Inadmissibility of criminal annulment petition for failure to allege statutory grounds for extraordinary remedy

Asupra contestației în anulare de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 348 din 10 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 40305/3/2008 s-a decis admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații M.S. și F.S. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casarea, în parte, a deciziei penală atacată și a Sentinței penală nr. 649 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond:înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 61 C. pen. cu privire la inculpatul M.S.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., contopirea pedeapsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința recurată cu restul de 1.080 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală și s-a dispus ca, în final, inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârșirea infracțiunii prevăzută la pct. 4 din rechizitoriul nr. 152/P/2008.

Înlăturarea măsurii sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 07 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la inculpatul F.S.

Menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor.

Respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații I.M. și B.L. împotriva aceleiași decizii.

Deducerea din pedeapsa aplicată inculpaților M.S. și I.M., durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 10 februarie 2012.

S-a constatat că inculpatul F.S. este arestat în altă cauză.

A obligat pe inculpații I.M. și B.L. la plata sumei de 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a stabilit că suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistența juridică a inculpatei G.N., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu privire la inculpații M.S. și F.S. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 649 din 28 septembrie 20120, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.S. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru faptele descrise la pct. 1 - 7 din rechizitoriul din 27 octombrie 2008 emis în Dosarul nr. 152/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și pentru fapta descrisă în rechizitoriul din 3 aprilie 2009 emis de în Dosarul nr. 269/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 1.080 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 75/2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă, pe care l-a contopit, conform art. 39 C. pen. cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul M.S. urmând să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. ca și pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția inculpatului de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007 și de la 02 octombrie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.S. În baza art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru faptele descrise la pct. 3 și 8 din rechizitoriul nr. 152/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. a interzis aceluiași inculpat drepturile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 02 octombrie 2008 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului I.M. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru faptele descrise la pct. 4 și 7 din rechizitoriul nr. 152/P/2008. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit.

a) C. pen. s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză se află în concurs cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 861 C. pen., prin Sentința penală nr. 1308/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Decizia penală nr. 300/A din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, ce a modificat pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunțată prin Sentința penală nr. 801 din 01 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, de 3 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 1308/2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și executarea acesteia în regim de detenție. În baza art. 34 lit.

b) C. pen. și art. 36 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 1308/2008 pronunțată de Tribunalul București și cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 300/A din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, inculpatul F.S. urmând să fie condamnat în final la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus prevenția inculpatului F.S. de la 02 septembrie 2007 la 6 februarie 2008 și de la 18 iunie 2009 la zi. S-a dispus anularea M.E.P.I. emis pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 300/A din 15 decembrie 2008 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și emiterea unui nou M.E.P.I. pentru pedeapsa rezultată în urma contopirii, de 5 ani închisoare. S-a constatat că inculpatul F.S. se afla în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 801 din 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 2265 din 15 iunie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. a condamnat pe inculpata B.L. la o pedeapsă de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. în baza art. 83 și 864 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, în ceea ce o privește pe inculpata B.L., prin Decizia penală nr. 1153 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin Decizia penală nr. 1966/2005 a Curții de Apel București, secția I penală și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata B.L. urmând să execute pedeapsa finală de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata G.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Conform art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen. S-a atras atenția asupra prev. art. 83 C. pen. și art. 85 C. pen. În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat suma de 30.000 euro, respectiv, câte 15.000 euro de la fiecare dintre inculpații M.S. și I.M., folosită la săvârșirea infracțiunii de la pct. 3 din rechizitoriul nr. 152/P/2008. În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.S. suma de 25.000 euro folosită la săvârșirea infracțiunii descrisă în rechizitoriul nr. 269/P/2008.

În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul F.S. suma de 25.000 euro folosită la infracțiunea descrisă la pct. 4 din rechizitoriu. S-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 7 octombrie 2008 față de inculpații M.S., I.M. și F.S. În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 50.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata G.N. s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că în faza de urmărire penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. a stabilit că în perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins suma de 10.000 euro de la denunțătorul R.F., inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel pentru a-i determina, la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a denunțătorului, deținut în Penitenciarul Jilava. în perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins de la S.N., prin intermediul martorei N.C.E., suma de 12.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel București pentru a-i determina ca, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea la jumătate a pedepsei cu închisoarea pronunțată față de S.N., deținut în Penitenciarul Jilava.

În data de 24 mai 2008, martorul R.F., cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, a formulat un denunț împotriva inculpatului M.S., reclamând faptul că acesta din urmă i-a pretins bani, inculpatul lăsându-l să creadă pe denunțător că are influență pe lângă magistrații Curții de Apel București care puteau admite cererea de punere în libertate a denunțătorului. La scurt timp, în data de 27 mai 2008, S.N., zis „P." cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, a formulat un denunț similar împotriva inculpatului M.S., reclamând faptul că acesta din urmă i-a pretins peste 10.000 euro, inculpatul lăsându-l să creadă că are influență pe lângă judecătorii din cadrul Curții de Apel București care pot dispune cercetarea în stare de libertate a lui S.N. și reducerea la jumătate a pedepsei pronunțate față de acesta.

Din cercetările efectuate a rezultat că martorii R.F. și S.N., încarcerați în Penitenciarul Jilava, fiind cercetați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, în Dosarul nr. 37015/3/2007 al Tribunalului București, respectiv nr. 36391/2007 al Curții de Apel București, au fost contactați de către inculpatul M.S. încă din luna aprilie 2008. Inculpatul Ie-a precizat că poate interveni pe lângă magistrați ai Curții de Apel București ca, în schimbul unor sume de bani, să îi determine să reducă la jumătate pedeapsa aplicată numitului S.N. de instanța de fond, precum și să dispună punerea în libertate a martorului R.F. la judecarea măsurilor preventive.

După formularea denunțurilor, D.N.A. a autorizat interceptarea și înregistrarea provizorie a convorbirilor telefonice purtate de către martorii denunțători și de inculpatul M.S., fiind emise autorizațiile din 24 octombrie 2008 și din 28 octombrie 2008. Ordonanțele de autorizare provizorie a interceptărilor au fost confirmate, ulterior, de către Tribunalul București prin Încheierile nr. X/2008 și 431/A.I./2008. Pe parcursul efectuării actelor premergătoare, Tribunalul București a autorizat și prelungit, prin Încheierile nr. 446, 476, 521, 539, 610, 664, 754, 759/A.I./2008, interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate de la mai multe posturi telefonice utilizate de inculpații M.S. și I.M.

Declarațiile denunțătorilor s-au coroborat cu cele ale martorilor M.M.M. și N.C.E., concubinele numiților R.F. și S.N. După autorizarea interceptării convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental, martorele N.C.E. și M.M.M., au avut cu inculpatul M.S. mai multe discuții referitoare la pretinderea de către inculpat a unor sume și pretinsa influență a acestuia pe lângă magistrații competenți să dispună cercetarea în stare de libertate a denunțătorilor. Astfel, în data de 28 mai 2008, începând cu ora 21:04, martora M.M.M. a purtat o discuție în mediul ambiental cu inculpatul M.S. Pe parcursul discuției, printre altele, inculpatul M.S. i-a precizat martorei că i-a cerut denunțătorului R.F.

„10.000" pentru punerea în libertatea, inculpatul subliniind că ar fi încercat să intervină pentru punerea denunțătorului în libertate și la termenul la care au fost puși liberi și alți coinculpați în dosarul denunțătorului, cu mențiunea că acei coinculpați i-ar fi plătit 35.000 euro. Pentru a o convinge pe martoră de influența pe care ar fi avut-o pe lângă magistrați, inculpatul a făcut referire și la alți inculpați pentru care ar fi intervenit pe lângă magistrați, precizând că i-a „scos pe mulți" întrucât are relații la Curtea de Apel la „mai multe complete.. la secția întâi și a doua", precizând completele de „lunea, joia, vinerea, la a doua".

Cu privire la banii pretinși, întrucât M.M.M. a invocat faptul că banii urmează să îi împrumute de la mama sa, inculpatul i-a precizat martorei că o va anunța când trebuie remiși: „îți spun atunci când e, și aia e. Poate să-ți trimită banii de pe o zi pe alta ?". În data de 29 mai 2008, începând cu ora 15:57, inculpatul M.S. a avut o discuție ambientală similară și cu concubina denunțătorului S.N., martora N.C.E. Din cuprinsul discuției reiese faptul că suma care ar fi trebuit remisă inculpatului de către martoră este de 12.000 euro pentru a interveni pe lângă persoanele competente să dispună ca martorului S.N. să-i fie redusă la jumătate pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat.

Inculpatul M.S. i-a precizat martorei că „face să rămână la cinci" pedeapsa și că, în mod sigur, va fi rezolvată problema judiciară a numitului S.N. întrucât are „grijă ce să le zică" persoanelor competente. Pe parcursul discuției, inculpatul a încercat-o să o asigure pe martoră că banii vor ajunge unde trebuie și că este cunoscut și de alte persoane pentru influența pe care o avea pe lângă persoanele competente de la instanțe: „Nu mă bucur la chestii din astea. Nu mai venea lumea la mine dacă.." „Ți-am spus că o rezolvăm sută la sută.

Poți să stai liniștită". În data de 04 iunie 2008, ora 18:35, inculpatul M.S. a avut o a doua discuție ambientală cu martora N.C.E., inculpatul cerându-i ca, pentru a rezolva problemele judiciare ale numitului S.N., să îi aducă toți banii pretinși înainte, precizându-i „suni când ai banii, dacă vrei să-l ajut să-i iau jumătate, bine, dacă nu vrei..". Față de temerile martorei că va pierde banii, inculpatul îi precizează „să întrebi pe oricine, cine mi-a dat mie bani și nici nu l-am rezolvat, dacă nu i-am dat banii înapoi în aceiași zi", „dar eu odată ce le-am spus că se rezolvă, să aducă banii, se rezolvă".

Cu privire la pretinderea banilor, inculpatul a avut discuții și cu S.N. în datele de 05 iunie 2008, ora 22:35:22, și 06 iunie 2008, ora 19:31:19, inculpatul M.S. solicitându-i denunțătorului să fie căutat numai în momentul în care are pregătiți banii, pentru că „trebuie să ducă tot la oameni". Încercând să fie precaut în discuțiile telefonice, inculpatul îi cere martorului S.N. să nu vorbească pe telefoane, întrucât ar fi „supărate și.. necăjite". La scurt timp, inculpatul a refuzat să mai poarte discuții cu numiții N.C.

și S.N. întrucât, prin intermediul cunoscuților din Penitenciarul Jilava, a aflat că denunțătorul a fost citat la Serviciul Anticorupție București din cadrul D.N.A. pentru a fi audiat în lucrarea nr. X/2008, suspectând astfel formularea unui denunț de către martorul S.N. În ceea ce privește promisiunile față de denunțătorul R.F., inculpatul M.S. a purtat discuții pe parcursul a două luni, atât cu denunțătorul, cât și cu soția acestuia, asigurând de fiecare dată că demersurile de punere în libertate a denunțătorului sunt în derulare.

Pentru a susține faptul că are influență pe lângă magistrați ai Curții de Apel București, inculpatul M.S. a adus ca argument, față de cei doi denunțători și concubinele acestora, punerea în libertate și a altor inculpați cercetați în același dosar al martorului R.F. Invocarea de către inculpatul M.S. a intervențiilor pe lângă magistrații Curții de Apel București a fost luată în considerare de către martori, având în vedere că, aceștia cunoșteau și alți deținuți care și-ar fi rezolvat problemelor judiciare prin invocarea intervențiilor inculpatului M.S. pe lângă magistrați.

În perioada mai - iunie 2008, inculpatul B.L., zisă „M." a remis suma de 30.000 euro inculpaților M.S. și I.M., aceștia din urmă lăsând să se creadă că au influență asupra magistratului Judecătoriei sector 4 București desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulate de numitul B.I., zis „N.C." și pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar. Din verificările efectuate a rezultat că petentul condamnat, B.I., a formulat la Judecătoria sector 4 București o cerere de liberare condiționată (contestație la amânare) din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 204/2003 a Judecătoriei sector 2 București.

După ce în data de 04 iunie 2008, Judecătoria sector 4 București a amânat pronunțarea, în data de 09 iunie 2008, magistrații au admis cererea condamnatului B.I. și au dispus liberarea condiționată a acestuia, conform Sentinței penale nr. 1032/2008.Cercetările au stabilit că înainte de admiterea cererii de liberare condiționată a numitului B.I. de către magistrații Judecătoriei sector 4 București, soția acestuia, inculpata B.L., zisă „M.", a remis inculpaților M.S. și I.M. suma de 30.000 euro, aceștia din urmă lăsându-i impresia că au influență pe lângă magistrații competenți să admită în primă instanță cererea de liberare condiționată formulată de numitului B.I., zis „N.C." și îi pot determina să dispună punerea în libertate a acestuia.

După admiterea, prin Decizia penală nr. 893/R din 24 iulie 2008 a Tribunalului București, a recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 București și menținerea în detenție a numitului B.I., nemulțumită, inculpata B.L. a solicitat inculpaților M.S. și I.M. restituirea sumei de 30.000 euro, în acest sens, având cu cei doi inculpați mai multe convorbiri telefonice. S-a stabilit că, începând cu luna iunie 2008, inculpații M.S. și I.M. au purtat mai multe convorbiri telefonice, atât între ei, cât și, separat, fiecare cu inculpata B.L. referitor la impresia pe care au lăsat-o inculpații M.S. și I.M. că ar avea influență pe lângă magistrații competenți să admită în primă instanță cererea de liberare condiționată formulată de numitului B.I.

Relevante, în acest sens, sunt convorbirile telefonice din perioada 03 iunie 2008 - 17 august 2008, dintre inculpații M.S. și I.M., precum și, separat, dintre inculpata B.L. cu fiecare dintre cei doi inculpați, convorbiri interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor din 26 mai 2008, din 20 iunie 2008 și din 22 iulie 2008 emise de Tribunalul București. Convorbirile telefonice reținute ca mijloace de probă au fost interceptate și înregistrate de la postul telefonic utilizat de inculpatul M.S., interceptat în baza autorizației nr. X/2008 emisă de Tribunalul București și prelungită ulterior.

Astfel, începând cu data de 03 iunie 2008, inculpații M.S. și I.M. s-au consultat cu privire la posibilitatea de a propune rudelor numitului B.I. să „intervină" pentru punerea în libertatea a acestuia din urmă. într-una din convorbirile telefonice, inculpatul I.M. îl întreabă pe inculpatul M.S. dacă nu dorește să ia el „cașcavalul, că poate se leagă ceva". După această discuție, în data de 05 iunie 2008, inculpatul M.S. a verificat, prin intermediul avocatului D.B.A., dacă s-a înregistrat cererea numitului B.I. la Judecătoria sector 4 București, în acest sens, purtând șase convorbiri telefonice, la orele 10:11, 10:40, 11:39, 11:58, 11:59.

După ce la sfârșitul lunii iulie 2008, s-a menținut stare de detenție a numitului B.I., conform Deciziei nr. 893/R din 24 iulie 2008 a Tribunalului București, inculpații M.S. și I.M. au avut mai multe discuții referitoare la solicitarea inculpatei B.L. de a-i fi restituiți cei 30.000 euro pe care i-a remis inculpaților pentru a se interveni pentru punerea în libertate a numitului B.I. Pe parcursul convorbirilor telefonice din data de 07 august 200 orele 19:09:24, 15:06:25, din data de 12 august 2008, ora 14:22:09, din data de 16 august 2008, orele 23:29, 23:34 și din data de 17 august 2008, ora 18:44, inculpații reiau discuțiile pe care le-au avut cu inculpata B.L., în sensul că i-au precizat acesteia că doar în prima instanță „rezolvă" pe B.I., că „oamenii și-au făcut treaba", „s-a dat să se rezolve".

Inculpații insistă că și-au făcut treaba și au rezolvat „poziția" și că „dacă nu se rezolva, dădeau banii înapoi", comentând în mod negativ solicitarea numitei „M." de a-i fi restituiți cei 30.000 euro. În acest sens, se rețin și convorbirile telefonice din data de 13 august 2008, ora 12:44:47 și din data de 08 august 2008, orele 13:16:13, 13:11:44, dintre inculpații M.S. și B.L., în care, acesta din urmă, supărată, îi precizează, printre altele: „îmi vreau banii, fii atent ce-ți spun. Păi ce, am ajuns să te caut eu pe tine? Bărbatul meu e la pușcărie și eu ce fac?".

Relevantă este convorbirea telefonică de 18 minute din data de 13 august 2008, începând cu ora 16:51:39, dintre inculpatul I.M. și inculpata B.L., aceasta din urmă utilizând postul telefonic al inculpatului M.S. Pe parcursul convorbirii, inculpata B.L. solicită cu insistență restituirea sumei pe care a remis-o inculpaților. Solicitarea este respinsă de inculpatul I.M., justificat de faptul că numitul B.I. a fost pus liber de instanța care a soluționat, pe fond, cererea acestuia de liberare. Întrucât B.L. și-a exprimat nemulțumirea referitor la pierderea banilor remiși: "da treizeci de mii pentru care motiv să se piardă", inculpatul I.M. recunoaște implicit primirea sumei de 30.000 euro de la inculpata B.L., afirmând că „pe treizeci de mii, M., l-a pus liber" pentru că el a vorbit ca „oamenii să își facă treaba acolo", să fie pus liber „N.C.".

Inculpatul I.M. îi precizează inculpatei că „oamenii I-au pus liber" și că el și M.S. nu aveau obligația să rezolve problemele judiciare ale lui N.C. la instanța de recurs, iar banii nu mai pot fi recuperați de la „oamenii care și-au făcut treaba și au rezolvat", subliniind că „dacă a dat verdictu bun, cum să mai iei banii de la oameni?".Inculpatul I.M. precizează că l-a ajutat pe soțul inculpatei B.L. și că „oamenii și-au făcut datoria și-ai văzut cât au riscat.. deși și presiunile pe care le avea", „l-au pus liber, adică au dat verdictul bun, nu l-a greșit", „au riscat oamenii și l-au pus liber pe N.C." și „că banii nu se mai pot lua" pentru că „oamenii și-au făcut verdictu au pus parafa că-l pune liber".

Folosind un limbaj codificat, inculpatul I.M. recunoaște pretinsa influență pe lângă magistrați, precizând: „mi-am băgat coada, mi-am făcut meseria.. s-a dat afară și l-a fost pus liber", „mi-ai zis să-l scap de acolo, să-i dea verdictu, și l-a dat bun, M.", cu referire la punerea în libertate a numitului B.I. Convorbirea telefonică mai sus menționată este cu atât mai relevantă, cu cât inculpatul I.M. a purtat o discuție liberă cu inculpata B.L., fiind convins că identitatea nu îi poate fi devoalată, întrucât era purtată de la un alt post telefonic decât cel folosit de acesta.

Încă de la începutul convorbirii, inculpatului I.M. îi reproșează inculpatului M.S. că a încercat să îl contacteze pe telefonul personal: „tu mă suni pe telefonul meu ca să mă dai de belea, tu ești prost, mă, băiatule?. Vorbesc pe telefonul meu? Ai luat-o razna? Ce, tu vrei, după ce că sunt așa cum sunt, vrei să mă dai și de primejdie? După telefonul meu.... Îmi dădeai țignal și te sun după un alt număr". Ulterior, inculpatul I.M. va continua discuția cu interlocutorii utilizatori ocazionali ai postului telefonic aparținând inculpatului M.S., respectiv cu D.I., zis „N.", fratele inculpatei B.L.

și, apoi, cu inculpata. Se reține faptul că pe parcursul discuțiilor menționate mai sus, inculpații și-au individualizat interlocutorii. Astfel, deși o parte din convorbirile reținute ca mijloace de probă nu s-au purtat de la posturile telefonice utilizate în mod obișnuit de către inculpați, atât I.M., cât și B.L. se adresează unul altuia folosind apelativele de „M.", respectiv, „M.". Pe parcursul discuțiilor inculpații M.S., I.M. și B.L. indică în mod explicit persoana pentru care s-ar fi „intervenit", respectiv pentru N.C., porecla cu care este cunoscut numitul B.I.

Mai mult în convorbirea din 13 august 2008, inculpatul I.M. adresându-se interlocutoarei îi spune că este „nevasta lui N.", identificând-o, astfel, direct pe inculpata B.L. Mai mult, raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate a stabilit că vocile persoanelor care poartă discuția din data de 13 august 2008, aparțin inculpaților I.M. și B.L. În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S. a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., acesta lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare a soțului denunțătoarei, A.D.M., pentru a determina cercetarea în stare de liberate a acestuia.

Astfel, în data de 02 octombrie 2008, numita A.D.F. a formulat un denunț împotriva inculpaților M.S. și F.S., declarând că aceștia, i-au pretins inițial 20.000 euro, iar ulterior 25.000 euro, bani pe care i-a și remis inculpaților, M.S. lăsând-o să creadă că are influență pe lângă magistrații Curții de Apel București să-i determine să dispună cercetarea în stare de libertate a soțului ei, A.D.M. Din verificările efectuate a rezultat că Tribunalul București a dispus în data de 14 august 2008, arestarea preventivă pentru 29 zile a inculpaților A.D.M., S.A.A., A.A.

și A.L.R. (Dosarul nr. 30768/3/2008), fiind cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de migranți și constituirea unui grup de criminalitate organizată în Dosarul nr. 345/P/D/2007 al D.I.I.C.O.T. în data de 20 august 2008, Curtea de Apel București, secția I penală (Dosar nr. 30768/3/2008) a admis recursul inculpatului A.D.M., a dispus punerea în libertate a acestuia și cercetarea celorlalți inculpați în stare de arest preventiv.Cercetările efectuate au stabilit că, în data de 17 august 2008, martora A.D.F. i-a cunoscut pe inculpații M.S. și F.S., prin intermediul martorului M.M., acesta fiind o cunoștință mai veche a inculpatului F.S..

La întâlnirea martorei A.D.F. cu cei doi inculpați aceasta a fost însoțită de martorii M.M. și J.A.A. Conform declarațiilor martorei, discuțiile s-au purtat cu inculpatul M.S. care i-a pretins inițial 20.000 euro pentru punerea în libertate a tuturor inculpaților arestați în Dosarul nr. 345/P/2008 al D.I.I.C.O.T. Inculpatul M.S. i-a precizat martorei că ar cunoaște personal o persoană foarte puternică de la Curtea de Apel București care are „puterea" de a-l elibera pe soțul martorei. De asemenea, inculpatul a precizat că va vorbi personal cu acea persoană cu o seară înainte de termenul de judecată de la Curtea de Apel București și că îi va da personal banii pretinși pentru eliberarea inculpaților cercetați în dosarul D.I.I.C.O.T.

Declarațiile martorei A.D.F. sunt confirmate de cele al martorilor J.A.A. și M.M. Se reține faptul că, inculpații M.S. și F.S. au fost recunoscuți de martorii A.D.F. și J.A.A., fiind indicați la efectuarea recunoașterilor după planșele foto, iar martorul M.M. I-a indicat pe inculpatul M.S. la efectuarea recunoașterilor după planșele foto. Întrucât martora nu avea disponibilă suma pretinsă de inc. M.S., martorul M.M. a fost de acord să o împrumute cu suma de 4.000 euro și să lase gaj inculpaților un autoturism marca D., până la momentul la care A.D.F. reușea să obțină restul sumei pretinse.

Conform declarațiilor martorului M.M., la scurt timp după discuția inițială, acesta a remis inculpatului F.S. cei 4.000 euro și autoturismul marca D. În data de 20 august 2008, la termenul de judecată a recursului la încheierea de arestare preventivă a numitului M.A.D., martora s-a întâlnit la Curtea de Apel București cu inculpatul M.S., acesta precizându-i că suma pe care trebuie să o plătească este mai mare, respectiv 25.000 euro, subliniind că nu poate fi pus în libertate decât soțul denunțătoarei, nu și ceilalți coinculpați.

În data de 20 august 2008, instanța a admis recursul numitului A.D.M., a dispus cercetarea în stare de libertatea a acestuia și menținerea în stare de arest a celorlalți coinculpați. La ieșirea din Arestul D.G.P.M.B., numitul A.D.M. a fost așteptat, atât de soția sa și de martorul M.M., cât și de inculpatul M.S. În seara aceleiași zile, martorul A.D.M. i-a înmânat martorului M.M., prin intermediul fratelui său, J.A.A., suma de 21.000 euro pentru a o remite inculpatului M.S.

Martorul M.M. a remis banii inculpatului F.S., primind, în schimb, autoturismul marca D. lăsat ca și gaj până la primirea întregii sume pretinse, în sensul celor arătate mai sus, se rețin declarațiile concordante ale martorilor A.D.M., M.M. și J.A.A. Declarațiile martorilor și, implicit, derularea activităților infracționale ale inculpaților M.S. și F.S. sunt confirmate și de convorbirile telefonice purtate de inculpatul M.S. cu martorul denunțător, precum și cu inculpatul F.S. Astfel, în data de 17 august 2008, orele 19:05:17, și în data de 18 august 2008, orele 16:17:23, 18:05:05, 19:21:40, inculpatul M.S. a avut mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul F.S. în vederea stabilirii unei întâlniri cu persoanele pentru care se promiteau intervențiile pe lângă magistrații și a stabilirii sumei ce urma să le fie pretinsă pentru a interveni pe lângă magistrați.

Cei doi inculpați stabilesc ca pentru promisiunea de punere în libertate a celor cercetați în Dosarul nr. 345/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. să pretindă suma de 60.000 euro, iar pentru liberarea doar a „fratelui", respectiv a numitului A.D.M., suma de 25.000 euro. De asemenea, în data de 17 august 2008, orele 19:31:09, fiind la întâlnirea cu martora A.D.F., inculpatul M.S. a contactat-o telefonic pe soția sa, M.L., căreia i-a cerut să verifice pe internet, pe portalul Ministerului Justiției, dosarul numitului A.D.M., precum și completul desemnat cu judecarea recursului la încheierea de arestare preventivă.

În data de 19 august 2008, orele 21:37:15, 21:56:05 și 23:09:18, inculpatul M.S. are mai multe discuții telefonice cu inculpatul F.S. privind remiterea banilor de către martora A.D.F. Din cuprinsul discuțiilor reiese că inculpatul F.S. a negociat cu martorii remiterea sumei pretinse, în condițiile în care A.D.F. nu avea disponibili banii pretinși de inculpați. Inculpatul F.S. precizează că „nu s-au strâns" banii și că martorii „vor să lase mașina D." care are o valoare de „40.000, 50.000", insistând că: „mi-o lasă mie, mă", mașina „până mâine" când se judecă recursul.

Într-un final, inculpatul M.S. acceptă soluția propusă de martori: „bine. Să-ți dea banii și mașina". În data de 20 august 2008, orele 18:32:27 și 22:50:55, inculpatul M.S. a purtat două convorbiri telefonice cu martora A.D.F., aceasta confirmându-i punerea în libertate a soțului și faptul că banii vor fi remiși în aceiași seară. De altfel, anterior, în aceiași zi, la orele 17:16:58, inculpatul M.S. a avut o discuție telefonică cu inculpatul F.S., acesta interesându-se unde se află autoturismul marca D. și îi cere să nu restituie mașina martorului M.M., până nu primește banii, precizând:

„nu dai nimic până când nu aduce banii, ai înțeles". S-a reținut faptul că, după dispunerea arestării preventive, inculpatul M.S. fiind încarcerat în Arestul D.G.P.M.B. în aceiași cameră cu unul din coinculpații din Dosarul nr. 345/D/P/2007 al D.I.I.COT, respectiv cu martorul A.R.L., a avut cu acesta câteva discuții referitoare la denunțul formulat de numita A.D.F., inculpatul încercând, indirect, să-i transmită denunțătoarei amenințări, acesta fiind nemulțumit de formularea denunțului. În luna martie 2008, inculpatul M.S. a primit de la martorul L.A. suma de 25.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor competente să judece la instanță cererile privind măsurile preventive și să determine să se dispună punerea în libertate a fiilor denunțătoarei, L.M., L.F.V., L.C.

și B.V., deținuți în Penitenciarul Jilava. Astfel, în data de 10 octombrie 2008, L.A. a formulat un denunț împotriva inculpatul M.S. Aceasta a declarat că, după ce în cursul lunii martie 2008, l-a împrumutat pe inculpatul M.S. cu suma de 50.000, inculpatul i-a restituit doar 25.000 euro, cu promisiunea ca restul sumei de 25.000 euro să o folosească pentru a interveni pe lângă persoanele competente pe lângă care ar fi avut influență și să le determine să dispună punerea în libertate a fiilor denunțătoarei, cercetați în stare de arest preventiv.

Din cercetările efectuate a rezultat că numiții L.M., L.F.V., L.C. și B.V., încarcerați în Penitenciarul Jilava, au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 3074/P/2008 din 30 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunilor de ultraj, lovire, distrugere. Declarațiile denunțătoarei L.A. se coroborează cu cele ale martorilor M.M., B.V. și S.G., precum și cu discuțiile telefonice purtate de inculpatul M.S. cu aceștia în cursul lunii august 2008. Referitor la impresia pe care a lăsat-o inculpatul privind demersurile pe care le-ar fi întreprins pentru punerea în libertate a fraților L., este relevantă discuția din data de 21 august 2008 ora 18:36:13, între inculpatul M.S. și martorul S.G., zis „P.", acesta din urmă fiind desemnat de numita L.A. să aibă discuții cu inculpatul, în numele ei.

În încercarea de a-i convinge pe martori că demersurile sale pe lângă magistrați sunt reale, inculpatul încercă să „explice" motivele pentru care nu s-a pronunțat un verdict favorabil pentru frații L., relatând discuțiile pe care le-ar fi avut cu magistratul pe lângă care fi avut influență. Inculpatul M.S. i-a precizat martorului S.G. că soluția propusă de persoana cu influență a fost să se ceară o amânare a judecării cererilor privind măsurile preventive, pentru ca la un alt termen să fie desemnat chiar el cu judecarea cererii de punere în libertate.

„O.", persoana cu influență, i-ar fi precizat inculpatului: „nu pot să fac nimic cu..nebunele, și așa îi dau până miercuri, miercuri eu intru și intru cu altcineva și le .. îi rezolv", cu referire la magistrații care nu ar fi fost de acord, la unul din termenele de judecată, să dispună punerea în libertate a fraților L. Inculpatul M.S. îi precizează martorului că se vor rezolva probleme fraților L., persoana cu influență spunându-i că se rezolvă „dar nu mâine", „până pe 27 și atunci.. eu intru cu cine trebuie și se rezolvă".

La insistențele repetate ale denunțătoarei L.A., în cursul lunii septembrie 2008, inculpatul M.S. i-a restituit suma de 25.000 euro remisă pentru a interveni pentru punerea în libertate a fiilor denunțătoarei. În cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins de la martorul P.M. între 10.000 euro și 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influență, prin intermediari, asupra persoanelor competente să judece la instanță cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de fratele martorului, P.V., deținut în Penitenciarul Rahova, și să determine admiterea cererii.

Denunțul formulat de martorul P.M. în data de 09 octombrie 2008 se coroborează cu înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acesta cu inculpatul M.S. în perioada mai - august 2008. Din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul a creat impresia influenței, nu numai asupra unor interpuși, dar și direct asupra persoanelor competente să judece cererea de întrerupere a executării pedepsei, M.S. sugerând că a vorbit, atât cu magistratul desemnat în cauză, cât și cu șeful acestuia. Se reține faptul că martorul P.M. a fost convins de presupusa influență a inculpatului pe lângă persoanele competente, întrucât, conform declarațiilor martorului, a aflat și despre alte persoane care ar fi fost puse în libertate ca urmare a intervențiilor invocate de inculpat.

Inculpatul a reușit să mențină, în timp, impresia influenței pe care ar fi avut-o pe lângă persoanele competente, dovadă fiind faptul că M.S. și P.V. au purtat discuții pe parcursul mai multor luni, până la respingerea definitivă a cererii fratelui denunțătorului, în septembrie 2008. Înainte de judecarea cererii la Curtea de Apel București, într-una din discuțiile dintre inculpat și martor, purtată în data de 17 iunie 2008, orele 23:20:38, inculpatul M.S. precizează că „a fost și a vorbit" cu „șeful" cu privire la cererea de întrerupere a executării pedepsei numitului P.V.

Întrucât în luna septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul numitului P.V. privind cererea de întrerupere a executării pedepsei, inculpatul și martorul P.V. nu au mai avut discuții referitoare la influența inculpatului M.S. pe lângă magistrați. În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., având ajutorul inculpatului F.S., a primit de la martorul L.G., prin intermediul numitului L.G.C., suma de 20.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Tribunalului București și ai Curții de Apel București pentru a-i determina, la pronunțarea asupra măsurilor preventive, să dispună punerea în libertate a martorului L.G., deținut în Penitenciarul Jilava.

În data de 13 octombrie 2008, L.G., zis „B.U.", a formulat un denunț împotriva inculpaților M.S. și F.S., cărora Ie-a remis suma de 20.000 euro pentru a interveni pe lângă persoanele competente să dispună cercetarea denunțătorului în libertate. Denunțătorul a precizat că, după ce a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, l-a contactat pe inculpatul F.S. despre care știa că, după ce a fost arestat preventiv pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, ar fi fost pus în libertate ca urmare a influenței inculpatului M.S. pe lângă magistrați.

În acest sens, inculpatul F.S. a avut o discuție cu inculpatul M.S., acesta din urmă transmițându-i denunțătorului că, pentru a interveni în favoarea sa pe lângă judecătorii competenți să dispună cercetarea sa în libertate trebuie să plătească 20.000 euro. Banii solicitați de inculpatul M.S. au fost remiși de către denunțător inculpat F.S. prin intermediul fiului său, L.G.C. Deși inculpatul M.S. i-a confirmat denunțătorului primirea banilor și l-a asigurat că întreprinde demersurile la care se angajase, întrucât nu a reușit punerea în libertate a denunțătorului, în luna septembrie 2008, acesta a restituit cei 20.000 euro la solicitarea martorului denunțător L.G.

Banii au fost restituiți denunțătorului de către inculpatul F.S., tot prin intermediul martorului L.G.C. Declarațiile denunțătorului se coroborează cu cele ale martorului L.G.C., acesta confirmând remiterea banilor către inculpatul F.S. în scopul indicat de către denunțător. Mai mult, se rețin ca probatoriu și înregistrările convorbirilor telefonice purtate în cursul lunii august 2008 de către inculpatul M.S., atât cu martorul L.G., cât și cu inculpatul F.S., referitor la influența pe care ar fi avut-o M.S. pe lângă magistrați și demersurile acestuia pentru a-i determina să dispună cercetarea în stare de libertate a martorului.

Astfel, în data de 14 august 2008, orele 16:23:12 și 16:24:08, în data de 23 august 2008, orele 20:53:01, și în data de 24 august 2008, orele 22:35:50, inc. M.S. are mai multe discuții telefonice cu martorul L.G., zis „B.U.", acesta interesându-se de stadiul demersurilor inculpatului pentru a se interveni în vederea punerii sale în liberate, inculpatul asigurându-l că „s-a discutat" și că „într-o săptămână și ceva se rezolvă", precizându-i: „o să pleci acum. Dacă nu luni, data viitoare". Mai mult, în data de 24 august 2008, ora 22:35:50, într-o discuție cu inculpatul F.S., martorul L.G.

îi promite suplimentar 5.000 euro, dacă este pus în libertate în cursul acelei săptămâni. Cu privire la denunțător poartă discuții între ei și inculpații M.S. și F.S. în data de 14 august 2008 orele 16:16:05, în data de 24 august 2008, orele 21:38:44, și în data de 25 august 2008, orele 15:10:47. Într-una din convorbiri, pentru a-i întări convingerea martorului că influența sa pe lângă magistrați este reală, M.S. îi cere inculpatului F.S. să îi transmită numitului L.G. că „luni o să mai plece doi, trei, de acolo, să aibă răbdare dacă vrea .. să nu îmi pună toată lumea în cap.

Că nu vreau să știe nimeni ceea ce fac". În luna septembrie 2008, la solicitarea denunțătorului L.G., inculpatul M.S. a restituit cei 20.000 euro, prin intermediul inculpatului F.S., banii fiind remiși martorului L.G.C.

Restituirea banilor s-a realizat în condițiile în care Curtea de Apel București a respins recursul denunțătorului privind cererea de prelungire a arestării preventive. S-a reținut faptul că denunțătorul L.G. a fost convins de influența pe care inculpatul M.S. ar fi avut-o pe lângă magistrați, întrucât, conform declarației sale, acesta cunoștea și alte persoane încarcerate în penitenciar pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, care ar fi fost puse în libertate ca urmare a intervențiilor invocate de M.S. În perioada noiembrie 2007- august 2008, inculpatul I.M. a primit de la martorul D.C., în mai multe rânduri, câte 10.000 euro, prin intermediul numitei N.T., inculpatul lăsând să creadă că are influență pe lângă persoanele competente să judece recursurile la încheierile de prelungire a arestării preventive ale denunțătorului și să-i determine să dispună judecarea acestuia în stare de libertate.

Astfel, în data de 14 octombrie 2008, D.C., arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante și încarcerat în Penitenciarul Rahova, a formulat un denunț împotriva inculpatului I.M., arătând că acesta l-a lăsat să creadă că are influență asupra persoanelor competente să dispună cercetarea denunțătorului în libertate, inculpatul cerându-i suma de 10.000 euro, în mai multe rânduri. Suma de 10.000 euro era remisă inculpatului înaintea judecării la Curtea de Apel București a fiecăruia din cele patru recursuri la încheierile de prelungire a arestării, fiind apoi restituită martorei N.T., în condițiile în care recursul era respins.

Declarațiile denunțătorului se coroborează cu cele ale martorei N.T., prin intermediul căreia s-au remis cei 10.000 euro inculpatul I.M., în mai multe rânduri. Aceasta a declarat că inculpatul I.M. a asigurat-o că are influența necesară pe lângă persoanele care putea să dispună cercetarea în stare de libertate a numitului D.C. Cei 10.000 euro erau remiși inculpatului de către martora N.T. înainte de judecarea la Curtea de Apel București a fiecărui recurs la încheierea de prelungirea arestării, fiind restituiți apoi de inculpatul I.M., întrucât denunțătorul D.C. nu era pus liber.

În sensul celor declarate de către denunțător și martora N.T., se reține și convorbirea purtată în data de 15 iulie 2008, ora 21:32:47, în care M.I. încearcă să-i justifice martorei motivul pentru care denunțătorul nu a fost pus în libertate „doctorul ăla, spurcăciunea aia din mijloc n-a vrut, că era vorba de toți la oală și n-a vrut", cu referire evidentă la unul din membrii completului de judecată. Inculpatul I.M. precizează „ sunt acum cu omul, îl lași pe el să se facă, ca să se ajungă la doctorul care trebuie".

Inculpatul I.M. acceptă ca banii să fie restituiți, martora N.T. precizând că „rămânem tot așa, dar nu las banii". Despre posibile demersuri pentru punerea în libertate a denunțătorului inculpat I.M. a purtat discuții telefonice și cu inculpatul M.S. în data de 12 iunie 2008, ora 17:36:41. Conform declarațiilor numitului D.C., acesta a fost convins că, influența invocată de inculpatul I.M. pe lângă persoanele competente, este reală, în condițiile în care denunțătorul cunoștea și alte persoane care au fost încarcerate în penitenciarul Rahova și care ar fi fost puse în libertate ca urmarea a demersurilor inculpatului.

S-a stabilit căi în cursul anului 2008, inculpata G.N. a remis inculpatului M.S. suma de 25.000 euro, acesta din urmă lăsând să se creadă că are influență pe lângă magistrați ai Tribunalului București și Curții de Apel București pe care îi poate determina să dispună punerea în libertate a numitului N.G., fiul inculpatei G.N. Din verificările efectuate a rezultat că, prin Sentința penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea numitului N.G. la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 C. pen., hotărâre rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4310/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin punerea în executare a Încheierilor nr. 413/A.I. din 26 mai 2008, nr. 431/A.I. din 29 mai 2008, nr. 521/A.I. din 20 iunie 2008, nr. 610/A.I. din 22 iulie 2008 și 2008 până în luna august 2008, au fost interceptate și înregistrate mai multe convorbiri telefonice purtate între inculpații M.S. și G.N., convorbiri din care a rezultat că, în schimbul sumei de 25.000 euro, inculpatul M.S. a lăsat impresia că are influență și că ar fi intervenit pe lângă magistrați pentru a-i determina să dispună pentru punerea în libertate a fiului inc.

G.N., deținut în Penitenciarul Rahova. Având în vedere că invocatele demersuri ale inculpatului M.S. nu s-au materializat cu liberarea fiului inculpatei, începând cu luna mai 2008, inculpata G.N. i-a solicitat cu insistență inculpatului restituirea sumei remise în scopul mai sus menționat. S-a reținut faptul că, solicitarea de către G.N. a restituirii sumei de bani s-a realizat, de fiecare dată, în contextul discuțiilor dintre cei doi inculpați privind demersurile pentru punerea în libertate a fiului inculpatei. La fiecare discuție, inculpata i-a solicitat cu insistență inc.

M.S. să-i restituie banii remiși, aceasta invocând ca intenționează să-i da în același scop altei persoane care ar putea întreprinde demersuri similare cu cele promise de către inculpat. Din discuțiile celor doi rezultă cu certitudine că banii au fost remiși de către inculpata G.N. fiind convinsă de către inculpatul M.S. că are influență pe lângă persoanele competente să dispună punerea în libertate a fiului acesteia. Astfel, în convorbirile telefonice din data de 28 mai 2008, începând cu ora 13:36 și din data de 17 iulie 2008, începând cu ora 20:37, inculpatul M.S. o înștiințează pe inculpata G.N. cu privire la demersurile pe care le-a întreprins pentru liberarea din penitenciar a fiului acesteia.

Inculpata G.N., nemulțumită fiind de modul în care inculpatul M.S. a întreprins demersurile invocate, îi reproșează: „Vezi, iar a trecut o săptămână ceva și nu ai făcut ceva", precizând, „de când ți-am dat bani, de ce nu ai făcut?", „Mi-ai zis ca să-mi aprobe rejudecarea. Și mi-l dai afară ori dacă nu rămâne la doi trei ani și probe rejudecarea. Și mi-l dai afară ori dacă nu rămâne la doi trei ani și el". Inculpatul M.S. încearcă să o liniștească pe inculpată precizând că va face demersuri pentru cercetarea în stare de libertate a fiului acesteia:

„lăsă că o rezolvăm. Păi, ți-o rezolv eu până la urmă", „Lasă-mă să fac eu cum știu și o facem bine". Faptul că inculpatul M.S. a primit banii de la inculpata G.N. rezultă și din discuția purtată între cei doi în data de 01 august 2008, începând cu ora 13:53. Astfel, inculpata G.N. îi cere lui M.S. Adu-mi banii că-mi trebuie să dau să-mi scap băiatul. Eu nu stau după tine. Te-am așteptat o săptămână și ceva. Gata, vreau banii astăzi" „Nu vreau să-mi las băiatul la pușcărie". M.S. precizează că „am dus banii direct la om", confirmând, astfel, ca banii nu au fost remiși pentru interesul personal al inculpatului.

Faptul că primirea banilor nu ar putea fi justificată într-o eventuală apărare a inculpatului ca fiind un împrumut acordat inculpatului M.S. de către G.N., rezultă și din afirmațiile inculpatului care îi precizează inculpatei că din suma primită de la aceasta nu a oprit decât 500 euro „am oprit eu 500 euro", precizând că banii i-ar fi dat „Păi, i-am dat. .. -am dat atunci", insistând că „am oprit decât 500 ăia". Inculpata G.N. îi precizează: „nu mă interesează dacă nu i-ai luat tu, de ce nu mi-ai scăpat băiatul, M.?", confirmându-se, astfel, ca remiterea banilor de către G.N. s-a realizat datorită împrejurării că inculpatul M.S. a lăsat impresia ca poate determina punerea în libertate a fiului inculpatei.

Pe parcursul discuției, inculpatul M.S. recunoaște implicit demersurile pentru cercetarea în stare de libertatea a fiului inculpatei, chiar dacă aceste demersuri nu s-au finalizat în modul dorit de inculpat: „n-am vrut eu să-l scap?". Faptul că inculpatul M.S. a primit de la G.N. suma de bani, lăsând să se creadă ca ar avea influență pe lângă magistrați, pentru a-i determina să dispună punerea în liberate a deținutului G.O., rezultă și din discuțiile purtate de către inculpatul M.S. cu M. în data de 16 iunie 2008, începând cu ora 11:34, în data de .8.2008, începând cu ora 18:33 și în data de 02 septembrie 2008, începând cu ora S. Astfel, aceștia au purtat discuții referitoare la restituirea sumei remisă de către inculpata G.N. și în ceea ce este demersurile pe care le-ar fi întreprins M.S. pentru punerea în libertate a fiului inculpatei.

S-a reținut faptul că I.M. a refuzat să facă declarații pe parcursul urmăririi penale, având în vedere legăturile de rudenie cu inculpata G.N. Coroborând probatoriile reținute de parchet și redate mai sus, cu ansamblul materialului probator administrat în faza de cercetare judecătorească, conform dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., privind aprecierea probelor, tribunalul constată că există probe certe de vinovăție față de inculpații din prezenta cauză pentru faptele pentru care aceștia sunt cercetați. Astfel, deși inculpatul M.S., în declarația dată în fața instanței, nu a recunoscut comiterea niciuneia din faptele pentru care a fost trimis în judecată, încercând să dea explicații neplauzibile modului în care a cunoscut denunțătorii și martorii din prezenta cauza și a intrat în legături infracționale cu aceștia, din declarațiile martorilor aflate la dosar rezultă că inculpatul nu a dat dovadă de sinceritate pe parcursul procesului penal.

În acest sens, martorul R.F. a arătat că inculpatul M.S. i-a propus să îl ajute pentru a fi liberat dintr-o cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, declarând că poate să facă acest lucru cu ajutorul judecătorilor de la Curtea de Apel București contra sumei de 10.000 euro, iar martorul S.N., pentru aceeași suma de bani, a primit asigurări de la inculpat că va fi ajutat, prin influența pe care acesta o are asupra judecătorilor, pentru a primi o pedeapsă la jumătate. Martora L.A., deși a declarat în fața instanței, că își menține declarațiile date la D.N.A., totuși acestea nu sunt asemănătoare, intenția martorei fiind evidentă, de a-l ajuta pe inculpat, Tribunalul urmând să aprecieze ca fiind sincere declarațiile date în faza de urmărire penală și să le înlăture pe cele date în faza de cercetare judecătorească care nu se coroborează cu alte mijloace de probă.

De fapt nici martora nu a găsit să dea o explicație verosimilă caracterului contradictoriu al declarațiilor sale. Martora N.E.C. a menționat în fața instanței că, declarațiile date la Parchet sunt reale și, prin acestea a încercat să îl ajute pe soțul său, care era condamnat să beneficieze de prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000. Martora N.T. a declarat, în legătură cu inculpatul I.M., ca acesta i-a promis ca o va ajuta pentru a fi pus în libertate concubinul său, pentru suma de 10.000 euro, că nu dădea explicații cum va utiliza acești bani pentru aducerea la îndeplinire a scopului propus, că i-a dat inculpatului acești bani de mai multe ori, în preajma termenelor în care se soluționa recursul în care se discuta starea de arest a concubinului său, la Curtea de Apel București și pentru că soluția nu era favorabilă, inculpatul o liniștea, spunându-i să aibă răbdare.

Martorul L.G. a declarat în fata instanței că i-a dat inculpatului L.G., în luna iunie 2008, prin intermediul fiului său, suma de 20.000 euro, pentru a fi pus în libertate. De asemenea, același martor a declarat că a auzit în penitenciar că inculpatul M.S., prin cunoștințele pe care le avea, a ajutat diverși inculpași să fie puși în libertate. Din declarația martorului A.D.M. rezultă că inculpatul M. I-a ajutat să fie pus libertate, aspect pe care i I-a confirmat și prietenul său, M.A. care i-a lăsat o mașină inculpatului, drept garanție până va primi suma de bani pretinsă.

Și martorul J.A.A. a declarat că i-a văzut pe inculpații M.S. și F.S., la o cafenea în M. stând de vorbă cu martorii M.M. și A.D.F., pentru a fi ajutat fratele său, contra sumei de 20.000 euro, să fie pus în libertate, bani ce au fost strânși de martor de la prietenii fratelui sau. Martora A.D.F. a declarat că s-a întâlnit cu inculpații F.S. și M.S., prin intermediul martorului M.M., în M.V. și a aflat de la martor că este nevoie de suma de 20.000 euro pentru ca inculpații să-l ajute pe soțul său să fie pus în libertate.

Tot martora a mai declarat că, în dimineața zilei în care a fost pus în libertate soțul său, s-a întâlnit cu M.A. și cu inculpatul M. în clădirea Curții de Apel București, a fost asigurată că totul este bine, iar după ora 5, în aceeași zi, soțul său a fost pus în libertate. Deși martorii M.M., A.R.L., S.G. nu și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, Tribunalul va dispune înlăturarea declarațiilor nesincere, date în faza de judecată, întrucât acestea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Martorul D.C. a declarat în fața instanței, că se află încarcerat la Penitenciarul Rahova pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri iar în anul 2008 concubina sa a luat legătura cu inculpatul I.M. cu care se cunoștea, și acesta din urma a asigurat-o ca pentru suma de 10.000 euro, îl va ajuta pe martor să fie pus în libertate. Martorul a mai declarat că inculpatul a luat banii de la soția sa de 3 - 4 ori, și îi restituia de fiecare data pentru că scopul propus nu se finaliza. Banii erau dați pentru soluționarea aceleiași cauze, dar vizau cereri de recurs ce se aflau pe rolul diferitelor complete.

Deși inculpații nu au recunoscut că au comis faptele pentru care au fost cercetați, coroborând declarațiile martorilor date în faza de urmărire penală cu cele date în faza de cercetare judecătorească, pe de-o parte, și cu interceptările telefonice purtate de inculpați între ei sau cu unii martori din acest dosar, redate în note și procesele-verbale aferente, pe de-o parte, precum și cu procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto și procesele-verbale de identificare a utilizării posturilor telefonice folosite la săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, Tribunalul reține că situația de fapt a inculpatului M.S. este următoarea:

în perioada mai - iunie 2008, inculpatul M.S. a pretins suma de 10.000 euro de la denunțătorul R.F., lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, pentru a-i influenta să dispună punerea în libertate a acestuia, deținut în Penitenciarul Jilava. În perioada mai - iunie 2008 inculpatul M.S. a pretins de la martorul S.N. prin intermediul martorei, N.C.E., suma de 12.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra unor magistrați ai Curții de Apel București pentru a-i determina ca, în judecarea căilor de atac, să dispună reducerea pedepsei cu închisoarea, la jumătate, la care fusese condamnat S.N., deținut în Penitenciarul Jilava.

În perioada mai - iunie, inculpatul M.S., prin intermediul inculpatului I.M., a pretins și a primit suma de 30.000 euro, de la inculpata B.L. lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului Judecătoriei sectorului 4 București desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul B.I., zis „N.C." și pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar. În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S. a pretins și a primit suma de 25 000 euro de la martora A.D.F., lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Curții de Apel București, desemnați cu judecarea recursului la încheierea de arestare preventiva a soțului denunțătoarei, martorul A.D.M. pentru a determina cercetarea acestuia în stare de libertate.

În luna martie 2008 i inculpatul M.S. a primit de la martora L.A. suma de 25 000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor competente să judece cererile privind măsurile preventive și să determine punerea în libertate a fiilor denunțătoarei, L.M., L.F.V., L.C. și B.V., deținuți în Penitenciarul Jilava. În cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins de la martorul P.M. între 10.000 - 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influență, prin intermediari, asupra persoanelor competente să judece la instanța, cererea de întrerupere a executării pedepsei fratelui martorului, deținutul P.V.

încarcerat în Penitenciarul Rahova, și să determine admiterea cererii respective. În cursul lunii august 2008, inculpatul M.S., cu ajutorul inculpatului F.S., a primit de la martorul L.G., prin intermediul numitului L.G.C., suma de 20.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților Tribunalului București și ai Curții de Apel București, pentru a-i determina, să dispună punerea în libertate a martorului deținut în Penitenciarul Jilava. Reține instanța de fond că faptele descrise mai sus săvârșite de inculpatul M.S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit.

a) C. pen. Aceeași încadrare juridică este reținută și cu privire la fapta descrisă în Dosarul nr. 269/P2008, constând în aceea că în cursul anului 2008 inculpatul M.S. a primit de la inculpata G.N. suma de 25.000 euro, lăsând să se creadă că are influență pe lângă magistrați ai Tribunalului București și ai Curții de Apel București, pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a deținutului N.G., fiul inculpatei G.N. În raport de materialul probator administrat în cauză reține prima instanță că inculpatul M.S. se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, fapt pentru care a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă orientată către minimul prevăzut de lege în raport de criteriile prev. de art. 72 din C. pen.

Referitor la starea de recidivă apreciază instanța de fond că inculpatul M.S. a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei, fiind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 1.080 zile a fost revocat în baza art. 61 C. pen. și contopit, conform art. 39 din C. pen. cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății. Și în cazul inculpatului I.M., instanța de fond a reținut vinovăția acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 257 din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen.

și art. 37 lit.

b) din C. pen., dispunând condamnarea la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 din C. pen. În ceea ce îl privește pe inculpatul F.S. Tribunalul București a reținut că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție.

Întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului F.S. este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani prin Sentința penală nr. 1308/2008 a Tribunalului București, secția I penală. Și cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 300/A din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, instanța de fond a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru fapte concurente, precum și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în baza art. 85 din C. pen., aplicată prin Sentința penală nr. 1308/2008 a Tribunalului București.

Referitor la inculpata B.L., instanța de fond a constatat vinovăția acesteia sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen. și a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. Întrucât inculpata B.L. a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei, fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 1966 din 12 decembrie 2005 a Curții de Apel București, prima instanță a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății.

Referitor la inculpata G.N., Tribunalul București a constatat vinovăția acesteia cu privire la infracțiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 și a dispus condamnarea la pedeapsa cu închisoare, iar ca modalitate de executare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen. În baza art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000, instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 30.000 euro, respectiv câte 15.000 euro de la inculpații M.S. și I.M. folosită la săvârșirea infracțiunii de la pct. 3 din rechizitoriul nr. 152/P/2008, 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârșirea infracțiunii descrisă în rechizitoriul nr. 269/P/2008, 25.000 euro de la inculpatul F.S. folosită la comiterea infracțiunii descrisă la pct. 4 din rechizitoriu.

De asemenea, s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 7 octombrie 2008 față de inculpații M.S., I.M. și F.S.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. și inculpații B.L., M.S., I.M. și F.S. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. 40503/3/2008, însă prin Sentința penală nr. 394 din 10 martie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploiești, fapt pentru care prin încheierea din 14 martie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei către Curtea de Apel Ploiești.

Critica parchetului vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel, sub aspectul nelegalității s-a susținut că în mod greșit s-a dedus inculpatului M.S. perioada de la 27 februarie 2007 la 24 august 2008, întrucât acesta a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în timpul liberării condiționate și conform art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen., se contopește pedeapsa rămasă neexecutată din pedeapsa anterioară cu aceea aplicată în cauză, fără să se deducă fracția executată, iar temeiul juridic al confiscării sumelor care au făcut obiectul traficului de influență reținut de instanța de fond este nelegal deoarece incidența prevederilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 presupune comiterea infracțiunii de cumpărare de influență, ori în speță, inculpații de la care au fost confiscate sumele au săvârșit infracțiunea de trafic de influență, situație în care temeiul corect al confiscării este cel prev. de art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a mai arătat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S. întrucât din probele administrate în cursul procesului penal rezultă că această sumă a fost remisă inculpatului M.S. Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că instanța de fond eronat face vorbire în considerentele hotărârii de actele materiale care ar îmbrăca forma a două fapte de trafic de influență în formă continuată comise de inculpatul I.M., deoarece toate actele materiale intră în conținutul aceleași infracțiuni, având la bază aceeași rezoluție infracțională și faptul că acesta a primit de la martorul D.C., în patru rânduri suma de 10.000 euro constituie acte materiale care intră în componența infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

S-a mai susținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., de circumstanțele reale și de antecedentele penale ale inculpaților. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și reformarea hotărârii de condamnare prin înlăturarea nelegalităților invocate și majorarea pedepselor. Apelanții inculpați au susținut, în esență, prin apărători că în mod greșit au fost condamnați, întrucât nu sunt vinovați, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., întrucât faptele imputate nu există, iar în subsidiar trimiterea cauzei la parchet, deoarece probele au fost obținute ilegal sau reducerea pedepselor. Astfel, inculpatul I.M. a susținut că nu a avut nici o legătură cu niciunul dintre magistrații Curții de Apel București sau de la Judecătoria sector 5, că înregistrarea și interceptarea convorbirilor telefonice din 03 și 05 iunie 2008 nu a fost autorizată, fiind încălcate dispozițiile art. 911 C. proc. pen., iar denunțul formulat de A.D.M. privind traficul de influență ar fi impus cercetarea magistraților de la Curtea de Apel București, deși nu sunt probe care să dovedească că a avut vreo legătură cu aceștia.

Inculpatul M.S. a susținut că din depozițiile martorilor audiați nu rezultă că le-ar fi cerut acestora bani cu scopul de a interveni pe lângă magistrați și că sumele primite au fost destinate angajării unor apărători. La rândul său inculpatul F.S. a precizat că nu s-a dovedit vinovăția sa, nu a intermediat și primit vreo sumă de bani, așa cum a fost acuzat și în mod greșit instanța de fond a luat măsura confiscării sumei de 25.000 euro. Inculpata B.L. a susținut că nu este vinovată, din convorbirile telefonice nu a rezultat că ar fi luat legătura cu inculpații I.M.

și M.S. și nici dacă Ie-a remis acestora vreo sumă de bani pentru cumpărarea de influență iar din conținutul CD-urilor nu rezultă că ar fi solicitat celor doi inculpați să intervină la magistrați pentru rezolvarea favorabilă a cererii de liberare formulată de soțul său, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Prin Decizia penală nr. 83 din 18 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției și inculpatul F.S., deținut în Penitenciarul Ploiești, a desființat Sentința penală nr. 649 din data de 28 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în parte și în consecință: - a înlăturat dispoziția instanței de fond privind deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului M.S. a perioadei executate de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007;- a înlăturat măsura confiscării sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., - a schimbat temeiul juridic al măsurii confiscării din art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000 în art. 257 alin. (2) rap. la art. 256 alin. (2) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.S., I.M., ambii aflați în stare de arest preventiv la Penitenciarul M. și B.L., împotriva aceleași sentințe. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților M.S. și I.M. și s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia detenția preventivă de la 02 octombrie 2008 la zi. A obligat pe apelanții inculpați M.S., I.M. și B.L. la plata sumei de câte 300 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat. A dispus plata sumei de câte 400 RON, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații F.S. și G.N.

Pentru a pronunța această decizie, reține instanța de apel că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond care, în mod just a dispus condamnarea inculpaților, probele administrate în cauză, dovedind fără echivoc vinovăția tuturor inculpaților sub aspectul comiterii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Referitor la criticile formulate de parchet, Curtea de Apel Ploiești reține că, potrivit fișei de cazier judiciar, aflată la dosar, inculpatul M.S. a săvârșit infracțiunea în perioada liberării condiționate din pedeapsa aplicată anterior de 3 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 75/2006 a Tribunalului București și revocându-se beneficiul liberării condiționate, conform art. 61 C. pen., contopirea s-a efectuat cu pedeapsa rămasă neexecutată, dar în mod nelegal a dedus și fracțiunea executată din pedeapsa anterioară de la 27 februarie 2007 la 24 august 2007, fapt pentru care a înlăturat din sentință dispoziția privind deducerea din pedeapsa a perioadei cuprinse între 27 februarie 2007 la 24 august 2007. Curtea de Apel Ploiești a considerat ca fiind întemeiată și critica referitoare la nelegalitatea temeiului juridic al confiscării sumelor de bani de la inculpați, reținând că disp. art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, sunt incidente numai pentru infracțiunile complexe de cumpărare de influență prev. în alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 78/2000, astfel că temeiul legal al confiscării îl constituie art. 257 alin. (2) C. pen. rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. Reține, de asemenea, instanța de prim control judiciar că în mod greșit instanța de fond a dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., cât timp el doar a intermediat și a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., sumă pe care a remis-o inculpatului M.S. Ca atare, instanța de apel a înlăturat măsura confiscării sumei de 25.000 euro de la inculpatul F.S., urmând ca această sumă să fie confiscată de la inculpatul M.S., singurul care a beneficiat de obiectul traficului de influență. Referitor la pedepsele aplicate inculpaților, reține Curtea de Apel Ploiești că acestea au fost corect individualizate, dându-se eficiența necesară disp. art. 72 C. pen., fapt pentru care a reținut că atât criticile parchetului cât și ale inculpaților sub acest aspectul nu sunt întemeiate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal prev. de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpații B.L., I.M., M.S. și F.S. În recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, este criticată decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - instanța de apel nu a dispus confiscarea de la inculpatul M.S. a sumei de 25.000 euro, folosită la infracțiunea descrisă la pct. 4 din rechizitoriu! nr. 152/P/2008; - în mod greșit, instanța de apel a menținut măsurile asigurătorii față de inculpatul F.S., cât timp a fost înlăturată confiscarea sumei de 25.000 euro de la acest inculpat - caz de casare, prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.; - pedepsele aplicate tuturor inculpaților sunt greșit individualizate - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen.

Recurentul inculpat M.S. critică decizia pronunțată de instanța de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - în mod greșit a fost înlăturată deducerea arestului executat în perioada 27 februarie 2007 la 24 august 2007, cât timp din actele dosarului rezultă că nu a beneficiat de liberare condiționată; - în mod greșit instanțele inferioare au dispus condamnarea sa, cât timp din probele dosarului nu rezultă vinovăția sa - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.; - pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fapt pentru care solicită aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat I.M. critică hotărârile instanțelor inferioare pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - decizia pronunțată de instanța de apel nu este motivată, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.; - instanțele inferioare au comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Recurenta inculpată B.L. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., solicitând a se avea în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii,- cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - susține inculpata B.L. că instanțele inferioare au comis o gravă eroare de fapt care a determinat pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare; - cazul de recurs prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - referitor la pedepse greșit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen.

Recurentul inculpat F.S. a invocat cazul de casare, prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că instanțele inferioare au comis o eroare gravă de fapt ce a determinat pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Inculpatul F.S. solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în baza motivelor de recurs prev. de art. 3859 din C. proc. pen., cât și din perspectiva disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., a reținut Înalta Curte că sunt întemeiate, doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații M.S. și F.S., numai sub aspectele ce urmează a fi expuse în continuare.

Verificând decizia penală atacată, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că faptele, modalitatea de comitere a acestora, cât și vinovăția inculpaților au fost temeinic stabilite, în mod corect apreciind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Probele administrate în cauză, au făcut dovada mai presus de orice dubiu, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, situația de fapt fiind temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize obiective și coroborate a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal.

Astfel, în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: Încheierile nr. 413/A.I din 26 mai 2008, 431/A.I din 29 mai 2008, nr. 521/A.I din 20 iunie 2008, nr. 610/A.I din 22 iulie 2008, 663/A.I din 12 august 2008 emise de Tribunalul București de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale și note de redare a convorbirilor purtate de inculpați, convorbiri interceptate și înregistrate în baza autorităților emise de instanța. - declarațiile inculpaților M.S., I.M., F.S., B.L.;- declarațiile martorilor S.N., R.F., A.D.F., L.G., D.C., P.M., L.A., M.M.M., N.C., L.G.C., N.T., M.M., S.G., A.D.M., J.A.A., M.A.M.; - proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare; - raport de constatare tehnico-științifică nr. 2166624/2008; - Încheierile nr. 413, 431, 446, 476, 521, 539, 610, 664, 754, 759/A.I./2008 emise de către Tribunalul București de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice; - procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșa foto; - procese-verbale și note de redare a convorbirilor purtate de inculpați cu martorii, convorbiri interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor nr. emise de Tribunalul București; - procese-verbale identificare utilizatori posturi telefonice; - ordonanță privind luarea măsurilor asigurătorii și procese-verbale privind aplicarea sechestrului față de inculpați; - înscrisuri privind bunurile mobile și imobile deținute de inculpați; - autorizații de percheziție și proces-verbal de percheziție la domiciliul inculpatului M.S., precum și procese-verbale de restituire a bunurilor și înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziției; ordonanțe de delegare a ofițerilor de poliție; - ordonanțe de respingere a cererilor de probatoriu formulate de inculpați; - 15 (cincisprezece) suporți digitali tip CD marca V. (inscripționați: 2, 4, 6, 7, Tc15, Tc46, Tc47, Tc49, Tc55-59, Tc61, Tc62), conținând înregistrările audio ale convorbirilor telefonice și ale celor purtate în mediul ambiental de către inculpați și martorii denunțători, 3 (trei) suporți digitali tip CD marca V., conținând înregistrări ale vocilor prezentate ca suport de comparație în vederea efectuării raportului de expertiză tehnică a vocii, precum și 5 (cinci suporți) magnetici DVD-R marca V., toate sigilate cu sigiliul Ministerul Public - P.N.A. - 134.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiați inculpații mai sus menționat, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, precum și martorii: R.F., S.N., L.A., N.E.C., N.T., L.G., P.M., M.A.M., A.D.M., J.A.A., A.D.F., M.M., A.R.L., D.C., S.G., declarații ce au fost consemnate, de asemenea, la dosar.în urma analizei temeinice a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească a rezultat situația de fapt reținută de instanțele inferioare, respectiv că în cursul anului 2008, inculpatul M.S. a pretins și primit de la martorii R.F., N.C., A.D.F., L.G., P.M., L.A.

și B.L. sume cuprinse între 10.000 euro și 30.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la diferite instanțe pentru a-i determina să adopte soluții favorabile în sensul punerii în libertate a unor inculpați aflați în stare de arest, fapta comisă de acesta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În sarcina inculpatului I.M. s-a reținut că în cursul anului 2008 a primit de la inculpata B.L.

și de la martorul D.C. suma de 30.000 euro, respectiv 10.000 euro, în patru rânduri, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a condamnatului B.I. și a martorului D.C., fapta comisă de inculpatul I.M. întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Referitor, la inculpatul F.S. a rezultat că în cursul anului 2008 l-a ajutat pe inculpatul M.S. în demersurile pe care Ie-a făcut acesta de a-i lăsa să creadă pe martorii A.D.F.

și L.G. că are influență asupra magistraților competenți pentru a-i determina să adopte soluții de punere în libertate a martorilor A.D.F. și L.G. și, de asemenea, a făcut demersuri ca inculpatul M.S. să primească de la martori sumele de 25.000 euro și, respectiv 20.000 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.Tot în aceeași perioadă, s-a reținut că inculpata B.L. a remis inculpaților M.S. și I.M. suma de 30.000 euro, întrucât cei doi au lăsat să se creadă că are influență asupra magistratului Judecătoriei sector 1 București, învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului B.I., soțul inculpatei B.L., pentru a-l determina să dispună punerea acestuia în libertate faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Întrucât inculpatul a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei, fiind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 1153 din 26 octombrie 2005 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1966/2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au reținut încadrarea juridică a faptei și disp. art. 37 lit.

a) C. pen. De asemenea, în sarcina inculpatului M.S. s-a reținut că în cursul anului 2008 a primit de la inculpata G.N. suma de 25.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la Tribunalul București și Curtea de Apel București pentru a-i determina să dispună punerea în libertate a numitului N.G., fiul inculpatei G.N. Acest act material a fost reținut în infracțiunea de trafic de influență în formă continuată cu privire la inculpatul M.S., în sarcina inculpatei G.N., reținându-se infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 61 pct. 3 din Legea nr. 78/2000. Înalta Curte a apreciat că situația de fapt a fost temeinic stabilită de instanța de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator, fapt pentru care a reținut că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de către toți recurenții inculpați.

Potrivit disp. art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt, în accepțiunea legii, trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții în totală contradicție cu cea pe care materialul probator o susține.Or, revenind la cauza dedusă judecății, a reținut Înalta Curte că susținerile inculpaților în sensul că faptele ce le-au fost reținute în sarcină nu au existat în materialitatea lor și că s-a comis o gravă eroare de fapt nu sunt fondate și nu pot determina în niciun caz, adoptarea unei soluții contrare celei pronunțate de instanța de fond.

Din examinarea mijloacelor de probă aflate la dosarul de urmărire penală, coroborată cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, a rezultat în mod indubitabil situația de fapt reținută de instanța de fond, toate aspectele de nevinovăție invocate de inculpați, reprezintă doar încercări ale acestora de a fi achitați de orice penalitate, fără a face însă dovada netemeiniciei probelor administrate pe parcursul procesului penal. Convorbirile telefonice interceptate, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză au justificat situația de fapt reținută, ca atare Înalta Curte a constatat că nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. cu privire la nici un inculpat.

În continuare, au fost analizate celelalte motive de recurs invocate de către fiecare recurent în parte. Astfel, recurentul inculpat M.S. susține în primul motiv de recurs că în mod nelegal instanța de apel a înlăturat deducerea din pedeapsa aplicată a arestului executat în perioada 27 februarie 2007 la 24 august 2007, arătând că nu a beneficiat de liberare condiționată. Înalta Curte a reținut că recursul inculpatului M.S. este întemeiat doar cu privire la acest motiv de recurs, însă numai în limitele ce au fost expuse în continuare.

Astfel, în baza înscrisurilor existente la dosar, Înalta Curte a reținut că prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare. Executarea pedepsei a început la data de 27 februarie 2007, când inculpatul M.S. a fost încarcerat. Prin Decizia penală nr. 1237 din 24 august 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de condamnatul M.S. și a dispus întreruperea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare pe o perioadă de 3 luni de la 24 august 2007 și până la 24 noiembrie 2007.

Înainte de expirarea acestei perioade de întrerupere de 3 luni, inculpatul M.S. a formulat cerere de revizuire a Sentinței penale nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis în principiu cererea de revizuire și a dispus suspendarea executării Sentinței penale nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire. Ulterior, prin Decizia penală nr. 51 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3634 din 10 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul M.S. În acest interval de timp în care s-a dispus suspendarea executării sentinței penale de condamnare, inculpatul M.S. a comis fapta dedusă judecății, astfel încât în mod greșit instanțele inferioare au dispus revocarea liberării condiționate, conform art. 61 C. pen.

Este adevărat că prin Sentința penală nr. 759 din 5 iulie 2011 a Judecătoriei Moreni s-a dispus liberarea condiționată a condamnatului M.S. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis de Tribunalul București, însă această sentință nu a produs consecințe juridice, întrucât inculpatul se afla sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în cauza dedusă judecății. În raport de această situație ce rezultă din înscrisurile existente la dosar, reține Înalta Curte că inculpatul M.S. a comis fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, iar pedeapsa urmează a fi stabilită în raport de disp. art. 39 alin. (2) C. pen.

Potrivit disp. art. 39 alin. (1) C. pen., în cazul recidivei prev. de art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen., pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit disp. art. 34 și art. 35 C. pen. Potrivit disp. art. 39 alin. (2) din C. pen., dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior. Cum inculpatul M.S. a fost arestat în perioada 27 februarie 2007 - 24 august 2007, a rămas un rest neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de 1.080 zile ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății.

Ca atare în mod corect Curtea de Apel Ploiești a înlăturat deducerea arestului executat în perioada 27 februarie 2007 - 24 august 2007, cât timp această perioadă a fost dedusă din perioada de 3 ani și 6 luni închisoare, contopirea operând numai cu privire la restul rămas neexecutat de 1.080 zile, însă nu își găsesc aplicare dispozițiile art. 61 C. pen. Voința legiuitorului este determinată de necesitatea de a evita situația în care cel care a executat o mare parte din prima pedeapsă, mai ales atunci când are o durată apreciabilă, să beneficieze în bună măsură sau chiar în întregime de impunitate pentru o infracțiune mai ușoară ce ar comite ulterior, căci, dacă cele două pedepse s-ar contopi în cuantumul lor integral, s-ar putea ca datorită deducerii din pedeapsa globală a timpului cât a fost deținut în executarea primei pedepse, cel condamnat să nu mai aibă de executat nimic sau aproape nimic în legătură cu ultima infracțiune săvârșită.

În consecință, instanța de judecată are obligația legală și imperativă de a determina întotdeauna restul de pedeapsă rămas neexecutat, pentru a-l contopi cu sancțiunea pronunțată pentru cel de-al doilea termen al recidivei. Față de argumentele expuse, Înalta Curte a apreciat că recursul inculpatului M.S. este întemeiat numai sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 61 C. pen., nefiind întemeiată și critica referitoare la înlăturarea deducerii din pedeapsa globală a perioadei executate în arest din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei.

Recurentul inculpat I.M., a invocat în susținerea recursului cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., susținând că decizia instanței de apel nu este motivată, solicitând din acest punct de vedere trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Înalta Curte a apreciat că acest caz de casare nu este incident în cauză, cât timp hotărârea pronunțată în apel cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar instanța de apel a răspuns tuturor criticilor formulate de inculpați. Referitor la critica privind nelegalitatea probelor ce au stat la baza condamnării inculpatului I.M. reține Curtea de Apel Ploiești, că aceste critici nu sunt fondate, cât timp la dosar există autorizațiile din 26 mai 2008 și din 29 mai 2008, în baza cărora au fost interceptate convorbirile telefonice din data de 3 iunie 2008.

Astfel, instanța de apel, a răspuns tuturor motivelor de apel invocate de inculpatul I.M., argumentând juridic și faptic soluția pronunțată, arătând faptele și modalitatea de comitere a acestora, evidențiind vinovăția inculpaților sub aspectul faptelor reținute în sarcina fiecăruia. De altfel întreaga apărare a inculpatului I.M. se referă la critica referitoare la modalitatea interceptării convorbirilor telefonice din 3 iunie 2008, critică nefondată după cum am arătat anterior, cât timp la dosar există autorizațiile necesare pentru interceptarea convorbirilor telefonice ce se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză.

Rezultă cu certitudine că în perioada iunie 2007- august 2008 inculpatul I.M. a primit de la martorul D.C. prin intermediul martorei N.T. câte 10.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor învestiți cu soluționarea recursurilor la măsura preventivă. De asemenea, rezultă că inculpatul I.M. și M.S. au primit de la inculpata B.L. suma de 30.000 euro, arătând că au influență asupra magistraților învestiți cu soluționarea cererii de liberare condiționată a soțului acesteia B.I. pentru a-i determina să adopte o soluție favorabilă.

Susținerea apărării în sensul că nu s-a făcut dovada comiterii acestei fapte este contrazisă de convorbirile telefonice ce au avut loc între inculpați în timpul cărora inculpata B.L. le solicita insistent celor doi inculpați să-i restituie suma de bani, cât timp cei doi nu au reușit să rezolve favorabil situația numitului B.I. De asemenea, în cauză s-a efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, privind identificarea vocii prin tehnici speciale, rezultând că vocile aparțin inculpaților I.M.

și B.L., fapt pentru care apreciază Înalta Curte că apărările formulate de inculpatul I.M. în sensul că interceptările telefonice nu se coroborează și cu alte probe, sunt lipsite de fundament. Recurenta inculpată B.L. a solicitat achitarea sa, arătând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - față de împrejurarea că funcționarul public la care face referire textul de lege nu poate fi magistrat, iar într-o altă teză solicită a se avea în vedere că faptei îi lipsește latura obiectivă și anume nu rezultă manifestarea de voință a inculpatei de a încerca să corupă.

Reține Înalta Curte că aceste critici nu sunt fondate și reprezintă doar încercări ale inculpatei de a fi exonerată de răspundere penală, materialul probator administrat în cauză stabilind indubitabil vinovăția inculpatei cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut în sarcina inculpatei B.L. că în perioada mai - iunie a remis suma de 30.000 euro inculpaților M.S. și I.M., aceștia din urmă lăsând să se creadă că au influență asupra magistratului din cadrul Judecătoriei sector 4 București, învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul B.I., soțul inculpatei B.L.

Cauza a fost soluționată la data de 6 iunie 2008, fiind amânată pronunțarea la data de 9 iunie 2008, dată la care Judecătoria sector 4 București a dispus liberarea condiționată a condamnatului B.I. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata B.L. a remis celor doi inculpați suma de 30.000 euro, înainte de soluționarea cererii de liberare condiționată.întrucât prin Decizia penală nr. 893/R din 24 iulie 2008 a Tribunalului București a fost admis recursul declarat de parchet, fiind astfel menținut în arest condamnatul B.I., inculpata B.L. a solicitat restituirea sumei de 30.000 euro, fapt pentru care a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpații M.S. și I.M.

În acest sens inculpații au purtat mai multe convorbiri telefonice în datele de 7 august 2008, 12 august 2008, 16 august 2008 și 17 august 2008, în timpul cărora inculpații i-au precizat că „oamenii și-au făcut treaba". În convorbirile telefonice din data de 13 august 2008 și 8 august 2008 dintre inculpații M.S. și B.L., aceasta îi precizează printre altele „îmi vreau banii, fii atent ce-ți spun. Păi ce, am ajuns să te caut eu pe tine? Bărbatul meu e la pușcărie și eu ce fac?". La data de 13 august 2008, inculpata B.L. a avut o convorbirea telefonică și cu inculpatul I.M.

în care îi cerea restituirea sumei remise, iar inculpatul I.M. i-a replicat că B.I. a fost pus în libertate de instanță care a soluționat pe fond cererea acestuia de liberare. Inculpata B.L., în continuare i-a solicitat inculpatului I.M. restituirea sumei, afirmând „da treizeci de mii pentru care motiv să se piardă", iar inculpatul I.M. i-a replicat „ pe treizeci de mii M., I-a pus liber". Inculpatul I.M. precizează că I-a ajutat pe soțul inculpatei B.L. și că „oamenii și-au făcut datoria și au văzut cât au riscat, „l-au pus liber, adică au dat verdictul bun, nu l-au greșit", „au riscat oamenii și l-au pus liber pe N.C.".

Ca atare solicitarea apărării în sensul achitării inculpatei B.L. pe motiv că acesta nu a avut intenția de a corupe, sau că magistratul are un statut special și nu poate fi asimilat funcției publice, concluzionând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, nu pot fi acceptate. Rezultă, în mod indubitabil, din probele dosarului că inculpata B.L. a remis suma de 30.000 euro inculpaților I.M. și M.S., care au lăsat să se creadă că au influență asupra magistratului de la Judecătoria sector 4 București, învestit cu soluționarea cererii de liberare condiționată a condamnatului B.I., pentru a-l determina pe acesta să pronunțe o soluție favorabilă în sensul de a decide punerea acestuia în libertate.

Subiectul activ al infracțiunii prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este cumpărătorul de influență care, ca și în cazul infracțiunii de dare de mită, poate fi orice persoană ce are capacitatea de a răspunde penal, fără să existe vreo altă condiție specială. Subiectul pasiv principal al acestei infracțiuni este statul reprezentat prin autoritatea publică, instituția publică sau o altă persoană juridică de drept public, în a cărui serviciu se află funcționatul și a cărui autoritate este lezată prin acțiunea traficantului de influență.

Subiectul pasiv secundar este funcționarul a cărui funcție este traficată și a cărui probitate este pusă în acest fel sub semnul întrebării. Promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, ca modalități alternative de săvârșire a faptei, sunt făcute de cumpărător vânzătorului de influență, pentru ca acesta din urmă să intervină pe lângă un judecător, în cazul de față, în vederea determinării acestuia să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, sau să facă un act contrar acestor îndatoriri.

Legiuitorul nu califică subiectul pasiv secundar, textul incriminator făcând referire la acțiunea subiectului activ de cumpărare de influență pe care vânzătorul de influență o are sau lasă să se creadă că o va avea asupra funcționarului pentru a-l determina să adopte poziția dorită de cumpărătorul de influență în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Față de argumentele prezentate apreciază Înalta Curte că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, inculpata B.L. acționând cu intenție directă, ea prevăzând și urmărind cumpărarea influenței pe care inculpatul I.M.

și M.S. au determinat-o să creadă că au influență asupra magistratului din cadrul Judecătoriei sector 4 București. În raport de argumentele arătate a reținut Înalta Curte că nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen. și pct. 18 C. proc. pen. Recurentul inculpat F.S., în susținerea recursului său a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., arătând că instanțele inferioare au comis o eroare gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de condamnare.

Înalta Curte a reținut că acest caz de casare nu este incident în cauză, așa cum am arătat la analiza criticilor formulate de toți inculpații prin prisma acestui caz de casare. Probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului F.S. sub aspectul faptei reținute în sarcina sa, rezultând că în cursul lunii august 2005, inculpatul M.S., cu sprijinul inculpatului F.S. a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., acesta lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la Curtea de Apel București, desemnați cu judecarea recursului de la încheierea de arestare a soțului denunțătoarei A.D.M. pentru a determina cercetarea în stare de libertate a acestuia.

Declarațiile martorei A.D.F., denunțul acesteia, declarațiile martorilor M.A.M., J.A.A., recunoașterea după planșa foto, interceptarea convorbirilor telefonice dintre M.S. cu martorul denunțător și cu inculpatul F.S. fac dovada, mai presus de orice dubiu a vinovăției inculpatului F.S. La fel și în cazul actului material al traficului de influență cu privire la martorul L.G., reține Înalta Curte că probele administrate în cauză relevă că inculpatul F.S. a fost contactat de către denunțător care știa că F.S. ar fi fost pus în libertate ca urmare a influenței inculpatului M.S. pe lângă magistrați.

În acest sens, inculpatul F.S. a avut o discuție cu inculpatul M.S., care a solicitat suma de 20.000 euro pentru a interveni în favoarea denunțătorului pe lângă judecătorii competenți să dispună cercetarea sa în libertate, suma ce a fost remisă inculpatului F.S. prin intermediul fiului său L.G.C. Declarațiile denunțătorului se coroborează cu cele ale martorului L.G.C. cât și cu înregistrările telefonice. Față de aspectele relevate, reține Înalta Curte că solicitarea inculpatului F.S. de a se reține existența unei erori de fapt este lipsită de substanță, soluția de condamnare dispusă de instanțele inferioare având la bază situația de fapt, astfel cum reiese din conținutul real al probelor administrate în cauză.

Apreciază însă Înalta Curte că recursul inculpatului F.S. este întemeiat sub alt motiv ce a fost invocat în recursul declarat de Parchet, respectiv sub aspectul greșitei mențineri a măsurilor asigurătorii față de inculpatul F.S. Astfel din lucrările dosarului rezultă că în luna august 2008, inculpatul F.S. a intermediat și a primit suma de 25.000 euro de la martora A.D.F., suma pe care a remis-o inculpatului M.S., astfel încât instanța de apel a înlăturat confiscarea acestei sume de la inculpatul F.S., omițând însă să dispună confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S. Deși instanța de prim control judiciar a înlăturat această măsură de siguranță cu privire la inculpatul F.S., a omis să înlăture măsura sechestrului asigurător aplicată asupra bunurilor ce aparțin inculpatului F.S. Întrucât măsura sechestrului asigurător a fost instituită asupra bunurilor inculpatului F.S. numai în considerarea sumei de 25.000 euro remisă de martora A.D.F., sumă ce a fost remisă ulterior, inculpatului M.S., Înalta Curte va dispune confiscarea sumei de 25.000 euro doar de la inculpatul M.S. și drept consecință va înlătura măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 7 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la inculpatul F.S. Doar sub aceste aspecte a reținut Înalta Curte că sunt întemeiate recursurile declarate de inculpatul F.S. și de parchet.

Decizia Curții de Apel Ploiești a fost criticată deopotrivă atât de către parchet cât și de către inculpați și pentru netemeinicie. A reținut însă Înalta Curte că pedepsele aplicate inculpaților au fost bine dozate atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile generale de individualizare, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 72 C. pen. Gravitatea faptelor comise, natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații în special inculpații I.M., M.S. și F.S. sunt împrejurări cărora instanța de fond Ie-a dat eficiența necesară, stabilind pedepse apte să asigure reeducarea inculpaților.

Faptul că inculpații I.M., M.S. și B.L. au comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie ce prezintă o stare de agravare a pedepsei a fost avut în vedere de instanța de fond care a aplicat acestora pedepse de natură a asigura scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de disp. art. 52 C. pen. Cu privire la inculpata G.N., reține Înalta Curte că modalitatea de executare a pedepsei a fost bine individualizată de instanța de fond, față de împrejurarea că este la primul conflict cu legea penală. Ca atare a reținut Înalta Curte că, pedepsele aplicate inculpaților au fost bine dozate fiind posibilă, în acest mod îndeplinirea funcțiilor pedepsei respectiv educativă, coercitivă și de exemplaritate, neputând fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepselor, conform recursurilor declarate de inculpați și nici majorarea pedepselor, conform criticilor formulate de parchet.

Față de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpații M.S. și F.S. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a casat în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 649 din 28 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond: s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen. cu privire la inculpatul M.S..în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința recurată cu restul de 1.080 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 75 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală și s-a dispus ca, în final, inculpatul M.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. A dispus confiscarea sumei de 25.000 euro de la inculpatul M.S., folosită la săvârșirea infracțiunii prevăzută la pct. 4 din rechizitoriul nr. 152/P/2008. A înlăturat măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța din 07 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la inculpatul F.S..A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații I.M. și B.L. împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților M.S. și I.M., durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la zi,a constatat că inculpatul F.S. este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea B.L. a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr. 1220/1/2012, fixându-se prim termen aleatoriu, la data de 09 mai 2012, contestatoarea neindicând motivele contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i1),cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., însă nu a fost motivată și din oficiu nu s-au identificat motive cele prevăzute în art. 386 lit. a) - e), C. proc. pen., astfel încât contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.L. și o va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea B.L. împotriva Deciziei penale nr. 348 din 10 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 40305/3/2008.

Obligă contestatoarea B.L. la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2012.

Procesat de GGC - AS