Decizia nr. 1300/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față:

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 27/P/2011 din 15 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1628/36/2010, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a dispus:

I. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică:

1) pentru inculpatul A.F.N.:

- din infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.).

- din infracțiunea prevăzută de art. 272 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen.

2) pentru inculpatul P.T.N.:

- din infracțiunea prevăzută de art. 26-art. 272 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 26-art. 242 C. pen.;

- din infracțiunile prevăzute de art. 26-art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 26-art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 26- art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26-art. 291 C. pen.

3) pentru inculpații C.I.M. și C.S.D.:

- din infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291 C. pen.;

II. 1. În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), a condamnat pe inculpatul A.F.N., la pedeapsa de câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracțiuni de „luare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 2547/P/2010, 4100/P/2010, 4496/P/2019, 2191/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de „trafic de influență".

În baza art. 242 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an 6 închisoare pentru infracțiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri".

În baza art. 264 C. pen. (2 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 1 an 6 luni închisoare pentru 2 infracțiuni de „favorizarea infractorului" (fapte privind pe făptuitorii B.R.M. și V.M.A.).

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an 6 închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.).

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru 56 de infracțiuni de „fals material în înscrisuri oficiale"

În baza art. 291 C. pen. (57 fapte), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de câte 1 an 6 închisoare pentru 57 de infracțiuni de „uz de fals".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 124 pedepse și a aplicat inculpatului A.F.N. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a ), b), c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a Ii-a ), b), c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la zi.

Potrivit art. 350 alin. (1) și art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A.F.N. o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 15 aprilie 11.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte în legătură cu "autoturismele achiziționate în L.", respectiv cu plângerile penale împotriva martorului H.) și pentru cele 4 infracțiuni prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

III. 1. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), a condamnat pe inculpatul P.T.N., la pedeapsa de câte 1 an 8 luni închisoare pentru 2 infracțiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 26 - art. 264 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „favorizarea infractorului".

În baza art. 26 - art. 242 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri".

În baza art. 26 - art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

În baza art. 26 - art. 291 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „uz de fals".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 6 pedepse și a aplicat inculpatului P.T.N. pedeapsa cea mai grea de 1 an 8 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a Ii-a), b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus durata arestului preventiv de la 27 octombrie la zi.

Potrivit art. 350 alin. (1) și art. 160b C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.T.N. o perioadă de până la 60 zile cu începere de la 15 aprilie 11.

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a)) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.T.N. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H.).

IV.1. În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 2_ani închisoare pentru infracțiunea de „cumpărare de influență".

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.I. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

V. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul B.N., la pedeapsa de 1 an 2 luni închisoare pentru infracțiunea de „dare de mită".

Vl.1. În baza art. 26 - art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpații - C.S.D., C.M.I. la pedeapsa de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare, pentru complicitate la infracțiunea de „dare de mită".

2. În baza art. 288 alin. (1) C. pen., a condamnat pe cei 2 inculpați la pedeapsa de câte 1 an închisoare fiecare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele 2 pedepse și a aplicat inculpaților C.S.D. și C.M.I. pedeapsa cea mai grea de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații C.S.D. și C.M.I. pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

VII. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, a interzis inculpaților C.I., B.N., C.S.D. și C.M.I. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) ( teza a Ii-a ), b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an 2 luni închisoare pentru inculpații C.S.D. și C.M.I., a pedepsei de 2 ani închisoare pentru inculpatul C.I. și a pedepsei de 1 an 2 luni închisoare pentru inculpatul B.N.

Conform art. 82 C. pen., a fixat termene de încercare de câte 3 ani 2 luni pentru inculpații C.S.D., C.M.I., B.N. și de 4 ani pentru inculpatul C.I. (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate fiecărui inculpat).

Conform art. 359 C. proc. pen., a atras atenția celor 4 inculpați, C.I., B.N., C.S.D. și C.M.I. cu privire la art. 83 C. pen. referitor la revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pentru aceștia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Măsuri de siguranță în baza art. 254 alin. ultim C. pen., a confiscat 400 euro și 1529 lei de la inculpatul A.F.N.

În baza art. 255 cu ref. la art. 254 alin. ultim C. pen., a confiscat 1200 euro de la inculpatul P.T.N.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a confiscat 4000 lei de la inculpatul C.I.

A menținut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de bani consemnate la CEC Bank - sucursala Alba Iulia, cu chitanțele 15 noiembrie 10, 15 noiembrie 10, 26 noiembrie 10, 11 noiembrie 10, 22 noiembrie 10, 18 noiembrie 10 avansate de inculpații A.F.N., P.T.N. și C.I. până la concurența sumelor confiscate, restituindu-le diferențele primilor 2 inculpați.

Totodată, a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismelor, conform ordonanțelor DNA-ST. Alba Iulia.

În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat înscrisurile falsificate obiect al infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen. reținute în sarcina inculpaților A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. (declarații, ordonanțe, rezoluții).

Conform art. 191 C. proc. pen., a obligat pe cei 6 inculpați la plata sumei de 12.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile parțiale în sumă de câte 100 lei pentru av. M.L.C., av. N.R., av. L.M., av. M.S., av. M.N. și av. M.T. care au asigurat asistența juridică din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși s-au plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 92/P/ din 8 decembrie 2010, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. A.F.N. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (7 fapte); „trafic de influență" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (2 fapte); „reținere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 272 C. pen.; „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.; „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ( 2 acte materiale); „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „fals în declarații" prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (4 fapte); „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.; „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. ( 56 fapte); „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. (56 fapte), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. P.T.N., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (3 fapte);complicitate la infracțiunea de „favorizarea infractorului" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 264 C. pen.; complicitate la infracțiunea de „reținere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 26 rap. la art. 272 C. pen.; complicitate la infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale); complicitate la infracțiunea de „uz de fals" prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. C.I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de:„dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;"cumpărare de influență" prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

4. C.S.D., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de: „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracțiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. C.M.I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de:„fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la infracțiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. B.N., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 2006-21 octombrie 2010, în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, inculpatul A.F.N. a săvârșit mai multe acte de corupție, de la pretinderea, primirea de mite până la favorizarea unor infractori prin influențarea cercetaților și falsificarea semnăturilor procurorilor din subordine, declarații false de avere 2006-2010, iar în perioada 05 august 2010-27 septembrie 2010, a primit de la inculpatul P.T.N. un plic conținând suma de 400 euro și ulterior, suma de 1500 lei în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M., participând la falsificarea a două declarații din dosar de către inculpații C.M.I. și C.S.D. (care au și asigurat plata) pentru facilitarea emiterii soluției, apoi a acceptat oferirea unei sume de bani de la același inculpat, P.T.N., asupra cuantumului căreia urmau să se pronunțe ulterior, pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe numita F.A., dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și în cele din urmă, a acceptat de la inculpatul P.T.N. și oferta contravalorii a 20% dintr-o creanță pe care creditorul C.S.D. o avea împotriva debitorului H.C. după ce acesta din urmă era determinat la plata acesteia prin demersul infracțional desfășurat de inculpatul A.F.N., respectiv constituirea unui dosar penal împotriva debitorului H.C. (dosar penal nr. 670/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu). De asemenea, inculpatul A.F.N. a acceptat efectuarea gratuită a unei revizii auto cu sprijinul inculpatului C.I. lăsându-l să înțeleagă că facilitează promovarea unui recurs în interesul legii prin intervenții pe lângă Procurorul General al României și a folosit două autoturisme oferite prin firmele aflate sub influența aceluiași inculpat, C.I. pentru a soluționa plângerile penale formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu de societățile la care cel din urmă era acționar. Continuând activitatea infracțională, în cursul lunii octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a primit de la inculpatul B.N. o sumă de bani în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M., soția inculpatului B.N.

Sub aspect procedural, s-a reținut că cei 6 inculpați au beneficiat de asistență juridică calificată, apărarea fiind exercitată de avocați aleși, că au avut posibilitatea efectivă de a administra probele în aceleași condiții ca și acuzarea; inculpații ca și martorii, au fost ascultați în mod direct, nemijlocit de către instanță, au solicitat verificarea și au supus atenției instanței legalitatea administrării unor probe în cursul urmăririi penale (invocând nulitatea încheierilor de autorizare a interceptărilor și înregistrărilor audio/video și a convorbirilor ambientale ca urmare a necompetenței I.C.C.J.).

Excepția necompetenței pentru emiterea autorizației de interceptare/ înregistrare a convorbirilor efectuate prin telefon sau orice alt mijloc electronic și în mediul ambiental în temeiul art. 911 și urm. C. proc. pen. s-a apreciat a fi neîntemeiată deoarece cercetările penale l-au vizat și pe judecătorul R.M. de la Tribunalul Sibiu, dar cu grad de Curte de Apel ceea ce atrăgea la acel moment, în temeiul art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., competenta înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. privind sancțiunea nulității absolute. Pe cale de consecință, s-a apreciat că interceptările și înregistrările efectuate în baza încheierilor nr. 30 din 14 iulie 2010, nr. 36 din 12 august 2010 și nr. 45 din 10 septembrie 2010 ale înaltei Curți de Casație și Justiție sunt legale și nu pot fi înlăturate conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În fapt, instanța de fond, pe baza unei analize efective a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă invocate pe de o parte, de către acuzare, iar pe de altă parte, în apărare de către inculpați, a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul A.F.N. a deținut funcția de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu și, profitând de această funcție, a săvârșit mai multe acte de corupție în scopul, pe de o parte, de a participa activ la „elita comunității locale", iar pe de altă parte, pentru obținerea unor foloase materiale.

Pe fondul unei vechi prietenii, inculpatul P.T.N., ofițer în cadrul Direcției Județene de Informații Sibiu, a contribuit la comiterea unora dintre actele de corupție în propriul interes dar și al altora (inculpații A.F.N., C.S.D., C.M.I., martora F.A.).

Semnificativă în activitatea infracțională a inculpatului A. este și contribuția inculpatului C.I. fondator, acționar majoritar al holdingului „A." SA Sibiu format din 40 firme cu obiecte de activitate diverse (bancă, asigurări, industrie alimentară, prelucrarea laptelui, transporturi, poștă cu o cifră de afaceri de 240 milioane euro în anul 2010 și peste 6000 de angajați), care a profitat de dorința celui dintâi de a face parte din sfera oamenilor influenți la nivelul județului, oferindu-i diverse avantaje până la mită.

În activitatea de corupere, au intervenit și ceilalți trei inculpați C.S.D., C.M.I., B.N., din motive cu totul diferite și explicabile, dar nu și scuzabile, cunoscând posibilitatea rezolvării pe căi „ocolite și ilegale" de către inculpatul A. a dosarelor penale privind pe membrii familiilor acestora. Astfel:

1. La data de 2 august 2010, respectiv în intervalul august - septembrie 2010, inculpatul C.I. a solicitat inculpatului A.F.N. ca, în virtutea funcției pe care acesta o deținea, să intervină pe lângă Procurorul General al României în promovarea unui recurs în interesul legii (RIL), în folosul exclusiv al cumpărătorului de influență și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul A. Ascunzând realitatea, inculpatul A.F.N. a avut discuții cu cumpărătorul de influență, inculpatul C.I. și l-a asigurat că, la rândul său, a purtat discuții telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General, cât și cu acesta și că problema „este rezolvată", lăsându-l să creadă că demersul său va avea un final favorabil. Ulterior, inculpatul A.F.N. l-a contactat telefonic pe inculpatul C.I., l-a întrebat dacă memoriul referitor la promovarea recursului în interesul legii (în promovarea căruia era direct interesat cumpărătorul de influență) „este gata" și i-a relatat că-l va duce personal la București întrucât avea să participe la un seminar profesional, împrejurare în care l-a asigurat pe inculpatul C.I. că-l va contacta personal pe Procurorul General al României.

În aceeași perioadă, inculpatul A.F.N. se adresase SC S.M." SRL Sibiu să-i efectueze o revizie la autovehiculul, utilizat de inculpat, dar obiectul unui contract de L. încheiat între SC „A.L.IFN" SA Sibiu (care nu făcea parte din holding) și SC „I." SRL Sibiu-societate la care a fost acționar și inculpatul C.I. a cărui influență (deși contrazisă de acesta) era încă prezentă. Consecutiv discuției telefonice purtate de cei doi inculpați referitor la modalitatea efectivă în care inculpatul A.F.N. urma să intre în posesia memoriului respectiv, inculpatul A.F.N. și-a manifestat disponibilitatea de a contacta personal o angajată a inculpatului C.I., iar acesta din urmă l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC S.M." SRL Sibiu, șef de reprezentanță, și i-a indicat în mod expres „să fie atent" cu inculpatul A., să-i efectueze revizia auto, să nu-i încaseze contravaloarea serviciilor prestate, cu motivarea că inculpatul A.F.N. „era un om de-al lor care le rezolva problemele".

În susținerea celor de mai sus au fost invocate următoarele mijloace de probă: înscrisuri referitoare la revizia autoturismului, confuziile apărute la titularul plății, dovezile de plată a reviziei, declarațiile martorilor M.C.T., director general care a precizat că „Nu pot nega implicarea domnului C. și în perioada când nu era acționar, dat fiind că societatea „A. L. IFN" SA Sibiu era finanțată de către Banca C. al cărui control îl deține domnul C. ca acționar principal." (fila 138, dosar instanță, vol. IV), C.A. care a arătat că ,,m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul domnului A. pentru o revizie.

În discuția telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac. După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe - A." (fila 298, dosar instanță, vol. IV), efectuarea reviziei, refuzul plății, declarațiile inculpatului C.I. care recunoaște intervenția sa pe lângă martorul C., dar cu o explicație puerilă și anume "buna cuviință - pentru că sevice-ul nu și-a îndeplinit obligația de a avea un bar pentru clienți" (fila 158 din dosarul instanței) și nu interesul personal și al holdingului în promovarea RIL-ului, ulterior demonstrate însă de procuror;

2. În luna ianuarie 2010, martorul B.R.M. a fost autorul unui accident auto comis în parcarea unui bloc din mun. Sibiu. Constatând încălcări ale normelor rutiere, politia mun. Sibiu a întocmit un dosar penal ce a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu cu nr. 94/P/2010. Cum soluționarea cauzei dura și, pentru a evita eventuala sancționare penală, martorul împreună cu sora și cumnatul său, inculpații C.S.D. și C.M.I. au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a cauzei, inițial, în schimbul sumei de 1000 euro, majorată ulterior cu 200 euro și 1500 lei. Conform rezoluției infracționale luate, în baza unei discuții prealabile separate, la data de 5 august 2010, inculpatul A.F.N. a primit în biroul său de la inculpatul P.T.N. suma de 400 euro, într-un plic de hârtie de culoare albă, restul de 600 euro, cel din urmă păstrându-l pentru sine. Cu același prilej, în realizarea activității infracționale, inculpatul A.F.N. a scos din dosarul 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. două declarații despre care a apreciat că era necesar a fi „mătrășite", astfel încât să poată să emită soluție favorabilă; înscrisurile au fost predate inculpatului P.T.N., odată cu modelul de declarații și cu îndrumările procurorului cu privire la aspectele pe care trebuiau să le conțină „noile" declarații.

Potrivit înțelegerii cu inculpatul A.F.N., inculpatul P.T.N. s-a deplasat la locuința inculpaților C.S.D. și C.M.I., le-a relatat acestora că în scopul rezolvării favorabile a dosarului era necesară schimbarea - potrivit indicațiilor procurorului - declarațiilor martorului L.A.Ș. și a lui B.R.M. date agentului de poliție care a întocmit acte de cercetare penală în cauză. Astfel, inculpatul C.S.D. a redactat personal, după dictarea inculpatului P.T.N., declarația martorului L.A.Ș. și a semnat pentru acesta, iar inculpata C.M.I. a redactat personal o declarație și a semnat-o în numele lui B.R.M., de asemenea după dictarea inculpatului P.T.N. După întocmirea declarațiilor, inculpatul P.T.N. a revenit cu noile înscrisuri, modificate potrivit indicațiilor magistratului, le-a predat inculpatului A.F.N. care, în continuare, a procedat la introducerea acestor declarații în dosarul penal nr. 94/P/2010, la fila 18 declarația ticluită pentru martorul L.A.Ș., iar la fila 20 declarația olografa pentru B.R.M. Pe ambele declarații, în mod nereal, inculpatul A.F.N. a scris cu pix mențiunea „Dată în fața noastră 05 ianuarie 2010 AS A FORTODI" și a aplicat în mod nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

După efectuarea acestei activități, în realizarea rezoluției infracționale luate, inculpatul A.F.N. a procedat la soluționarea dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu în numele procurorului F.L.V. aflat în concediu și fără să cunoască aceasta. La data adoptării soluției, inculpatul P.T.N. a mai remis inculpatului A.F.N. suma de 1500 lei, păstrând pentru sine cei 200 euro.

Situația de fapt anterior descrisă a fost reținută în baza următoarelor mijloace de probă:declarațiile inculpaților P.T.N., C.S.D. și C.M.I. coroborate cu declarațiile martorului B.R.M., înregistrările discuțiilor din mediul ambiental dintre inculpații A. și P., în biroul celui dintâi, înscrisurile false de la dosar (declarații, ordonanța procurorului de netrimitere în judecată);

3. Martora R.R. a fost depistată de către agenții poliției rutiere Sibiu în trafic, conducând un autovehicul cu o îmbibație alcoolică în sânge peste limita admisă de lege, situație în care i s-a întocmit dosar penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu sub nr. 4100/P/2010. La data de 06 august 2010, martorul N.V.D. a intervenit pe lângă inculpatul A.F.N. În scopul rezolvării favorabile a dosarului penal privind pe martora R.R. în schimbul obținerii, în principal, a unor favoruri sexuale de la aceasta, dar și a altor foloase materiale. Discuțiile au continuat cu martorul N.V.D. până în momentul în care inculpatul A.F.N. i-a comunicat că dosarul nr. 4100/P/2010 privind pe R.R. a ajuns de la organele de cercetare penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în posesia sa, după care inculpatul a purtat discuții telefonice și chiar ambientale cu martora R.R. despre dosar și despre momentul în care va proceda la soluționarea acestuia „deci mă voi hărnici în acest weekend să-l zdrobesc". La data de 23 august 2010, inculpatul A.F.N. a soluționat el dosarul penal susmenționat, în condițiile în care acest dosar era repartizat procurorului F.L.V. și a semnat în numele acestuia cu semnătura sa și această acuzație adusă inculpatului A.F.N. s-a reținut pe baza următoarelor mijloace de probă: convorbirile telefonice și ambientale înregistrate între inculpatul A.F.N. și martorul N.V.D. legate de soluționarea dosarul penal nr. 4100/P/2010 (discuții în cadrul cărora cei doi fac referire și la suma de 2000 euro, dar nu sunt probe care să dovedească și primirea acestei sume de la martora R.), declarațiile martorului A.M., participant la masa de la SC C.D. SRL București - local aparținând martorului N.V.D. situat la Hotel M. -, care a afirmat că s-au purtat discuții între A.F.N., N.V.D. și martora R.R. legate de existența unui dosar penal privind-o pe cea din urmă, discuții care nu și-ar fi avut rostul și pentru care, nici inculpatul și nici martorii, nu au oferit explicații plauzibile (dosarul era la Sibiu, nu era repartizat inculpatului), lipsa dovezilor de achitare a Notei de plată de către inculpat care i-a comunicat martorului N.V.D. că s-a prezentat foarte bine;

4. Pe fondul unei relații de prietenie mai vechi, inculpatul A.F.N. a primit de la martorul A.M. o plasă cu produse alimentare prin intermediul fiului acestuia „A. vizigotul", în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 2547/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe numitul Ș.A. Inițial, martorul A.M. a indicat corect numărul de dosar, însă a indicat greșit numele de T., dosarul vizând de fapt pe numitul Ș.A., fost angajat pe timp de vară al unui prieten al martorului A.M. „numitul B.", patron al unei firme de construcții din mun. Sibiu. Inculpatul A.F.N. a soluționat dosarul fără ca procurorul F.L.V. să cunoască această activitate și a semnat pentru „/" cu propria semnătură.

Negarea acuzației de către inculpat a fost apreciată ca nefondată, deoarece din convorbirile telefonice autorizate și interceptate, transcrise la dosar, din adresele de domiciliu rezultă că inculpatul A.F.N. și martorul A.M. nu sunt vecini, nu sunt dovezi că martorul A.M., persoană cu atribuții în Administrația Piețelor Sibiu îi făcea cumpărăturile inculpatului în acest mod, cumpărături pe care i le ducea ulterior acasă (liste de produse, chitanțe referitoare la plăți, martori), iar cu ocazia audierii direct de către instanță, martorul A.M. a precizat că nu a procedat corect, poziția sa fiind explicită cu privire la intervenția făcută asupra inculpatului pentru soluționarea favorabilă a cauzei susmenționate;

5. În perioada august - septembrie 2010, inculpatul A.F.N. a primit de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 lei, lăsându-l să creadă că are influență asupra judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru soluționarea dosarului civil nr. 4032/306/2009 al Judecătoriei Sibiu având ca obiect plângerea contravențională pe care acesta o formulase.

Apărarea inculpatului că plângerea contravențională ar fi fost soluționată nefavorabil a fost apreciată ca neavând relevanță în cauză, deoarece demersurile sale au fost reale, el verificând în mai multe rânduri termenul, soluția, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac și de când curge; în acest sens, fiind elocvente convorbirile telefonice înregistrate și transcrise în dosar cu martora D.C. - președinta Judecătoriei Sibiu - cu privire la stadiul și soluția din dosar, discuții repetate cu aceasta vis â vis de stadiul și soluția dată, de posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, a termenului prevăzut de lege și de când curge;

6. Continuând activitatea infracțională, la data de 27 septembrie 2010, inculpatul A.F.N. a acceptat să primească prin intermediul inculpatului P.T.N. o sumă de bani, al cărei cuantum urma a fi stabilit după primirea dosarului de la organele de poliție, după ce „îl va studia", pentru rezolvarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe martora F.A., cercetată penal pentru săvârșirea infracțiunii de „ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin. (3) C. pen. și a infracțiunii de „vătămare corporală din culpă" prev. de art. 184 C. pen., astfel încât aceasta să beneficieze de un tratament penal cât mai favorabil.

Inculpatul P.T.N. a arătat în mod constant că a intervenit pe lângă inculpatul A.F.N., la inițiativa unui coleg (martorul D.I.D.), pentru soluționarea favorabilă a cauzei privind pe martora F.A. Însă, susținerile celor doi inculpați că discuțiile s-ar fi rezumat numai la solicitarea unor relații s-a reținut că sunt contrazise de înregistrările audio, comunicările ambientale din data de 27 septembrie 2010 purtate în biroul inculpatului A.F.N., ocazie cu care inculpatul A. insistă asupra modului de rezolvare numai după primirea dosarului și fără implicarea altor persoane (chiar avocat) ceea ce relevă „oferta inculpatului P." urmată de „acceptarea inculpatului A." și explică declarațiile martorei că „nu a oferit personal mită";

7. În cursul lunii octombrie 2010, inculpatul A.F.N. l-a lăsat să înțeleagă pe martorul B.N. că, în schimbul unei sume de bani (valută), va soluționa favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M. soția sa, aflat la momentul respectiv în curs de cercetare penală la Poliția Municipiului Sibiu și având ca obiect săvârșirea de către aceasta a infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de „înșelăciune".

Sub acest aspect, au fost reținute ca relevante următoarele mijloace de probă: înregistrările prin mijloace electronice (transcrise la dosar) a discuțiilor ambientale purtate la data de 11 octombrie 2010 de inculpatul A.F.N. și martorul B.N., din care rezultă fără echivoc, că pe fondul discuțiilor referitoare la rezolvarea favorabilă a cauzei penale privind pe soția sa, martorul B.N. a scos din buzunarul pantalonilor o bancnotă, pe care a ales-o dintre alte bancnote și pe care a înmânat-o direct inculpatului A.F.N., care după examinarea acesteia a introdus-o în buzunarul hainei sale, (dosar urmărire penală, vol. III filele 238 - 139), declarațiile martorului B.E. care confirmă discuțiile cu inculpatul A.F.N. referitoare la cauza respectivă, deși nu o avea în supraveghere și ceea ce nu știa martorul era că abordarea sa, inculpatul a făcut-o numai după discuțiile frauduloase avute cu soțul persoanei cercetate, martorul B., percheziția efectuată în biroul magistratului, ocazie cu care s-a ridicat citația emisă de Poliția mun. Sibiu pentru B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Referitor la susținerile martorului B.N. cu privire la obiectul discuțiilor cu inculpatul A.F.N. și anume, că dorea obținerea unui abonament la meciurile echipei de baschet CSU Sibiu într-o anumită zonă, s-a reținut, nu numai faptul că acestea nu rezultă din înregistrări, dar și faptul că nu sunt confirmate nici prin alte mijloace de probă (martori, presupusul bilet înmânat inculpatului) și că nu sunt nici credibile în condițiile în care B.N. nu avea relații apropiate cu inculpatul A.F.N. sau cu familia acestuia.

8. La data de 30 septembrie 2010, în biroul său, și după intervenția martorului B.C., inculpatul A.F.N. a discutat cu martorul V.M.A., cercetat într-un dosar penal instrumentat de Poliția mun. Sibiu având ca obiect săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege". Inculpatul A.F.N. a indicat concret martorului V.M.A. conținutul declarațiilor pe care acesta să le dea la poliție, astfel încât să fie credibil și să se sustragă de la consecințele legii penale.

Situația de fapt susmenționată a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului coroborate cu ale martorului V.M.A., ambii confirmând întâlnirea și scopul acesteia, înregistrarea și transcrierea discuțiilor ambientale purtate la data de 30 septembrie 2010 în biroul inculpatului A.F.N. potrivit cărora, contrar declarațiilor ulterioare, în calitatea sa de prim procuror, inculpatul A.F.N. a făcut referiri concrete, explicite la apărările (declarații, justificări) pe care martorul să le facă pentru a evita răspunderea penală;

9. Inculpatul A.F.N. a soluționat următoarele dosare penale: 1142/P/2010, 2557/P/2010, 2370/P2010, 5561/P/2009, 446/P/2010, 3729/P/2010, 1809/P/2009, 4046/P/2008, 5294/P/2009, 5428/P/2009, 5427/P/2009, 5521/P/2009, 54522/P/2009, 5396/P/2009, 3731/P/2009, 6284/P/2009, 4235/P/2009, 4962/P/2009, 5090/P/2009, 1365/P/2010, 4090/P/2009, 3850/P/2010, 4752/P/2009, 4685/P/2009, 4599/P/2009, 1795/P/2010, 5442/P/2009, 58/P/2010, 221/P/2010, 1837/P/2010, 2564/P/2010, 5447/P/2009, 6139/P/2009, 4895/P/2009, 6133/P/2009, 2348/P/2010, 5867/P/2009, 5606/P/2009, 3972/P/2009, 2026/P/2010, 3096/P/2009, 3095/P/2009, 5362/P/2009, 2046/P/2010, 4692/P/2009, 2284/P/2010, 5972/P/2009, 5022/P/2009, 4302/P/2009, 2460/P/2010, 511/P/2010, 1539/P/2010, 1836/P/2010, 5174/P/2009, 773/P/2010, 3682/P/2009, în numele mai multor procurori subordonați, ocazie cu care a procedat la contrafacerea semnăturii magistraților procurori M.D., D.M.C., D.C., F.L.V., prin imitare, iar soluțiile emise astfel cu semnături falsificate de inculpat au fost comunicate părților din dosar.

De asemenea, inculpatul A.F.N. a soluționat următoarele dosare penale: 4681/P/2009, 3175/P/ 2009, 2014/P/ 2010, 1963 IVI 2010, 2366/P/2010, 1370 IVI 2010, 2124/P/ 2010, 1495 IVI 2010, 1896 IVI 2010, 1336 IVI 2009, 4223 IVI 2008, 1612/P/ 2009, 510 IVI 2009, 378/P/ 2010, 376/P/ 2010, 4288/P/ 2009, 944/P/2010, 1516/P/2010, 1762/P/ 2010, 2119 IVI 2010, 1270 /P/2010, 2298 /P/2008, 1775/P/ 2009, 481 IVI 2009,308/P/ 2009, 4765/P/ 2009, 2810 IVI 2009, 1819/P/ 2009, 1752 IVI 2009, 3012/P/ 2009, 2932 IVI 2009, 1518 /P/ 2009, 3642 IVI 2009, 2484 IVI 2010, 2377/P/2010, 2380/P/2010, 2347 /P/2010, 1855 IVI 2010, 1558/P/2010, 1772/P/2010, 6112/P/2009, 2338/P/2009, 6225/P/2009, 4209/P/2009, în numele procurorilor F.L.V., S.S., M.D., actul de finalizare al cercetărilor fiind semnat de inculpatul A.F.N. cu semnătura sa și pentru „/" aceștia. Mai mult decât atât, unele soluții emise în mod nelegal în această modalitate de inculpatul A.F.N. au fost atacate de părțile din dosar cu plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., prim procurorul soluționând și plângerile împotriva acestor acte.

S-a constatat că probatoriul administrat în susținerea acuzațiilor susmenționate nu suscită discuții deoarece inculpatul A.F.N. a recunoscut că a emis soluții în numele colegilor săi, pe unele dintre actele de finalizare a cercetărilor a contrafăcut semnătura acestora prin imitare, iar pe altele a semnat cu semnătura sa pentru „/" fără însă ca vreunul dintre procurori să cunoască aspectele infracționale și de nelegalitate comise de inculpat în calitatea sa de procuror ierarhic superior, declarația sa coroborându-se cu declarațiile martorilor F.L.V., D.C., D.M.C., S.S.S. și M.D., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, date în cursul urmăririi penale și necontestate. În drept, s-a reținut că:

Faptele inculpatului A.F.N. care în cursul lunii septembrie 2010, a acceptat efectuarea unei revizii auto fără a achita contravaloarea acesteia în sumă de 4000 lei ca urmare a intervenției inculpatului C.I. pe lângă firmele de service L., lăsându-l pe acesta să creadă că are influență asupra Procurorului General al României pentru promovarea unui recurs în interesul legii în interesul cumpărătorului de influență întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- „trafic de influență" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul A.F.N.; -„cumpărare de influență" prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul C.I.

În condițiile în care inculpatul A.F.N. nu a achitat contravaloarea reviziei autoturismului, - martorul C.A. arată că discuțiile referitoare la revizie și la costurile acesteia au fost purtate cu inculpatul C. (care nu era nici reprezentantul firmei de L., nici al celei care achiziționase autoturismul și nici utilizatorul acestuia)-, inculpatul C.I. nu avea niciun motiv să se implice în reparația autoturismului, nu era rudă cu inculpatul A.F.N., nu avea puternice relații de prietenie cu acesta (contrar opiniei procurorului, nicio probă, nici măcar declarațiile sau faptele inculpaților, nu confirmă prietenia sau cel puțin o oarecare amiciție între cei doi inculpați), nu era patronul sau administratorul firmei de reparații, apărarea celor 2 inculpați referitoare la o simplă suprapunere a evenimentelor, la o coincidență, a fost apreciată ca nefiind credibilă și, în consecință nu a fost luată în considerare. Totodată, împrejurarea că avocații holdingului inițiaseră promovarea unui recurs în interesul legii cu ceva timp înainte, iar demersurile lor legale nu primiseră încă un răspuns a fost de natură să întărească convingerea instanței cu privire la caracterul ilicit al acțiunilor celor 2 inculpați, inculpatul C.I. recurgând la „sprijinul" inculpatului A.F.N. pe lângă Procurorul General ca una dintre modalitățile prin care se va exercita acel recurs.

Infracțiunea de trafic de influență se consumă prin săvârșirea oricăreia dintre acțiunile atipice prevăzute de norma de incriminare:primirea ori pretinderea de bani ori alte foloase, acceptarea de promisiuni, de daruri de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu; nu are relevantă dacă intervenția s-a produs ori nu.

În cauză, afirmațiile inculpatului A.F.N. referitoare la sprijinirea pentru exercitarea recursului în interesul legii, urmate de preluarea unui memoriu, deplasarea la București, au fost de natură să-i creeze convingerea inculpatului C.I. asupra influenței pe care inculpatul A.F.N. o are pe lângă Procurorul General deoarece ca prim procuror la o unitate a Ministerului Public sunt colegi (cu limitările date de subordonarea ierarhică) și au fost colegi la același parchet. Ulterior finalizării cercetărilor penale și sesizării instanței, promovarea RIL-ului de către procurorul general nu justifică activitatea infracțională a inculpaților pentru că, în sistem fiind, inculpatului A.F.N. îi era binecunoscută această procedură în cazul soluționării diferite a aceleiași probleme de drept de către instanțe.

Fapta inculpatului A.F.N. de a primi de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 lei, lăsându-l să creadă că are influență asupra judecătorilor din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru soluționarea favorabilă a dosarului civil nr. 4032/306/2009 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de influență" prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care la data de 05 august 2010, în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul P.T.N. a primit de la acesta suma de 400 euro și, ulterior, suma de 1500 lei pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului P.T.N. de a da sumele de 400 euro și 1500 lei inculpatului A.F.N. pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a sustrage două declarații (una a martorului L.A.Ș., iar cealaltă a martorului B.R.M.) din dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pe care le-a înmânat inculpatului P.T.N. cu scopul de a fi „falsificate" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „sustragere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.

Cum documentele sustrase erau în deținerea parchetului (cele două declarații fiind emise de martor și de învinuit nu de către organele de urmărire penală), s-a reținut că acțiunea inculpatului nu se regăsește în latura obiectivă a infracțiunii de „reținere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 272 C. pen. și în consecință, conform art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat, încadrarea juridică a faptei din art. 272 C. pen. în art. 242 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului A.F.N. de a atesta pe acele înscrisuri falsificate de inculpații C.I.M. și C.S.D. sintagma „dată în fața noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI" după care a aplicat ștampila Parchetului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului A.F.N. de a folosi cele 2 declarații falsificate la emiterea soluției dată în cauza penală susmenționată constituie infracțiunea de „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen.

Potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 constituie infracțiune falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a 2-a și a 3-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune-luare/dare de mită, trafic de influență, cumpărare de influență sau infracțiuni asimilate acestora.

În cauză, inculpații A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. au procedat la falsificarea documentelor pentru a facilita soluția de netrimitere în judecată a numitului B.R. Nici procurorii și nici actele dosarului nu demonstrează existența vreunei fapte de corupție pe care inculpații să o fi acoperit prin fals.

În consecință, conform art. 334 C. proc. pen., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 - art. 291 C. pen., art. 26 - art. 288 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea disp. art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru cei 4 inculpați.

Deși instanța a pus în discuție și schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 288 C. pen. și de art. 291 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu privire la falsificarea declarațiilor martorilor L.A.Ș. și B.R.M. (învinuit în dosarul penal 94/P/2010), constatând caracterul oficial al înscrisurilor ca urmare a atestării sintagmei „dată în fața noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI" după care s-a aplicat ștampila parchetului, a menținut încadrarea juridică propusă de către procuror.

Fapta inculpatului A.F.N. de a adopta, pe baza tuturor actelor ilicite (sustragere declarații, atașarea celor falsificate la sugestia sa), soluția de netrimitere în judecată față de martorul B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.

Faptele inculpatului P.T.N. de a-l sprijini, după o înțelegere prealabilă, pe inculpatul A.F.N. la comiterea activității infracționale referitoare la dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe martorul B.R.M., prin primirea celor două declarații, înlocuirea acestora cu alte două declarații scrise în fals de inculpații C.S.D. și C.M.I. după dictarea sa, pentru facilitarea adoptării unei soluții favorabile martorului B.R.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de „sustragere sau distrugere de înscrisuri" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 242 alin. (1) C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de „favorizare a infractorului" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 264 C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- complicitate la infracțiunea de „uz de fals" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpaților C.S.D. și C.M.I., soț și soție, de a scrie fiecare câte o declarație, inculpatul în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata, pentru martorul B.R.M., (învinuit în dosarul penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu) pe care le-au înmânat inculpatului P.T.N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice în sensul arătat mai sus.

Fapta inculpaților C.S.D. și C.M.I. de a procura sumele de bani solicitate de inculpatul P.T.N. și remise în parte inculpatului A.F.N. în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de „dare de mită" prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care la data de 10 august 2010, în calitate de procuror, a primit de la martorul A.M., prin intermediul fiului acestuia o plasă cu mai multe produse alimentare (a căror contravaloare nu a fost stabilită) în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 2457/P/2010 privind pe Ș.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a primi de la martorul N.V.D. contravaloarea unei mese la SC C.D. SRL București, local aparținând mituitorului, de a accepta să primească de la martora R.R. favoruri sexuale și de a-i solicita prin intermediul mituitorului suma de 2000 euro pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R. constituie infracțiunea de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a accepta să primească de la inculpatul P.T.N. o sumă de bani, al cărei cuantum urma să fie stabilit ulterior, după ce studia dosarul penal nr. 4496/P/2010 privind pe martora F.A., în scopul facilitării răspunderii penale a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. care în cursul lunii octombrie 2010 a primit de la inculpatul B.N. o bancnotă (pe care acuzarea nu a reușit să o identifice) pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 219/P/2010 privind pe B.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B.N. de a remite inculpatului A.F.N. o bancnotă în scopul determinării acestuia să soluționeze favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.M., soția sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A.F.N. de a indica martorului V.M.A. conținutul declarațiilor și apărările pe care acesta urma să le facă în fața organului de poliție în scopul evitării consecințelor legii penale, în condițiile în care acesta era cercetat penal într-un dosar având ca obiect săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „favorizarea infractorului" prev. de art. 264 C. pen.

Fapta inculpatului A.F.N. de a soluționa în numele unor procurori un număr de 56 dosare penale și de a proceda la contrafacerea semnăturii acestora prin imitare, iar ulterior la comunicarea soluțiilor astfel falsificate, persoanelor din dosarele respective întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de „fals material în înscrisuri oficiale" prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și de „uz de fals" prev. de art. 291 C. pen. (56 fapte).

Cum inculpații A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. au comis faptele mai sus arătate înainte de a fi fost condamnați definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-au reținut dispozițiile de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele personale ale fiecăruia dintre aceștia.

În consecință, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților A.F.N. și P.T.N., în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., printre care pericolul social concret sporit al faptelor, dat de caracterul repetat al actelor materiale ce intră în conținutul acestora, de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, de calitatea de magistrat a inculpatului A.F.N., respectiv, de ofițer SRI a inculpatului P.T.N., persoane chemate să apere legea, de urmările grave produse prin afectarea pe de o parte a încrederii cetățenilor în actul de justiție, iar pe de altă parte a imaginii justiției, obținerea efectivă a mitei pretinse, scopurile urmărite - interese materiale, de a se menține în anumite cercuri (mai restrictive față de calitatea de magistrat în cazul inculpatului A.), favorizarea unor persoane suspecte, s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse aspre (într-un cuantum diferențiat raportat la contribuția fiecăruia, fiind evidentă implicarea majoră a inculpatului A. care avea și ultimul cuvânt prin rezolvarea cauzei penale) cu închisoarea, care să asigure prevenția generală, reeducarea inculpaților, să răspundă sentimentelor de indignare și de frustrare a opiniei publice, reacției extrem de negative din partea societății civile în cazul unor asemenea fapte.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C.S.D., C.M.I., B.N., potrivit acelorași criterii prevăzute de art. 72 C. pen., printre care pericolul social concret mai puțin ridicat al faptelor acestora dat de circumstanțele reale ale comiterii lor, de urmările produse, de scopurile urmărite, - facilitarea rezolvării cauzelor penale în care erau cercetați membrii de familie între care erau puternice relații afective (frate, soție) - precum și circumstanțele personale ale celor trei inculpați care nu și-au făcut un „modus vivendi" din activitățile imputate, s-a reținut că se impune aplicarea pedepsei închisorii orientată spre minimul prevăzut de textul incriminator, cuantum determinat și de actele materiale săvârșite de cei trei inculpați, care să asigure prevenția generală, reeducarea inculpaților și să răspundă sentimentelor de indignare, de frustrare a opiniei publice.

Spre deosebire de pedepsele aplicate inculpaților C.S.D., C.M.I. și B.N., referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului C.I., instanța de fond a avut în vedere atât minimul pedepsei prevăzut de legiuitor, mai ridicat pentru infracțiunea imputată acestuia, dar și mobilul total diferit și anume, intenția de a-și întinde și menține influența asupra persoanelor chemate să înfăptuiască actul de justiție de la prim nivel până la unul dintre cele mai înalte foruri - Procurorul General al țării.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor, în cazul inculpaților A.F.N. și P.T.N. - persoane ce ar fi trebuit să vegheze la respectarea legii - s-a dispus ca executarea sancțiunilor să se facă în regim de detenție. Față de ceilalți 4 inculpați, C.S.D., C.M.I., B.N., C.I., în raport de circumstanțele personale ale acestora - nu au antecedente penale sau alte abateri, sunt apreciați pozitiv în comunitate, au șanse reale de reintegrare fără executarea pedepselor, astfel cum rezultă din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune, inculpații C.S.D. și C.M.I. fiind cooperanți pe tot parcursul procesului penal -, s-a reținut că reeducarea lor se poate realiza prin suspendarea condiționată a pedepselor conform art. 81 C. pen.

2. Cu privire la infracțiunile de „luare de mită" prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, „dare de mită" prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect folosirea de către inculpatul A.F.N. În perioada 2006 - 21 octombrie 2010, inițial, a autoturismului marca V.P. și ulterior, a autoturismului A., instanța de fond a reținut că acuzarea a demonstrat că firmele holdingului A. depuseseră mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, că inculpatul C.I., fost fondator al holdingului sau al unor firme din afara acestuia și acționar majoritar în holding avea o influență reală și asupra firmelor la care nu mai deținea acțiuni, dar că nu există nicio probă că acesta a luat măsuri de dare a autoturismelor spre folosință inculpatului A.F.N. pentru soluționarea cauzelor penale într-un anumit mod, în folosul său ori al holdingului, că nu s-a dovedit că inculpații ar fi negociat soluțiile, că dimpotrivă, inculpatul A. a achitat avansurile și ratele de L. (conform declarațiilor martorilor B.C., O.N., B.A.), fiind astfel evidentă intenția lui de achiziționare a autoturismelor însă, prin intermediul firmei SC „I." SRL Sibiu, inițial, vânzarea autoturismelor prin L. operând numai pentru persoane juridice, ulterior, pentru evitarea cheltuielilor suplimentare, această intenție fiind certă.

Câtă vreme nu există nicio dovadă că inculpatul C.I. ar fi cerut inculpatului A.F.N. soluționarea plângerilor penale formulate într-un anume sens, că ar fi făcut presiuni pentru rezolvarea acestora și nici că inculpatul A. ar fi exercitat presiuni asupra inculpatului C. și în condițiile în care inculpatul A. a plătit ratele de L. firmei care achiziționase autoturismele, s-a concluzionat că nu sunt date referitoare la atribuțiile de serviciu pe care inculpatul, ca prim procuror, nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător (cum a procedat în cazul celorlalte fapte de corupție când a dat rezoluțiile/ordonanțele de netrimitere în judecată în locul colegilor săi) așa încât este evident că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „dare/luare de mită" imputate celor doi inculpați, fapte pentru care nu pot fi trași la răspundere penală, urmând a fi achitați în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a mai reținut că acuzarea nu a reușit să dovedească vinovăția inculpaților A.F.N. și P.T.N. nici sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu privire la constituirea dosarului penal nr. 670/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. Inculpații au arătat în mod constant că nu au pretins sau acceptat vreo sumă de bani pentru a-l determina pe inculpatul A., ca pe calea unor cercetări penale abuzive, să îl oblige pe martorul H.C.M. (cercetat în acea cauză) să restituie suma de bani datorată familiei C. Apoi, martorul H.C. însuși a precizat că nu s-a făcut nicio presiune asupra sa în acest sens, dimpotrivă, pe rolul IJP Sibiu sunt dosare în care este cercetat ca urmare a mai multor plângeri penale asemănătoare celei depuse de inculpații C. De asemenea, inculpatul C. a arătat că nu a oferit nicio sumă de bani inculpaților A. sau P.

Cu ocazia interceptării convorbirilor telefonice dintre inculpații A.F.N. și P.T.N., s-a reținut referirea la un procent de 20%, dar nu și ce reprezenta acesta, dacă ar fi trebuit dat/luat de inculpați ori de destinatar, iar din context, nu se poate trage concluzia certă că procentul respectiv ar fi făcut obiectul infracțiunii de luare/dare de mită.

Lipsind oferirea, pretinderea sau acceptarea vreunui folos, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000-inculpatul A.-, respectiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000-inculpatul P.

Curtea a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive nici ale infracțiunii de „fals în declarații" prevăzută de art. 292 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constând în declararea de către inculpatul A.F.N. numai a dreptului de utilizare a autoturismelor în declarațiile de avere aferente anilor 2006, 2007, 2008, 2009, deoarece până la achitarea ultimei rate, nu avea calitatea de proprietar, mai ales că inculpatul nu era nici măcar titularul contractului de L., că este criticabilă conduita inculpatului A., din perspectiva exigențelor statutului de magistrat, de a ocoli dispozițiile legale referitoare la scopul achiziționării unor autoturisme scumpe cu mijloace cât mai ieftine, însă declarațiile sale corespundeau adevărului, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatul A.F.N. pentru această faptă. în fine, în privința declarațiilor falsificate, folosite de inculpatul A., întrucât din actele dosarului rezultă că inculpații C.S.D. și C.M.I. nu au folosit direct sau indirect declarațiile falsificate, activitatea lor rezumându-se numai la întocmirea acestora, s-a reținut că nu pot fi trași la răspundere penală și pentru infracțiunea de „uz de fals", și în consecință s-a dispus achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv din pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților A.F.N. și P.T.N.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța având obligația să se pronunțe prin hotărâre, asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a celor doi inculpați susmenționați, a reținut că potrivit art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial, arestați în vederea aducerii în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.

Ulterior, măsura arestării preventive a fost menținută pe baza probelor de vinovăție administrate în cauză, a gravității infracțiunilor și a reacției publicului față de asemenea fapte, dar în același timp și din cauza riscului foarte probabil al exercitării de presiuni asupra martorilor.

Pronunțând condamnarea la pedepse cu închisoarea, chiar dacă sentința nu este definitivă, dar având o puternică valoare asupra vinovăției și responsabilității inculpaților, s-a apreciat, față de probele aflate la dosar până în acest moment, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și că impun în continuare privarea lor de libertate, motiv pentru care arestarea a fost menținută cu referire și la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. pentru ambii inculpați.

În baza art. 254 alin. ultim C. pen. cu referire la și art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-au confiscat 400 euro și 1529 lei de la inculpatul A.F.N., iar potrivit art. 255 cu referire la art. 254 alin. ultim C. pen., s-au confiscat 800 euro de la inculpatul P.T.N.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.I. suma de 4000 lei -„preț pe care era dispus să-l dea pentru cumpărarea influenței".

Pentru a garanta realizarea acestor măsuri, s-au menținut măsurile asigurătorii asupra sumelor de bani consemnate la CEC Bank - Sucursala Alba lulia până la concurența sumelor datorate statului, restituindu-se diferențele inculpaților A.F.N. și P.T.N.

Totodată, s-a ridicat măsura sechestrului asigurător aplicată asupra autoturismelor conform ordonanțelor DNA-ST. Alba lulia din 18 noiembrie 2010 și 15 noiembrie 2010, acestea nefăcând obiectul vreunei infracțiuni, neaparținând inculpaților și nefiind folosite la comiterea vreunei fapte penale.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-au anulat înscrisurile falsificate obiect al infracțiunilor prev. de art. 288 C. pen. reținute în sarcina inculpaților A.F.N., P.T.N., C.S.D. și C.M.I. (declarații, ordonanțe, rezoluții, ultimele în măsura în care nu au fost infirmate de procurorul ierarhic superior sau instanță).

Împotriva sentinței au declarat recursuri Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și inculpații.

Parchetul, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen., a criticat sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D., urmare aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 referitor la infracțiunile prev. de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 26 rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- greșita achitare a inculpaților A.F.N. și C.I. în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (reținută în sarcina inculpatului A.F.N.) și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (reținută în sarcina inculpatului C.I.), constând în aceea că în perioada 2006-21 octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a pretins și primit de la inculpatul C.I., factor decizional al Holdingului „A.", beneficiul folosinței exclusive și consecutive a autoturismelor, autoturisme care în realitate au făcut obiectul unor contracte de L. financiare încheiate între SC A.L. IFN SA Sibiu și SC I. SRL Sibiu, ambele societăți, fiind membre ale holdingului „A." și care au achitat pentru inculpatul A. TVA-ul aferent acestora și contravaloarea avans auto, aceasta în condițiile în care firmele inculpatului C.I. aveau, doar în cursul anului 2010, un număr de 196 dosare penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu;

- greșita achitare a inculpaților A.F.N. și P.T.N., pentru infracțiunile prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000, (reținută în sarcina inculpatului A.F.N.) și de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (reținută în sarcina inculpatului P.T.N.), constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2010, cei doi au luat hotărârea infracțională de a constitui dosarul penal înregistrat sub nr. 670/1/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, în care s-au efectuat cercetări penale față de numitul H.C.M. în scopul de a-l determina pe acesta să achite numitului C.S.D. o creanță recunoscută prin hotărâre definitivă și irevocabilă, dar nepusă în executare, urmând ca după punerea în executare a demersului infracțional, inculpații să obțină pentru sine echivalentul a 20% din valoarea creanței recuperate în acest mod;

- greșita achitare a inculpatului A.F.N., pentru infracțiunea prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (referitoare la cele patru declarații de avere completate de inculpat în anii 2006, 2007, 2008, 2009);

- greșita achitare a inculpaților C.I.M. și C.S.D. pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.;

- greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților solicitau du-se majorarea cuantumului pedepselor pentru toți inculpații, iar pentru inculpatul C.I. și schimbarea modalității de executare a acesteia, respectiv, în regim de detenție.

Inculpatul A.F.N., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de fond a considerat că este neîntemeiată excepția de necompetență în legătură cu emiterea autorizației de interceptare /înregistrare a convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, solicitând înlăturarea probelor ce se concretizează în interceptări și înregistrări audio și video, inclusiv cele din mediu ambiental și convorbirile telefonice, deoarece sunt mijloace de probă obținute în mod ilegal;

- în ceea ce privește problematica privind îndatoririle sale de serviciu ca element de esență al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită, instanța de fond nu a discutat și deci, nu s-a pronunțat, deși chestiunea de drept supusă judecății are caracterul unei cereri esențiale, de natură să influențeze soluția procesului;

- instanța de fond nu s-a pronunțat nici în ceea ce privește modalitățile normative care definesc latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită, deși și această problemă de drept a fost supusă judecății și are caracterul unei cereri esențiale, de natură să influențeze soluția procesului;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 ( descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), deoarece probele dosarului exclud cu desăvârșire existența actului pretinderii sau primirii de foloase ilicite, împrejurare față de care soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 5 din rechizitoriu), deoarece nu s-a făcut dovada neachitării bunurilor primite de la martorul A.M. și nici dovada unor discuții cu conotație frauduloasă despre dosarul privind pe S.A., împrejurare față de care, soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 6 din rechizitoriu), deoarece nu au fost administrate probe din care să rezulte că nu a achitat contravaloarea mesei servite la restaurant sau că ar fi pretins bani sau alte foloase de la numita R.R., pentru soluționarea favorabilă a dosarului în care aceasta era cercetată, împrejurare față de care soluția ce se impunea a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 7 din rechizitoriu), deoarece probele dosarului exclud existența actului acceptării unei promisiuni privind primirea de foloase ilegale, cu inculpatul P.T.N. a discutat numai despre oportunitatea angajării unui avocat în dosarul privind pe numita F.A., împrejurare față de care soluția ce se impunea a fi pronunțată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.:

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 10 din rechizitoriu), deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi intervenit pentru soluționarea favorabilă a dosarului privind pe B.M., împrejurare față de care soluția ce se impunea a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) din Codul de procedură penală;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), deoarece nu există probe din care să rezulte că ar fi cunoscut împrejurarea că urma să nu achite costul reviziei auto, nu s-a dovedit în ce moment și în ce modalitate și-a exprimat acordul cu privire la neplata reviziei, împrejurare față de care, soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 7 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 9 din rechizitoriu), deoarece sticla de coniac primită de la L.N. nu reprezintă obiectul infracțiunii de luare de mită, ci un cadou primit cu întârziere din partea unui prieten cu ocazia zilei sale de naștere, împrejurare față de care soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 264 C. pen. (descrisă la pct. 12 din rechizitoriu), deoarece nu există probe din care să rezulte că i-ar fi arătat martorului V.M.A. acte din dosar și, cu atât mai puțin, declarații, nu au fost identificate acte concrete de ajutorare a martorului, împrejurare față de care, soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen.;

- în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. (36 fapte) și de art. 291 C. pen. (56 fapte), infracțiuni descrise la pct. 13 din rechizitoriu, deoarece rechizitoriul nu identifică și nu reține că ar fi urmărit un rezultat fraudulos sau un folos material ilicit, împrejurare față de care soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată în cauză era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

- greșita individualizare a pedepselor sub aspectul modalității de executare, apreciind, față de circumstanțele personale și de înscrisurile medicale privind starea sa de sănătate că se impune aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., relative la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpatul P.T.N., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a criticat sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita condamnarea pentru infracțiunea de complicitate la favorizarea infractorului, deoarece ajutorul ce se presupune a fi fost dat de inculpat la săvârșirea de către inculpatul A.F.N. a infracțiunii de favorizarea infractorului nu există din punct de vedere obiectiv. în opinia inculpatului, chiar dacă a intrat în legătură cu inculpații C.I.M. și C.S.D. și i-a determinat să completeze declarațiile pe care ulterior le-a returnat inculpatului A.F.N. pentru a le atașa la dosarul în care era cercetat numitul B.R.M., aceste „acte de ajutor" nu pot fi subsumate infracțiunii de favorizarea infractorului prin darea unei soluții de netrimitere în judecată, dat fiind faptul că și în prezența acestor declarații și în absența lor, procurorul putea să adopte o soluție de netrimitere în judecată, chiar netemeinică, soluție care este un act procedural, nesusceptibil de ajutor. În consecință, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- greșita condamnare pentru infracțiunea de complicitate la sustragere sau distrugere de înscrisuri, deoarece nu a săvârșit acte de ajutor la sustragerea de înscrisuri de către inculpatul A.F.N., situație în care, soluția ce s-ar fi impus a fi pronunțată în cauză, era aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.;

- greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., deoarece nu pot fi subsumate ajutorului propriu complicității la infracțiunea de uz de fals operațiunile de punere la dispoziție a înscrisurilor falsificate, pentru simplul motiv că prin punerea la dispoziție, - deși aceasta ar putea fi catalogată ca și condiție premisă -, autorul uzului de fals nu este ajutat la folosirea lor, activitate care este un act personal, nesusceptibil de ajutor. în consecință, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul C.I., invocând ca prim motiv de recurs nerezolvarea fondului cauzei, prin nelămurirea împrejurărilor esențiale pentru stabilirea adevărului, a solicitat reaudierea sa și a inculpatului A.F.N., reaudierea martorului C.A.I., audierea martorilor I.I.A. și S.I. și depunerea de înscrisuri din care să rezulte că deține funcții executive la societățile comerciale din holdingul „A.".

Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., inculpatul a solicitat, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea de cumpărare de influență deoarece: nu i-a cerut coinculpatului A.F.N. să intervină pe lângă Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție pentru ca acesta să promoveze un recurs în interesul legii, memoriul era depus deja și nu a oferit niciun folos coinculpatului A.F.N. pentru un astfel de demers, costul reparației autoturismului dat în folosință de SC I. SRL, fiind suportat de inculpatul A.F.N.

În ce privește infracțiunea de dare de mită, a solicitat schimbarea temeiului achitării din art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul C.S.D. a solicitat, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la dare de mită, în principal, achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu a desfășurat niciun fel de activitate mijlocită de acceptare a unei promisiuni sau de oferire a vreunei sume de bani inculpatului P.T.N., acceptarea sau oferirea banilor fiind efectiv realizată de către soția sa, inculpata C.I.M., în interesul fratelui acesteia, numitul B.R.

În subsidiar, având în vedere circumstanțele ce caracterizează favorabil persoana sa, susnumitul inculpat a solicitat să se constate că infracțiunea de complicitate la dare de mită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, în consecință, să se facă aplicarea prevederilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen. Aceeași soluție de achitare în temeiul acestor din urmă prevederi legale a cerut inculpatul să fie pronunțată și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 288 C. pen.

Inculpata C.I.M. a solicitat achitarea pentru infracțiunile deduse judecății în conformitate cu disp. art. 10 lit. b1) C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen., având în vedere condițiile concrete în care a comis faptele, respectiv din dorința efectivă de a-și ajuta fratele care era cercetat într-un dosar penal.

Inculpatul B.N. a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că obiectul material al infracțiunii de dare de mită este determinat în mod cert și neechivoc pentru a fi evaluat ori cuantificat și a reprezenta în acest fel vreun folos real, nefiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale acestei fapte penale sub aspectul laturii obiective.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de parchet și de inculpați cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum cer dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., și nu numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. (hotărârea atacată fiind supusă doar căii de atac a recursului, nu și apelului), înalta Curte constată următoarele:

În ce privește recursul declarat de parchet, înalta Curte constată, că este fondat în parte:

A. Prin rechizitoriul nr. 92/P/2010, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia - a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D., pentru săvârșirea, printre alte infracțiuni, și a celor prev. și ped. de art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (inculpatul A.F.N.); art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. combinat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, (inculpatul P.T.N.); art. 288 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (C.I.M. și C.S.D.).

În fapt, s-a reținut că în cursul lunii august 2010, inculpatul A.F.N., în exercitarea atribuțiilor sale de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu și după o înțelegere prealabilă cu inculpatul P.T.N., a scos din dosarul penal nr. 94/P/2010 înregistrat la această unitate de parchet, două declarații pe care le-a înmânat inculpatului P.T.N., cu scopul de a fi „mătrășite", astfel încât să poată fi adoptată în cauza susmenționată o soluție favorabilă pentru numitul B.R.M., persoană cercetată în dosar, și a atașat la dosar, ulterior, alte două declarații cunoscând că a fost schimbat conținutul acestora, potrivit indicațiilor sale, atestând, în mod nereal pe acele înscrisuri falsificate sintagma „dată în fața noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODI", și, aplicând apoi, nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, pentru toate aceste activități, primind sume de bani în lei sau valută.

În sarcina inculpaților C.I.M. și C.S.D., prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul lunilor august - septembrie 2010, au acceptat să scrie declarații în fals în dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, dosar în care se efectuau cercetări față de numitul B.R.M. (inculpatul C.S.D. a scris declarații în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata C.I.M. a scris declarații în numele lui B.R.M.), declarații pe care ulterior, le-au înmânat inculpatului P.T.N., procurând și sumele de bani solicitate de acesta pentru a fi remise inculpatului A.F.N.

Instanța de fond, prin sentința recurată a dispus, în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor susmenționate, prin înlăturarea prevederilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu motivarea că „nici procurorii și nici actele dosarului nu demonstrează existența unei fapte de corupție pe care inculpații să o fi acoperit prin fals", specificând faptul că inculpații A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. au procedat la falsificarea documentelor pentru a facilita adoptarea unei soluții de netrimitere în judecată față de numitul B.R.M.

Înalta Curte reține că schimbarea încadrării juridice a faptelor dispusă de instanța de fond este greșită.

Potrivit art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constituie infracțiune falsul și uzul de fals săvârșite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în secțiunile a Ii-a și a IlI-a sau săvârșite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracțiune - luare/dare de mită, trafic de influență sau infracțiuni asimilate acestora.

Dispozițiile art. 17 lit. c) din legea specială incriminează modalități agravate al infracțiunilor prevăzute în Codul penal, enunțate în cuprinsul textelor, sub condiția ca subiecții activi să fi acționat în vedere scopului urmărit prin comiterea unei infracțiuni de corupție sau asimilată acesteia. Este definit astfel, un concurs real calificat, ce se caracterizează prin existența unor legături între infracțiunile săvârșite de aceeași persoană, legiuitorul înțelegând să sancționeze mai grav situațiile în care făptuitorul, un funcționar, pentru a-și apropia un folos în posesia căruia nu putea intra decât prin comiterea unei infracțiuni de corupție sau a unei infracțiuni asimilată acesteia, acceptă să recurgă și la săvârșirea altor fapte de natură penală, incriminate în Codul penal; dacă nu ar comite și aceste din urmă fapte, ar rămâne să răspundă numai pentru infracțiunea de corupție sau pentru infracțiunea asimilată acesteia, după caz.

Susținerea judecătorului fondului cum că în cauză nu este demonstrată existența unei fapte de corupție nu are suport, întrucât față de susnumiții inculpați au fost pronunțate soluții de condamnare pentru acest gen de infracțiuni, în legătură directă cu infracțiunile de fals și uz de fals, astfel cum sunt incriminate în Legea nr. 78/2000 (astfel, inculpatul A.F.N. a fost condamnat pentru cinci infracțiuni de luare de mită, printre care și pentru cea în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010, inculpatul P.T.N. a fost condamnat pentru două infracțiuni de dare de mită, printre care și cea în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010, privind pe B.R.M., inculpații C.I.M. și C.S.D. au fost condamnați pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită în legătură cu dosarul nr. 94/P/2010.

În concret, contrafacerea înscrisurilor s-a realizat pentru a se putea justifica adoptarea de către inculpatul A.F.N. a unei soluții de netrimitere în judecată a numitului B.R.M., aceasta constituind tocmai actul contrar îndatoririlor de serviciu ale inculpatului A.F.N., pentru efectuarea căruia, se comiseseră infracțiunile de luare de mită, respectiv de dare de mită.

B. Inculpatul A.F.N., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. și ped. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar inculpatul C.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prev. și ped. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În esență, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut că în perioada 2006 - 21 octombrie 2010, inculpatul A.F.N. a pretins și primit de la inculpatul C.I., factor decizional al holdingului „A.", beneficiul folosinței exclusive și consecutive a autoturismelor, autoturisme care în realitate au făcut obiectul unor contracte de L. financiar încheiate între SC „A.L.IFM" SA Sibiu și SC I. SRL Sibiu, ambele societăți fiind membre ale holdingului „A.", condus de inculpatul C.I. și care au achitat pentru inculpatul A.F.N., TVA-ul aferent acestora și contravaloarea avans auto, aceasta în condițiile în care firmele inculpatului C.I. aveau, doar în cursul anului 2010, un număr total de 196 dosare penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Pentru infracțiunile susmenționate, instanța de fond a dispus achitarea celor doi inculpați reținând că s-a demonstrat de către acuzare că inculpatul C.I. fost fondator al holdingului „A." și al unor firme din afara acestora, acționar majoritar în holding, are o influență reală și asupra firmelor la care nu mai deține acțiuni, însă nu există nicio probă că acesta a luat măsuri de dare a autoturismelor spre folosință inculpatului A.F.N. pentru soluționarea cauzelor penale într-un anumit mod, respectiv în folosul său ori al holdingului. A mai motivat instanța de fond soluția de achitare pe faptul că inculpatul A.F.N., conform declarațiilor martorilor audiați, a achitat avansurile și ratele de L., fiind astfel evidentă intenția sa de achiziționare a autoturismelor.

A concluzionat judecătorul fondului că atâta vreme cât inculpatul A.F.N. a achitat ratele de L. către societatea care achiziționase autoturismele și, din moment ce nu există nicio dovadă că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu ce decurgeau din funcția de procuror sau că inculpatul C.I. ar fi exercitat presiuni asupra celui dintâi, ori că ar fi cerut acestuia soluționarea plângerilor penale într-un anumit mod lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, respectiv de dare de mită.

În acord cu concluzia parchetului și contrar celor reținute în considerentele sentinței recurate, înalta Curte constată că din întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților A.F.N. și C.I. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită (primul inculpat), respectiv de dare de mită (cel de-al doilea inculpat).

În actul de sesizare a instanței nu s-a reținut că inculpatul C.I. ar fi exercitat presiuni asupra inculpatului A.F.N. pentru a-l determina să rezolve plângerile formulate de societățile la care primul avea interese într-un anumit mod, respectiv în favoarea acestora. S-au demonstrat însă, relațiile apropriate dintre cei doi inculpați, în baza cărora inculpatul A.F.N. a procedat de o manieră contrară regulamentului, legilor penale în vigoare și Codului deontologic al magistraților.

Relevant pentru reținerea vinovăției inculpaților este înscrisul ridicat cu ocazia percheziției efectuate în biroul inculpatului A.F.N., emis la data de 22 august 2010 în dosarul nr. 2946/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, înscris din conținutul căruia rezultă că inculpatul a comunicat SC „A." SRL Sibiu, la solicitarea acestei societăți, care avea calitatea de parte vătămată, că în dosarul privind pe numita D.C., față de care se efectuau cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare, urmărirea penală va fi finalizată în curând și se va dispune trimiterea în judecată a acesteia.

Totodată, din declarația martorului B.T., procurorul căruia îi fusese repartizat dosarul spre soluționare rezultă că acesta a lăsat prim procurorului parchetului, inculpatul A.F.N., dosarul spre studiu, iar când l-a reprimit a găsit scrisă pe coperta interioară rezoluția acestuia prin care i s-a dispus întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată a inculpatei D.C. Această atitudine a inculpatului A.F.N. în totală contradicție cu normele procedural penale, dar și cu cele ale codului deontologic, nu putea avea la bază decât dorința de a „răsplăti" generozitatea inculpatului C.I., concretizată prin cedarea către inculpatul A.F.N. a beneficiului folosinței celor două autoturisme de lux, autoturisme care făceau obiectul unor contracte de L. financiar încheiate între două firme asupra cărora inculpatul C.I. avea influență.

De asemenea, din conținutul raportului de constatare financiar contabilă, întocmit în cursul urmăririi penale, rezultă că avansul pentru autovehiculul în sumă de 12479,70 lei, reprezentând TVA nu a fost achitat de către inculpatul A.F.N., iar pentru autovehicul, inculpatul nu a achitat suma de 6489,97 lei, plățile fiind efectuate, în realitate, de către SC I. SRL Sibiu și constând în următoarele sume: 7970,37 lei - TVA, 1275,26 lei - taxă de operare plus TVA și 643,63 lei - taxă de înmatriculare.

De altfel, chiar judecătorul fondului a reținut că inculpatul A.F.N. a acționat de o asemenea manieră pentru evitarea cheltuielilor suplimentare, deși, cel puțin pentru cel de-al doilea autoturism, acesta putea încheia personal contractul de L. financiar ca persoană fizică, legislația în acest domeniu fiind schimbată încă din anul 2006.

Rezultă așadar, că inculpatul C.I. i-a facilitat inculpatului A.F.N. obținerea și folosirea, în contra dispozițiilor legale, a două autoturisme, în scopul menținerii influenței asupra unei persoane chemate să înfăptuiască la cel mai înalt nivel pe plan local, actul de justiție, acțiuni ce au culminat cu demersurile primului inculpat prin care a solicitat „sprijinul" celui de-al doilea în schimbul achitării contravalorii unei revizii tehnice auto ca preț al influenței inculpatului A.F.N. asupra Procurorului General al României pentru promovarea unui recurs în interesul legii în favoarea SC A.L.IFN SA Sibiu și care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de dare de mită, respectiv de luare de mită.

Apărările formulate de inculpați în cursul urmăririi penale în mod corect au fost înlăturate de organul de urmărire penală în raport de întregul material probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul A.F.N. a învederat faptul că odată cu primirea beneficiului autovehiculelor, a plătit lunar ratele de L., primea lunar la biroul său vizita martorului O.N., angajatul SC I. SRL Sibiu, care îi remitea facturile emise de SC „A.L.IFM" SA Sibiu (proprietarul autoturismelor) și scria cu pixul pe facturi sumele pe care le încasa de la el, dar care cuprindeau doar rata efectiv datorată pentru contractul de L., nu și TVA-ul aferent fiecărei rate.

Sumele încasate de la inculpat de către martorul O.N., excluzând TVA-ul și eventualele penalități facturate de proprietar, erau predate de acesta din urmă martorei B.A., angajată a SC I. SRL Sibiu, care le utiliza pentru cheltuieli curente ale societății fără a le înregistra în evidențele contabile ale SC I. SRL și fără ca această societate să emită vreo chitanță inculpatului.

Mai mult, din declarațiile martorilor O.N., B.A., R.F. și ale învinuitului B.C. - reprezentant legal al SC I. SRL - rezultă că între această societate și inculpatul A.F.N. nu a existat niciun raport juridic.

De asemenea, din declarațiile martorei R.F., contabila societății SC „I." SRL Sibiu rezultă că toate plățile au fost efectuate de această societate către SC „A. L. IFN" SA Sibiu prin ordin de plată, din conturile SC „I." SRL Sibiu, în conturile acestei din urmă societăți și în conturile societăților de asigurare și că ea nu a cunoscut împrejurarea că cele două autoturisme se ailau în posesia inculpatului A.F.N., aflând acest lucru ulterior, cu prilejul unei discuții absolut întâmplătoare purtate la sediul SC „I." SRL Sibiu.

De asemenea, în apărarea sa, inculpatul A.F.N. a învederat faptul că în cursul anului 2006 a vândut lui B.C. un autoturism proprietatea sa, iar prețul rezultat din vânzarea acestuia ar fi constituit avansul pentru achiziționarea autoturismului marca V.P.

Martorul B.C. confirmă faptul că a cumpărat de la inculpatul A.F.N. în anul 2006, un autoturism marca D. pentru sora sa, însă nu a putut preciza dacă banii remiși inculpatului au constituit avans pentru autovehiculul marca V.P. (din raportul de constatare financiar contabil întocmit în cauză rezultă însă că avansul pentru autoturismul marca V.P. a fost achitat de SC I. SRL Sibiu prin ordin de plată).

Inculpatul A.F.N. a recunoscut că s-a sustras de la plata TVA-ului aferent celor două contracte de L. constând în sumele de 12479,70 lei (TVA pentru autoturismul V.P.) și de 6489,27 lei (TVA pentru autoturismul A.).

Și apărarea aceluiași inculpat în sensul că avansul pentru contractul de L. având ca obiect autoturismul marca A., l-a constituit suma de 7000 lei, reprezentând contravaloarea posesiei primită de la societatea finanțatoare, în mod corect a fost înlăturată de organul de urmărire penală cu motivarea că nu se coroborează cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.

Este adevărat că din declarația numitului B.C. rezultă că SC I. SRL Sibiu a facturat către SC A.L.IFN SA suma de 70233, 6 lei ( factura din 31 august 2009, reprezentând posesia autovehiculului), însă din contractul de L. nr. 6597 din 12 septembrie 2009, din documentele financiar contabile ridicate de la SC I. SRL Sibiu și din concluziile raportului de constatare financiar contabilă rezultă fără echivoc că această din urmă societate a achitat către SC A. SRL Sibiu pentru încheierea contractului de L. financiar susmenționat un avans în sumă de 5.059,20 Euro plus TVA, taxă de operare în valoarea de 421,60 Euro plus TVA și taxă de analiză în raport de 50 Euro plus TVA.

În ce-l privește pe inculpatul C.I., acesta a încercat să diminueze poziția sa în cadrul holdingului A., susținând că nu mai este acționar la SC A.L.IFN SA Sibiu din anul 2007, că nu are cunoștință despre contractele încheiate de această societate cu SC I. SRL Sibiu și, cu atât mai puțin, despre faptul primirii beneficiului folosinței celor două autoturisme de către inculpatul A.F.N., apărare care în mod corect a fost înlăturată de organul de urmărire penală întrucât, la data încheierii contractului de L. financiar având ca obiect autoturismul V.P., susnumitul inculpat a avut cunoștință de această împrejurare, este acționar atât la societatea de asigurare la care au fost asigurate autoturismele date spre folosința inculpatului A.F.N., cât și la SC I. SRL Sibiu, iar din declarația martorului M.C. - director general la SC A.L.IFN SA Sibiu - rezultă că această societate este membră componentă a holdingului A., grup de firme condus de inculpatul C.I. care în fapt este factorul decizional cel mai important.

Declarația martorului M.C. se coroborează cu declarația martorei P.N. - angajată a SC A. SRL Sibiu, care confirmă poziția activă a inculpatului C.I. în activitatea curentă a firmelor membre ale holdingului A., inculpatul fiind de fapt, persoana cu autoritate supremă în holding.

În plus, martorul M.C. arată că după declanșarea anchetei penale și mediatizarea dosarului, inculpatul C.I. l-a determinat să publice un articol în presă în care să menționeze nereal că este o persoană străină de activitatea curentă desfășurată de SC A. L. IFN SA Sibiu, în scopul de a se pune la adăpost, pe cât posibil, de consecințele legii penale.

C. Inculpatul A.F.N. a fost cercetat și trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals în declarații prev. și ped. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (4 fapte) infracțiune pentru care instanța a dispus achitarea în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale, declarațiile inculpatului fiind corespunzătoare adevărului.

În esență, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în cursul anilor 2006, 2007, 2008, 2009, inculpatul a completat în mod nereal declarațiile de avere, în sensul că este utilizator al unor autoturisme achiziționate în sistem L., în scopul de a crea o aparență de legalitate a posesiei sale faptice și a beneficiului folosinței succesive a autoturismelor marca „V.P." și „A.", obiecte materiale ale infracțiunii de luare de mită reținute în sarcina sa.

Contrar celor reținute în considerentele sentinței recurate, înalta Curte constată, în acord cu concluziile la care a ajuns procurorul că, prin declararea în mod nereal în declarațiile de avere a faptului că deține cele două autoturisme achiziționate în L., inculpatul a urmărit crearea unei aparențe de legalitate a posesiei faptice și a folosirii acestora, având în vedere că nu era indicat ca parte în contractele de L. și că s-a sustras de la plata TVA-ului aferent și a altor sume de bani ce constituie rate avans la aceste contracte.

D. Critica procurorului vizând greșita achitare a inculpaților A.F.N. și P.T.N. în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită (reținută în sarcina inculpatului A.F.N.), respectiv infracțiunea de dare de mită (reținută în sarcina inculpatului P.T.N.) constând, în esență, în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2010, după contacte repetate, cei doi inculpați au luat hotărârea infracțională de a constitui dosarul penal nr. 670/P/2010, în care s-au efectuat cercetări penale față de H.C.M., în scopul de a-l determina pe acesta să achite numitului C.S.D. o creanță recunoscută prin hotărâre definitivă și irevocabilă, dar nepusă în executare, urmând ca după punerea în aplicare a demersului infracțional, cei doi inculpați să obțină pentru ei echivalentul a 20% din valoarea creanței recuperate în acest mod, nu poate fi primită.

În mod corect instanța de fond a dispus achitarea susnumiților inculpați pentru cele două infracțiuni cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, nici sub aspectul laturii obiective, și nici sub aspectul laturii subiective.

Într-adevăr, în mod constant cei doi inculpați au arătat că nu au pretins, acceptat sau oferit vreo sumă de bani pentru ca inculpatul A.F.N., prin efectuarea de cercetări penale abuzive să-l oblige pe martorul H.C.M. (cercetat în dosarul nr. 670/P/2020) să restituie suma de bani datorată familiei C., stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Chiar martorul H.C. a declarat că nu s-a exercitat nicio presiune asupra sa din partea inculpaților în scopul susmenționat și că pe rolul Inspectoratului Județean de Poliție Sibiu sunt înregistrate mai multe dosare penale în care este cercetat urmare unor plângeri asemănătoare celei formulate împotriva sa de către soții C. În plus, inculpatul C.S.D. a declarat că nu a oferit nicio sumă de bani inculpaților A.F.N. și P.T.N., pentru ca aceștia să acționeze în vreun fel anume în scopul recuperării de către el a creanței pe care i-o datora martorul H.C.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor în mediu ambiental purtate de cei doi inculpați, în baza cărora procurorul a solicitat condamnarea acestora, în opinia înaltei Curți nu rezultă date care să ducă la concluzia certă a vinovăției lor.

Într-adevăr, în discuțiile purtate inculpații A.F.N. și P.T.N. fac referire la un procent de 20%, dar nu și la ce reprezintă acesta, nici dacă ar fi trebuit dat sau luat de către inculpați sau destinatarul creanței, iar din contextul convorbirilor nu rezultă că acest procent ar fi reprezentat obiect material al infracțiunilor de dare de mită, respectiv de luare de mită.

În consecință, incidența în cauză a prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost corect constatată de către instanța de fond cu consecința achitării celor doi inculpați.

E. Nici critica vizând greșita achitare a inculpaților C.I.M. și C.S.D. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals nu este întemeiată.

În sarcina susnumiților inculpați, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada august - septembrie 2010, au acceptat să scrie declarații în fals în dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, în care era cercetat numitul B.R.M. (inculpatul C.S.D. a scris declarații în numele martorului L.A.Ș., iar inculpata C.I.M. a scris declarații pentru numitul B.R.M.), declarații pe care le-au înmânat inculpatului P.T.N. pentru ca acesta, la rândul său, să le remită inculpatului A.F.N. în scopul soluționării favorabile a dosarului susmenționat.

Potrivit art. 291 C. pen., uzul de fals constă în „folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unor consecințe juridice".

Din analiza dispozițiilor legale susmenționate rezultă că elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals constă în acțiunea de folosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată.

Pentru realizarea elementului material al infracțiunii este necesar ca folosirea înscrisului fals să fie efectivă; simpla deținere a unui astfel de înscris neconstituind infracțiune.

Din probele administrate în cauză nu rezultă însă că inculpații C.I.M. și C.S.D. au folosit direct sau indirect, declarațiile pe care le-au falsificat, activitatea lor rezumându-se numai la întocmirea acestora fapt ce exclude incidența prevederilor art. 291 C. pen., ei urmând a răspunde doar pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale așa cum a dispus instanța de fond.

F. Critica vizând individualizarea greșită a pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, urmează a fi analizată cu ocazia examinării criticilor aduse sentinței de către inculpați și care privesc și aspecte referitoare la cuantumul pedepselor și la modalitatea de executare a acestora.

II. În ce privește recursul declarat de inculpatul A.F.N. înalta Curte, constată că este în parte, fondat.

A. Cererea recurentului inculpat de a se dispune înlăturarea probelor care se concretizează în interceptări și înregistrări audio și video, inclusiv cele din mediu ambiental și în convorbiri telefonice, motivat de împrejurarea că aceste mijloace de probă au fost obținute în mod ilegal, fapt ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., invocată și la instanța de fond nu poate fi primită.

În conformitate cu dispozițiile art. 911 alin. (3) C. proc. pen., care reglementează condițiile și cazurile de interceptare și înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, „autorizația se dă doar pentru durata necesară interceptării și înregistrării, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, în cameră de consiliu, de președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.".

Întrucât cercetările penale efectuate în cauză l-au vizat și pe judecătorul R.M. de la Tribunalul Sibiu (judecător cu grad de curte de apel), în mod corect procurorul de caz s-a adresat cu cererea de autorizare a interceptării și înregistrării convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon și în mediu ambiental de către persoanele cu privire la care existau date referitoare la săvârșirea unor infracțiuni, judecătorului de la înalta Curte de Casație și Justiție, instanța căreia la data solicitării autorizației îi revenea, potrivit art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. competența să judece în primă instanță, infracțiunile săvârșite de judecătorii de la curțile de apel.

Ceea ce atrage competența instanței după calitatea persoanei este gradul profesional al judecătorului cu privire la care există date privind săvârșirea unei infracțiuni, și nu instanța în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea.

Prin urmare, interceptările și înregistrările efectuate în cauză pe baza autorizațiilor emise de înalta Curte de Casație și Justiție în baza încheierilor nr. 30 din 14 iulie 2010, nr. 36 din 12 august 2010 și nr. 45 din 10 septembrie 2010 fiind obținute legal, nu sunt incidente nici prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la nulitatea absolută și nici cele ale art. 64 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la mijloace de probă obținute în mod ilegal, dispoziții legale invocate de recurent.

B. În ce privește susținerea recurentului inculpat în sensul că instanța de fond nu a stabilit în concret care anume sunt acele îndatoriri de serviciu pentru a căror neîndeplinire sau îndeplinire în mod necorespunzător a primit, pretins sau acceptat sume de bani sau alte foloase, înalta Curte reține următoarele:

Elementul material al infracțiunii de luare de mită (faptă pentru care recurentul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță), se poate realiza prin acțiune sau inacțiune; acțiunea constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului, iar acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori inacțiunea constă în nerespingerea de către funcționar a unor asemenea promisiuni.

Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită sunt necesare patru cerințe esențiale și anume: pretinderea, primirea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase, banii sau foloasele primite, pretinse sau acceptate să nu fie datorate funcționarului în mod legal; acțiunea de primire, pretindere sau acceptare ori inacțiunea de a nu respinge oferta să fie anterioară sau concomitentă îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii efectuării unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului; actul pentru a cărei îndeplinire, neîndeplinire ori întârziere a îndeplinirii se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului.

Nu are relevanță pentru existența infracțiunii dacă actul funcționarului, în vederea căruia se dă mită, privește numai o îndatorire de serviciu specifică sau generală, deoarece legea penală are în vedere actul funcționarului privitor la îndatoririle sale de serviciu în genere, fără a distinge dacă acel act privește o îndatorire de serviciu specifică sau una generică.

Fapta nu poate primi calificarea de luare de mită numai dacă în momentul pretinderii foloaselor necuvenite, făptuitorul nu avea în niciun mod, potrivit atribuțiilor sale de serviciu, posibilitatea și competența de a îndeplini promisiunea făcută însă a lăsat să se creadă că are abilitarea legală în acest sens.

Or, recurentul inculpat A.F.N. a deținut funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu până la data de 21 octombrie 2010 când a fost suspendat din exercițiul acestei funcții ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva sa pentru comiterea infracțiunilor de corupție menționate în rechizitoriu, pentru care a fost trimis în judecată, funcție în virtutea căreia avea, pe lângă atribuțiile de coordonare, îndrumare și control al procurorilor din subordine, atribuții ce trebuiau exercitate cu respectarea principiului independenței magistratului, și atribuțiile în virtutea cărora putea să efectueze orice act de urmărire penală, ca și procurorul de caz, să verifice în procedura reglementată de art. 278 C. proc. pen. soluțiile dispuse de procuror și să dea dispoziții, care sunt obligatorii pentru procurori, atribuții enumerate în Codul de procedură penală și în Legea nr. 303/2004.

C. În ce privește infracțiunea de luare de mită, constând în primirea de către recurent la data de 5 august 2010 a sumei de 400 euro și, ulterior a sumei de 1500 lei de la inculpatul P.T.N., în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe numitul B.R.M., înalta Curte reține următoarele:

Din probele administrate în cauză și anume, declarațiile inculpaților P.T.N., C.I.M. și C.S.D., coroborate cu declarațiile martorului B.R.M., cu procesele verbale de redare a discuțiilor purtate în mediul ambiental de către inculpații P.T.N. și A.F.N. în biroul celui din urmă și cu înscrisurile false depuse la dosar (declarații, ordonanță de netrimitere în judecată), rezultă că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a fost înregistrat dosarul penal nr. 94/P/2010, privind pe numitul B.R.M. cercetat pentru încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

Pentru a nu fi sancționat penal și pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, martorul B.R.M. - împreună cu sora și cumnatul său -, inculpații C.I.M. și C.S.D. au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a dosarului în schimbul sumei de 1000 euro ( majorată ulterior la 2000 euro) și la 1500 lei.

În baza unei discuții prealabile separate, la data de 5 august 2010, recurentul inculpat A.F.N. a primit, în biroul său, de la recurentul inculpat P.T.N., suma de 400 euro, într-un plic de hârtie de culoare albă după care a scos din dosarul penal nr. 941/P/2010 două declarații despre care a apreciat că este necesar să fie „mătrășite", pentru a putea adopta o soluție favorabilă martorului B.R.M. Cele două declarații au fost predate de către recurent, inculpatului P.T.N. împreună cu modelul de declarație și îndrumările cu privire la aspectele pe care trebuiau să le conțină „noile" declarații.

Potrivit înțelegerii cu recurentul inculpat A.F.N., inculpatul P.T.N. s-a deplasat la locuința inculpaților C.I.M. și C.S.D., le-a relatat acestora că în scopul rezolvării favorabile a cauzei în care era cercetat fratele, respectiv cumnatul lor era necesară schimbarea - potrivit indicațiilor recurentului inculpat - a declarațiilor martorului L.A.Ș. și a lui B.R.M., date de aceștia la organul de poliție.

După ce inculpatul C.S.D. a redactat personal, după dictarea inculpatului P.T.N., declarația martorului L.A.Ș. și a semnat pentru acesta, iar inculpata C.I.M. a redactat personal declarația și a semnat în numele lui B.R.M., tot după dictarea inculpatului P.T.N., acesta din urmă a revenit cu noile înscrisuri în biroul recurentului inculpat A.F.N. care le-a introdus în dosarul penal nr. 94/P/2010, după care a scris cu pixul pe colțul din dreapta mențiunea „dată în fața noastră 5 ianuarie 2010 ASA FORTODP și a aplicat în mod nelegal ștampila Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu. După efectuarea acestor activități, recurentul inculpat A.F.N. a procedat la soluționarea dosarului penal nr. 94/P/2010 în numele procurorului F.L.V., căruia îi fusese repartizat dosarul și care se afla în concediu de odihnă.

Recurentul inculpat a semnat actul de finalizare a cercetărilor cu semnătura pentru „/" după care sub semnătura sa a comunicat inculpatului P.T.N. soluția, primind de la acesta pe lângă sumele anterior menționate, în plus 1500 lei. Rezultă că infracțiunea de luare de mită a fost comisă de recurent cu intenție și în modalitatea primirii de către acesta a sumelor de 400 Euro și de 1500 lei în scopul de a îndeplini un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

D. În ce privește infracțiunea de luare de mită, constând în primirea de către recurent a mai multor produse alimentare de la numitul A.M. în scopul soluționării favorabile a dosarului penal privind pe S.A., înalta Curte constată că în mod corect, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și în săvârșirea acestei fapte penale.

Din procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate de recurent și numitul A.M. care se coroborează cu declarațiile date de acesta din urmă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală rezultă că recurentul inculpat a primit de la martorul A.M., prin fiul acestuia, o plasă cu produse alimentare în scopul soluționării favorabile a dosarului penal nr. 2547/P/2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, privind pe numitul S.A. ( fost angajat al unui prieten al martorului A.M.), dosar pe care recurentul l-a soluționat fără ca procurorul de caz să cunoască activitatea șefului său. în plus, recurentul inculpat a semnat pentru „/" cu propria sa semnătură.

Infracțiunea s-a realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective în forma primirii, modalitate normativă prevăzută în art. 254 C. pen.

Nerecunoașterea faptei a fost invocată de recurent și în fața instanței de fond care, în mod corect, pentru argumentele expuse în considerentele sentinței și care nu vor mai fi reluate, a înlăturat apărările formulate de acesta și a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

E. În ce privește infracțiunea de luare de mită constând în aceea că în perioada august - septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la N.V.D. contravaloarea unei mese la restaurantul aparținând acestuia din urmă, că a acceptat să primească favoruri sexuale de la R.R. și a solicitat acesteia,- în vederea adoptării unei soluții favorabile în cauza penală în care era cercetată,- prin intermediul lui N.V.D. suma de 2000 euro, reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, înalta Curte constată că din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Nu s-a făcut dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că pentru soluționarea dosarului penal nr. 4100/P/2010 privind pe învinuita R.R., recurentul inculpat a pretins sau primit sume de bani sau alte foloase de la martorul N.V.D. și nici că nu ar fi achitat contravaloarea mesei servită la Hotel M. aparținând numitului N.V.D. Dimpotrivă, martorul A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care l-a însoțit pe recurent la masă a arătat că a văzut când acesta a scos din portmoneu o bancnotă, dar nu poate preciza dacă aceasta reprezenta contravaloarea mesei sau un bacșiș dat persoanei care i-a servit efectiv la masă.

În plus, prin ordonanța nr. 226/P/2011 din 10 iunie 2011 a DNA- Serviciul Teritorial Alba Iulia - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuitul N.V.D. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în conformitate cu disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., reținându-se că discuțiile acestuia cu inculpatul referitoare la dosarul în care era cercetată R.R. s-au purtat în glumă, în mod neserios.

F. Infracțiunea de luare de mită constând în faptul că la data de 27 septembrie 2010, recurentul inculpat a acceptat să primească de la inculpatul P.T.N. o sumă de bani (al cărui cuantum urma să fie stabilit ulterior, după studierea dosarului), în scopul facilitării răspunderii penale a numitei F.A., există, este dovedită cu probele administrate în cauză și, contrar celor susținute de recurent a fost comisă de către acesta.

Acțiunea de acceptare a promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite de către funcționar, modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită reprezintă acordul explicit al făptuitorului la oferta de mituire. Acceptarea promisiunii poate fi expresă sau tacită, în acest din urmă caz, ea rezultând din anumite manifestări care relevă neîndoielnic acceptarea.

Din conținutului convorbirilor și comunicărilor ambientale purtate de recurent cu inculpatul P.T.N. în biroul celui dintâi, coroborate cu declarațiile inculpatului P.T.N. rezultă că acesta din urmă a intervenit pe lângă recurent, la inițiativa unui coleg, martorul D.I.D., pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr. 4496/P/2010 privind pe numita F.A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 176 alin. (3) C. pen. și art. 184 C. pen.

Recurentul inculpat a acceptat să primească prin intermediul inculpatului P.T.N. o sumă de bani al cărei cuantum urma să fie stabilit după primirea dosarului de la organele de poliție și după ce recurentul „îl va studia", scopul acceptării și ulterior al primirii banilor, fiind acela de a adopta o soluție favorabilă față de F.A.

În plus, din convorbirea în mediu ambiental din data de 27 septembrie 2010, rezultă că recurentul inculpat a insistat ca suma de bani să fie stabilită numai după studierea dosarului și fără implicarea altor persoane, chiar avocați, care să o asiste pe F.A. în cursul cercetărilor, ceea ce relevă „oferta inculpatului P." urmată de „acceptarea inculpatului A.".

G. Referitor la infracțiunea de luare de mită constând în primirea de către recurent în luna octombrie 2010, de la inculpatul B.N., a unei sume de bani în valută pentru soluționarea favorabilă a dosarului în care soția acestuia era cercetată penal pentru infracțiunea de înșelăciune în forma participației improprii, înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent, că și această faptă penală există și a fost săvârșită de inculpat sub forma pretinderii ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective prevăzut de art. 254 C. pen.

Din înregistrările prin mijloace electronice a discuțiilor în mediu ambiental purtate în ziua de 11 octombrie 2010 de recurent cu inculpatul B.N., rezultă fără echivoc, că pe fondul discuțiilor referitoare la rezolvarea favorabilă a cauzei penale privind pe soția celui din urmă, - martora B.M. - B.N. a scos din buzunarul pantalonilor o bancnotă pe care a ales-o dintre alte bancnote și a înmânat-o recurentului inculpat care, după ce a examinat-o a introdus-o în buzunarul hainei sale (voi.III, filele 238-239 dosar urmărire penală).

Relevante sub aspectul reținerii vinovăției recurentului inculpat sunt și declarațiile martorului B.E. - lucrătorul de poliție care avea repartizat dosarul spre cercetare - și care confirmă discuțiile pe care le-a avut cu recurentul, care i-a cerut să nu o mai audieze pe B.M. întrucât aceasta nu dorea să se deplaseze la sediul organului de cercetare penală pentru a face declarații și să-i înainteze dosarul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative.

De asemenea, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în biroul recurentului inculpat s-a găsit și ridicat citația emisă de Poliția municipiului Sibiu pe numele B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Apărarea recurentului inculpat în sensul că a primit de la B.N. bilete la un meci și nu o sumă de bani a fost verificată de instanța de fond și, în opinia înaltei Curți, în mod judicios și temeinic argumentat a fost înlăturată cu motivarea că nu este confirmată de alte probe administrate în cauză (declarații de martori, presupusul bilet înmânat inculpatului) și nici credibilă, în condițiile în care B.N. nu avea relații apropiate cu recurentul sau cu familia acestuia.

H. Referitor la infracțiunea de trafic de influență constând în primirea de către recurent în luna septembrie 2010 de la inculpatul C.I. - pe care l-a lăsat să creadă că are influență asupra Procurorului General al României în legătură cu promovarea unui recurs în interesul legii, în interesul cumpărătorului de influență - a contravalorii unei revizii auto în sumă de 4000 lei, înalta Curte constată că în mod corect a fost reținută de către instanța de fond ca fiind comisă de către recurent.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. constă în acțiunea de traficare a influenței, care se poate realiza prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori prin acceptarea de promisiuni, de daruri, direct, sau indirect, în vederea determinării unui funcționar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență este necesară întrunirea următoarelor cerințe esențiale: făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra funcționarului public sau funcționarului; făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă un funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu; acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii să fie realizată mai înainte ca funcționarul pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce constituie obiectul intervenției sau, cel mai târziu, în timpul îndeplinirii acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție cu care se comite infracțiunea de trafic de influență este intenția directă. Aceasta înseamnă că făptuitorul își dă seama că se prevalează de influența sa asupra unui funcționar pentru a pretinde și primi bani sau alte foloase și urmărește realizarea în acest mod a faptei, implicit, crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității de serviciu.

Raportând cerințele art. 257 C. pen. susmenționate la speța dedusă judecății, înalta Curte reține, în acord cu concluzia la care a ajuns instanța de fond că, în intervalul august-septembrie 2010, la solicitarea inculpatului C.l. de a interveni pentru promovarea unui recurs în interesul legii în folosul exclusiv al său și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul „A.", recurentul-inculpat, ascunzând realitatea, l-a asigurat pe cumpărătorul de influență că a purtat discuții telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General al României, cât și cu acesta și că problema este „rezolvată" (atitudinea recurentului a fost de natură a-l lăsa să creadă pe cumpărătorul de influență că demersul său va avea un final favorabil).

Ulterior, recurentul l-a contactat telefonic pe inculpatul C.l., l-a întrebat dacă memoriul „este gata" și i-a spus că-l va duce personal la București întrucât avea să participe la un seminar profesional, asigurându-l, totodată, pe cumpărătorul de influență că-l va contacta personal pe Procurorul General al României (în acest sens, relevantă este convorbirea telefonică purtată la data de 7 septembrie 2010 de cei doi inculpați).

În aceeași perioadă, recurentul inculpat se adresase pentru o revizie la autoturismul marca A., autoturism, pe care –l folosea inculpatul recurent, dar care făcea obiectul contractului de L. încheiat între SC „A.L.IFN" S.A. Sibiu și SC „I.M." SRL Sibiu, societate la care era acționar și inculpatul C.I. care l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC „S.M." SRL - șef de reprezentanță - și i-a cerut „să fie atent" cu recurentul, să-i efectueze revizia auto și să nu-i încaseze contravaloarea serviciilor prestate cu motivarea că inculpatul A.F.N. „era un om de-al lor care le rezolva problemele". în declarațiile date atât în cursul urmăriri penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, martorul C. a arătat că „.m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul A. al domnului A. pentru o revizie. În discuția telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac. După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe A." (vol. IV, fila 298, dosar instanță).

Consecutiv discuției telefonice purtate de cei doi inculpați cu privire la plata reviziei auto, în data de 7 septembrie 2010, recurentul și-a manifestat disponibilitatea de a contacta el personal o angajată a inculpatului C.I. care se ocupa de redactarea memoriului având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii cu privire la care s-a angajat că-l va duce personal la Parchetul General.

Împrejurarea că memoriul pentru promovarea recursului în anulare fusese deja depus la Parchetul general de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție invocată de recurent în apărare este lipsită de relevanță sub aspect penal, în condițiile în care infracțiunea de trafic de influență există, nu numai atunci când făptuitorul pretinde că are influență pe lângă un funcționar pentru a-l determina să facă, ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, ci și atunci când lasă să se creadă că are influență asupra unui atare funcționar.

Or, în convorbirea telefonică purtată la data de 7 septembrie 2010, recurentul inculpat îi spune cumpărătorului de influență „miercuri plec la București. E gata memoriu"?, „Recurs în anulare, cu figura aia", „Că mă-ntâlnesc cu fata noastră joi și vineri", de unde rezultă că recurentul a promis cumpărătorului de influență că prin intervenția sa la Procurorul General al României problema acestuia va fi soluționată favorabil.

I. În ce privește infracțiunea de trafic de influență constând în aceea că în perioada august-septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la martorul L.N. o sticlă de coniac în valoare de 29 de lei în schimbul intervenției pe lângă judecătorii de la Judecătoria Sibiu pentru soluționarea favorabilă a unui dosar civil, înalta Curte constată că și această faptă este pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză și în mod corect a fost reținută de către instanța de fond în sarcina inculpatului.

Astfel, în perioada august - septembrie 2010, recurentul inculpat a primit de la L.N. o sticlă de coniac, în prezența martorului P.I., în scopul de a interveni pe lângă judecătorii din cadrul Judecătoriei Sibiu pentru a-i determina să soluționeze favorabil dosarul civil nr. 4032/306/2009 având ca obiect plângerea contravențională formulată de L.N.

Împrejurarea că, nu martora D.C., președinta Judecătoriei Sibiu - cu care recurentul inculpat recunoaște că a avut mai multe discuții telefonice referitoare la stadiul și soluția din dosar, posibilitatea exercitării căii de atac împotriva acesteia, a termenului prevăzut de lege și a datei de când curge - a soluționat cauza respectivă, invocată de recurent în susținerea cererii de achitare pentru această faptă penală, este lipsită de relevanță.

Pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar, pe de o parte, ca organul de stat, instituția publică sau orice altă persoană juridică din care face parte funcționarul asupra căruia autorul pretinde că are influență, să aibă competența de a efectua actul în vederea căruia se trafica influență, iar pe de altă parte, ca funcționarul respectiv - făcând parte din acel organ, instituție etc. - să aibă competența funcțională a înfăptui actul solicitat. Nu are relevanță dacă făptuitorul a precizat ori nu numele funcționarului asupra căruia are influență, suficient fiind să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. Esențial este ca influența făptuitorului să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat al tranzacției.

Judecătoria are competența de a soluționa plângerile contravenționale, iar din declarațiile numitului L.N. rezultă că acesta a solicitat sprijin recurentului pentru soluționarea favorabilă a dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, recurentul promițându-i că va interveni pe lângă președinta judecătoriei pentru ca plângerea contravențională formulată de martor să fie rezolvată favorabil.

K. În ce privește infracțiunea de favorizarea infractorului, înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent și în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, că sunt întrunite elementele constitutive și ale acestei fapte penale atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Elementul material al laturii obiective a infracțiunii susmenționate constă în favorizarea infractorului și se poate realiza în două moduri.

Primul mod vizează ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (favorizare personală, in personam).

Ajutorul dat infractorului în acest scop poate consta în orice act comisiv sau omisiv, sub orice formă și, prin orice mijloc prin care infractorul este ajutat să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei ori este protejat, i se acordă protecție pentru a nu fi descoperit și prins.

Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 30 septembrie 2010, după intervenția numitului B.C., recurentul inculpat a purtat discuții în biroul său cu numitul V.M.A., persoană cercetată într-un dosar penal aflat în curs de instrumentare la Poliția municipiului Sibiu și având ca obiect săvârșirea de către V.M.A. a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege.

Din conținutul convorbirilor ambientale înregistrate la data susmenționată, rezultă fără dubiu, că recurentul inculpat l-a primit pe numitul V.A.M. în biroul său cu intenția de a-i comunica apărările pe care acesta să și le formuleze în fața organelor de poliție așa încât să evite consecințele legii penale.

Recurentul inculpat i-a indicat concret numitului V.M.A. declarațiile pe care acesta să le dea la poliție așa încât să fie credibil și să scape de răspundere penală, activitate ce se circumscrie noțiunii de ajutor la care se referă art. 264 C. pen.

L. Referitor la infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen., cu privire la care recurentul a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte reține, în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, că sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.

Recurentul inculpat a recunoscut că a emis soluții în numele colegilor săi, pe unele dintre actele de finalizare a cercetărilor a contrafăcut semnătura acestora prin imitare, iar pe altele a semnat cu semnătura sa, ori pentru ,,/", după care a comunicat soluțiile părților din dosar, recunoaștere ce se coroborează cu declarațiile martorilor M.D., D.M.C., D.C., F.L.V., S.S., procurorii cărora le fuseseră repartizate spre soluționare cauzele respective.

II. În ce privește recursul declarat de inculpatul P.T.N., înalta Curte reține următoarele:

A. În ce privește complicitatea la infracțiunea de favorizarea infractorului, înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent, că activitatea desfășurată de acesta se circumscrie noțiunii de complicitate astfel cum este definită această formă a participației penale în art. 26 C. pen.

Potrivit textului de lege susmenționat, „complice este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.".

Ceea ce caracterizează complicitatea, în raport cu celelalte forme ale participației penale, este caracterul său de contribuție indirectă, mediată la săvârșirea faptei.

Prin activitatea sa, complicele nu determină și nici nu săvârșește nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci el creează condiții favorabile pentru ca autorul să comită fapta mai ușor, mai repede și mai sigur.

În speță, recurentul inculpat, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul A.F.N., a primit de la acesta două declarații din dosarul penal nr. 94/P/2010 în scopul „de a fi mătrășite" și s-a deplasat la locuința inculpaților C.S.D. și C.M.I. cărora le-a cerut să scrie după dictare (potrivit îndrumărilor pe care recurentul le primise de la inculpatul A.F.N.) alte două declarații pe care recurentul le-a înmânat inculpatului A.F.N. în vederea adoptării de către acesta a unei soluții favorabile numitului B.R.M. cercetat în cauza respectivă. Pentru obținerea soluției respective, recurentul inculpat a pretins și primit de la soții C. sume de bani din care o parte a remis-o inculpatului A.F.N., iar o altă parte a oprit-o pentru sine.

B. În ce privește complicitatea la infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, înalta Curte constată, în acord cu susținerile recurentului inculpat că nici procurorul și nici judecătorul fondului nu au arătat, în concret, care sunt actele de ajutor la care se referă art. 26 C. pen., săvârșite de recurent în legătură cu sustragerea de către inculpatul A.F.N. a declarațiilor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.

Activitatea recurentului de a fi primit de la inculpatul A.F.N. două declarații în alb pe care le-a returnat acestuia după ce au fost completate de către inculpații C.S.D. și C.M.I. potrivit îndrumărilor date de inculpatul A. nu se circumscrie noțiunii de ajutor la care se referă art. 26 C. pen. care definește complicitatea și, în consecință, soluția ce se impune a fi pronunțată față de inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 242 C. pen. este aceea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

C. Referitor la complicitatea la infracțiunea de uz de fals constând în aceea că 1 ar fi ajutat pe inculpatul A.F.N. să folosească cele două declarații falsificate întocmite de inculpații C. „la emiterea soluției dată în cauză", înalta Curte constată întemeiată critica recurentului de a se dispune achitarea sa pentru această faptă penală.

Nu pot fi subsumate ajutorului propriu complicității la infracțiunea de uz de fals operațiunile de punere la dispoziție a înscrisurilor falsificate. Aceasta deoarece, prin punerea la dispoziție a înscrisurilor falsificate - deși această activitate ar putea fi catalogată ca și condiție premisă pentru existența infracțiunii -, autorul uzului de fals nu este ajutat la folosirea lor, activitate care este un act personal, nesusceptibil de ajutor.

III. În ce privește recursul declarat de inculpatul C.I., înalta Curte reține următoarele:

Referitor la solicitarea recurentului de a se proceda la administrarea de probe noi pentru lămurirea deplină a cauzei, înalta Curte s-a pronunțat prin încheierea din data de 19 octombrie 2011 (filele 344-346 vol. I).

Cu privire la cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa pentru infracțiunea de cumpărare de influență cu motivarea că, pe de o parte, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective și pe de altă parte, că facturarea către A. SRL a reparației autoturismului A., pe care-l folosea inculpatul A.F.N. a fost o eroare, înalta Curte constată că nu este fondată.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență constă în acțiunea de cumpărare a influenței reală sau presupusă pe lângă un funcționar care poate fi săvârșită prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

În toate și în oricare dintre modalitățile normative alternative - promisiunea, oferirea sau darea - acțiunea poate fi realizată direct de către autor sau indirect, mijlocit printr-o persoană interpusă, astfel la săvârșirea infracțiunii în calitate de instigator sau complice.

Acțiunile care, alternativ pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

- autorul trebuie să acționeze având în vedere influența reală sau presupusă pe care o persoană o are sau lasă să se creadă că o are pe lângă un funcționar, mizând pe aceasta. Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca influența asupra funcționarului, de care se prevalează o persoană să fie reală, fiind suficient ca ea să lase să se creadă aceasta;

- autorul infracțiunii trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcționar pentru că, în caz contrar, cumpărătorul de influență nu ar promite, oferi ori da bani sau alte foloase, pentru a-l determina pe funcționar să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia;

- autorul infracțiunii să aibă un interes real - legitim sau nelegitim -, în absența unui atare interes, fapta neputând constitui infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000 întrucât lipsește obiectul intervenției necesar pentru existența acestuia;

- promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri ori alte foloase trebuie să fie săvârșite mai înainte ca funcționarul - pe lângă care o persoană are sau lasă să se creadă că are influență - să fi îndeplinit actul care intră în atribuțiile sale de serviciu și care este solicitat, cerut, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia. Această condiționare a infracțiunii rezultă implicit din prevederile art. 61 din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora faptele care determină elementul material al laturii obiective a infracțiunii se săvârșesc pentru a determina pe funcționar să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile de serviciu ale acestuia.

Din punct de vedere al elementului subiectiv, infracțiunea de cumpărare de influență se comite numai cu intenție directă calificată de scopul urmărit de făptuitor, anume acela ca datorită influenței - reale sau presupuse - pe lângă funcționar, acesta să fie determinat să facă sau să nu facă un act care intră în atribuțiile sale de serviciu.

Din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești rezultă, că la data de 2 august 2010 și în intervalul august-septembrie 2010, recurentul inculpat C.I. a solicitat inculpatului A.F.N., ca în virtutea funcției pe care o deținea în perioada respectivă, aceea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, corelată cu o presupusă relație de prietenie cu Procurorul General al României să intervină pe lângă acesta pentru promovarea unui recurs în interesul legii, în interesul exclusiv al cumpărătorului de influență și al intereselor patrimoniale ale firmelor din holdingul A. la care C.I. era acționar.

Urmare discuțiilor pe care recurentul inculpat le-a purtat ulterior cu inculpatul A.F.N., în cadrul cărora cel din urmă l-a asigurat că a avut discuții telefonice atât cu membrii familiei Procurorului General, cât și cu acesta și că problema este „rezolvată", convins fiind că persoana contactată - inculpatul A.F.N. - se bucură de trecerea de care se prevala pe lângă Procurorul General al României, singurul în măsură să promoveze recursul în interesul legii de care era interesat, inculpatul C.I. l-a contactat telefonic pe martorul C.A., angajat al SC „S.M." SRL Sibiu în calitate de șef de reprezentanță și i-a spus „să fie atent" cu A.F.N., să-i efectueze revizia auto și să nu-i încaseze nicio sumă de bani reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului, deoarece A.F.N. „este un om de-al lor care le rezolvă problemele".

Relevante în sensul celor de mai sus sunt convorbirea telefonică purtată de recurent cu inculpatul A.F.N. în ziua de 7 septembrie 2010 la ora 8:24:46 (în cadrul căreia inculpatul A.F.N. îl întreabă pe inculpatul C.I. dacă „e gata memoriu", spunându-i că „miercuri plec la București", „că mă-ntâlnesc cu fata noastră joi și vineri") și convorbirea telefonică din data de 7 septembrie 2010, ora 8:29:28 dintre recurent și martorul C.A., ocazie cu care C.I. îi spune martorului, între altele „La tine se află domnu' A.", „ocupă-te de el, cheamă-l la cafea, ocupă-te că-i prietenu meu", „.și totul spune-i că intră din partea casei", „ocupă-te de el că-i .ne-ajută totdeauna", convorbiri telefonice care nu au fost contestate de recurent.

De asemenea, înalta Curte reține că vinovăția recurentului inculpat rezultă și din următoarele mijloace de probă: declarațiile martorilor M.C.T., director general și administrator la SC „A." SRL care a precizat „Nu pot nega implicarea domnului C. și în perioada când nu era acționar, dat fiind că societatea „A.L.IFN" SA Sibiu era finanțată de către Banca C. al cărui control îl deține domnul C. ca acționar principal (vol. II fila 13, fila 138 dosar instanță fond), C.A., director la SC „S.M." SRL care a declarat „. m-a sunat domnul C. că este în service autoturismul A. al domnului A. pentru o revizie .în discuția telefonică, domnul C. mi-a spus să efectuez revizia și, după finalizare, să-l sun să-mi comunice ce trebuie să fac .După finalizare, l-am sunat pe domnul C. care mi-a spus să facturez pe A." (vol. IV, fila 298 dosar instanță de fond), înscrisurile referitoare la contravaloarea reviziei autoturismului „A." utilizat de inculpatul A.F.N. și care făcea obiectul unui contract de L. financiar încheiat între SC „A.L.IFN" SA Sibiu și SC „I." SRL, în sumă de 4000 lei, dovezile de plată a reparației autoturismului și, nu în ultimul rând, declarațiile recurentului-inculpat care recunoaște intervenția sa pe lângă martorul C.A., dar cu o explicație puerilă și anume, „buna cuviință, pentru ca service-ul SC „M." SRL nu și-a îndeplinit obligația de a avea un bar pentru clienți" și nu interesul personal și al societăților din cadrul holdingului SC „A." SRL în promovarea recursului în interesul legii, interes ulterior demonstrat însă de procuror (vol. IV, fila 158 dosar instanță fond).

În plus, pe parcursul cercetărilor penale, recurentul inculpat a avansat cu titlu de măsuri asigurătorii suma de 4000 lei (reprezentând contravaloarea reparației autoturismului utilizat de inculpatul A.F.N. și cu privire la care martorul C.A. a susținut că nu a fost încasată de la acesta, ci la indicația inculpatului C.I. a facturat fictiv contravaloarea reviziei pe un autovehicul aflat în patrimoniul SC „A." SRL Sibiu, societate unde este de asemenea acționar recurentul, sumă consumată la CEC Bank Alba Iulia pe numele inculpatului și la dispoziția organelor judiciare).

Cererea recurentului inculpat de a se dispune schimbarea temeiului achitării pentru infracțiunea de dare de mită din art. 10 lit. d) C. proc. pen. reținut de instanța de fond, în art. 10 lit. a) C. proc. pen., apare ca lipsită de obiect în contextul în care înalta Curte a apreciat întemeiată critica adusă sentinței de către parchet în ce privește greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea susmenționată.

IV. Referitor la recursurile declarate de inculpații C.S.D. și C.M.I., înalta Curte reține următoarele:

Inculpatul C.S.D. a solicitat achitarea pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită motivat de împrejurarea că nu a desfășurat nicio activitate mijlocită de oferire sau dare a vreunei sume de bani inculpatului P.T.N., suma de 1000 de euro fiind remisă acestuia din urmă de către soția sa, inculpata C.M.I.

Din probele administrate în cauză rezultă însă, că în luna ianuarie 2010, martorului B.R.M. i s-a întocmit dosar penal ca urmare a unui accident de circulație pe care acesta l-a comis în parcarea unui bloc din municipiul Sibiu, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu sub nr. 94/P/2010.

Întrucât soluționarea cauzei susmenționate întârzia și, pentru a evita eventuala sancționare penală, martorul împreună cu sora și cumnatul său - recurenții inculpați C.M.I. și C.S.D. - au discutat cu inculpatul P.T.N. care le-a promis rezolvarea favorabilă a cauzei în schimbul sumei,stabilită inițial la 1000 euro majorată ulterior cu 200 euro și 1500 lei, sumă cu plata căreia inculpații C. au fost de acord. Potrivit susținerilor inculpatului P.T.N., recurentul inculpat C.S.D. i-a înmânat personal suma de bani din care a dat inculpatului A.F.N. 400 euro într-un plic de hârtie de culoare albă, restul de 400 euro oprindu-i pentru sine (vol. IV, fila 123 dosar instanță fond), după care, în baza înțelegerii prealabile cu acesta din urmă s-a deplasat la locuința inculpaților C., ocazie cu care le-a dat să completeze după dictare două declarații în numele martorilor B.R.M. și L.A.Ș., pe care le-au semnat (declarațiile date inițial de cei doi martori au fost scoase din dosar de către inculpatul A.F.N., situație adusă la cunoștința recurenților de către inculpatul P.T.N.). După întocmirea celor două declarații, conform celor sugerate de inculpatul A.F.N., inculpatul P.T.N. a revenit la parchet și le-a înmânat lui A.F.N. care a procedat la introducerea lor în dosarul penal nr. 94/P/2010 finalizat de acesta din urmă cu o soluție de netrimitere în judecată a martorului B.R.M. La data adoptării soluției, inculpatul A.F.N. a mai primit de la inculpatul P.T.N. 1500 lei, bani pe care acesta din urmă îi primise de la soții C.

Rezultă că activitatea infracțională a recurentului inculpat C.S.D. se circumscrie complicității ca formă a participației penale astfel cum este definit în art. 26 C. pen., împrejurare în raport de care cererea acestuia de a fi achitat nu poate fi primită.

Nici susținerea recurentului inculpat în sensul că neindicarea de către inculpatul P.T.N. a persoanei pe lângă care urma să intervină pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal în care era cercetat cumnatul său, ar atrage răspunderea sa penală, eventual, pentru infracțiunea de înșelăciune, nu poate fi primită.

Din declarația inculpatului P.T.N. rezultă că recurentul inculpat C.S.D. și soția sa „i-au solicitat să ia legătura cu A. - „domnul prim procuror" - pentru a se interesa de dosar, (dacă a ajuns la Parchet, sau este încă la Poliție (vol. IV, fila 123 dosar instanță). Chiar recurentul inculpat în declarația dată la instanță a arătat „Eu știam de la inculpatul P. că problema se va rezolva și evaziv am înțeles că a vorbit cu cineva de la procuratură sau poliție" (vol. IV, fila 292 dosar instanță).

Rezultă așadar, că în momentul în care, împreună cu soția sa a remis inculpatului P.T.N. suma de 1000 de euro, recurentul inculpat cunoștea că banii respectivi sau parte din ei vor fi remiși inculpatului A.F.N. pentru ca acesta, în calitatea sa de prim procuror, să soluționeze favorabil dosarul în care cumnatul său, martorul B.R.M. era cercetat pentru nerespectarea dispozițiilor la Legea circulației.

În ceea ce privește cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen., cerere formulată și de inculpata C.M.I., înalta Curte reține că faptele de dare de mită și de fals material în înscrisuri oficiale, pentru care cei doi au fost deferiți justiției, prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

Modul și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, scopul urmărit de recurenți prin comiterea acestora - exonerarea de răspundere penală a fratelui, respectiv, cumnatului lor, cercetat penal - urmarea produsă, criterii în raport de care se apreciază în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, exclud aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen.

Circumstanțele personale ale recurenților inculpați, - lipsa antecedentelor penale, copil minor în întreținere - nu justifică prin ele însele pronunțarea unei soluții de achitare cu consecința aplicării sancțiunii administrative a amenzii așa cum au cerut inculpații; au fost valorificate de instanța de fond care a dispus condamnarea acestora la pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege și fără executare efectivă.

V. În ce privește recursul declarat de inculpatul B.N., înalta Curte constată că este fondat, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de acesta și care vizează netemeinicia sentinței sub aspectul greșitei sale condamnări pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată, motiv ce va fi expus în continuare în cele ce urmează.

Din probele administrate în cauză rezultă că în cursul lunii octombrie 2010, recurentul inculpat B.N., în urma discuțiilor pe care le-a avut cu inculpatul A.F.N. în biroul acestuia, i-a remis o bancnotă pe care a scos-o din buzunarul pantalonilor pentru ca cel din urmă să soluționeze favorabil dosarul penal nr. 219/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, aflat în curs de cercetare la Poliția municipiului Sibiu, în care B.M., soția recurentului, era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă în participație improprie.

Relevante în sensul celor de mai sus sunt procesul verbal de transcriere a convorbirilor în mediu ambiental purtate de recurent cu inculpatul A.F.N. în biroul acestuia în data de 11 octombrie 2010, declarațiile martorului B.E. care confirmă discuțiile cu inculpatul A.N. referitoare la cauza penală sus-menționată, procesul verbal întocmit cu ocazia percheziției efectuate în biroul inculpatului A.F.N. ocazie cu care s-a găsit citația emisă de Poliția mun. Sibiu pe numele B.M. în dosarul penal nr. 219/P/2010.

Prin urmare, infracțiunea de dare de mită pentru care recurentul inculpat a fost cercetat și trimis în judecată, există și a fost comisă de acesta, împrejurare în raport de care este exclusă incidența în cauză a prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Având în vedere însă modul și împrejurările comiterii faptei constând în aceea că recurentul inculpat a remis inculpatului A.F.N. o sumă de bani (o bancnotă în valută), numai după ce acesta l-a lăsat să înțeleagă că în schimbul banilor va adopta o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetată soția sa, numita B.M., scopul urmărit de recurent, datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, este căsătorit, anterior a avut o comportare corespunzătoare în familie și societate, este la primul contact cu legea penală, înalta Curte apreciază că fapta comisă de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că aplicarea amenzii cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei este suficientă pentru ca recurentul să conștientizeze consecințele faptei sale și să nu mai comită pe viitor alte fapte penale.

VI. Referitor la critica vizând greșita individualizare a pedepselor invocată atât de parchet (care a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților A.F.N. și P.T.N., schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.I. în sensul executării efective a acesteia și majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților C.D.S., C.M.I. și B.N.), cât și de inculpatul A.F.N. (care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. sau art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv, suspendarea condiționată a executării pedepsei), înalta Curte constată că este întemeiată în parte, numai critica invocată de parchet, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților P. și A. și la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului C.I.

Potrivit art. 72 C. pen., în care sunt enumerate criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea pedepselor se ține seama, printre altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Din formularea dată de legiuitor textului de lege sus-menționat, rezultă că în operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere toate criteriile, stabilirea și aplicarea pedepsei cu nesocotirea vreunuia dintre ele având drept consecință pronunțarea unei hotărâri netemeinice.

În ce-l privește pe inculpatul A.F.N., înalta Curte, reține că acesta în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, persoană chemată și obligată să vegheze la respectarea și aplicarea legii, s-a folosit de funcția sa atât pentru a obține foloase patrimoniale și nepatrimoniale, în mod repetat, cât și pentru a-și consolida relațiile de prietenie cu persoane din sistemul judiciar și din mediul de afaceri, în același scop, al obținerii pentru sine, dar și pentru acestea, de foloase materiale și de credibilitate în raporturile cu clienții, al consolidării afacerilor desfășurate prin aducerea în sfera ilicitului penal a unor probleme juridice soluționate contrar intereselor comerciale ale acestora.

Referitor la inculpatul P.T.N., înalta Curte, reține că acesta, prevalându-se de relația de prietenie cu inculpatul A.F.N. a acționat ca între persoanele a căror răspundere penală era sau putea fi antrenată și procuror, pentru a le apăra de consecințele faptelor sale, la rândul lui fiind cointeresat patrimonial în mod direct în obținerea unei cote parte din foloasele obținute în urma negocierii actului de justiție.

În plus, având în vedere funcția deținută de sus-numitul inculpat - aceea de ofițer SRI - este evident faptul că prin infracțiunile de corupție comise, a pus la îndoială prestigiul, corectitudinea și scopul instituției în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea și care, într-o oarecare măsură se suprapune cu cel al instituției parchetului în ceea ce privește apărarea și ocrotirea intereselor fundamentale ale societății, în care respectarea legii trebuie să primeze.

Cu privire la inculpatul C.I., în acord cu concluzia la care a ajuns parchetul, înalta Curte apreciază că aplicarea față de acesta a dispozițiilor art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se justifică, scopul preventiv și educativ al sancțiunii cerut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei.

La stabilirea modalității de executare a pedepsei aplicată acestui inculpat, instanța de fond a arătat în considerentele sentinței, că a avut în vedere atât minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de cumpărare de influență ce i s-a reținut în sarcină, dar și mobilul total diferit urmărit de acesta și anume, intenția de a-și întinde și menține influența asupra persoanelor chemate să înfăptuiască actul de justiție, de la prim nivel până la unul dintre cele mai înalte foruri - Procurorul General al României.

În opinia înaltei Curți, tocmai aceste aprecieri, precum și modalitatea în care inculpatul a înțeles să-și atingă scopul propus, respectiv prin cointeresarea materială a unui procuror, impuneau ca pedeapsa să fie efectiv executată de către inculpatul C.I.

Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și anume, vârsta acestuia - 60 de ani - lipsa antecedentelor penale, conduita bună înainte de săvârșirea faptelor, se apreciază că, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen., în favoarea acestuia pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la inculpații C.D.S. și C.I.M., se reține că pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare în raport cu toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se deci majorarea acesteia.

Referitor la inculpatul B.N. față de împrejurarea că fapta comisă de acesta nu prezintă, în opinia înaltei Curți, gradul de pericol social al unei infracțiuni, critica invocată de parchet referitoare la greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, apare inutil a mai fi examinată.

În consecință, pentru a se da eficiență atât prevederilor art. 72 C. pen., cât și celor ale art. 52 C. pen., înalta Curte apreciază că executarea de către inculpatul A.F.N. (față de care instanța de fond a aplicat 124 de pedepse) a unei pedepse rezultante de 5 ani închisoare, executarea de către inculpatul P.N.T. a unei pedepse rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare și executarea de către inculpatul C.I. a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare în detenție este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ și de a contribui la reeducarea inculpaților.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte, în opinie majoritară, va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații, A.F.N., P.T.N. și B.N.; va casa în parte sentința și rejudecând:

- va înlătura schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.) și se va menține încadrarea juridică dată acestor fapte prin rechizitoriu, în sensul aplicării dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunile prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. (inculpații C.I.M. și C.S.D.), art. 288 alin. (2) și art. 291 C. pen. (inculpatul A.F.N.) și prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (inculpatul P.T.N.);

- va descontopi pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A.F.N. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), va condamna pe inculpatul A.F.N., la pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracțiuni de „luare de mită";

- în baza art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.);

- în baza art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „uz de fals" (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

- în baza art. 292 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 va condamna pe același inculpat la 4 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de „fals în declarații"

- va menține pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), art. 242 alin. (1) C. pen., art. 264 C. pen. (2 fapte), art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și art. 291 C. pen. (56 fapte).

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A.F.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Ii-a, b) și c) C. pen.

- conform art. 88 C. pen., va computa durata arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 25 aprilie 2012.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptele în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H. și soluția în dosarul nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R.);

- va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.T.N. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), va condamna pe inculpatul P.T.N. la pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru 2 infracțiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

- în baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale";

- va menține pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 264 C. pen.;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului P.T.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare;

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.;

- conform art. 88 C. pen., va computa durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la 25 aprilie 2012;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe inculpatul P.T.N. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen.;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va achita pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap la art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. e) C. pen. va condamna pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- în baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare;

- va înlătura disp. art. 81 C. pen. cu toate consecințele

- în baza art. 71 alin. (2) C. pen., îi va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

- va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților C.S.D. și C.M.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor;

- în baza art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va condamna pe fiecare dintre cei doi inculpați la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale";

- va menține pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpaților C.S.D. și C.M.I., urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. art. 10 lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpații C.S.D. și C.M.I. pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. combinat cu art. 181 C. pen., va achita pe inculpatul B.N., pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- în baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. îi va aplica acestui inculpat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

- va menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.I., C.S.D. și C.M.I., împotriva aceleiași sentințe.

Potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., recurenții inculpați C.I., C.S.D. și C.M.I. vor fi obligați la plata sumei de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 150 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea avocaților aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea avocaților aleși pentru inculpații A.F.N., P.T.N. și B.N., în sumă de câte 150 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța și de inculpații P.N.T., A.F.N. și B.N., împotriva sentinței penale nr. 27/P din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța - Secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Casează în parte sentința recurată și rejudecând:

1. înlătură schimbarea încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații A.F.N., P.T.N., C.I.M. și C.S.D. (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 privind pe B.R.M.), menținând încadrarea juridică dată acestor fapte prin rechizitoriu, în sensul aplicării dispozițiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu privire la infracțiunile prev. de art. 288 alin. (1) și art. 291 C. pen. (inculpații C.I.M. și C.S.D.), art. 288 alin. (2) și art. 291 C. pen. (inculpatul A.F.N.) și prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (inculpatul P.T.N.).

A.1. Descontopește pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A.F.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (5 fapte), condamnă pe inculpatul A.F.N., la pedepse de câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II a), b), c) C. pen. pentru 5 infracțiuni de „luare de mită".

În baza art. 288 alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale" (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

În baza art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „uz de fals" (referitor la declarațiile de învinuit/martor din dosarul nr. 94/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe B.R.M.).

În baza art. 292 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la 4 pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de „fals în declarații"

Menține pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), art. 242 alin. (1) C. pen., art. 264 C. pen. (2 fapte), art. 288 alin. (2) C. pen. (56 fapte) și art. 291 C. pen. (56 fapte).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A.F.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a Ii-a, b) și c) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., compută durata arestului preventiv de la 27 octombrie 2010 la 25 aprilie 2012.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul A.F.N. pentru 2 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptele în legătură cu plângerile penale împotriva martorului H. și soluția în dosarul nr. 4100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe R.R.).

B.1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.T.N. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (2 fapte), condamnă pe inculpatul P.T.N. la pedepse de câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru 2 infracțiuni de „dare de mită" (fapte în legătură cu dosarele penale nr. 94/P/2010, 4496/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu).

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

Menține pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 264 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului P.T.N., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., compută durata arestului preventiv de la 27 octombrie 10 la 25 aprilie 2012.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.T.N. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap la art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

C. În baza art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. e) C. pen. condamnă pe inculpatul C.I., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și 76 alin. (1) lit. d) C. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b) C. pen.

D.1. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpaților C.S.D. și C.M.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, condamnă pe fiecare dintre cei doi inculpați la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de „fals material în înscrisuri oficiale".

Menține pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 255 C. pen. combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpaților C.S.D. și C.M.I., urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, de câte 1 an 2 luni închisoare fiecare.

2. În baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. art. 10 lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpații C.S.D. și C.M.I. pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

E. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. combinat cu art. 181 C. pen., achită pe inculpatul B.N., pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. aplică acestui inculpat sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.I., C.S.D. și C.M.I., împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții - inculpați C.I., C.S.D. și C.M.I. la plata sumei de câte 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea avocaților aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea avocaților aleși, pentru inculpații P.N.T., A.F.N. și B.N., în sumă de câte 150 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2012.

OPINIE SEPARATĂ

numai în sensul:

menținerii achitării inculpatului A.F.N.

pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta în legătură cu "autoturismele achiziționate în L.") și pentru cele 4 infracțiuni prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (referitor la declarațiile de avere);

- menținerea achitării inculpatului C.I. pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- menținerea cuantumul pedepselor și a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților A.F.N., P.T.N. și C.I.

1. Cu privire la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect folosirea de către inculpatul A.F.N., în perioada 2006 -21 octombrie 2010, a autoturismelor marca V.P. și ulterior A., aparținând SC I. SRL Sibiu în calitate de utilizator, apreciez că instanța de fond a realizat o justă interpretare a probelor administrate în cauză, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului pentru această faptă.

Potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din interpretarea textului menționat, rezultă că probele strânse în această fază servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecății, în acord cu dispozițiile art. 289 C. proc. pen., probele strânse la urmărirea penală, trebuie verificate de instanță, prin administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit, și în contradictoriu. Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești, și exercitând un rol activ, potrivit dispozițiilor art. 287 C. proc. pen., instanța trebuie să ajungă, motivat, la o soluție temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal. Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 62, 63 C. proc. pen., cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 din același cod, hotărârea prin care se soluționează cauza dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie, susținută de materialul probator administrat în cauză, constituind un lanț deductiv, fără discontinuitate.

Or, în cauză, așa cum corect a reținut si instanța de fond, probele administrate în faza de urmărire penală nu confirmă actul de inculpare în care se susține că inculpatul C.l. a luat măsuri de dare în folosință a celor 2 autoturisme inculpatului A.F.N. pentru soluționarea cauzelor penale într-un anumit mod în folosul său ori al holdingului; totodată, nu s-a dovedit că inculpații ar fi negociat soluțiile sau care sunt atribuțiile de serviciu pe care inculpatul - prim procuror nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător.

Potrivit art. 254 C. pen., constituie infracțiunea de luare de mită "fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri'.

În speță, se poate susține că fapta s-a consumat în modalitatea alternativă a primirii folosului necuvenit - constând în folosința consecutivă a celor două autoturisme achiziționate în L. de către SC „I." SRL Sibiu, pentru care inculpatul A. a achitat avansurile și ratele de L., nu însă si cota aferentă de TVA -, însă din nici un mijloc de probă nu rezultă că scopul pentru care inculpatul C.l. a dat iar inculpatul A. a primit folosința celor două autoturisme ar fi fost acela al îndeplinirii, al neîndeplinirii ori pentru a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, așa cum pretinde norma legală încriminatoare.

A susține că inculpatul C. a pretins iar inculpatul A. a acceptat de plano, în anul 2006, când a primit spre folosință primul autoturism, că va soluționa favorabil orice demers judiciar al inculpatului C. sau al firmelor acestuia, ori de câte ori va fi nevoie, nu este pertinent, întrucât actul privitor la îndatoririle de serviciu sau contrar acestor îndatoriri ce trebuie îndeplinit de funcționar trebuie să fie determinat în concret iar nu stabilit generic.

Este adevărat că, prin modalitatea descrisă, inculpatul A. a procedat de o manieră contrară normelor deontologice aplicabile magistraților, prin aceea că a profitat de influența funcției pe care o deținea pentru a-șl rezolva o problemă personală, respectiv folosința unor autoturisme de lux cu eludarea plății TVA, însă acesta constituie doar o abatere disciplinară, în lipsa unor date concrete în sensul că, în schimbul acestui „folos necuvenit", ar fi promis sau dispus soluții favorabile intereselor inculpatului C. sau al firmelor acestuia, or, acuzarea nu a indicat în concret ce acte privitor la îndatoririle sale de serviciu a îndeplinit, nu a îndeplinit ori a întârziat inculpatul A. sau Ie-a îndeplinit contrar acestor îndatoriri, nominalizate pe perioada de folosire a fiecărui autoturism, singurul element în acest sens constând în „rezoluția" din dosarul nr. 29467P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, înscrisă pe coperta interioară a dosarului, prin care indica întocmirea rechizitorului în cauza privind pe numita D.C. față de care se efectuau cercetări pentru infracțiunea de delapidare în dauna SC A. SRL Sibiu.

Referitor la acest dosar se poate observa că „rezoluția" inculpatului nu reprezintă o imixtiune în activitatea procurorului de caz ori un alt act contrar îndatoririlor de serviciu ca și prim procuror, ci cel mult o manieră particulară de lucru la nivelul respectivei unități de parchet, clădită pe baza relațiilor de colegialitate, atâta vreme cât potrivit dispozițiilor procedural penale, inculpatul, în calitate de prim - procuror al unității de parchet, avea posibilitatea legală să infirme orice soluție s-ar fi dispus de către procurorul de caz, respectiv atât o rezoluție de netrimitere în judecată cât și un rechizitoriu. Așadar, pentru a nu redacta soluții care apoi să fie infirmate, mai ales în cazul parchetelor cu un volum mare de dosare și scheme incomplet ocupate, precum și a procurorilor cu o experiență redusă, poate fi agreată formula consultării șefului ierarhic înainte de finalizarea lucrării.

Pentru a avea o imagine de ansamblu cu privire la justețea aprecierii inculpatului în dosarul menționat nu era lipsit de interes a se verifica modul în care s-a finalizat dosarul după trimiterea în judecată, respectiv dacă a survenit sau nu condamnarea făptuitorului, aspect neglijat însă de către acuzare.

Așadar, pentru considerentele expuse mai sus, CURTEA, în opinia minoritară, apreciază că simplul fapt potrivit cu care firmele holdingului A. depuseseră mai multe plângeri penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu nu constituie un indiciu suficient, referitor la atribuțiile de serviciu pe care inculpatul - prim procuror nu le-ar fi îndeplinit sau le-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător, astfel încât soluția la care a ajuns prima instanță, în sensul că lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, este corectă.

Corelativ, nu subzistă nici fapta inculpatului C.l., de dare de mită, acestuia imputându-i-se în concret că a vrut să-l atragă și să-l mențină pe inculpatul A. în sfera sa de influență, faptă care, luată ca atare, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 255 C. pen., pentru motivele arătate cu ocazia analizării faptei de luare de mită imputate inculpatului A., iar apelarea la inculpatul A. pentru a facilita promovarea recursului în interesul legii constituie deja fapta de cumpărare de influență pentru care a fost trimis în judecată distinct.

2. CURTEA, în opinia minoritară, apreciază ca fiind corespunzătoare materialului probator aflat la dosarul cauzei și soluția de achitare a inculpatului A., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în declarații" prevăzută de art. 292 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu privire la declararea dreptului de utilizare a autoturismelor în declarațiile de avere aferente anilor 2006, 2007, 2008, 2009.

Este evident că în calitate de utilizator al autoturismele respective figura SC „I." SRL Sibiu, titular al contractului de L., iar inculpatul avea doar un drept de folosință, însă faptul că acesta din urmă achita ratele si celelalte cheltuieli aferente, mai puțin TVA-ul (conform declarațiilor martorilor B.C., O.N., B.A.), îi conferea în plan subiectiv poziția de utilizator de fapt. Faptul că între inculpatul A. si SC „I." SRL Sibiu nu au existat contracte scrise în sensul folosirii autoturismelor de către primul în schimbul plății contravalorii ratelor, nu afectează relația contractuală dintre cele două părți, atâta vreme cât convențiile civile au putere de lege între părțile contractante, nefiind nevoie de existența unui înscris pentru valabilitatea convenției.

Ca atare, cum în plan subiectiv inculpatul se comporta ca un utilizator de fapt, mențiunile din declarațiile sale de avere sunt corespunzătoare adevărului, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., iar soluția de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este corectă.

3. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților A.F.N., P.T.N. si C.l., apreciez că se impune menținerea pedepselor aplicate de instanța de fond, acestea corespunzând, atât prin cuantum cât si modalitate de executare, scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. CURTEA, în opinie minoritară, reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În acest sens, deși în sarcina inculpatului A. s-au reținut un număr mare de infracțiuni, respectiv 112 de infracțiuni prev. de art. 288 si art. 291 C. pen., modul de săvârșire a acestora (soluționarea dosarelor unor colegi dar semnate de către inculpat cu numele acestora) nu denotă un pericol social ridicat, care să justifice majorarea cuantumului pedepselor. Pe de altă parte, infracțiunile de corupție reținute în sarcina aceluiași inculpat, deși într-un număr destul de mare, nu denotă o tendință a inculpatului de a obține foloase necuvenite în schimbul traficării funcției, ca un scop în sine (valoarea foloaselor fiind modică în cele mai multe cazuri). În aceste condiții, apreciez că pedeapsa rezultantă aplicată de prim instanță, de 3 ani închisoare, este suficientă pentru atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, respectiv în regim de detenție, aceasta este de natură a conduce la atingerea scopului pedepsei având în vedere gravitatea și numărul faptelor reținute în sarcina inculpatului A.

Referitor la inculpatul P.T.N., în raport și de soluția de achitare a acestuia în recurs pentru infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 242 C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (această ultimă soluție fiind adoptată cu unanimitate), precum și de împrejurările de fapt în care a comis infracțiunile reținute în sarcina sa, de numărul mai redus al acestora comparativ cu inculpatul A.F., cu care a conlucrat în comiterea faptelor, de datele sale personale, CURTEA, în opinie minoritară, apreciază, de asemenea, că prima instanța a făcut o justă individualizare a pedepselor aplicate acestui inculpat si că pedeapsa rezultantă, de 1 an și 8 luni închisoare, este în măsură să asigure scopul de constrângere și reeducare a inculpatului, dar și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Sub un ultim aspect, apreciez că pedeapsa aplicată de instanța fondului inculpatului C.l. pentru infracțiunea de cumpărare de influență, chiar și în condițiile în care se nu menține achitarea acestuia pentru infracțiunea de dare de mită, este just individualizată. Nu lipsită de interes pentru aprecierea periculozității pe care o reprezintă inculpatul pentru societate este modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv împrejurarea că inculpatul a recurs într-o primă fază la toate mijloacele legale pentru promovarea unui interes legitim - memorii la Parchetul General, Ministerul Justiției, reveniri la aceste memorii -, iar în lipsa vreunui răspuns într-un termen rezonabil, în ultimă instanță a apelat la inculpatul A. pentru reiterarea memoriului, în vederea promovării unui recurs în interesul legii. Având în vedere si datele care caracterizează persoana acestuia - este o persoană respectabilă, acționar într-un holding important din România, cu o conduită corespunzătoare în societate anterior săvârșirii faptei, în vârstă de peste 60 ani -, apreciez că pedeapsa aplicată de instanța de fond, în modalitatea suspendării condiționate a executării pedepsei, este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, o pedeapsă cu executare în regim de detenție fiind neadecvată și disproporționată cu gravitatea faptei comise.

Față de rezolvarea dată în recurs celorlalte critici din recursurile pachetului sau ale inculpaților, opinia este convergentă celei majoritare, pentru argumentele expuse în considerentele deciziei, care au fost însușite ca atare.