.E. a introdus pe teritoriul Olandei 9.993 grame cocaină, faptă pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 40 luni închisoare cu executare.

Printre documentele primite se află și raportul de analiză fizico-chimică prin care s-a stabilit conținutul de cocaină al substanței transportate de T.E.

De asemenea, a fost comunicat și procesul-verbal de control al telefonului găsit asupra inculpatului T.E. pe data de 25 octombrie 2008.

Deosebit de relevant pentru stabilirea situației de fapt a fost împrejurarea că la fila 40 a procesului-verbal pus la dispoziție de către autoritățile judiciare olandeze este redat SMS-ul pe care la data de 22 octombrie 2008, ora 14:14:58 T.E. l-a primit pe telefon: „......., Z.A.M., 566$".

S-a remarcat că acestea sunt detaliile transferului WU pe care în ziua de 22 octombrie 2008 l-a efectuat inculpatul Z.A.M., care i-a expediat inculpatului T.E. suma menționată în SMS.

De menționat este și faptul că detaliile acestei tranzacții au fost comunicate la 22 octombrie 2008, ora 13:34:15 și de către inculpatul K.V.L. inculpatului T.V., care la rândul său a menționat suma care a făcut obiectul transferului numitului M., în convorbirea purtată cu acesta tot la 22 octombrie 2008, ora 17:45.

Inculpatul T.E. a negat în declarațiile luate de către autoritățile olandeze implicarea sa în activitatea infracțională reținută în sarcina acestuia și nu a făcut nici o referire la inculpații T.V., Z.A.M. și K.V.L. Cu toate acestea, în a doua declarație a făcut referiri la G. cetățean român și l-a indicat pe M., cetățean străin, ca fiind cel care i-a înmânat geamantanele cu cocaină, încă de când se afla la hotel în Sao Paolo.

Chiar dacă a făcut aceste relatări, T.E. a descris în mod mincinos celelalte evenimente petrecute. Astfel, pentru a-l acoperi pe Z.A.M., T.E. a arătat că el și-a cumpărat personal biletul de avion de la agenția de turism și mai apoi și l-a achiziționat „G.", iar biroul de turism a făcut posibil ca ei să călătorească împreună.

În realitate, după cum s-a dovedit în cursul urmăririi penale efectuate în prezenta cauză, biletele de avion pentru T.E. și C.G. au fost achiziționate de către Z.A.M..

Din perspectiva apărărilor formulate de inculpatul T.V. tribunalul a reținut că există convorbiri telefonice din care rezultă că inculpații l-au coordonat pe T.E., iar probele administrate în cauză în determinarea implicării lui T.V. sunt legale și convingătoare.

S-a reținut în sarcina acestui inculpat că în luna octombrie 2008 a organizat și condus transportul cantității de 9,993 kg cocaină provenită din America de Sud de către T.E. recrutat în acest scop sub coordonarea sa, de către K.V.L. și Z.A.M..

În acest sens s-a reținut că la data de 06 octombrie 2008 Direcția Poliției de Frontieră Constanța s-a sesizat din oficiu cu privire la existența unui grup infracțional organizat transfrontalier implicat în traficul de droguri de mare risc. Din primele verificări s-a stabilit că I.M. desfășoară împreună cu alte persoane activități de traficare a cocainei din America de Sud și Europa.

Din primele verificări a rezultat că I.M. și T.V. sunt organizatorii unei rețele de narcotraficanți cu ramificații în America Centrală și America de Sud precum și în Europa de Vest.

Despre cei doi a reieșit că intenționează să organizeze aducerea unui transport de cocaină din Costa Rica. La data de 25 octombrie 2008 a fost depistat pe aeroportul Schiphol din Amsterdam venind din Sao Paolo Brazilia T.E. având în bagaje cantitatea de 9.9993 kg cocaină. Din documentele comunicate prin comisie rogatorie de autoritățile din Olanda a rezultat că acesta a călătorit pe ruta București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo - Amsterdam.

Din procesul-verbal de control al bagajelor și bunurilor inculpatului T.E. rezultă că printre altele s-au descoperit trei extrase de cont pe numele acestuia pe verso al unui extras fiind menționat ....... M., aceasta fiind persoana cu care inculpatul T.V. a purtat discuții.

Din sentința penală pronunțată de Tribunalul Haarlem la 10 februarie 2009 rezultă că În baza probelor administrate instanța a stabilit că inculpatul T.E. a introdus pe teritoriul Olandei 9.993 gr cocaină faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 40 luni închisoare cu executare.

S-a reținut că inculpatul a coordonat transportul cantității de 10 kg cocaină din Brazilia în Olanda, drogul fiind transportat de T.E. ce a fost depistat pe aeroportul Schiphol, fiind condamnat de instanțele olandeze la pedeapsa de 40 luni închisoare.

Nu are relevanță faptul că la audiere T.E. conform declarației sale nu a relatat că îl cunoaște pe inculpatul T.V. sau pe ceilalți inculpați, în condițiile în care nici unul dintre cei trei inculpați din prezenta cauză nu recunosc faptele.

Cu ocazia audierii acesta a arătat că este adevărat că pe data de 25 octombrie a sosit la Schiphol din Brazilia. Este adevărat și că a avut la el 2 geamantane în care mai târziu a rezultat că era cocaină. Inculpatul a înregistrat aceste geamantane, dar nu s-a uitat la geamantane pentru că erau închise.

Este adevărat că urma să primească o recompensă de 2.000 euro dacă le lua cu acesta.

Pentru inculpatul T. era important că va primi 20.000 euro și de aceea nu s-a gândit - se apără acesta.

Din procesul-verbal de audiere a rezultat în ce împrejurări a plecat inculpatul T.E. din România și scopul pentru care a plecat.

S-a precizat că a plecat cu avionul la Milano. A declarat la bagaje o G.M.L. sport de aproximativ 9 Kg și laptopul la bagaje de mână. A rămas pe aeroportul Milano 7 ore timp în care a mâncat, a dormit și a așteptat avionul pe care trebuia să-l ia, nu a plecat de pe aeroport, a așteptat să-și ia tichetul de KLM de la Amsterdam spre Sao Paolo. Inculpatul a rezolvat problema tichetului în București pe 15 oct, iar despre plecarea sa știa mama, soția, sora acestuia. Acest a mai susținut că s-a despărțit de soție cu câteva zile înainte de a pleca în excursie, urmând să se despartă oficial după ce se întorcea în țară.

Inculpatul a mai declarat că nu a știut că transportă droguri și că a cunoscut o persoană în holul hotelului și au ieșit împreună două seri. Persoana stătea la același hotel la etajul 6 sau 7 iar inculpatul la etajul 8, M. fiind singurul bărbat cu care s-a întâlnit.

Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Din interpretarea textului, rezultă că probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecății în acord cu dispozițiile art. 289 C. proc. pen, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanță prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ, potrivit dispozițiilor art. 287 C. proc. pen., instanța trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.

Referitor la prezumția de nevinovăție, ICCJ prin Decizia nr. 3465 din 27 iunie 2007 a reținut că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe.

Tribunalul a considerat că în această cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive și sunt legale, nelăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului Tiva Vasile sau a celorlalți doi respectiv K.V.L. și Z.A.M.

Nu se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia orice îndoială este în favoarea inculpatului (in dubio pro reo) deoarece așa cum s-a reținut în cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive și sunt legale.

În cauză, în susținerea acuzării au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din 6 octombrie 2008; procesele-verbale întocmite de către lucrătorii de poliție judiciară la datele de 7, 8, 14, 16 și 17 octombrie 2008; sesizarea autorităților olandeze întocmită de I.G.P.R. la 21 octombrie 2008; procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție judiciară la 23 și 27 octombrie 2008; adresa cu nr. 180 din 29 octombrie 2008 a SC A.C. RO SRL București și anexa la aceasta; adresa nr. 827079 din 30 octombrie 2008 a BCR și anexa la aceasta; procesele-verbale din 30 octombrie 2008 de depistare a inculpaților T.V., Z.A.M.

și K.V.L.; procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului T.V.; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de percheziție la locuința inculpatului T.V.; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de percheziție asupra autoturismului utilizat de Z.A.M.; procesul-verbal din 31 octombrie 2008 de ridicare facturi din autoturismului utilizat de Z.A.M.; facturile nr. 1143143 și 1143144 din 15 octombrie 2008; procesele-verbale de verificare a telefoanelor găsite și ridicate de la inculpați; procesul-verbal de percheziție informatică din 18 decembrie 2008; procesul-verbal din 12 decembrie 2008 de copiere a hard-disk-ului; declarațiile martorei P.M.; procesul-verbal de constatare întocmit de procuror la 15 ianuarie 2009; procesul-verbal din 30 octombrie 2008 de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise în cauză; procesul-verbal din 5 noiembrie 2008 de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr. 306/2008; declarațiile inculpaților audiați în cauză; răspunsul Autorităților Judiciare din Olanda la cererea de comisie rogatorie formulată la data de 29 octombrie 2008; răspunsul Autorităților Judiciare din Olanda la cererea de comisie rogatorie formulată la data de 30 ianuarie 2009; mijloacele materiale de probă: telefonul mobil prevăzut cu cartela V cu numărul de apel ......., telefonul mobil prevăzut cu cartela C cu numărul de apel ......., cartela S C cu numărul de apel .......

și cartela S C cu numărul de apel ......., toate ridicate de la inculpatul T.V. la 30 octombrie 2008, suportul cartelei C având numărul de apel ......., suportul cartelei C având numărul de apel ....... și cartela S C având același număr de apel, toate ridicate de la Z.A.M. la 30 octombrie 2008.

S-a reținut că este legală percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului, când cu acea ocazie au fost ridicate din apartament o serie de documente, cartele telefonice precum și laptopul, apreciindu-se că potrivit art. 100 alin. (6) C. proc. pen percheziția se dispune după începerea urmăririi penale și în baza autorizației emisă de judecător.

La data de 30 octombrie 2008 s-a formulat o cererea de efectuare a percheziției domiciliare și s-a motivat că la adresa sus-numitului s-ar putea găsi documente din care rezultă vinovăția învinuitului, și se impune de asemenea ca de la același imobil să fie ridicat sistemul informatic al învinuitului în vederea efectuării unei percheziții informatice în scopul de a se dovedi faptul că acesta a comunicat cu proprietarul cocainei.

Conform ordonanței de începere a urmăririi penale, aceasta a început la data de 30 octombrie 2008 orele 13.10, autorizația a fost eliberată la ora 15.00.

Aceste chestiuni care constituie o parte din fondul apărării inculpaților au mai fost avute în vedere de către instanță care a sesizat că în conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 modificat prin O.U.G. nr. 131/2006 „Ofițerii și agenții de poliție judiciară anume desemnați potrivit art. 27 efectuează numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, sub directa coordonare și controlul nemijlocit al acestora." iar potrivit alin. (2) din același text de lege „ Dispozițiile procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt obligatorii pentru ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofițerii și agenții de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia."

Potrivit art. 27 Legea nr. 508/2004 „Ministerul Administrației și Internelor va desemna nominal, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ofițerii și agenții de poliție judiciară care își vor desfășura activitatea sub coordonarea procurorilor Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism."

Urmărirea penală s-a efectuat în condițiile corelării acestor texte de lege din perspectiva Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data j de 21 noiembrie 2008, Ordonanțelor nr. 162/D/P/2008 din data de 19 noiembrie 2009 emise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța dar și a Adresei nr. 289499 din data de 23 februarie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Resurse Umane - fila 103 dosar fond.

Tribunalul a constatat în aceste condiții că urmărirea penală a fost efectuată de către DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța, organ de urmărire penală competent material potrivit art. 209 alin. (3) și 4 C. proc. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004, prin delegare așa cum impune să efectueze în mod obligatoriu urmărirea penală raportat la obiectul cauzei, respectiv - instigare la trafic de droguri de mare risc, prevăzuta de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200, pentru care au fost trimiși în judecata inculpații K.V.L. și Z.A.M. prin actul de sesizare a instanței.

Astfel actele de urmărire penală au fost efectuate din dispoziția procurorilor D.I.I.C.OT de către ofițeri și agenți din cadru I.G.P.F și D.P.F.C., polițiști care erau competenți sa efectueze acte de cercetare penală din dispoziția procurorului deoarece îndeplinesc condițiile prevăzute art. 9 raportat la art. 27 din Legea nr. 508/2004, în referire la art. 2 din Legea nr. 364/2004, în raport de actele nominalizate și textele de lege corelative.

S-a sesizat că nu se poate reține incidența disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. C. proc. pen. care să implice refacerea urmăririi penale deoarece tribunalul nu a constatat încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procesul penal.

Instanța a constatat legalitatea probelor efectuate de organul de cercetare penală din dispoziția procurorului de caz, respectiv legală cercetare penală efectuata de organul de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.P.F.C, potrivit Proceselor-verbale din perioada 6/10 octombrie 2008, raportat la obiectul cauzei.

Nu s-a constatat încălcarea disp. art. 210 C. proc. pen. deoarece organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221 C. proc. pen. și-a verificat competenta organul de cercetare penală al poliției judiciare D.P.F.C. trimițând cauza, procurorilor D.I.I.C.OT. la data de 10 octombrie 2008, actele procesuale/procedurale efectuate până la această dată respectiv procesele-verbale din perioada 06/10 octombrie 2008, fiind legale deoarece au fost efectuate de un organ competent, care au primit delegare ulterioară prin ordonanța procurorilor D.I.I.C.OT, pentru a efectua acte de cercetare penală.

Instanța nu a putut reține de asemenea nelegalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice a inculpaților.

În cauză s-au dispus și s-a efectuat interceptarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale inculpaților, existând autorizația judecătorului nefiind relevant aspectul conform căruia aceasta a fost emisă înainte de începerea urmăririi penale, respectiv la data de 14 octombrie 2008, în condițiile în care urmărirea penală a fost dispusa prin rezoluția din data 30 octombrie 2008.

În interpretarea disp. art. 911 C. proc. pen. respectiv "interceptarea convorbirilor telefonice se realizează cu autorizația judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală", trebuie avută în vedere calitatea solicitantului și nu alte aspecte colaterale așa cum acreditează ideea apărarea.

Față de aceste motive, tribunalul a considerat că interceptarea convorbirilor telefonice a fost efectuata în mod legal.

Tribunalul a constatat de asemenea în cauză legalitatea percheziției autoturismului utilizat de inculpatul Z.A. deoarece prin ordonanța din data de 30 octombrie 2010, procurorul a dispus efectuarea unei percheziții asupra autoturismului inculpaților de către organele de, cercetare penală din cadrul I.G.P.F.

Martorii asistenți ai acestei percheziții au avut aceeași atitudine procesuală în fața instanței, în mod nemijlocit.

Astfel, la data de 30 octombrie 2008, organul de cercetare penală a efectuat percheziția autoturismului utilizat de inculpatul Z.A., ocazie cu care au ridicat mai multe obiecte și înscrisuri ce au fost consemnate în procesul-verbal din data de 30 octombrie 2008, efectuat în prezenta inculpatului.

De asemenea, la data de 31 octombrie 2008 organul de cercetare penală nu efectuează o noua percheziție asupra autoturismului indicat așa cum se susține, ci în continuarea cercetărilor, în lipsa inculpatului și în prezenta a doi martori asistenți, ocazie cu care au fost ridicate doua facturi reprezentând biletele de avion emise pe numele T.E. și C.G.

Tribunalul a apreciat că nu s-a efectuat o noua percheziție a autoturismului, care să necesite o noua ordonanță, potrivit art. 100 alin. (5) raportat 106 C. proc. pen. a procurorului de caz, motiv pentru care percheziția a fost constatată că este legală.

De asemenea, tribunalul a apreciat că nu a avut loc încălcarea dreptului la apărare al inculpaților Z.A. și K.L.V. în faza de urmărire penală potrivit art. 6 raportat la art. 172 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în condițiile în care inculpații au fost audiați în prezența apărătorilor aleși și materialul de urmărire penală a fost prezentat în aceleași condiții.

în aceste condiții tribunalul a apreciat că nu se impune anularea actelor și refacerea acestora în prezenta apărătorilor cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv art. art. 6 alin. (2) și 4 raportat la art. 172 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 pct. 3 lit. c) și d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 06 octombrie 2008 s-a întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu de polițiști din cadrul Poliției de Frontieră, în care s-a consemnat că există indicii că numitul I.M. efectuează trafic de droguri din țările Americii de Sud.

La data de 07 octombrie 2008 s-a întocmit proces-verbal de sesizare din oficiu unde s-a reținut că, I.M. și T.V. sunt implicați în trafic de droguri.

Potrivit art. 12 din Legea nr. 508/2004 urmărirea penală este obligatorie a fi efectuată de procuror, care poate să dispună ca anumite acte să fie efectuate de organele poliției judiciare.

Nu au fost constatate încălcări ale disp. art. 207 C. proc. pen, potrivit cu care organele de cercetare ale poliției judiciare efectuează cercetare penală pentru orice infracțiune, care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare și art. 208 C. proc. pen. care reglementează competența organelor de cercetare specială, care la lit. d), se referă la ofițerii poliției de frontieră, anume desemnați pentru infracțiunile de frontieră în condițiile derogării de la general prin norma specială respectiv articolul 12 din Legea nr. 508/2004 care stabilește competența DIICOT și faptul că urmărirea penală pentru aceste fapte este obligatoriu a fi efectuată de procuror.

Astfel din perspectiva Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 31 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 octombrie 2008, Ordonanței nr. 162/D/P/2008 din data de 21 noiembrie 2008, Ordonanțelor nr. 162/D/P/2008 din data de 19 noiembrie 2009 emise de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanța dar și a Adresei nr. 289499 din data de 23 februarie 2010 emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Resurse Umane - fila 103 dosar fond, enunțate anterior, consideră că urmărirea penală s-a efectuat în condițiile delegării conform legii.

În cauză s-a dispus efectuarea unei percheziții informatice al laptopului ce a fost ridicat de la locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare - Dosar nr. 10445/118/2009.

S-a reținut că dispoziții privitoare la percheziția informatică nu sunt cuprinse în codul de procedură penală ci sunt cuprinse în legea specială Legea nr. 161/2003 -privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit art. 57 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, accesul într-un sistem informatic precum și interceptarea și înregistrarea comunicațiilor desfășurate prin intermediul sistemelor informatice, se efectuează când sunt utile pentru aflarea adevărului, iar stabilirea situației de fapt sau identificarea făptuitorilor nu poate fi realizată În baza altor probe.

Apărarea nu probează că informațiile au fost obținute înainte ca instanța să dispună autorizarea acestora, afirmația fiind pur speculativă.

De asemenea nu se poate susține că încheierea prin care instanța a autorizat efectuarea percheziției informatice, este nelegală, deoarece instanța a invocat ca temei de admitere a cererii dispozițiile Legii nr. 161/2003 ori conform art. 58 din lege efectuarea percheziției informatice se aplică în urmărirea penală sau judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute în prezentul titlu (infracțiuni informatice) dar și a oricăror alte infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, nefiind excluse alte infracțiuni.

A mai reținut prima instanță că nu se poate reține sub nicio formă că procurorul a accesat sistemul informatic fără autorizația instanței iar cererea de percheziție informatică nu putea fi admisă de instanță ori că încheierea a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor legale, din perspectiva raționamentului anterior.

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 911 alin. (3) C. proc. pen., autorizația de interceptare se dă de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judeca cauza, iar în lipsa acestuia de un judecător anume desemnat de președintele instanței.

Autorizațiile de interceptare și localizare au fost emise în corpore de Președintele Tribunalului Constanța.

Laptopul a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare la data de 30 octombrie 2008, în condițiile în care și percheziția a fost legală deoarece potrivit art. 24 din Legea nr. 143/2000 - percheziția se poate efectua în locurile în care sunt indicii că s-a comis ori că se pregătește săvârșirea unele dintre infracțiunile prevăzute în lege, cu respectarea dispozițiilor codului de procedură penală.

Față de inculpat exista la acel moment procesual o bănuială că se săvârșește o infracțiune transfrontalieră, drogurile fiind transportate din Brazilia în Olanda de inculpatul T.E., care conform declarațiilor sale nu l-a cunoscut pe inculpatul T.V., însă existau suficiente indicii în condițiile legii pentru solicitarea și ulterior dispunerea efectuării percheziției în condițiile legii.

Nu s-a putut admite susținerea apărării în sensul că în cauză nu s-au administrat toate probele iar procurorul a întocmit rechizitoriul și a dispus trimiterea în judecată a inculpaților fără administrarea unor probe care au fost încuviințate în cursul urmăririi penale, deoarece s-a considerat de către procuror că probele administrate sunt suficiente pentru trimiterea în judecată, tribunalul considerând că acestea sunt suficiente pentru a se reține vinovăția fiecărui inculpat.

Astfel au fost respectate dispozițiile privind audierea inculpatului având în vedere modalitatea în care s-a făcut.

Audiat în instanță inculpatul T.V. a avut o atitudine de nerecunoaștere totală a faptelor reținute în sarcina sa, speculând în apărare o eventuală nelegală audiere, care însă nu s-a dovedit, iar ceilalți inculpați K.V.L. și Z.A.M. au avut o atitudine rezervată în sensul că nu au dorit să dea declarații.

Atitudinea celor trei inculpați de maniera descrisă anterior nu le este favorabilă și din perspectiva faptului că s-au întocmit referatele de evaluare pentru fiecare dintre inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, acestea nefiind favorabile vreunuia dintre inculpați în condițiile în care consilierul de probațiune nu poate da detalii privind șansele reale de reintegrare ale fiecărui inculpat în raport de faptul că nici unul dintre aceștia nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Martorul S.M. și martorul Ș.L. au confirmat cele reținute în procesul - verbal de percheziție al autoturismului, în continuarea cercetărilor.

Martora P.M., angajata agenției de turism care a vândut biletul de avion pentru călătoria lui T.E., a declarat că își menține declarațiile pe care le-am dat în cauză în integralitatea lor deoarece ele corespund întru totul adevărului.

Nu s-a putut reține că referitor la legalitatea probelor instanța s-a pronunțat în parte cu ocazia soluționării cererii de prelungire a măsurii arestării preventive, astfel că instanța de recurs prin Încheierea nr. 94 din 28 noiembrie 2008 a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Acesta nu a analizat substanțial legalitatea probelor ci tribunalul prin încheierea din data de 26 martie 2010 pronunțată în cauză.

S-a reținut corect în sarcina inculpatului T.V. activitatea de organizare și conducere a transportului cantității de 10 kg cocaină.

Organizarea reprezintă demersurile pe care una sau mai multe persoane le fac pentru constituirea unei asociații sau grupări, precum și constituirea efectivă a acestei organizații, nașterea acestuia având la bază acordul de voință al tuturor participanților.

Nu trebuie avut în vedere exclusiv existența unei structuri determinate cu sarcini precise cu un plan bine pus la punct.

Prin conducerea unei asemenea activități se înțelege acțiunea uneia sau mai multor persoane din interiorul organizației care supraveghează, dirijează și coordonează activitățile ilicite incriminate.

S-a reținut astfel justificat în sarcina inculpatului T.V. că a coordonat activitatea de transport a cantității de 10 kg cocaină din Brazilia în Olanda, în condițiile în care se cunoșteau o parte din membrii grupului și s-a făcut dovada existenței unui grup care să aibă acordul de voință al participanților, chiar dacă inculpații, membri ai grupului nu doresc să dea declarații sau să se încrimineze unii pe alții., astfel că dincolo de legalitatea probelor se poate reține indubitabil existența elementelor constitutive ale infracțiuni prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Nu s-a considerat că este relevant în acest sens că din primele indicii a rezultat că I.M. era persoana despre care se cunoștea că organizează trafic de droguri, cu privire la care nu s-au mai făcut cercetări, dispunându-se disjungerea de această cauză, câr timp cercetările ulterioare au convers către acest inculpat T.V..

Corelativ celor precizate anterior tribunalul a apreciat că nu se impune a se dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (2) în referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care fapta există, este săvârșită de inculpat, cu intenție.

Pentru considerentele expuse de asemenea instanța nu a reținut că inculpatul T.V. ar avea doar o contribuție la introducerea în Olanda de către T.E. a cantității de 10 kg cocaină și că în sarcina inculpatului nu se poate reține decât infracțiunea de instigare la trafic de droguri prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din legea nr. 143/2000, instigator fiind persoana care cu intenție determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

S-a mai reținut că această chestiune a fost sesizată de apărare în concluziile scrise și nu a fost invocată în fața instanței pentru a putea fi pusă în discuție în contradictoriu, ca o cerere expresă de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

S-a reținut că inculpatul T.V. l-a ajutat pe T.E. în vreun mod la transportul cantității de 10 kg cocaină și l-a determinat să efectueze acest transport, cei doi se cunoșteau, astfel că nu se impune achitarea În baza art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Nu este valabil silogismul conform căruia dacă instanța a reținut existența acestei infracțiuni, trebuie să fie avute în vedere prevederile art. 27 C. pen. potrivit cu care instigatorul se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, instanța de fond apreciind că la stabilirea pedepsei se are în vedere contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii precum și de dispozițiile art. 72 C.pen, urmând a se aplica inculpatului cel mult pedeapsa aplicată inculpatului T.E., pentru instigator neputând fi aplicată o pedeapsă mai mare decât pentru autor, respectiv 3 ani și 4 luni, în condițiile în care inculpatul T.E. este condamnat în altă procedură decât cea română.

Nu s-a putut reține nici apărarea inculpaților K.V.L. și Z.A.M., care solicită achitarea În baza art. 11 pct. 2) lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există, deoarece probatoriul care stă la baza acuzării inculpaților nu este lovit de nulitate, având în vedere că a fost administrat cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal.

Apărarea nu a probat că informațiile au fost obținute înainte ca instanța să dispună autorizarea acestora, afirmația fiind pur speculativă.

De asemenea nu s-a putut susține că încheierea prin care instanța a autorizat efectuarea percheziției informatice, este nelegală, deoarece instanța a invocat ca temei a admiterii cererii dispozițiile Legii nr. 161/2003 ori conform art. 58 din lege efectuarea percheziției informatice se aplică în urmărirea penală sau judecarea cauzelor privind infracțiunile prevăzute în prezentul titlu (infracțiuni informatice) dar și a oricăror alte infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, nefiind excluse alte infracțiuni.

Nu s-a putut reține că procurorul a accesat sistemul informatic fără autorizația instanței iar cererea de percheziție informatică nu putea fi admisă de instanță ori că încheierea a fost pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor legale, din perspectiva raționamentului anterior.

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 911 alin. (3) C. proc. pen., autorizația de interceptare se dă de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza, iar în lipsa acestuia de un judecător anume desemnat de președintele instanței.

Autorizațiile de interceptare și localizare au fost emise în corpore de Președintele Tribunalului Constanța.

Laptopul a fost ridicat cu ocazia percheziției domiciliare la data de 30 octombrie 2008, în condițiile în care și percheziția a fost legală deoarece potrivit art. 24 din Legea nr. 143/2000 - percheziția se poate efectua în locurile în care sunt indicii că s-a comis ori că se pregătește săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute în lege, cu respectarea dispozițiilor codului de procedură penală.

A mai reținut instanța de fond că probele administrate nu reclamă sub nicio formă achitarea inculpaților În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece inculpații K.V. și Z.A., sub coordonarea inculpatului T.V., l-au recrutat pe numitul T.E. pe care l-au instigat și ajutat să transporte droguri din America de Sud în Europa. Astfel în urma analizării probatoriului administrat în mod nemijlocit în cauză, prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații a putut fi răsturnată, inculpații fiind vinovați.

Probatoriul, în opinia instanței, nu a creat dubiu în ceea ce privește vinovăția inculpaților, în sensul că aceștia l-au recrutat, determinat și ajutat pe numitul T.E. pentru a efectua un transport de droguri din America de Sud în Europa.

Astfel, analizând convorbirile telefonice efectuate în prezenta cauză, proba esențială pe care se bazează acuzarea, s-a constatat că inculpații l-au trimis pe T.E. și C.G. pentru a efectua un transport din America de Sud în Europa, T.E. fiind prins pe aeroport în Olanda cu o cantitate de droguri pe care o transporta din Brazilia.

Declarația lui T.E. luată de organele judiciare olandeze, a arătat că rezoluția infracțională de a efectua transportul de droguri a fost luată la îndemnul unui cetățean brazilian pe nume M. pe care l-a cunoscut în Brazilia, motivând faptul că datorită problemelor de sănătate pe care le avea soția sa, având nevoie de bani în acest sens, a acceptat propunerea acestuia de a transporta niște bagaje al căror conținut nu îl cunoștea.

De asemenea, interceptarea telefonică dintre inculpatul T.V. și o persoană vorbitoare de limbă spaniolă a făcut referire la un transport.

În agenda telefonică personală și telefonică a inculpatului T.V. s-au arătat două numere din Columbia și unul din Brazilia aparținându-i unei persoane cu numele M., fiind aceeași persoană cu care a discutat numitul T.E.

Probatoriul administrat în cauză confirmă acuzarea, respectiv existența faptei care constituie infracțiune precum și vinovăția inculpaților.

Tribunalul a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale, și care sunt menționate la filele 27, 28 din rechizitoriu, se coroborează cu probele administrate nemijlocit de instanță, în sensul dovedirii vinovăției inculpaților privind faptele deduse judecății, și anume pentru T.V. infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) în referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000, pentru K.V.L. infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, și pentru Z.A.M. infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. A apreciat că se mai coroborează cu aceste probe și împrejurarea că T.E., un alt coparticipant, a fost prins de alte autorități cu cantitatea de 9.993 grame cocaină, faptă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 40 luni de închisoare cu executare în penitenciar.

A mai reținut instanța de fond că probele administrate la dosarul cauzei dovedesc cu certitudine că inculpatul T.V., care nu se află ia prima abatere de la legea penală (anterior fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor de uz de fals și fals privind identitatea, ambele în formă continuată), a organizat și condus transportul cantității de 9,993 kg cocaină de către T.E., scop în care, prin intermediul inculpaților K.V.L. și Z.A.M., a fost recrutat inculpatul T.E., care a fost determinat și ajutat de către aceștia din urmă să realizeze activitatea de transport a cantității de cocaină.

Inculpatul T.V. a supravegheat, dirijat și coordonat în mod efectiv punerea în circulație a 9,993 kg cocaină. Pe parcursul realizării activității infracționale el s-a aflat într-o comunicare permanentă cu inculpații K.V.L. și Z.A.M., pe care i-a îndrumat în legătură cu achiziționarea biletelor de transport pentru T.E., a stabilit ruta și momentul plecării „cărăușului", a finanțat deplasarea inculpatului T.E. în Brazilia, i-a comunicat acestuia din urmă datele care să-i permită intrarea în legătură cu „M.", persoana de la care a primit cocaina, pentru a o transporta în Europa.

În plus, inculpatul T.V. a comunicat și cu numitul M. (persoană care nu a putut fi identificată datorită faptului că T.V. nu a colaborat în acest sens) pentru a se asigura de finalizarea activității infracționale de transport a cocainei, acesta fiind un alt element ce denotă că a supravegheat, dirijat și coordonat punerea în circulație a drogurilor.

În acest sens, în momentul în care T.E. a rămas fără bani în Brazilia, prin intermediul numitului M. și a inculpaților K.V.L. și Z.A.M., l-a dirijat pe T.E., ca să poată în intra în posesia sumei de 566 de dolari trimisă prin WU.

Interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice existente în cauză au relevat faptul că inculpatul T.V. a suportat costul deplasării lui T.E. în Brazilia, sumele necesare acestuia din urmă pentru hrană și cazare, inclusiv suma de 566 dolari.

împrejurarea că inculpatul este cel care a organizat traficarea cantității de 9,993 kg cocaină rezultă și din discuția pe care acesta a purtat-o la data de 22 octombrie 2008, ora 17:50 autorizația 306 cu numitul „M"

Materialul de urmărire penală a dovedit, fără nici un dubiu, de asemenea, participația inculpaților Z.A.M. și K.V.L., care sub coordonarea lui T.V. l-au determinat și ajutat pe T.E. să pună în circulație cantitatea de 9,993 kg cocaină. Primii doi inculpați l-au recrutat pe T.E., i-au procurat biletul de avion și s-au aflat în contact permanent cu acesta, în scopul realizat al traficării cocainei. în plus, inculpatul Z.A.M. i-a trimis suma de 566 de dolari lui T.E., ce rămăsese fără resurse financiare în Brazilia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv inculpatul T.V., în luna octombrie 2008 a organizat și a condus transportul cantității de 9,993 kg cocaină, provenită din America de Sud, de către T.E., recrutat în acest scop, sub coordonarea sa, de către K.V.L. și Z.A.M., inculpata K.V.L., în cursul lunii octombrie 2008, sub coordonarea lui T.V. l-a recrutat pe T.E., pe care l-a instigat și ajutat sa transporte cantitatea de 9,993 kg cocaină și inculpatul Z.A.M., în cursul lunii octombrie 2008, sub coordonarea lui T.V. l-a recrutat pe T.E., pe care l-a instigat și ajutat să transporte cantitatea de 9,993 kg cocaină.

Tribunalul a avut în vedere și datele ce-l caracterizează pe fiecare inculpat în raport de actele în circumstanțiere dar și de referatele de evaluare pentru fiecare dintre inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. întocmite de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București, care nu sunt favorabile vreunuia dintre inculpați în condițiile în care consilierul de probațiune nu poate da detalii privind șansele reale de reintegrare ale fiecărui inculpat în raport de faptul că nici unul dintre aceștia nu recunoaște săvârșirea faptelor- instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins decât prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de textele incriminatoare.

Împotriva Sentinței penale nr. 4 din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6104/118/2009 au declarat apel inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M.

Inculpatul T.V. a-criticat contradicția dintre considerente și dispozitiv cu privire la inculpații K.V.L. și Z.A.M., pentru care doar în dispozitiv s-a reținut incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000, precum și omisiunea primei instanțe de a repune cauza pe rol și a pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în forma autoratului în infracțiunea de instigare la trafic de droguri, susținând că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A mai invocat inculpatul nelegalitatea unora dintre mijloacele de probă administrate în cauză: nelegalitatea percheziției domiciliare, nelegalitatea percheziției informatice, nelegalitatea autorizării interceptărilor telefonice, nerespectarea dispozițiilor privind audierea inculpatului, nelegalitatea percheziției auto, astfel că acestea nu pot sta la baza soluției de condamnare. Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținând că nu există probe certe de vinovăție. A mai solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în forma autoratului în infracțiunea de instigare la trafic de droguri. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate. A mai solicitat recunoașterea hotărârii de condamnare a martorului T.E., ce a fost pronunțată de autoritățile judiciare din Olanda.

Inculpații K.V.L. și Z.A.M. au invocat aceleași aspecte de nelegalitate a hotărârii ca și inculpatul T.V., susținând că nu sunt probe care să demonstreze vinovăția lor, motiv pentru care au solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Au mai făcut referire la cazul de achitare prev. de art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, întrucât nu rezultă intenția inculpaților în a ajuta pe martorul T.E. să efectueze un transport de droguri, ajutorul vizând un transport de altă natură. S-a mai criticat greșita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță, solicitându-se reducerea pedepselor prin reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În apel, inculpații T.V., K.V.L. și Z.A.M. s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., a fost încuviințată proba testimonială cu martorii T.E., C.G. și I.M., însă s-a reușit doar audierea martorului T.E., ceilalți doi nefiind identificați la vreuna dintre adresele cunoscute. A mai fost audiată înregistrarea ședințelor de judecată din datele de 31 octombrie 2008 și 04 noiembrie 2008, cu referire la dezbaterile ce au avut loc soluționarea propunerii de arestare a inculpaților în Dosarul nr. 9640/118/2008.

Prin Decizia penală nr. 145/P din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul T.V împotriva Sentinței penale nr. 4/04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6104/118/2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile formulate de inculpații K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. împotriva Sentinței penale nr. 4/04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6104/118/2009.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a desființat în parte sentința penală apelată, numai cu privire la inculpații K.V.L. și Z.A.M. și rejudecând:

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații K.V.L. și Z.A.M.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul T.V. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat la soluționarea apelurilor rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 225 RON reprezentând onorarii parțiale apărători desemnați din oficiu - avocat I. (C.) S. (75 RON), avocat V.C. (75 RON) și avocat P.G.A. (75 RON) s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța. Pentru a hotărî astfel a reținut următoarele:

Asupra criticilor privind nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și a nelegalității hotărârii primei instanțe, curtea a reținut că doar critica privind nelegalitatea celei de-a doua percheziții auto și greșita reținere a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații K.V.L. și Z.A.M. sunt întemeiate, restul criticilor fiind neîntemeiate.

Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpaților T.V., K.V.L. și Z.A.M. prin rezoluția din data de 30 octombrie 2008, ora 13,10. Anterior începerii urmăririi penale procuratura solicita autorizarea interceptării unor convorbiri telefonice purtate de inculpați, solicitarea fiind încuviințată de președintele Tribunalului Constanța, astfel cum rezultă din autorizații.

S-a reținut că deși autorizarea interceptării convorbirilor telefonice și a comunicărilor de la posturile telefonice este anterioară începerii urmăririi penale, aceste element nu atrage nelegalitatea interceptărilor, dat fiind că dispozițiile art. 911 și urm. C. proc. pen. permit autorizarea și anterior începerii urmăririi penale.

Conform art. 911 alin. (1) C. proc. pen., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impune pentru stabilirea situației de fapt ori pentru că identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată. Alin. 2 al aceluiași articol enumera infracțiunile pentru care se poate admite acest mijloc de probă.

Din analiza dispozițiilor art. 911 C. proc. pen., rezultă că înregistrarea convorbirilor telefonice este subordonată unor condiții strict determinate, și anume:

a) să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni. Datele sau indiciile temeinice pot privi fie pregătirea, fie săvârșirea unei infracțiuni, astfel încât înregistrarea se poate efectua și înainte de săvârșirea oricărei infracțiuni;

b) să privească o infracțiune dintre cele pentru - care urmărirea penală se efectuează din oficiu;

c) să fie utilă pentru aflarea adevărului. Utilitatea trebuie apreciată de organul de urmărire penală care face propunerea pentru autorizarea, de către judecător, a interceptărilor convorbirilor telefonice;

d) să existe o autorizație din partea judecătorului competent.

Rezultă că legalitatea interceptărilor convorbirilor telefonice nu este condiționată de începerea urmăririi penale. Legea nu prevede, ca o garanție distinctă, obligativitatea înștiințării persoanei interesate despre faptul înregistrării. Această omisiune este firească, având în vedere scopurile pentru care s-a luat o asemenea măsură și caracterul secret al acesteia. De altfel, nici nu s-ar fi putut prevedea posibilitatea autorizării exclusiv după începerea urmăririi penale, în condițiile în care legiuitorul a făcut trimitere și la ipoteza pregătirii unei infracțiuni, ceea ce nu ar fui permis începerea urmăririi penale pentru o faptă viitoare care urma să fie comisă.

Având în vedere că au fost respectate condițiile impuse de art. 911 C. proc. pen., autorizarea și interceptarea convorbirilor telefonice și a comunicărilor s-a realizat în condiții de legalitate.

Percheziția domiciliară efectuată la imobilul situat în București, unde locuia inculpatul T.V., a fost autorizată prin încheierea nr. 197/30 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța, fiind emisă autorizația de percheziție nr. 84 din 30 octombrie 2008, ora 15,00.

Percheziția domiciliară efectuată a fost consemnată în procesul-verbal din data de 30 octombrie 2008, menționându-se că percheziția s-a desfășurat în intervalul 16,15 - 19,05. Inițial, s-a menționat în procesul-verbal că percheziția a început la altă ora, dar această mențiune a fost corectată și s-a menționat ora 16,15. Deși inculpatul a susținut că se trecuse ora 11,10, curtea nu a fost sigură asupra acestei ore, întrucât nu se observă foarte bine prima oră trecută, putând fi menționată și ora 15,15. în orice caz, indiferent de ora menționată, aceasta a fost cu certitudine urmarea unei erori materiale, ce a fost imediat corectată. în timpul redactării procesului-verbal. În niciun caz percheziția nu putea fi începută anterior urmăririi penale, în condițiile în care în procesul-verbal este menționată autorizarea emisă de judecător, care a fost emisă după începerea urmăririi penale, deci și percheziția a fost începută după începerea urmăririi penale și emiterea autorizației de judecător, astfel nu ar fi fost cunoscute la efectuarea percheziției.

Astfel, bunurile ridicate la efectuarea percheziției au fost legat ridicate, inclusiv laptopul marca SV, care a fost ulterior supus expertizei informatice.

Percheziția informatică asupra laptopului marca SV ridicat de la inculpatul T.V. a fost încuviințată de instanță prin Încheierea nr. 219 din 19 noiembrie 2008.

În cererea procurorului de încuviințare a autorizării, datată 19 noiembrie 2008, s-a susținut că, din conținutul discuțiilor telefonice purtate de inculpați, rezultă indicii concrete că aceștia comunicau detalii ale activității infracționale și prin intermediul sistemelor informatice, fiind necesară încuviințarea percheziției informatice pentru probarea activității infracționale.

Din lecturarea propunerii de încuviințare a autorizării percheziției informatice nu rezultă că procurorul ar fi cunoscut conținutul datelor din sistemul informatic, această apreciere a inculpaților fiind o simplă speculație, fără suport probator.

Curtea a constatat că în mod legal a fost dispusă și efectuată percheziția informatică, cu respectarea dispozițiilor art. 54 și urm. din Legea nr. 161/2003.

În art. 54 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 „în cazuri urgente și temeinic justificate, dacă există date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni prin intermediul sistemelor informatice, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorilor, se poate dispune conservarea imediată a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informațional, față de care există pericolul distrugerii ori alterării".

Întrucât existau date că pentru săvârșirea infracțiunii ce făcea obiectul urmăririi penale a fost folosit un sistem informatic, dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 permiteau autorizarea percheziției informatice. Nu este întemeiată aprecierea inculpaților că percheziția informatică s-ar putea dispune doar în cazul infracțiunilor prev. de Legea nr. 161/2003 sau a altor infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, întrucât această condiționalitate invocată excede dispozițiilor art. 54 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, nu s-a putut reține că percheziția informatică nu se putea dispune pe motiv că nu servea la stabilirea stării de fapt și identificarea autorilor, în condițiile în care în cauză nu erau la dispoziția organelor de urmărire penale numeroase mijloace de probă care să permită stabilirea cu ușurință a stării de fapt, fiind utilă exploatarea oricărei informații, contest în care sunt îndeplinite cerințele art. 57 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Curtea a mai avut în vedere și dispozițiile art. 56 din lege, care permit cercetarea unui sistem informatic ori de câte ori este necesară pentru descoperirea și strângerea probelor.

Drept urmare, nici criticile privind nelegalitatea percheziției informatice asupra laptopului marca SV ridicat de la inculpatul T.V. s-a stabilit că nu sunt întemeiate.

în referire la audierea inculpatului T.V. în faza de urmărire penală curtea observă că acesta a fost audiat în calitate de învinuit în data de 31 octombrie 2008, între orele 0,25 - 1,05, în prezența apărătorului desemnat din oficiu B.A. Tot în data de 31 octombrie 2008, între orele 2,55 - 3,28, a fost audiat în calitate de inculpat, în prezența aceluiași avocat, după ce între timp s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului T.V.

În prima declarație a negat total acuzațiile aduse, iar în cea de-a doua a precizat că în luna octombrie 2008 a discutat cu inculpații K.V.L. și Z.A.M. despre posibilitatea ca aceștia să găsească o persoană de încredere care să se deplaseze în Brazilia de unde să transporte în Europa cantitatea de 10 kg cocaină, negând că a organizat traficul de droguri. Ulterior, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere.

S-a invocat nelegalitatea audierii inculpatului, în raport de lipsa declarației olografe, modalitatea în care a fost audiat și lipsa unei apărări efective din partea apărătorului desemnat din oficiu

În declarațiile mai sus menționate se arată că inculpatul nu a dorit să dea declarații olografe, în acest fel explicându-se lipsa declarației olografe anterior declarației pe formular tipizat, așa cum prevăd dispozițiile art. 70 alin. (3) C. proc. pen. în condițiile în care lipsa declarației olografe este consecința conduitei inculpatului, care a refuzat darea acestei declarații, nu se constată, din această perspectivă, niciun elemente de nelegalitate în audierea inculpatului.

Nu s-au constatat date obiective că inculpatul T.V. a fost lipsit de o apărare efectivă la audierea sa în data de 31 octombrie 2008, chiar dacă a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu. Această apărare a inculpatului a survenit la o perioadă mai lungă după momentul audierii sale în data de 31 octombrie 2008. Deși nu s-a putut verifica în ce măsură inculpatul T.V. a beneficiat de o apărare efectivă în fața procurorului, din împrejurările ulterioare s-a constatat că apărarea exercitată de apărătorul desemnat din oficiu nu a fost una formală. în data de 31 octombrie 2008 s-a formulat propunere de arestare preventivă a inculpaților K.V.L. și Z.A.M., ce a făcut obiectul dosarului nr. 9640/118/2008 al Tribunalului Constanța. Pentru această cauză inculpatul T.V. l-a.angajat în calitate de apărător ales pe domnul avocat B.A., ale cărui concluzii se regăsesc în Încheierea nr. 143 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța și Încheierea nr. 89/P din 04 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța. Concluziile apărătorului demonstrează că în fața instanței a apărat în mod efectiv interesele inculpatului T.V., astfel că nu sunt motive pentru a considera că a acționat de o manieră diferită în fața organelor de urmărire penală; de altfel, alegerea ca apărător ales a celui care inițial a fost desemnat apărător din oficiu a arătat că inculpatul T.V. a fost mulțumit de prestația apărătorului, altfel nu s-ar justifica alegerea sa în calitatea de apărător ales.

Audierea inculpatului T.V. în data de 31 octombrie 2008 s-a realizat în prezența mai multor persoane, care au adresat succesiv întrebări inculpatului, așa cum rezultă din susținerile inculpatului și a apărătorului B.A., care i-a acordat la acel moment asistență juridică. în declarația dată la soluționarea propunerii de arestare preventivă, în fața instanței de recurs, inculpatul T.V. a susținut că în timpul audierii sale de către procuror erau prezente 3 - 4 persoane, care i-au adresat întrebări, fapt ce l-a bulversat și intimidat.

Aceste precizări ale inculpatului nu au lăsat să se întrevadă o conduită abuzivă a organelor de cercetare penală, care să-l fi determinat direct sau indirect pe inculpatul T.V. să facă declarații de recunoaștere. Inculpatul a dat două declarații în data de 31 octombrie 2008, în prima a negat total acuzațiile, iar în cea de-a doua a recunoscut o mică implicare în activitatea infracțională. Dacă maniera de audiere ar fi fost de natură să-l intimideze ori să-l tulbure pe inculpat, nu se identifică motivul pentru care în prima declarație s-a consemnat poziția sa de negare totală, iar în a doua declarație doar o recunoaștere parțială.

Analizând conținutul declarațiilor inculpatului, precum și maniera în care s-a susținut de către inculpat și apărătorul B.A., instanța de apel nu a identificat motive pertinente în a considera că audierea inculpatului de către procuror s-a realizat prin mijloace de natură a intimida, tulbura sau dezorienta inculpatul.

În consecință, nu s-a putut reține nelegalitatea declarațiilor inculpatului din data de 31 octombrie 2008, acestea urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei, chiar dacă au o importanța extrem de redusă în soluția finală a cauzei.

Percheziția autoturismului folosit de inculpatul Z.A.M., a fost dispusă prin rezoluția procurorului nr. 162/D/P/2008 din data de 30 octombrie 2008.

În aceeași dată a fost efectuată percheziția autoturismului, consemnată în procesul-verbal din data de 30 octombrie 2008. Cu prilejul percheziției au fost ridicate mai multe bunuri, acestea fiind individualizate în procesul-verbal. în procesul-verbal s-a mai arătat că percheziția a început la orele 19,30 și s-a încheiat la orele 20,00, ceea ce înseamnă că această activitate procedurală a fost finalizată.

În data de 31 octombrie 2008 s-a efectuat o nouă percheziție asupra aceluiași autoturism, ocazie cu care au fost identificate două facturi emise de J IT în data de 15 octombrie 2008, reprezentând bilete de avion pe numele T.E. și C.G. pentru ruta București - Milano - Malpensa - Amsterdam - Sao Paolo și retur.

Activitatea procedurală din data de 31 octombrie 2008 a avut, în opinia curții, în contradicție cu opinia primei instanțe, caracterul unei noi percheziții a autoturismului, ceea ce presupunea necesitatea unei noi autorizări.

Conform art. 100 alin. (5) C. proc. pen. „percheziția corporală sau asupra vehiculelor poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător". Deși dispozițiile procesual penale nu conțin o reglementare detaliată a procedurii percheziției asupra vehiculelor, trebuie să se țină seama și în acest caz de regulă potrivit căreia autorizația poate fi folosită o singură dată. Deși autorizația a fost emisă doar în cazul percheziției domiciliare, dispoziția de la art. 100 alin. (4) C. proc. pen. evidențiază posibilitatea efectuării unei singure percheziții În baza unei singure autorizații. Autorizația se emite În baza încheierii de admitere a cererii de efectuare a percheziției, astfel că și dispoziția organului judiciar de efectuare a percheziției vehiculului permite efectuarea unei singure percheziții. O interpretare contrară ar permite efectuarea unui număr nelimitat și în orice moment a perchezițiilor vehiculului, ceea ce ar contraveni spiritului reglementării și ar permite exercitarea abuzivă a activităților procedurale.

Din conținutul procesul-verbal întocmit în data de 30 octombrie 2008 a rezultat că prima percheziție asupra autoturismului a fost finalizată, iar activitatea din data de 31 octombrie 2008 a constituit o nouă percheziție.

Curtea a apreciat că o dispoziție singulară de efectuare a percheziției asupra autoturismului permitea efectuarea unei singure percheziții, motiv pentru care percheziția din data de 31 octombrie 2008 este nelegală, deoarece nu are la baza dispoziția procurorului, potrivit art. 100 alin. (5) C. proc. pen., astfel că procesul-verbal de percheziție din data de 31 octombrie 2008 și înscrisurile ridicate cu acel prilej au fost îndepărtate din ansamblul probator, conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Aceeași sancțiune a intervenit și cu privire la declarațiile martorilor Ș.L.C. și S.M., care au participat în calitate de martori asistenți la percheziția autoturismului din data de 31 octombrie 2008, întrucât cei doi martori au relatat aspecte percepute în cursul percheziției autoturismului, activitate procedurală derulată în mod nelegal. Nelegalitatea percheziției din 31 octombrie 2008 s-a răsfrânt și asupra declarațiilor martorilor, întrucât în lipsa efectuării acestei percheziții martorii nu ar fi cunoscut că în autoturism s-au aflat cele două facturi, ceea ce înseamnă că valabilitatea declarațiilor martorilor este condiționată de valabilitatea percheziției autoturismului, sancțiunea nulității procesului-verbal de percheziție din data de 31 octombrie 2008 afectând și declarațiile martorilor.

Ca atare, în temeiul art. 64 alin. (2) C. proc. pen. au fost înlăturate și declarațiile martorilor Ș.L.C. și S.M.

În referire la omisiunea primei instanțe de a repune cauza pe rol $i a pune în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri în forma autoratului în infracțiunea de instigare la trafic de droguri, curtea a constatat că această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, în cuprinsul concluziilor scrise formulate în termenul de amânare a pronunțării.

Conform art. 301 alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății inculpatul poate formula cereri, ridica excepții și pune concluzii, însă acest drept este limitat la închiderea dezbaterilor, moment procesul după care nu se mai pot reitera cereri noi. întrucât inculpatul T.V. a formulat cererea după închiderea dezbaterilor, moment până la care se puteau pune în discuție, cu respectarea principiilor publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității, cererile părților, prima instanță nu era ținută să se pronunțe asupra cererii și nici să repună cauza pe rol pentru discutarea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Chiar și în măsura în care prima instanță ar fi omis să se pronunțe asupra unei cereri de schimbare a încadrării juridice nu ar fi fost incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., care permit desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. în virtutea efectului devolutiv integral al apelului, această neregularitate ar fi soluționată de instanța de apel.

Cu privire la reținerea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații K.V.L. și Z.A.M., instanța de apel a reținut că aceasta constituie o critică întemeiată a hotărârii primei instanțe, care urmare a unei erori a reținut în dispozitiv aplicarea acestor dispoziții, deși nici în rechizitoriu și nici în considerentele hotărârii nu s-a considerat incident acest text de lege. într-adevăr, mențiunea din dispozitiv vine în contradicție cu considerentele hotărârii primei instanțe, însă această neregularitate nu poate atrage trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât această soluție poate fi adoptată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., care nu sunt aplicabile.

Această neregularitate a fost remediată de instanța de apel prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații K.V.L. și Z.A.M.

Asupra criticilor privind netemeinicia hotărârii primei instanțe, curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate, prima instanță stabilind în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților T.V., K.V.L. și Z.A.M. pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

S-a mai reținut de instanța de apel că mijloacele de probă administrate în cauză, chiar și în condițiile înlăturării din materialul probator a procesului-verbal de percheziție a autoturismului din data de 31 octombrie 2008, a înscrisurilor ridicate cu acel prilej, precum și a declarațiilor martorilor Ș.L.C. și S.M., oferă elemente de fapt care dovedesc cert implicarea și vinovăția celor trei inculpați.

Instanța de apel a mai reținut că prima instanță a realizat o analiză detaliată a stării de fapt, corelând mijloacele de probă care condus la concluzia certă a vinovăției inculpaților.

Martorul T.E. a fost depistat în data de 25 octombrie 2008 în aeroportul din Amsterdam, la sosirea din Sao Paolo - Brazilia, având asupra sa două geamantane ce conțineau cantitatea totală de 9.993.7 gr cocaină.

Martorul T.E. a negat vreo legătură cu inculpații din prezenta cauză, insă s-a dovedit că recrutarea sa pentru transportarea cocainei a fost făcută de inculpații K.V.L. și Z.A.M., în timp ce inculpatul T.V. a fost cel care a organizat și condus transportul de cocaină din Brazilia.

Martorul T.E. a ajuns în Brazilia în data de 17 octombrie 2008 și a părăsit această țară în data de 24 octombrie 2008, astfel cum rezultă din vizele de intrare/ieșire de pe pașaportul său și biletele de avion.

Autoritățile române aveau informații despre existența unor persoane care recrutau cărăuși pentru a transporta cocaină din America Centrală și America de Sud, printre persoanele suspectate de această activitate infracțională fiind și inculpatul T.V., iar ulterior și inculpații K.V.L. și Z.A.M.

Convorbirile și comunicările telefonice interceptate, ce au fost purtate de inculpați, coroborate cu identificarea unor înscrisuri ce dovedeau implicarea lor, dar și, în final, cu depistarea martorului T.E., care vine să confirme conținutul convorbirile și comunicările telefonice interceptate anterior, sunt suficiente în stabilirea vinovăției inculpaților.

Martorul T.E. a plecat din București către Sao Paolo, în data de 16 octombrie 2008, ora 12,10, urmând traseul București - Milano - Amsterdam - Sao Paolo, iar ruta de întoarcere era stabilită pentru data de 23 octombrie 2008, pe traseul Sao Paolo - Amsterdam - Milano - București, data de sosire în Amsterdam fiind 24 octombrie 2008, iar în București 25 octombrie 2008.

Aceste date rezultă din verificările efectuate de la sediul agenției I.T. din București de unde au fost cumpărate biletele de avion.

Odată cu biletele de avion pentru martorul T.E. au fost achiziționate bilete de avion și pentru numitul C.G., pentru aceeași rută și perioadă, doar la data de întoarcere fiind o mică diferență de timp.

S-a reținut certitudinea cumpărării biletelor de avion de către inculpatul Z.A.M., aspect confirmat de martora Popa M., angajata agenției I.T. din București de unde au fost cumpărate biletele de avion, care l-a recunoscut pe inculpatul Z.A.M. ca fiind persoana care a cumpărat biletele de avion pentru T.E. și C.G.

De altfel, și martorul T.E. a declarat în apel că biletele de avion au fost plătite și ridicate de inculpatul Z.A.M., de la care a și solicitat o sumă de bani în perioada cât s-a aflat în Brazilia. Deși martorul T.E. nu confirmă discuțiile cu inculpatul Z.A.M. pentru transportarea unei cantități de cocaină din Brazilia, sunt aspecte ale declarațiile sale care nu indică faptul că acesta a mers în Brazilia în vacanță. Martorul T.E. nu și-a achiziționat și ridicat singur biletele de avion, nu pare să fi avut resurse financiare pentru o astfel de călătorie costisitoare, la care numai biletele de avion au costat aproximativ 1.800 euro. La scurt timp după ce a ajuns în Brazilia martorul T.E. a primit suma de 438 euro de la inculpatul Z.A.M., prin serviciul WU. în măsura în care călătoria s-ar fi realizat în scopuri turistice, nu se justifică lipsa resurselor financiare, fiind puțin probabil să se efectueze deplasarea într-o zonă îndepărtată fără minimul de bani necesar călătoriei. Relațiile dintre martorul T.E. și inculpatul Z.A.M. nu relevă o relație strânsă între aceștia, pentru a justifica apelarea martorului la ajutorul inculpatului Z.A.M. Relația dintre cei doi este explicată de martorul T.E. în declarația sa, relevând doar faptul că au fost colegi de serviciu în anul 2007, punct comun care nu poate explica relațiile ulterioare și suportul financiar oferit de inculpat.

S-a mai reținut că explicațiile oferite de martorul T.E. în fața autorităților olandeze nu conferă credibilitate susținerilor sale, întrucât nu se poate accepta că a preluat cele două geamantane conținând cocaină, direct la aeroportul din Sao Paolo, la simpla solicitare a unei persoane, fără a cunoaște expeditorul, destinatarul și conținutul bagajelor.

Dacă scopul călătoriei era turismul nu se justifică achiziționarea biletelor de avion în preziua plecării, întrucât costul este mult mai ridicat la achiziționarea biletelor cu puțin timp înainte de plecare. Data cumpărării biletelor indică faptul că nu a fost o călătorie planificată, ci o plecare rapidă, când i s-a solicitat de inculpați.

Martorul T.E., la depistarea în Olanda, exceptând cele două geamantane ce conțineau droguri, nu avea decât două bagaje de mână, care nu sunt caracteristice unei deplasări în scop turistic.

Din corelarea împrejurărilor în care a efectuat călătoria în Brazilia și conținutul convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpați curtea reține că martorul T.E. s-a deplasat cu scopul precis de a transporta cocaină în Europa.

Martorul T.E. a declarat că îl cunoaște doar pe inculpatul Z.A.M., iar această afirmație este credibilă, dat fiind că nu sunt nici un fel de date că i-ar fi cunoscut și pe ceilalți doi coinculpați. Și conținutul convorbirilor telefonice, redate pe larg de prima instanță, arată faptul că martorul T.E. păstra legătura cu inculpatul Z.A.M., care l-a rândul său comunica cu inculpata K.V.L., pentru ca deciziile finale privind transportul să îi aparțină inculpatului T.V..

Interceptarea convorbirilor și comunicărilor telefonice purtate de inculpați a început cu data de 14 octombrie 2008, acestea arătând că inculpatul Z.A.M. păstra legătura cu martorul T.E. și inculpata K.V.L., discuțiile relevând că inculpatul Z.A.M. s-a ocupat de achiziționarea bieletelor de avion pentru martorul T.E., dar și pentru o altă persoană, cel mai probabil C.G., încercând obținerea unei preț cât mai bun.

În data de 14 octombrie 2008 inculpata K.V.L. a purtat convorbiri telefonice cu inculpatul T.V., din care rezultă că acesta asigura finanțarea călătoriei, dând îndrumări inculpatei privind sumele pe care trebuia să le mai ia pentru cumpărarea biletelor de avion și asigurarea resurselor financiare pe timpul călătoriei.

Inculpatul Z.A.M. a discutat și cu inculpatul T.V., care i-a dat indicațiile necesare pentru cumpărarea biletelor, dar și că sumele de bani proveneau de la T.V.

În data de 15 octombrie 2008 inculpatul T.V. a mai discutat cu o persoană de sex feminin căreia i-a transmis că trebuie să-i mai dea o sumă de bani inculpatului Z.A.M.

Discuțiile telefonice purtate în data de 15 octombrie 2008 între K.V.L. și Z.A.M. dovedesc că martorul T.E. nu a avut niciun rol în cumpărarea biletelor, fiind un simplu executant al sarcinilor transmise prin intermediul inculpatului Z.A.M.

Rolul de lider și organizator ale inculpatului T.V. rezultă și din faptul că a solicitat telefonic să i se transmită prin email copia biletelor de avion cumpărate, exprimându-și apoi nemulțumirea privind companiile aeriene cu care urma să se efectueze transportul.

După data de 16 octombrie 2008 nu au mai existat discuții între inculpați privind achiziționarea unor bilete de avion, ceea ce întărește concluzia că discuțiile anterioare vizau cumpărarea biletelor de avion pentru martorul T.E.

Discuțiile dintre inculpați din perioada cât martorul T.E. s-a aflat în Brazilia demonstrează că inculpații au urmărit activitatea martorului din Brazilia, aveau cunoștință despre locația unde era cazat, despre plata hotelului și locurile unde se putea mânca ieftin, dar și că martorul mai avea nevoie de o sumă de bani suplimentară.

În data de 22 octombrie 2008 inculpatul Z.A.M. a trimis martorului T.E. suma de 438 euro, așa cum am arătat, iar din discuțiile telefonice rezultă că martorul avea dificultăți în ridicarea banilor, inculpatul afirmând că va discuta cu „M.", adică inculpatul T.V., pentru ca o persoană aflată în Brazilia să-l ajute, ceea ce demonstrează că inculpatul T.V. avea conexiunile necesare în Brazilia și cunoștea foarte bine locația, fiind singurul dintre inculpați care ar fi putut organiza transportul drogurilor.

Tot în data de 22 octombrie 2008 inculpatul T.V. a purtat o discuție telefonică cu o persoană pe nume „M.", care se referă la trimiterea sumei de 438 euro (566 Dolari S.U.A.) ceea ce înseamnă că întreaga discuție nu se putea referi decât la martorul T.E.. în convorbire s-a făcut trimitere la efectuarea unui transport, la un terminal, ceea ce întărește convingerea că discutau despre T.E.. La depistarea acestui în Olanda a fost găsit un extras de cont pe versoul căruia era menționat „11/70571405 M.", această mențiune Demonstrând suplimentar că numitul M., rămas neidentificat, era persoana de legătură din Brazilia a inculpatului T.V.

Conform datelor obținute de la agenția J IT, martorul T.E. trebuia să plece din Brazilia în data de 23 octombrie 2008, dar în final a plecat în data de 24 octombrie 2008, aspect confirmat de copia biletului de avion, dar și de faptul că a ajuns în Olanda abia în data de 25 octombrie 2008, când a și fost depistat.

În discuțiile telefonice dintre inculpatul T.V. și numitul M. a rezultat că acesta din urmă a schimbat data de plecare, care a fost decalată cu o zi, coroborându-se cu datele privind biletele de avion, astfel că este cert obiectul discuțiilor dintre inculpatul T.V. și numitul M.

Imediat după depistarea martorului T.E. de autoritățile din Olanda au încetat discuțiile dintre inculpați, ce aveau ca obiect organizarea transportului.

Compararea discuțiilor telefonice ale inculpaților cu traseul urmat de martorul T.E. a arătat corespondența dintre acțiunile și indicațiile inculpaților și cele ale martorului, în opinia curții fiind certă implicarea celor trei inculpați.

Rezumând, curtea de apel a reținut că inculpatul T.V. a inițiat, organizat, finanțat și condus transportul drogurilor de către martorul T.E. din Brazilia în Olanda. Martorul T.E. a fost determinat de inculpatul Z.A.M. să efectueze transportul, fiind singurul inculpat pe care îl cunoștea. De altfel, rezultă din convorbirile telefonice că martorul T.E. păstra legătura cu inculpatul Z.A.M., ceea ce confirmă varianta reținută.

Inculpata K.V.L. a fost persoana care, ia solicitarea inculpatului T.V., a căutat persoane care să efectueze transportul, determinându-l pe martorul T.E. să efectueze transportul, prin intermediul fratelui său Z.A.M.

În mod corect a fost reținută pentru inculpații Z.A.M. și K.V.L. forma de participație a instigării, contextul în care s-au derulat faptele pledând pentru această formă de participație penală.

Martorul T.E. nu se cunoștea decât cu inculpatul Z.A.M., astfel că o propunere de această natură nu putea proveni de la o persoană total necunoscută, cum era inițial inculpata K.V.L.. Chiar și discuțiile telefonice, expedierea sumei de bani în Brazilia arată legătura directa dintre inculpatul Z.A.M. și martorul T.E., motiv pentru care instigarea directă a martorului nu putea proveni decât de la inculpatul Z.A.M.

Inculpata K.V.L. se cunoștea cu inculpatul T.V. de mai mulți ani, inclusiv în perioada în care a fost arestată în Costa Rica, iar inculpatul T.V., rezultă cu certitudine din probele administrate, avea rolul de organizator și lider al grupului infracțional, fiind persoana interesată în identificarea unor „ cărăuși.

Instanța de apel nu a putut reține că inculpatul a avut rolul de instigator la săvârșirea infracțiunii, întrucât rolul său a fost mai mult decât de simplu instigator, fiind persoana care conducea și finanța grupul infracțional, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Prin Decizia nr. 38/2008 pronunțată de I.C.C.J. în recurs în interesul legii s-a stabilit că fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2 - 9 din aceeași lege.

Întrucât infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune de sine stătătoare, iar inculpatul T.V. a realizat acțiuni care se circumscriu elementului material al acestei infracțiuni, dat fiind că a organizat, condus și finanțat transportul, în mod corect a fost reținută în sarcina sa infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc.

Activitatea inculpatului, deși include și o instigare mediată la traficul de droguri de mare risc, este mai amplă, astfel că prin desfășurarea și de activități de organizare, finanțare și conducere a activității celui instigat, se va reține infracțiunea mai gravă, respectiv art. 10 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 2 alin. (2) din legea nr. 143/2000.

Inculpata K.V.L. a fost elementul de legătură dintre persoana care conducea activitatea infracțională - T.V. și inculpatul Z.A.M. și martorul T.E.

Inculpata K.V.L. este sora inculpatului Z.A.M., astfel că intențiile infracționale ale inculpatului T.V. nu puteau fi transmise de la T.V. la Z.A.M. decât în această modalitate, întrucât nu există date că cei doi se cunoșteau anterior. Acest fapt este confirmat de convorbirile telefonice care atestă că orice acțiune în legătură cu organizarea deplasării în Brazilia era comunicată de inculpata K.V.L. către inculpatul T.V.

Dorința inculpatului T.V. de a identifica persoane pe care să le folosească drept „cărăuși" ai drogurilor era cunoscută de inculpata K.V.L., care a derulat acțiuni în acest sens, ajungând să-l cunoască pe T.E. prin intermediul fratelui său Z.A.M.

Curtea a reținut că inculpata K.V.L. a instigat pe martorul T.E. să săvârșească infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, însă acțiunile sale au fost intermediate de inculpatul Z.A.M., fiind în prezența unei instigări mediate.

Ulterior, atât inculpata K.V.L., cât și inculpatul Z.A.M. au desfășurat activități de sprijinire a martorului Z.A.M. în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prin cumpărarea biletelor de avion, transmiterea unei sume de bani în Brazilia, oferirea de informații pentru ca T.E. să poată intra în legătură cu persoana de contact din Brazilia, însă forma de participare a complicității este absorbită de forma mai gravă a instigării.

În concluzie, curtea de apei a reținut că în cauză s-a dovedit cert că faptele reținute în sarcina inculpaților există, constituie infracțiunile menționate în actul de sesizare a instanței și au fost comise de inculpați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunțarea unei soluții de condamnare.

Referitor la criticile inculpaților privind inexistența faptei sau neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor s-a reținut că sunt vădit neîntemeiate, în condițiile în care s-a dovedit că fapta există, iar inculpații aveau reprezentarea exactă a naturii bunurilor ce urmau a fi transportate de martorul T.E.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților T.V., K.V.L. și Z.A.M. s-a reținut că și aceasta corespunde criteriilor prev. de art. 72 C. pen, prima instanță aplicând inculpaților K.V.L. și Z.A.M. pedepse egale cu minimul special, în timp ce inculpatului T.V. i-a aplicat o pedeapsă apropiată de minimul special, în considerarea rolului său mai important în activitatea infracțională, reliefat și de încadrarea juridică a faptei.

Din punct de vedere al circumstanțelor reale de comitere a faptelor s-a constatat un pericol social ridicat, așa cum a reținut și prima instanță, având în vedere natura și cantitatea drogului, implicarea activă a inculpaților în identificarea unei persoane care să transporte o cantitatea mare de droguri din Brazilia, asigurarea deplasării cărăușului în Brazilia, finanțarea călătoriei, rolul inculpaților fiind esențial în activitatea infracțională. Trebuia avut în vedere că inculpații au cooptat alte persoane în rețeaua infracțională, aveau legături în Brazilia, fiind evidențiat caracterul transfrontalier al infracțiunii, de natură a accentua gravitatea faptei. Pericolul social ridicat este reflectat și de legiuitor prin incriminarea faptei și stabilirea unor limite mari de pedeapsă, în considerarea consecințelor negative ale consumului de droguri asupra sănătății populației și proliferarea acestui gen de infracțiuni, în special în rândul persoanelor mai tinere.

Din perspectiva datelor personale s-a constatat că inculpatul T.V. a mai fost anterior condamnat, iar conform declarațiilor sale a mai fost condamnat în Australia pentru infracțiuni în legătură cu drogurile. Inculpații K.V.L. și Z.A.M. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, însă din referatul de evaluare pentru inculpata K.V.L. rezultă că ar fi executat o pedeapsă privativă de libertate în Costa Rica. Referatele de evaluare pentru inculpați nu scot în evidență aspecte personale deosebite, cărora instanța să le dea valența unor circumstanțe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Conduita procesuală a inculpaților a fost una de negare constantă a acuzațiilor, astfel că s-au aplicat dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Curtea nu a identificat nici alte împrejurări care să exprime un grad mai redus de pericol social al faptei sau al persoanei inculpaților și care să justifice reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare.

S-a reținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt necesare pentru a se asigura realizarea prevenției generale și speciale, scop reglementat de art. 52 c. pen., motiv pentru care au fost menținute pedepsele stabilite de prima instanță pentru cei trei inculpați.

Nu s-a putut face o legătură cu pedeapsa aplicată martorului T.E. de către autoritățile din Olanda, întrucât soluționarea cauzelor se realizează În baza unor proceduri judiciare distincte, a unor norme incriminatoare diferite, cel mai probabil cu limite de pedeapsă diferite, posibil mai reduse în Olanda.

Instanța de apel a constatat că nu prezintă relevanță cuantumul pedepsei aplicate martorului T.E. în Olanda, întrucât circumstanțele procedurilor judiciare din cele două jurisdicții sunt diferite, așa încât pedeapsa aplicată martorului T.E. nu poate constitui un criteriu de orientare pentru instanțele române la sancționarea inculpaților.

Cererea inculpatului T.V. de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare a martorului T.E. s-a constatat a fi vădit neîntemeiată, întrucât această cerere nu este de natură a ajuta la soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Haarlem la data de 10 februarie 2009 în legătură cu dosarul parchetului 15/801838-08 martorul T.E. a fost condamnat la pedeapsa de 40 luni închisoare, întrucât a introdus în Olanda cantitatea de 9993,7 gr cocaină.

Instanța de prim control judiciar a mai reținut că dispozițiile art. 134 din Legea nr. 302/2004 permit recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii penale pronunțată de o instanța a altui stat, însă recurgerea la această procedură ar fi justificată numai în măsura în care recunoașterea hotărârii ar prezenta un interes practic în actuala procedură. Trebuie ținut seama că recunoașterea unei hotărârii penale străine are în vedere producerea unor consecințe juridice ale respectivei hotărâri pe teritoriul statului unde se recunoaște hotărârea, însă în prezenta cauză nu ar produce nicio consecință juridică recunoașterea hotărârii de condamnare a martorului T.E., situația juridică a inculpaților T.V., K.V.L. și Z.A.M., din perspectiva sancționării, neputând fi influențată de sentința penală pronunțată de Tribunalul Haarlem la data de 10 februarie 2009.

A mai reținut instanța de apel că singura critică întemeiată este cea vizând greșita reținere a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpații K.V.L. și Z.A.M., astfel că doar apelurile acestora și exclusiv sub acest aspect urmează a fi admise.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs inculpații T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 79/36/2012.79/36/2012.

Inculpații au criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie invocând motivele de casare de art. 3859 pct. 10, pct. 14, pct. 17, pct. 18, pct. 171 C. proc. pen., așa cum au fost arătate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

Examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. sunt fondate pentru următoarele considerente:

Referitor la critica inculpatului T.V. privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de instigare prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte constată, din examinarea cauzei, că instanța de apel nu a luat în discuție și nu a analizat prin prisma propriei evaluări solicitarea apelantului inculpat T.V., privind schimbarea încadrării juridice, invocată de acesta atât în motivele de apel formulate în scris cât și în concluziile orale susținute în fața instanței de apel în cadrul dezbaterilor.

Înalta Curte mai constată că în cuprinsul considerentelor, instanța de și-a însușit întocmai motivarea instanței de fond cu privire la această solicitare, (invocată de inculpat și în fața instanței de fond) nepronunțându-se, în cadrul motivelor proprii care a fundamentat soluția pronunțată, asupra cererii de schimbare a încadrării juridice invocată în fața instanței de apel de către inculpatul T.V. așa cum s-a precizat în alineatul anterior, ceea ce atrage incidența cazului de casare reglementat în art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Cu privire la critica celor trei inculpați referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) în ref. la ari. 10 din Legea nr. 143/2000, schimbare de încadrare dispusă de către instanța de fond în ceea ce-i privește pe inculpații K.V.L. și Z.A.M., Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a dispus înlăturarea art. 10 din Legea nr. 143/2000, apreciind că prin înlăturarea acestei dispoziții de condamnare s-a complinit omisiunea instanței de fond de a fi pusă în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptei în ceea ce-i privește pe cei doi inculpați.

Înalta Curte arată că încadrarea juridică a faptei prezintă o deosebită importanță atât sub aspectul răspunderii penale, cât și sub aspectul desfășurării procesului penal, în funcție de încadrarea juridică a faptei, legea stabilind o anumită sancțiune penală. Pe de altă parte, având în vedere respectarea garanțiilor procesuale, instanța de apel era obligată să pună în discuția părților noua încadrare juridică și să atragă atenția inculpaților că au dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă, sau eventual să ceară amânarea judecării pentru a-și pregăti apărarea, în conformitate cu dispozițiile în materie.

De asemenea, schimbând încadrarea juridică după închiderea dezbaterilor în fond, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. prin aceea că părțile nu și-au putut exercita apărarea în raport cu noua încadrare juridică, situație care echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, cu atât mai mult cu cât situația juridică a inculpaților K.V.L. și Z.A.M. s-a agravat prin soluția pronunțată de instanța de fond prin aplicarea art. 10 din Legea nr. 143/2000.

Or, instanța de apel prin înlăturarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000, din dispoziția de condamnare a celor doi inculpați, stabilită prin soluția instanței de fond, greșit a apreciat că aceasta echivalează cu acoperirea lipsei obligației instanței de fond de a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin acest procedeu aducându-se o vătămare inculpaților lipsindu-i de posibilitatea de a-și formula apărările cu privire la acest aspect.

Chiar dacă situația juridică a inculpaților K.V.L. și Z.A.M. „a fost remediată" întocmai cum a fost dispusă trimiterea în judecată a acestora prin actul de inculpare, ca urmare a deciziei pronunțate în apel, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 din dispoziția de condamnare a inculpaților, Înalta Curte constată că nici în această situație instanța de prim control judiciar nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2), din Legea nr. 143/2000.

Omisiunea de a pune în discuția părților a celor două solicitări ale inculpaților rezultă și din susținerile reprezentantului parchetului, susțineri prin care acesta nu și-a precizat poziția cu privire la aceste cereri în cadrul dezbaterilor pe fondul apelurilor.

În aceste condiții motivarea hotărârii instanței de apel apare ca o omisiune a cererii cu caracter esențial soluționări concrete asupra acestor două cereri invocate de inculpați, ceea ce determină instanța de recurs ca în aceste condiții, să procedeze în urma admiterii recursurilor, a casării deciziei, la trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de prim control judiciar.

În raport cu cele precizate anterior, cu privire la lipsa unei analizări concrete în considerentele deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de apel formulate de către inculpați, Înalta Curte, constată că se aduce atingere unui proces echitabil încălcându-se prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, Înalta Curte, consideră ca fiind întemeiate criticile formulate de recurenții inculpați T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. cu privire la lipsa examinării asupra cererilor invocate de inculpați și a lipsei punerii în discuție a acestora, ceea ce determină reformarea în aceste limite a deciziei pronunțate de instanța de apel.

Înalta Curte nu poate analiza celelalte motive de recurs invocate de către recurenții inculpați T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. și întemeiate pe dispozițiile art. prevăzute de art. 3859 pct. 171, pct. 17, pct. 18, pct. 14 C. proc. pen., deoarece vizează fondul cauzei, în raport cu primul motiv de recurs invocat, respectiv art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., care prevalează sub aspectul examinării.

Înalta Curte față de aceste considerente în raport cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Constanța care va examina și va pune în discuția părților solicitările inculpaților în cauză, respectiv, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în ref. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l privește pe inculpații K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. și schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 10 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de instigare prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în ceea ce-l privește pe inculpatul T.V.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) pct. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 145/P din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Constanța.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați T.V., K. (fostă Z.) V.L. și Z.A.M., până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 75 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2013.

Procesat de GGC - LM