Recidivist administrator’s appeal rejected; tax evasion conviction and 11-year sentence upheld, civil award to tax authority confirmed.

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, inculpatul M.M. ( administrator la SC C. SRL Buzescu, jud. Teleorman, recidivist) a fost condamnat la:

- 1 (un) an închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 3201 C. proc. pen.

S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen., prin Sentința penală nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Brașov.

Au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentințele evidențiate în Sentința penală nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Brașov, contopite, la rândul lor, cu pedepsele aplicate prin sentința sus-menționată, înlăturându-se sporurile aplicate.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite toate pedepsele cu cele aplicate prin prezenta sentință, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen., timp de trei ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza Sentinței penale nr. 70/S din 16 februarie 2011 a Tribunalului Brașov și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei sentințe.

S-a dedus din pedeapsă perioada în care inculpatul a fost arestat, de la 30 martie 2006 la 16 martie 2007 și de la 16 noiembrie 2011 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL com. Buzescu, jud. Teleorman - prin lichidator judiciar SCP E.I. SPRL - să plătească părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, următoarele sume: 22.771 RON impozit pe profit, 25.146 RON accesorii la impozitul pe profit, 170.064 RON TVA, 164.492 RON accesorii la TVA, precum și majorările aferente până la plata integrală a prejudiciului.

A fost respinsă cererea părții civile A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman privind instituirea sechestrului asigurător.

S-a dispus comunicarea prezentei sentințe la ONRC București, la data rămânerii definitive.

În baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

În fapt i se impută inculpatului, în esență, că, în calitatea sa de administrator și asociat al SC C. SRL Buzescu, în perioada iulie 2008 - februarie 2009, a desfășurat activități comerciale cu diferite societăți comerciale din județul Teleorman și alte județe, fără a înregistra în contabilitate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, în sumă de 1.065.138,31 RON, sustrăgându-se, în acest fel, de la plata către bugetul de stat a sumei de 313.272,51 RON, din care 170.059,98 RON TVA și 143.212,53 RON impozit pe profit.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.M. prima instanță s-a raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. și la prevederile art. 3201 C. proc. pen., orientându-se la pedepse cu închisoarea în cuantum situat deasupra minimului special, pedepse ce au fost contopite conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Totodată, s-a constatat că fapta pendinte este concurentă cu faptele pentru care s-a pronunțat Sentința penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Brașov, respective, cu pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, în a cărei executare se află de la 16 noiembrie 2011.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat, conform acordului său, la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Buzescu, prin lichidator judiciar, conform constituirii de parte civilă emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, respectiv, solicitării acesteia de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului.

Sentința a fost apelată de inculpatul M.M. și de partea civilă A.N.A.F.

Inculpatul a criticat oral, prin avocatul său, soluția primei instanțe din perspectiva greșitei individualizări a pedepsei, apreciate a fi prea severă.

Partea civilă a criticat soluția dată de instanța de fond prin prisma greșitei respingeri a cererii sale de instituire a sechestrului asigurător.

Prin Decizia penală nr. 391/A din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul M.M. și de A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, împotriva Sentinței penale nr. 150 din 23 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare, a fost înlăturată aplicarea art. 67 C. pen., privind degradarea militară a inculpatului.

S-a dispus instituirea sechestrului asigurător privind bunurile proprietate a inculpatului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a apreciat că respingerea cererii de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului M.M. de către instanța de fond s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 353 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 353 alin. (1) C. proc. pen., "instanța, în cazul când admite acțiunea civilă, examinează, potrivit art. 163 și următoarele, necesitatea luării măsurii asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior."

Conform art. 11 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie".

S-a reținut că întrucât instanța l-a condamnat pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, având în vedere art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 353 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.

Curtea de Apel a apreciat că hotărârea primei instanțe trebuie reformată sub aspectul instituirii măsurii asigurătorii precum și în ceea ce privește pedeapsa complementară a degradării militare care a fost greșit aplicată, deoarece pedeapsa principală aplicată este mai mică de 2 ani.

În legătură cu cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de instanța de fond, instanța de apel a apreciat că acestea sunt just cuantificate și corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen., neidentificându-se niciun element care să ducă la micșorarea lor.

Împotriva acestei decizii, inculpatul M.M. a formulat, în termen legal, recursul de față, invocând prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., cu referire la modul de soluționare a laturii civile, apreciind că sumele la plata cărora a fost obligat nu ar fi fost corect determinate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile pronunțate în cauză potrivit motivului invocat de inculpat art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. precum și prin prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că recursul formulat de inculpat este nefondat.

Astfel, pe baza probelor administrate, inclusiv declarația inculpatului de recunoaștere a săvârșirii infracțiunilor, în cauză a fost reținută corect situația de fapt, care a fost încadrată legal și în drept, rezultând, fără dubiu, vinovăția inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei - cu referire la cuantumul sumelor la plata cărora a fost obligat cu titlu de despăgubiri civile - se constată că și aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond, confirmată de instanța de apel.

Astfel, în mod corect s-a stabilit că în calitatea sa de administrator și asociat al SC C. SRL Buzescu, în perioada iulie 2008 - februarie 2009, a desfășurat activități comerciale cu diferite societăți comerciale din județul Teleorman și alte județe, fără a înregistra în contabilitate veniturile realizate din vânzarea mărfurilor în valoare de 1.065.138,31 RON, sustrăgându-se, în acest fel, de la plata către bugetul de stat a sumei de 313.272,51 RON, din care 170.059,98 RON TVA și 143.212,53 RON impozit pe profit.

La termenul de judecată din 12 iunie 2012, prezent personal în fața instanței de fond - Tribunalul Teleorman - inculpatul M.M., în prezența apărătorului ales avocat B.C., după ce i s-a adus la cunoștință actul de sesizare a instanței, a declarat că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și Ie-a însușit, precum și că este de acord să acopere prejudiciul reținut, precizând textual că "recunosc inclusiv prejudiciul determinat de solicitarea părții civile și sunt de acord să fiu obligat la achitarea lui" .

În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 382.473 RON, compusă - potrivit adresei din 20 aprilie 2012, procesului-verbal din 17 aprilie 2012 și adresei din 06 mai 2012, toate emise de A.N.A.F - D.G.F.P. a Județului Teleorman - din debite principale (170.064 RON - TVA + 22.771 RON - impozit pe profit; în total, 192.835 RON) și accesorii ale acestor debite (164.492 RON - accesorii TVA + 25.146 RON - accesorii impozit pe profit, în total, 189.638 RON).

La cererea de constituire ca parte civilă inculpatul, uzând și de prevederile art. 3201 C. proc. pen., după cum s-a consemnat în mod explicit în declarația inculpatului și, apoi, în încheierea de ședință din 09 octombrie 2012, a înțeles să achieseze fără nici o rezervă, în sensul că a acceptat să acopere prejudiciul stabilit la urmărirea penală.

Cât privește cuantumul despăgubirilor, la care a fost obligat inculpatul se constată că acesta a fost corect stabilit pe baza materialului probator administrat la urmărirea penală, respectiv, sesizările Gărzii Financiare Teleorman din 24 februarie 2009 și 12 ianuarie 2010, copiile facturilor chitanțelor folosite de inculpat pentru vânzarea mărfurilor, declarațiile martorilor C.l., B.G., P.M., toate coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, făcute în faza de urmărire penală, respectiv, fila 65 instanță fond.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de inculpat motiv pentru care va respinge recursul formulat de acesta ca nefondat, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 391/A din 13 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2013.

Procesat de GGC - NN