Qualified theft and aiding offender: appeal dismissed, confirming annulment for lack of material jurisdiction and remand to competent court

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 206 din data de 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 7693/3/2007 în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiata, cererea formulată de inculpatul N.P. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 213 C. pen., precum și pe cea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. și alin. (4) C. pen. în cea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată cererea inculpatului V.C.G. privind constatarea nulității absolute a mijloacelor de proba administrate în faza de urmărire penală, formulată prin apărător la termenul din 05 septembrie 2011 și reiterată la termenul din data de 23 februarie 2012.

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.P., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplic. art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 iulie 2004 la 16 octombrie 2007.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.C.G., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în forma complicității.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2004 - la 30 martie 2007.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A.R., la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în formă de participație a complicității.

În temeiul disp. art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2004 - la 06 aprilie 2007.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata P.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a computat din durata pedepsei cu închisoarea pronunțată perioada reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2004 - până la 03 februarie 2005.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei cu închisoarea s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatei.

În temeiul disp. art. 14 și 346 C. proc. pen. precum și art. 998 - 999 și 1003 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC I. CPI S. SRL, reprezentată în prezent de administrator judiciar SP G.C. IPURL și a obligat în solidar inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R. la daune materiale către partea civilă în următorul cuantum: 8.924.040.000 ROL actualizați cu indicele de inflație la data plătii efective; 28.803 dolari SUA în echivalentul în RON la data executării obligației și 5 euro în echivalentul în RON la data plătii efective.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., coroborat cu art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra bunurilor inculpaților N.P. și V.C.G. până la concurența sumei la plata căreia au fost obligați cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul disp. art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin aceeași ordonanța asupra bunurilor aparținând inculpatei P.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de inculpatul V.C.G., în temeiul disp. art. 168 alin. (2) C. proc. pen., împotriva Ordonanței nr. 3711/172004/14 octombrie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul București prin care s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri mobile aparținând acestuia.

S-a respins cererea părții civile formulată în temeiul disp. art. 170 C. proc. pen. de restabilire a situației anterioare, în sensul restituirii sumelor folosite de inculpați de la momentul săvârșirii infracțiunii și până în prezent, cu referire la suma de 12.000 dolari SUA plătită la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 2886 din 17 iulie 2004 și respectiv de 11.500 dolari SUA plătită de inculpatul V.C.G. numitului D.D.R., precum și cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07 iulie 2004 între L.V.L. și P.V.D.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 C. proc. pen. s-a respins ca neîntemeiată, cererea părții civile de instituire a sechestrului asigurător asupra autoturismului marca R 75 - aparținând numitului P.V.D.

Conform art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a restituit numitului P.V.D. autoturismul (astfel cum s-a dispus și prin încheierea din data de 12 noiembrie 2007), precum și a înscrisurilor aflate în plicul de la fila 32.

În baza art. 118 lit. b) și e) C. pen. s-a dispus confiscarea celor 23 de genți de voiaj indisponibilizate conform dovezii seria B nr. 15659 din 19 august 2004, precum și a revolverului cu glonț “FM -FS” indisponibilizat conform dovezii seria B din 29 iulie 2004.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., și art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către:

- inculpatul V.C.G. a tuturor bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria B din 22 noiembrie 2004 și seria B din 15 noiembrie 2004;

- către numita N.R.G. a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 95.

În temeiul disp. art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpații N.P., P.A.R. și V.C.G. la câte 6.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 16.827 RON reprezintă onorariul expert desemnat în cauză, neachitat până în prezent și care va fi plătit în contul Biroului Local de Expertize Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București precum și pe inculpata P.I. la 500 RON, cu același titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 3711/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, înregistrat pe rolul primei instanțe, la data de 6 decembrie 2005, cu nr. 6775/2004 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților N.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. e), g) și alin. (4) C. pen., V.C.G. și P.A.R., pentru art. 26 raportat la art. 208 alin. (2), 209 alin. (1), lit. e) și g) și alin. (4) C. pen. și P.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264 C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esență, că în noaptea de 4/5 iulie 2004, în timp ce se afla în apropierea Restaurantului „C" pe Bd. A, în calitate de conducător auto la S.C. „I. CPI S. S.R.L.", inculpatul N.P. a sustras suma de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro, aflată în autovehiculul marca FT, provenind din colectările efectuate în aceeași noapte, de la filialele din Galați, Constanța și Ploiești, ale societății al cărei angajat era.

În aceeași noapte, inculpații V.C.G. și P.A.R. l-au ajutat, cu intenție, pe inculpatul N.P. să sustragă, suma de bani, pe care acesta o transporta pentru S.C. „I. CPI S." S.R.L., în sensul că, i-au pus la dispoziție un autovehicul FT în care au încărcat banii sustrași, din autoblindată, i-au transportat împreună la garajul deținut de inculpatul V.C.G., în comuna Chiajna, satul Roșu, după care, l-au ajutat pe inculpatul N.P. să se ascundă în locuința coinculpatului V.C.G. și, apoi, în imobilul situat în comuna Snagov, str. N. și să își asigure folosul infracțiunii.

În sarcina inculpatei P.I. s-a reținut, în esență, că fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, i-a ajutat pe inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R., să își asigure folosul infracțiunii, prin aceea că le-a pus la dispoziție, în scopul ascunderii sumei sustrase, locuința din str. P și, ulterior, imobilul din Snagov, str. N., deținut în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare, pe care l-a semnat în calitate de beneficiar.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) și art. 38 C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, față de V.C.G. și P.A.R., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și disjungerea cauzei cu privire la S.C. „I. CPI S." S.R.L. și numiții V.D.R. și M.C., în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., pentru clarificarea modului de organizare a transportului de valori monetare din 4/5 iulie 2004 în cadrul S.C. „I. CPI S." S.R.L., precum și pentru continuarea cercetărilor în vederea recuperării prejudiciului rămas neacoperit.

Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a fost stabilită, în faza de urmărire penală, pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, întocmit la data de 5 iulie 2004, cu ocazia identificării autotransportorului FT, găsit pe str. M.; procese-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la imobilele din comuna Snagov, str. N., Județul Ilfov, str. P. sector 2, comuna Chiajna, sat Roșu, str. IB Județul Ilfov, însoțite de planșe foto, procese-verbale întocmite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuințele deținute de inculpați sau membri ai familiilor acestora, procese-verbale de supraveghere și investigații, procese-verbale de cercetare criminalistică a autoturismului, însoțit de planșe foto, procese-verbale întocmite cu ocazia desigilării, numărării și restituirii sumelor de bani găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 250.489 din 10 august 2004, procesele-verbale de predare-primire întocmite la datele de 4 iulie 2004 și 5 iulie 2004 între dispecerii filialelor S.C. „I. CPI S." S.R.L. Galați, Constanța și Ploiești, pe o parte, și numitul V.R.D., șeful echipajului autospecialei pe de altă parte, referitoare la sumele de bani colectate, antecontract de vânzare-cumpărare referitoare la imobilul din Snagov, str. N., Județul Ilfov, adresă emisă de AAB România, cu privire la sumele ce au făcut obiectul transportului din data de 4/5 iulie 2004, înscrisuri referitoare la normele ce reglementează activitatea de transport valori monetare în cadrul S.C. „I. CPI S." S.R.L., componența și atribuțiile membrilor echipajului de transport, declarațiile martorilor C.M., S.C., B.C., V.R.D., M.C., D.L., I.C., C.B.V., D.A., N.G., N.M.M., U.E., G.M., S.A.C., P.V.D., declarațiile altor martori precum și cele ale celor patru inculpați.

Pe parcursul primei cercetări judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților P.I., N.P., V.C.G. și P.A.R., declarațiile martorilor: V.R.D., M.C., U.E., P.V.D., S.C., D.L., I.C., S.D., G.C., G.V., G.M., C.M., B.C.M., C.B., T.Ș.N., L.L.C., I.A.M.I., C.A., M.M.I., Ș.L., Ș.I.G., P.M., P.T., S.I., S.A., T.F., H.G.P., D.A., A.M., P.A., T.P., T.G., D.E., G.M., R.N., I.L., L.M., G.V., M.C., P.G., P.M., P.N. și P.T.

La solicitarea inculpaților, au fost încuviințate și administrate probe noi, respectiv probe cu înscrisuri și probe testimoniale, apreciate relevante atât sub aspectul situației de fapt, cât și al elementelor ce circumstanțiază persoana inculpaților.

În urma analizării materialului probator, prin Sentința penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală s-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul V.C.G., prin apărător, privind constatarea nulității absolute a cercetării criminalistice a autoturismului, marca D, și a perchezițiilor efectuate în cauză.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reprezentantului Ministerului Public privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților V.C.G. și P.A.R. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul V.C.G. privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul P.A.R., privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. e), g) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor, după cum urmează:

- pentru inculpatul N.P., din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4), în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen.

- pentru inculpații V.C.G. și P.A.R., din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. e), g) și alin. (4) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen.

1. În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1), lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.P., la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., ca pedeapsă, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate, perioadele reținerii și arestării preventive, de la 12 iulie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului N.P.

2. În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.G. la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea, exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 12 iulie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

În baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.R. la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen.

S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată, perioadele reținerii și arestării preventive, de la data de 12 iulie 2004, la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P.A.R.

În baza art. 264 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata P.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

d) să se prezinte trimestrial, în ultima zi lucrătoare a perioadei, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul București.

b)să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 15 septembrie 2004 până la data de 3 februarie 2005.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) coroborat cu art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998, 999 și art. 1003 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. „I. CPI S." S.R.L. și, în consecință:

Au fost obligați inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R., în solidar, la plata sumei de 8.924.040.000 ROL actualizată, cu indicele de inflație, la data plății efective 28.803 dolari SUA, în echivalent, în RON, la data plății și 5 Euro, în echivalent, la data plății efective, cu titlu de daune materiale, către partea civilă.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c), coroborat cu art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, asupra bunurilor inculpaților N.P. și V.C.G., până la concurența sumei rămase nerecuperate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit prin aceiași ordonanță asupra bunurilor proprietatea inculpatei P.I..

În baza art. 348 combinat cu art. 170 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată cererea părții civile de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 7 iulie 2004 între L.L. și P.V.D.

În baza 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca R, aparținând numitului P.V.D.

În baza art. 346, coroborat cu art. 14 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile de obligare a numiților G.M., G.V., U.E., D.D.R. și S.A.C., la restituirea sumelor de 12.000 dolari SUA, 1.000 dolari SUA, 11.500 dolari SUA și, respectiv, 700 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea celor 23 de genți de voiaj, indisponibilizate, conform dovezii seria B nr. 15659 din 19 august 2004.

În baza art. 118 lit. c) C. pen. s-a dispus confiscarea revolverului glonț „FM - FS", indisponibilizat conform dovezii seria B nr. 62940 din data de 29 iulie 2004.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numitul P.V.D. a autoturismului marca R, încredințat custodelui V.D., conform procesului-verbal din 15 iulie 2004 și a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 32 din volumul 2, al dosarului de urmărire penală.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul V.C.G. a tuturor bunurilor indisponibilizate conform dovezilor seria B nr. 15.772 din 22 ianuarie 2004 și seria B nr. 15.765 din 15 noiembrie 2005.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către numita N.R.G. a înscrisurilor sigilate în plicul aflat la fila 95 din volumul 2, dosar de urmărire penală.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații N.P. și P.A.R., la câte 200 RON fiecare, inculpatul V.C.G., la 400 RON și inculpata P.I., la 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin Decizia penală nr. 336 din 22 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de recurenta parte civilă SC I. C.P.I. S. SRL, recurenții inculpați N.P., V.C.G. și P.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 497/A din 20 iunie 2006 a CAB, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, casată decizia penală atacată și Sentința penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă a apreciat că în cauza nu au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului și lămuririi contradicțiilor existente, stabilind ca instanța de trimitere, cu ocazia rejudecării, să se pronunțe asupra tuturor probelor solicitate de inculpați, să stabilească obiectivele expertizelor judiciare solicitate, să procedeze la efectuarea unui experiment judiciar, cu privire la cantitatea de bani ce putea fi transportată cu mașina furgon, condusă de inculpatul N.P., urmând a admite și administra orice alte probe ce ar fi considerate necesare, pentru lămurirea aspectelor contradictorii și soluționarea corectă a cauzei.

Procedând la rejudecarea cauzei, tribunalul a apreciat în primul rând asupra limitelor rejudecării. Deși termenul “a rejudeca” o cauză ar putea lăsa să se înțeleagă că se efectuează din nou judecarea în întregul ei a cauzei care a format obiectul hotărârii casate, totuși rejudecarea nu înseamnă o activitate procesuală de același volum ori întindere cu judecata anterioară. Rejudecarea fiind dispusă de către instanța de recurs este firesc și logic că activitatea procesuală de rejudecare să cunoască anumite limitări rezultate din controlul judecătoresc efectuat de instanța de recurs. Din dispozițiile art. 38515 C. proc. pen. referitoare la admiterea recursului rezultă că hotărârea atacată este casată în întregime. Așadar, anulată în întregime prin casare este hotărârea atacată, iar nu întregul material procesual aflat la dosarul cauzei.

Ținând cont de aceasta limitare de ordin procesual instanța a apreciat că în această fază o readministrare a întregului material probator deja administrat de către judecător înainte de casare apare ca redundată, în condițiile în care în urma examinării cauzei de către instanța de recurs nu s-au constatat nelegalități ale modului în care a fost efectuată cercetarea judecătorească, ci numai caracterul incomplet al acesteia.

Conformându-se soluțiilor cuprinse în decizia instanței de recurs și ținând cont de indicațiile menționate în decizia de casare, Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea sumelor remise efectiv la datele de 04 iulie 2004 și 05 iulie 2004 echipajului transport valori format din V. și N.P., în baza actelor și lucrărilor dosarului, precum și a documentelor bancare, sens în care, în considerarea precizărilor expertului desemnat în cauza au fost solicitate băncii AA o serie de înscrisuri. La dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiză întocmit de către expertul desemnat în cauză, răspunsul acestuia la obiecțiunile formulate de către inculpați, opinia separată exprimată de către expertul parte, procedându-se totodată la ascultarea expertului desemnat, d-na T.A. în ședința publică.

De asemenea, în vederea efectuării experimentului judiciar menționat în decizia de casare s-au solicitat relații BNR privitor la posibilitatea de a fi pusă la dispoziție o cantitate de bancnote identică sub aspectul emisiunii monetare și cupiurilor cu cea privitor la care se susține că a fost sustrasă.

Prin Adresa nr. VI.2/1036 din 03 martie 2008 a BNR - Direcția emisiune, tezaur și casierie s-a comunicat că respectivele bancnote, deși nu mai au putere circulatorie și deci nu pot fi utilizate ca mijloc legal de plată, au valoare, întrucât pot fi preschimbate fără taxe și comisioane, pe termen nelimitat la sucursalele BNR cu însemne din noua emisiune monetară. S-a mai precizat că normele interne în vigoare care reglementează desfășurarea operațiunilor de casierie în unitățile BNR nu permit eliberarea de numerar din tezaur, fie și pentru o perioadă limitată, în alte scopuri decât acela de efectuare a plăților către instituțiile de credit.

Au fost însă furnizate informații cu privire la mărimile fizice ale întregii cantități de bancnote, în structura de cupiuri specificate, respectiv greutatea de 564 kg și volumul de 0,56 mc. S-a mai menționat că pe durata transportului numerarul este ambalat în saci conținând 28 pachete cu bancnote fiecare, indiferent de cupiura. Numerarul în cauză a fost, deci, ambalat în cca 19 saci, la greutatea bancnotelor adăugându-se greutatea ambalajelor, respectiv cca 1,5 kg/sac.

În raport de aceste date instanța a constatat, pe de o parte, imposibilitatea efectuării experimentului judiciar și, pe de altă parte, lipsa de utilitate a unei astfel de probe, informațiile furnizate fiind edificatoare asupra chestiunii necesar a fi lămurite.

Pe de altă parte, în vederea lămuririi contradicțiilor dintre declarațiile inculpaților, tribunalul a dispus ascultarea acestora, fiind audiat inculpatul N.P., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Inculpații P.A.R. și V.C. au refuzat să dea declarații, arătând numai că își retrag în totalitate declarațiile date anterior. O conduită similară a adoptat și inculpata P.I., în sensul că nu a dorit să mai dea declarații în cauza, menținându-și însă afirmațiile făcute anterior.

Asupra acestei atitudini instanța a avut în vedere că în practica CEDO (CEDO, Secția III, Hot. Condron versus Marea Britanie 02 mai 2000 35718/97) s-a statuat că dreptul de a păstra tăcerea nu poate fi considerat drept unul absolut, iar pentru a verifica dacă este admisibil ca instanțele să tragă concluzii din tăcerea unui acuzat trebuie verificate circumstanțele cauzei. Curtea amintește, totodată, că deși decizia de condamnare a unei persoane nu poate fi fondată exclusiv pe tăcerea acesteia, tăcerea poate fi luată în calcul în acele situații care implică necesitatea unei explicații din partea sa.

În speța menționată s-a apreciat ca fiind încălcat dreptul la tăcere al unor persoane aflate sub influența drogurilor care au preferat să răspundă la întrebările polițiștilor cu “niciun comentariu”, furnizând însă în cursul procesului penal explicațiile necesare, argumentul Curții fiind acela că în momentul în care reclamanții au păstrat tăcerea nu erau complet lucizi, ei oferind însă explicația impusă de situația în care se găseau ulterior.

În prezenta cauză este de remarcat ca inculpații P.A. și V.C., precum și inculpata P.I. au adoptat o astfel de poziție în cursul cercetării judecătorești, efectuată în rejudecare, în condițiile în care se impunea să răspundă la anumite întrebări de natură a lămuri contradicțiile generate de declarațiile anterioare (conform deciziei de casare), ascultare ce urma a fi făcută în ședința publică, în prezența apărătorului ales, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale.

Tot sub acest aspect și tot din perspectiva practicii CEDO (cauza Bekles contra Marii Britanii), instanța a reținut că s-a stabilit ca refuzul acuzatului de a da declarații nu poate și nu trebuie să împiedice, în situații care reclama în mod clar explicații din partea sa, să fie luat în considerare în stabilirea pertinenței probelor prezentate în acuzare. De asemenea, în cauza Murray contra Marii Britanii s-a stabilit ca refuzul de a da declarații poate fi avut în vedere pentru a fundamenta soluția de condamnare când există un probatoriu solid care să susțină acuzația.

În completarea probatoriului au fost ascultați și martorii C.L.C., G.P.R.V., V.D., Z.R.A., P.C.I.B., I.S. și M.A.B.

Analizând întregul material probator administrat în cauza, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești efectuate în cele 2 cicluri procesuale, instanța a reținut următoarele:

S.C. I. CPI S. S.R.L, înregistrată la Oficiul registrului comerțului sub nr. J40/20441/14 noiembrie 1994, a fost autorizată să desfășoare activități de pază a obiectivelor, bunurilor și valorilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1996. În acest sens, a fost eliberată Autorizația nr. 056/P din 11 septembrie 1996 de către Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Ordine Publică, iar Regulamentul de organizare și funcționare a fost avizat sub nr. 178.806 din 10 septembrie 1996.

Între S.C. I. CPI S. S.R.L, în calitate de prestator și AAB (ROMÂNIA) S.A, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. 1683 din 16 decembrie 1999, având ca obiect executarea calificată de către prestator de servicii de colectare, transport și depozitare a valorilor preluate de la beneficiar sau de la clienții acestuia din urmă, pe raza municipiului București, precum și între localități.

La data de 04 iulie 2004, în temeiul acestui contract, prestatorul S.C. I. CPI S. S.R.L urma să efectueze colectarea valorilor monetare de la sucursalele AAB din Galați, Constanța și Ploiești și să asigure transportul acestor valori din localitățile menționate în municipiul București. Echipajul planificat inițial pentru efectuarea acestui transport a fost compus din D.E., I.L. și L.M., iar coordonarea deplasării urma a fi realizată de către M.C. care, începând cu data de 03 iulie 2004, a preluat atribuțiile coordonatorului I.S. (aflat în concediu de odihnă).

În jurul orelor 14 - 14.30, s-a constatat că membrii echipajului planificat nu au fost anunțați despre plecarea în cursă și nu s-au prezentat la locul de muncă, în acest context coordonatorul M.C. luând decizia efectuării deplasării de către alt echipaj. Astfel, s-a stabilit ca transportul pe ruta București - Galați - Constanța - Ploiești și retur să fie efectuat de V.R.D., angajat în funcția de agent transport valori și N.P., angajat în funcția de conducător auto intervenții, conform Contractului individual de muncă nr. 4785 din 11 noiembrie 2003, cei doi aflându-se deja la sediul societății la ora menționată.

Sub acest aspect martorul M.C. a arătat că la data de 02 iulie 2004, în jurul orelor 16.30 -17.30, reprezentanții AAB au comunicat prestatorului SC I. C.P.I. S. SRL necesitatea efectuării unui transport de valori monetare la data de 04 iulie 2004, pe ruta București - Galați - Constanța - Ploiești și retur.

Drept urmare, s-a stabilit că acest transport să fie efectuat de echipajul format din I.L., L.M. și D.E., pe numele cărora au fost întocmite și ordinele de deplasare aferente.

La data de 04 iulie 2004, în jurul orelor 14.30, dispecerul de serviciu G.C. a constatat că cei trei membri ai echipajului planificat nu au fost anunțați despre această deplasare și nu s-au prezentat la locul de muncă, fapt comunicat martorului M.C., coordonatorul transportului de la acea dată. În acest context, M.C. a luat decizia efectuării deplasării de un echipaj format din două persoane, respectiv V.R.D. și N.P., ambii aflați la sediul CPI București.

Același martor a decis ca transportul să se efectueze cu autospecializată furgon blindat, aspecte ce i-au fost comunicate telefonic numitului V.D.R.

Declarațiile martorului M.C. au fost concordante cu cele ale dispecerului G.C. care a arătat că lipsa celor 3 membri ai echipajului planificat inițial a fost constatată în jurul orelor 14.45, împrejurare în care coordonatorul transportului valori a stabilit ca plecarea să se efectueze de echipajul format din V.R.D. și inculpatul N.P.

În același sens, martorii D.E., I.L. și L.M. au precizat că nu au avut cunoștință de planificarea lor pentru efectuarea acestei deplasări, nici coordonatorul transportului și nici dispecerul de serviciu necomunicându-le această împrejurare decât la data de 04 iulie 2004, orele 14.45, oră la care ar fi trebuit să se afle deja pe traseu. Toți cei trei martori au arătat că încunoștințarea lor trebuia realizată cu 24 de ore înainte de plecarea efectivă, situația ivită la acea dată fiind prima de acest gen.

Aceleași împrejurări de fapt referitoare la contextul în care s-a stabilit ca efectuarea transportului de către un echipaj format din două persoane au fost confirmate și de martorul V.R.D.

După ce coordonatorul transportului i-a comunicat telefonic numitului V.D.R. decizia plecării în echipaj de două persoane, precum și faptul că deplasarea urma să fie efectuată cu autospecializată furgon blindat marca FT, agentul transport valori a preluat ordinele de serviciu (completate pe numele membrilor echipajului inițial planificat), procesele-verbale de predare-primire, saci pentru transport valori (de rezervă), precum și 14 saci cu monede metalice, ce urmau a fi predați la sucursala Galați a SC I. C.P.I. S. SRL.

În jurul orelor 14.45, echipajul alcătuit din V.R.D. și N.P. a plecat de la sediul SC I. C.P.I. S. București spre Galați, deplasarea efectuându-se pe ruta Urziceni. Pe parcursul traseului, dispecerul de serviciu G.C. a ținut telefonic legătura cu membrii echipajului, prin intermediul telefonului mobil al inculpatului N.P.

Deși legătura cu echipajul ar fi trebuit menținută prin intermediul numitului V.R.D., care îndeplinea la acea dată funcția de șef echipaj, acest lucru nu s-a realizat, deoarece acumulatorul telefonului celui din urmă era descărcat, iar stația de emisie-recepție aflată în dotarea autospecialei furgon blindat nu era funcțională în afara razei municipiului București.

Echipajul format din V.R.D. și inculpatul N.P. a ajuns la sucursala din Galați a SC I. C.P.I. S. SRL în jurul orelor 18.20 - 18.25. După ce inculpatul N.P. a parcat autospeciala în apropierea ușii de acces, rămânând la volan, șeful de echipaj (martorul V.D.R.) a intrat în sediu unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu C.M., căruia i-a predat cei 14 saci cu monedă metalică aduși de la CPI București.

La rândul său, dispecerul C.M. i-a predat șefului de echipaj 5 saci sigilați cu sigiliul 20 ABN, conținând suma de 21.590.000.000 ROL și 1 sac cu sigiliul 30 ABN conținând suma de 33.396 dolari SUA și 525 euro. Cu această ocazie a fost întocmit un proces-verbal de predare-primire, V.R.D. completând rubricile: data, nr. autospecialei și componența echipajului (V.R.D. și T.P.), iar C.M. rubricile: ora (18.35): “am primit de la“ ( în care a menționat numele său), sediul sucursalei, nr. de saci predați (6) și sigiliile (10 ABN și 30 ABN), în final ambii semnând de primire și respectiv, de predare.

În declarațiile date, atât V.R.D., cât și dispecerul C.M. au indicat cu exactitate mențiunile efectuate de fiecare în cuprinsul proceselor-verbale, recunoscându-și totodată propriile semnături și precizând că procesul-verbal a fost completat cu ocazia predării sumelor de bani în noaptea de 04 iulie 2004.

Totodată exemplarele 2 și 3 ale procesului-verbal au fost găsite împreună cu alte documente în data de 05 iulie 2004 în autospeciala abandonată pe str. M.

Cei 6 saci preluați de către V.R.D. au fost transportați de către acesta la autospeciala furgon blindat și încărcați în autovehicul pe ușa laterală dreaptă.

În continuare, echipajul s-a deplasat spre Constanța, pe ruta Brăila - Giurgiu - Hârșova, ajungând la sediul sucursalei CPI Constanța în jurul orelor 22.30 - 22.45.

Și aici autospeciala a fost parcată de inculpatul N.P. lângă poarta de acces în sediul societății, iar V.R.D. a intrat în sediu unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu Sprivac Culita. Acesta i-a predat șefului de echipaj V.R.D. 5 saci sigilați cu sigiliul ABN AMRO 16, conținând suma de 31.420.000.000 ROL.

S-a procedat în mod similar, în sensul că după verificarea integrității sacilor și sigiliilor, cei doi au întocmit un proces-verbal de predare-primire, în care V.R.D. a completat rubricile privitoare la data, numărul autospecialei și componența echipajului (V.R.D. și T.P.), iar dispecerul de serviciu Sprivac Culita a completat rubricile: ora (22.56), “am primit de la” (cu numele sau), sediul sucursalei, nr. sacilor (5), sigiliul (ABN AMRO 16) și suma (31.420.000.000). Procesul-verbal a fost semnat de predare de către dispecerul de serviciu și de primire de către șeful de echipaj transport, ambii recunoscându-și ulterior semnăturile efectuate, mențiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal și precizând că acesta a fost completat la momentul predării-primirii banilor în noaptea de 4/5 iulie 2004.

Și exemplarele 2 - 3 ale acestui proces-verbal au fost găsite cu ocazia cercetării la fața locului efectuată în data de 05 iulie 2004, în urma identificării autospecialei FT abandonată pe strada M.

Cei 5 saci cu valori monetare au fost transportați și încărcați în autospeciala de către martorul V.R.D., după care echipajul și-a continuat deplasarea spre Ploiești, pe traseul Slobozia Urziceni - Valea Călugărească.

La ieșirea în localitatea Constanța, cei doi membrii ai echipajului au oprit autospeciala la o benzinărie “P” pentru alimentarea din canistra aflată în autovehicul, ocazie cu care N.P. a intrat în incinta benzinăriei pentru a face cumpărături.

În acest context, realizând că este însoțit de o singură persoană și că suma transportată este însemnată (martorul M.A.B. a declarat în fața instanței ca a fost cea mai mare suma transportată de CPI pe un singur transport) a luat rezoluția infracțională de a sustrage banii aflați în autospecială.

Referitor la acest aspect inculpatul N.P. a declarat că a fost ispitit de suma mare de bani care se afla în mașina, bani despre care ar fi știut că sunt “bani negri”.

Realizând, totodată, ca de unul singur nu poate pune în executare această rezoluție, l-a contactat de la un telefon public, folosind o cartelă telefonică, pe inculpatul V.C.G. pe telefonul mobil al acestuia.

Inculpatul N.P. i-a comunicat coinculpatului V.C.G. hotărârea sa infracțională și, împreună, au stabilit să mențină legătura telefonică în cursul aceleiași nopți, pentru a organiza și stabili modalitatea concreta în care se va realiza hotărârea adoptată.

Ulterior, acestui prim apel telefonic, echipajul format din N.P. și V.R.D. și-a continuat deplasarea spre Ploiești, unde a ajuns în jurul orelor 02.20.

Autospeciala a fost oprită în fața porții de acces în sediul sucursalei, iar V.R.D. a coborât din autovehicul și a intrat în sediul CPI Ploiești, unde a luat legătura cu dispecerul de serviciu B.C. Acesta din urmă i-a predat șefului de echipaj un număr de 6 saci sigilați cu sigiliul 21ABN, conținând suma de 35.500.000.000 ROL.

După verificarea integrității sacilor și a sigiliilor, a fost întocmit un proces-verbal de predare-primire, completat în prealabil de V.R.D. la rubricile data, nr. autospecialei și componenta echipajului (V. și T.P.). Dispecerul de serviciu B.C. a completat acest proces-verbal la rubricile: ora (02.30), "am primit de la" (menționând numele sau), sediul sucursalei, numărul sacilor (6), sigiliul (21 ABN) și suma (35.500.000.000 ROL) și a semnat de predare, iar V.R.D. de primire.

Ca și în cazul preluărilor de la sucursalele Galați și Constanța, atât șeful echipajului V.R.D. R.D., cât și dispecerul de serviciu B.C. au declarat că procesul-verbal a fost completat cu ocazia realizării operațiunii de predare-primire, precizând fiecare mențiunile completate și recunoscându-și semnăturile.

Totodată, în mașina găsită abandonată pe str. M. au fost identificate exemplarele 2 - 3 ale procesului-verbal.

Pe de altă parte, din declarațiile dispecerilor de serviciu de la cele 3 sucursale a rezultat că în dimineața de 05 iulie 2004, la solicitarea reprezentanților C. PEN.I. București, au fost trimise prin fax procesele-verbale de predare-primire despre care s-a făcut anterior vorbire.

La data de 09 iulie 2004 au fost transmise de către AAB organelor judiciare fotocopii ale acestor procese-verbale, iar ulterior, la datele de 13 august 2004 și 15 august 2004 au fost atașate la dosar exemplarele originale ale acestor înscrisuri.

În raport de aceste date instanța a apreciat ca fiind lipsite de temei susținerile inculpaților privitoare la completarea ulterioara, după sesizarea organelor judiciare, a mențiunilor de pe procesele-verbale.

Cei 6 saci preluați din sediul C.P.I. Ploiești au fost transportați și încărcați în autospeciala furgon blindat de către V.R.D., cu ajutorul martorilor I.C. și L.D., angajați ai C.P.I. Ploiești în funcția de șef echipaj transport valori și, respectiv, conducător auto.

În jurul orelor 02.40 echipajul format din N.P. și V.R.D. a părăsit sediul sucursalei din Ploiești, îndreptându-se spre București pe DN1.

După ce a avut prima discuție telefonică cu N.P., inculpatul V.C.G. l-a contactat pe inculpatul P.A.R., deplasându-se la locuința acestuia din urmă cu autoturismul marca R, după care cei doi inculpați s-au deplasat în zona Piața Romană, unde au parcat autoturismul.

V.C. i-a comunicat lui P.A.R. discuția purtată anterior cu N.P., cerându-i să-l însoțească pentru a se întâlni cu N. și a-l ajuta, propunere acceptată de către P.A.

În timp ce inculpatul V.C.G. se afla împreună cu P.A. în zona Piața Romană, în jurul orelor 23.14 l-a contactat telefonic pe N.P. de pe nr. de apel 0726, așa cum a rezultat din adresa emisă de SC M. SA comunicându-i faptul că urma să fie însoțit de P.A.R. (declarația inculpatului V.C.G.).

În jurul orelor 23.00 - 23.30 inculpații V.C.G. și P.A.R. s-au deplasat cu un taxi la locuința martorului C.B.V. de la care au luat o autoutilitară marca FT, de culoare albă.

Astfel, martorul C.B.V. a declarat ca, în noaptea de 04 iulie 2004, în jurul orelor 23.00 - 23.30 inculpatul V.C. a venit foarte grăbit la locuința sa și a ridicat autoutilitara menționată, pe care i-o solicitase anterior, în aceeași seară, în jurul orelor 21.00 - 22.30, în vederea efectuării unui transport de cauciucuri.

Inițiativa de a lua mașina în acea seară a aparținut inculpatului V.C. și nu martorului C.B.V. care, dimpotrivă, îl rugase pe inculpat să-i repare dubița cu câteva zile în urmă, însă inculpatul îi spusese că nu are timp.

S-a putut concluziona astfel că inculpatul V. a conștientizat încă de la prima convorbire cu N.P. ca poate face rost de această mașină, pe care o împrumutase și în trecut și ale cărei caracteristici este astfel evident că le cunoștea, el confirmându-i lui N. că va veni cu o dubiță albă.

La orele 02.33, folosind același număr de apel 0726, inculpatul V.C.G. l-a contactat din nou pe inculpatul N.P., stabilind să îl aștepte cu dubița albă pe DN 1 la o benzinărie L și în cazul în care nu se vor întâlni în această locație, N.P. să fie așteptat de cei 2 în zona Băneasa, pe o stradă în apropierea Restaurantului “C”.

Procedând în sensul celor convenite, inculpații V.C.G. și P.A.R. s-au deplasat cu autoutilitara inițial în primul punct de întâlnire stabilit și ulterior în cea de a doua locație convenită.

Deplasându-se spre Municipiul București împreună cu V.R.D., în apropierea localității, inculpatul N.P. a observat o dubită de culoare albă mergând în urma autospecialei pe care o conducea, fapt ce i-a format convingerea că cei doi coinculpați au ajuns la punctul de întâlnire stabilit. În jurul orelor 03.30, autospeciala condusă de N.P. a ajuns în zona Băneasa, locație în care inculpatul a invocat o defecțiune a motorului și a oprit autovehiculul în dreptul restaurantului "C", pe Bd-ul Aerogării.

Totodată, inculpatul l-a rugat pe V.D.R. să cumpere sucuri și mâncare de la unul dintre magazinele aflate în zonă, timp în care a pretins că va încerca să localizeze defecțiunea motorului.

V.R. a părăsit autospeciala și s-a deplasat la magazinul SC G.F.C. SRL, moment în care, profitând de posibilitatea creată, inculpatul N.P. a părăsit imediat zona la volanul autovehiculul blindat, în care se afla suma provenită din cele trei colectări, în valoare totală de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro.

Inculpatul N.P. a fost însoțit în permanență de autoutilitara marca FT, în care se aflau V.C. și P.A., cele două autovehicule deplasându-se împreună până pe str. M.

În această zonă, inculpații au oprit autovehiculele pe un teren viran, situat în dreptul imobilului cu nr. 46, iar inculpatul N.P. a descărcat din autospeciala blindată cei 17 saci cu valori monetare, pe care coinculpații V.C.G. și P.A.R. i-au încărcat în dubița FT.

După aceasta, inculpatul N.P. a încuiat atât compartimentul blindat din interiorul autospecialei cât și portierele acesteia, abandonând autovehiculul.

Ulterior cei 3 inculpați s-au deplasat cu autoutilitara FT în comuna Chiajna, sat Roșu, str. B., unde inculpații V.C.G. și P.A.R. aveau închiriat un garaj din toamna anului 2003, ideea de a folosi acest spațiu aparținând inculpatului V.C.

Ajunși aici inculpații au descărcat cei 17 saci cu valori monetare, introducându-i în garaj, unde au început să îi desfacă, sumele de valori aflate în saci fiind așezate în cutii de carton, folosite pentru depozitarea pieselor auto. Pentru scurt timp operațiunea a fost realizată de toți cei 3 inculpați, pentru ca ulterior să fie continuată numai de N.P. și P.A.R., inculpatul V.C.G. părăsind garajul pentru a restitui utilitara martorului C.B.V.

După ce a cumpărat alimente pentru inculpatul N.P., V.C.G. a revenit la garajul din comuna Chiajna, deplasându-se, de această dată, cu autoturismul marca R, lăsat în noaptea de 04 iulie 2004 în zona Piața Romană.

Inculpatul V.C.G. a luat din garaj trei cutii de carton în care se aflau sume de bani și le-a transportat la locuința sa din București, str. P. Cu această ocazie, V.C.G. i-a solicitat concubinei sale - P.I. - să cumpere mai multe ziare, pe care, în aceeași zi, le-a dus la garajul din comuna Chiajna în vederea studierii anunțurilor publicitare și închirierii unei case în care să locuiască N.P.

În după amiaza zilei de 05 iulie 2004, inculpații au părăsit garajul din comuna Chiajna și s-au deplasat la imobilul din str. P., unde N.P. a locuit până la data de 07 iulie 2004.

Înainte ca inculpatul N.P. să fie adus în respectivul imobil, pentru a se asigura că prezența acestuia nu va fi dezvăluită, inculpații au urmărit îndepărtarea din locuința fratelui inculpatei P.I., sens în care inculpatul V.C. i-a solicitat acestuia să se deplaseze la Alba Iulia pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare a autoturismului marca R.

În acest scop, la data de 05 iulie 2004, în jurul orelor 18.00, inculpata P.I. i-a solicitat fratelui său P.V.D. să își împacheteze câteva lucruri și să se deplaseze la CC pentru a se întâlni cu P.A., urmând ca, până la plecarea la Alba Iulia, să locuiască la un hotel, astfel cum a rezultat din declarația martorului P.V... Martorul a mai arătat că V.C.G. i-a solicitat să se deplaseze la Alba Iulia pentru a perfecta contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului marca R, cu nr. de înmatriculare provizoriu, primind pentru aceasta suma de 800 euro și 5.000.000 ROL.

În perioada 05 iulie 2004 - 08 iulie 2004, P.V.D. a locuit la Hotelul “S." și ulterior la un alt hotel împreună cu inculpatul P.A.R. La data de 07 iulie 2004, conform solicitării inculpatului V.C.G., fratele inculpatei P.I. s-a deplasat la Alba Iulia pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului R, împrejurare confirmată de martorul L.V.L., vânzătorul autoturismului.

Deși P.V.D. a revenit în București în seara zilei de 07 iulie 2004, el a continuat să locuiască la un hotel, revenind în locuința din str. P. abia a doua zi, după plecarea inculpatului N.P. Este de remarcat că deși la acea dată P.V. era încă minor, locuind în mod obișnuit împreună cu sora sa, inculpata P.I., el a arătat că aceasta nu a motivat decizia trimiterii sale la un hotel pe o perioadă de 3 zile, însoțit de o persoană cu care nu se afla în relații de rudenie ori de altă natură cu el, martorul declarând în fața instanței că îl cunoștea pe inculpatul P.A.R. doar din vedere.

După îndepărtarea în această modalitate a martorului, inculpatul N.P. a fost adus în imobilul din str. P., imobil în care V.C. și P.A. au transportat, la aceeași dată, din garajul menționat, alte trei cutii de carton în care se aflau sume de bani.

La data de 06 iulie 2004, intenționând achiziționarea unui imobil în care urma să locuiască N.P., inculpatul V.C.G. a contactat-o telefonic pe numita U.E., agent imobiliar în cadrul SC A.E. SRL. Conform unui anunț publicitar, inculpatul și-a manifestat dorința de a viziona un imobil situat în localitatea Snagov, sens în care a stabilit o întâlnire cu agentul imobiliar, la orele 13.00.

Inculpații V.C.G. și P.I. s-au deplasat la vila situată în Snagov, str. N., județul Ilfov unde, după vizionarea locuinței, s-au consultat și au comunicat numitei U.E. oferta de preț, respectiv 150.000 Euro. În seara de 06 iulie 2004, V.C.G. l-a contactat telefonic pe avocatul S.A.C., căruia i-a solicitat asistență juridică pentru încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, stabilind o întâlnire în ziua următoare.

La data de 07 iulie 2004 - orele 8.30 - inculpații V.C.G. și P.I. s-au deplasat în parcarea hotelului H, unde s-au întâlnit cu S.A.C. și au convenit încheierea contractului de asistență juridică. P.I. i-a remis acestuia din urmă, prin intermediul coinculpatului, suma de 100 dolari SUA cu titlu de avans al onorariului avocațial și tot ea a semnat contractul de asistență încheiat.

La aceeași dată, în jurul orelor 9.30, cei doi inculpați s-au deplasat pe B-dul B, la biroul numitei G.M. (proprietar al imobilului din localitatea Snagov) fiind însoțiți de același avocat și de agentul imobiliar U.E. În urma discuțiilor avute, s-a stabilit ca preț de vânzare suma de 150.000 Euro, urmând ca încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare să se realizeze în aceeași zi, iar perfectarea contractului în 2 săptămâni, dar nu mai târziu de 21 iulie 2004.

La data de 07 iulie 2004, inculpata P.I. a încheiat, în calitate de beneficiar, respectiv cumpărător, contractul de prestări servicii cu SC A.E. S.R.L și contractul de intermediere nr. 5/2004 cu aceeași agenție imobiliară și proprietarul G.M.. în temeiul acestor contracte, au fost achitate agentului imobiliar suma de 1.000 dolari SUA (cu titlu de avans al remunerației cuvenite), iar proprietarei G.M. suma de 10.000 Euro, în echivalentul de 12.000 dolari SUA (cu titlu de avans al prețului). La aceeași dată, a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP R.E. cu nr. 2086 din 07 iulie 2004, contract semnat de inculpata P.I. în calitate de promitentă-compărătoare.

Inculpații au motivat dorința achiziționării imobilului prin aceea că intenționează să desfășoare afaceri cu ambarcațiuni prin intermediul unui prieten din Australia sau Austria și, invocând necesitatea amenajării rapide a imobilului, au intrat în posesia cheilor la data semnării antecontractului de vânzare-cumpărare.

În perioada 05 - 07 iulie 2004, sumele de bani aduse în locuința din str. P. au fost scoase de inculpatul N.P. din cutiile de carton în care se aflau inițial și așezate în genți de voiaj, genți care, la rândul lor, au fost depozitate de V.C. sub patul din dormitorul pe care îl ocupa în mod obișnuit, (declarații inculpat V.C.G. din 17 august 2004 și 15 septembrie 2004 ).

Gențile folosite fuseseră cumpărate de inculpata P.I. și inculpatul P.A.R. din magazinul C, acesta din urmă așezând în aceeași perioadă sumele de bani rămase în garajul din comuna Chiajna, sat Roșu în genți de voiaj.

În după-amiaza zilei de 07 iulie 2004, inculpații V.C.G. și P.A.R. l-au transportat pe N.P. la imobilul din Snagov, str. N., județul Ilfov, deplasarea efectuându-se cu autoturismul marca R. În zilele următoare, V.C.G. și P.A.R. au transportat la același imobil din Snagov o parte a sumelor sustrase, aflate în genți de voiaj, atât de la imobilul din str. P. cât și de la garajul situat în comuna Chiajna, sat Roșu.

Gențile de voiaj au fost depozitate în locuința din Snagov, iar la inițiativa inculpatului N.P., o parte a sumelor de bani a fost ascunsă într-o nișă aflată la etajul II al imobilului.

În afara vilei pe care intenționa să o cumpere, inculpatul V.C.G. împreună cu inculpatul P.A.R. au convenit în data de 10 iulie 2005 cu soții Ș.L. și Ș.I.G., închirierea imobilului situat în comuna Tărtășești, județul Dâmbovița. Cei doi inculpați și-au manifestat intenția de a închiria acest imobil încă de la sfârșitul lunii iunie 2004, însă la data menționată, au concretizat această intenție achitând proprietarilor suma de 1.130 dolari SUA și 3.500.000 ROL cu titlu de avans chirie pentru 2 luni.

Totodată, la data de 09 iulie 2004 inculpatul V.C.G. a convenit cu numitul D.R.D. să îi restituie acestuia din urmă suma de 14.850 dolari SUA, primită anterior de inculpat cu titlu de preț al unui autoturism a cărui vânzare nu a mai putut fi perfectată. Drept urmare, la data de 11 iulie 2004, V.C.G. i-a remis persoanei menționate suma de 11.000 dolari SUA, urmând ca diferența să îi fie restituită la 14 iulie 2004.

Inculpații au fost reținuți la data de 12 iulie 2004.

Astfel, în zilele anterioare datei de 12 iulie 2004, în urma supravegherii inculpatului V.C.G. s-a constatat că acesta s-a deplasat de mai multe ori către adresele situate în București, str. P., comuna Chiajna, sat Roșu, str. B. - comuna Snagov, sat Snagov, str. N., în unele cazuri fiind însoțit de o persoană identificată ulterior ca fiind inculpatul P.A.R., alteori singur, transportând genți voluminoase (procese-verbale întocmite de organele de cercetare penală).

În data de 12 iulie 2004 cei doi inculpați au fost identificați în timp ce se aflau la benzinăria Agip din Bd. V în autoturismul marca D. fiind conduși la sediul D.G.P.M.B.

După identificarea și reținerea inculpaților V.C.G. și P.A.R., în baza autorizațiilor emise de instanță, s-a procedat la efectuarea unor percheziții domiciliare la adresele din comuna Snagov, sat Snagov, str. N., județul Ilfov, comuna Chiajna sat Roșu.

În imobilul din comuna Snagov, sat Snagov, str. N., județul Ilfov a fost depistat, identificat și imobilizat într-una din cele 2 camere ale mansardei inculpatul N.P. În aceeași încăpere cu acesta s-au găsit 5 genți de voiaj din material textil de culoare închisă care conțineau sume de bani în RON (bancnote de diverse cupiuri). În cealaltă încăpere de la etajul II (mansardă) a imobilului s-au găsit încă 8 genți de voiaj din material textil de culoare închisă, conținând de asemenea sume de bani - RON.

Din spațiul aflat între zid și acoperiș, s-au ridicat 3 sacoșe cu bancnote (RON) bani ce au fost înfășurați într-un cearșaf improvizat ca sac. Atât cele 13 genți de voiaj cât și sacul improvizat din cearceaf conținând valori monetare au fost sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. 28756.

Aspectele constatate cu ocazia percheziției domiciliare, consemnate în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie au fost în totalitate confirmate de martora asistentă P.T., audiată de către instanța de judecată în primul ciclu procesual. Într-una din gențile de voiaj pe care s-a aplicat sigiliu a fost găsită și o borsetă de culoare neagră, ce nu conținea suma de bani.

În același imobil a fost efectuată o percheziție și în data de 14 iulie 2004, ocazie cu care într-o nișă deasupra podului a fost găsită suma de 3.493 dolari SUA, aspect de asemenea confirmat de martorii asistenți P.T. și M.C., audiați de instanță.

În data de 12 iulie 2004 s-a efectuat o percheziție și în garajul din comuna Chiajna, sat Roșu, fiind descoperite 3 genți de voiaj ce conțineau sume de bani, gențile fiind sigilate cu sigiliul MAI 28776. Cele consemnate în procesul-verbal de percheziție, referitoare la identificarea și sigilarea celor 3 genți au fost confirmate atât de martorul asistent A.M., cât și de proprietarul imobilului DA, ambii prezenți la percheziție și semnatari ai procesului-verbal.

Din procesul-verbal întocmit la data de 13 iulie 2004 cu ocazia numărării sumelor de bani găsite în cele două locații a rezultat că suma totală aflată în cele treisprezece genți de voiaj și în cearșaful ridicate din Snagov este de 44.140.920.000 ROL, iar suma totală aflată în cele 3 genți ridicate din satul Roșu este de 4.568.540.000 ROL - în bancnote de 10.000 ROL, 50.000 ROL, 100.000 ROL și 500.000 ROL.

În urma ascultării persoanelor care au participat la această operațiune, nu au rezultat aspecte de natură a crea suspiciuni asupra activității desfășurate, a rezultatului acesteia ori a celor consemnate în procesul-verbal, pe care respectivele persoane l-au semnat fără obiecțiuni, necontestând conținutul acestuia nici cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești.

La data de 13 iulie 2004, martora N.G., reprezentantă a proprietarului imobilului din str. P., a găsit în dormitorul imobilului, sub pat, șapte genți de voiaj ce conțineau sume de bani, pe care le-a predat organelor de cercetare penală. Respectivele genți au fost găsite în condițiile în care în acea zi inculpata P.I. a avut o tentativă de suicid, fiind găsită de către fratele ei P.V.D. și numitul N.M.M., soțul martorei N.G. Din declarațiile martorei N.G. (a cărei reaudiere în cursul cercetării judecătorești nu a mai fost posibilă, devenind incidente disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen.), coroborate cu declarațiile martorilor N.M.M. și S.I., a rezultat că după plecarea organelor de poliție, care au realizat cercetarea la fața locului cu ocazia tentativei de suicid a numitei P.I., efectuând și fotografii judiciare pentru fixarea aspectelor constatate, sub patul în care a fost descoperită inculpata P.I., pe care se aflau un cearceaf și o saltea pline cu sânge, martora a găsit bancnote de 500.000 ROL, desfăcute, precum și o geantă din material textil, împrejurare adusă la cunoștință și soțului ei care a chemat organele de poliție. Tot din declarațiile martorei, coroborate cu imaginile fixate în planșa fotografică atașată la dosar, a rezultat că gențile nu erau vizibile din exterior datorită placajului patului sub care se aflau, dar și aceea că, în data de 12 iulie 2004, cu ocazia percheziției domiciliare, organele de poliție nu au căutat sub paturile din locuință. Plasarea genților sub pat este de altfel, recunoscută de către inculpatul V.C.G. care a declarat că banii duși în str. P., așezați de către N.P. în gențile de voiaj au fost băgați de el sub patul din dormitorul pe care îl ocupa în mod obișnuit (declarație din data de 17 august 2004 și 15 septembrie 2004).

Astfel, inculpatul a precizat că banii despre care i-a fost adus la cunoștință că au fost găsiți în data de 13 iulie 2004, erau cei ascunși de el anterior, sub patul din dormitor, respectiv 7 genți de voiaj.

Cele relatate ulterior, în cuprinsul declarației din 15 septembrie 2004, privitor la faptul că banii care nu au fost găsiți la percheziție ar fi fost luați de inculpata P.I. și încredințați unchiului ei, P.G., nu au fost susținute de nici un alt mijloc de probă și nici de natură a rupe legătura cauzală între acțiunile ilicite întreprinse de inculpați și rezultatul păgubitor al acestor fapte.

Conform procesului-verbal de numărare din data de 13 iulie 2004, în cele 7 genți a fost găsită suma de 26.234.380.000 ROL, în bancnote de 10.000 ROL, 100.000 ROL și 500.000 ROL.

În imobilul din str. P. au mai fost descoperite sume de bani și în data de 14 iulie 2004, cu ocazia percheziției domiciliare când într-un lighean acoperit aflat într-o dependință au fost găsite 4 pungi de plastic cu inscripția C., pungi sigilate cu sigiliul M.I. 28776.

În urma numărării sumelor de bani identificate cu această ocazie, a rezultat că valoarea acestora este de 4.537.500.000 ROL, în bancnote de 500.000 ROL, aspecte consemnate în procesul-verbal din data de 14 iulie 2004.

Nici privitor la aceste sume de bani nu au existat elemente care să infirme concluzia referitoare la proveniența lor, și anume ca făcând parte din banii sustrași în data de 05 iulie 2004 din autospecială, chiar inculpatul V.C.G. declarând pe parcursul urmăririi penale, în prezența apărătorilor aleși că este “posibil ca el să fi luat aceste pungi și să le fi pus acolo în anexa respectivă (…), întrucât în acel moment și el și P.A.R. aveau pregătiți niște bani introduși în pungi de plastic pentru cheltuieli curente, pentru a nu fi nevoiți să umble la banii din genți”.

S-a putut constata, din analiza coroborată, a împrejurărilor de fapt stabilite în baza materialului probator că inculpații au realizat, cu ocazia transferului sumelor de bani din saci în cutii și ulterior în gențile de voiaj, o sortare a bancnotelor în funcție de valoarea și volumul acestora.

Bancnotele cu o valoare mică, respectiv 10.000 ROL și 50.000 ROL, au fost așezate împreună în genți de voiaj, valoarea sumelor aflate în aceste genți fiind sensibil asemănătoare.

Aceeași triere s-a realizat și cu privire la bancnotele de 100.000 ROL și 500.000 ROL, care au fost așezate în genți de voiaj fie împreună, fie separat, fără a fi amestecate vreodată cu bancnote cu o valoare foarte mică, respectiv 10.000 ROL.

Această separare a bancnotelor este consecința firească a faptului că bancnotele cu o valoare mică intrau în componența unei sume reduse, dar erau foarte voluminoase, fiind necesar a fi depozitate în obiecte încăpătoare.

În schimb, bancnotele cu o valoare mare, cum sunt cele de 500.000 ROL, și un volum mic, au fost așezate și în obiecte reduse ca volum, respectiv pungi de plastic.

Procesele-verbale de percheziție domiciliară au relevat faptul că, în imobilele din localitatea Snagov, str. N. și comuna Chiajna a fost găsită suma totală de 48.709.460.000 ROL și 3.493 dolari SUA, iar în imobilul din str. P. sumele de 26.234.380.000 ROL și 4.537.500.000 ROL.

În condițiile în care instanța a reținut situația de fapt prezentată mai sus și în baza unor mijloace de probă a căror legalitate a fost contestată și față de cererea formulată de inculpați, având un astfel de obiect, Tribunalul a analizat și aceasta chestiune supusă dezbaterii.

Astfel, asupra nulității absolute a proceselor-verbale de percheziție domiciliară întocmite în cauză, instanța a constatat cu prioritate că în cazul tuturor perchezițiilor domiciliare efectuate au existat actele procesuale prealabile, respectiv autorizația emisă de judecător la solicitarea procurorului

În motivele invocate s-a încercat a se crea o confuzie între organul abilitat de lege să solicite emiterea autorizației care este întotdeauna procurorul (art. 100 alin. (3) coroborat cu art. 203 alin. final C. proc. pen.) și organele competente să efectueze percheziția domiciliară.

Astfel, potrivit art. 101 C. proc. pen., percheziția dispusă în cursul urmăririi penale se efectuează de procuror sau de organele de cercetare penală, însoțiți, după caz, de lucrători operativi. Este de reținut că și în situația în care urmărirea penală este efectuată potrivit legii, de către procuror (art. 209 alin. (3) C. proc. pen. enumera aceste cazuri, printre care nu se regăsește, de altfel, și infracțiunea dedusă judecații), prezența procurorului nu este obligatorie, perchezițiile domiciliare putând fi efectuate de organele de cercetare penală delegate de procuror, în condițiile art. 217 alin. final C. proc. pen.

În ceea ce privește neparticiparea inculpaților la efectuarea perchezițiilor, instanța a constatat că imobilele percheziționate nu aparțineau inculpaților, astfel încât neaducerea acestora la percheziție nu constituie o încălcare a dispozițiilor ce reglementează procedura percheziției. În acest sens, art. 104 alin. (2) C. proc. pen. prevede ca percheziția să se efectueze în prezența persoanei la care se face aceasta, iar în lipsa sa, în prezența unui reprezentant, membru al familiei sau vecin, având capacitate de exercițiu.

În cauză, perchezițiile efectuate la imobilul din str. P., sector 2 s-au realizat în prezența inculpatei P.I. și a fratelui acesteia, P.V., persoane ce locuiau la adresa respectivă și găsite acolo în data de 12 iulie 2004, precum și a numitei N.G. (reprezentantă a proprietarului imobilului) și respectiv în prezența lui P.V. și a numiților N.G. și N.M., care au asistat la efectuarea percheziției în data de 14 iulie 2004, toate aceste persoane semnând procesele-verbale întocmite fără obiecțiuni.

Neaducerea inculpatului V.C.G., arestat la acel moment, la percheziții nu implică în mod automat o vătămare, participarea numiților P.I. și P.V., precum și a martorilor asistenți la efectuarea perchezițiilor fiind de natură să ateste că prin activitatea desfășurată cu ocazia efectuării perchezițiilor nu s-a cauzat o astfel de vătămare, de natură a atrage nulitatea actului procedural.

În ceea ce privește imobilul din str. N., sat Snagov, Județul Ilfov, acesta aparține numiților G.M. și G.V., astfel încât prezența acestora, nu a altor persoane, apare ca necesară conform art. 104 alin. (2) C. proc. pen. și, ca atare, o vătămare a intereselor lor legitime cauzată de efectuarea perchezițiilor în lipsa lor ar fi putut fi invocată numai de către cei 2 proprietari în temeiul prev art. 197 alin. (4) C. proc. pen., condiții neîndeplinite în cauză.

În cursul percheziției din comuna Chiajna, sat Roșu, la efectuarea acesteia a fost prezent proprietarul imobilului D.A., ceea ce a atestat respectarea dispozițiilor legale și regularitatea actului procedural.

Verificând activitatea desfășurată cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare la adresele din București ale inculpaților (str. General GM pentru inculpatul V.C.G.); str. G și J.S.B. pentru inculpatul P.A.R.; str. D, pentru inculpatul N.P.), atât sub aspectul legalității, cât și al rezultatului lor instanța a constatat regularitatea actelor procedurale îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv art. 104 alin. (2) C. proc. pen., în prezența membrilor familiilor inculpaților, persoane ce locuiau la adresele respective și în egală măsură, că în aceste ocazii nu au fost ridicate obiecte sau înscrisuri utile cauzei.

În ceea ce privește procesul-verbal din data de 12 iulie 2004, de percheziție a autoturismului marca “D.” proprietatea inculpatului V.C.G., instanța a constatat că este vorba despre un proces-verbal încheiat cu ocazia cercetării criminalistice a respectivului autoturism în care au fost depistați la data de 12 iulie 2004 inculpații V.C.G. și P.A.R. așa cum a rezultat din conținutul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală. Din conținutul acestui act a rezultat că cei doi inculpați au fost conduși la sediul D.G.P.M.B., unde s-a și efectuat cercetarea criminalistică a autoturismului, constatările făcute cu această ocazie fiind prezentate într-un proces-verbal, în care sunt enumerate și descrise în amănunt înscrisurile și obiectele descoperite. Acestea s-au regăsit și într-o planșă fotografică, parte integrantă a procesului-verbal, în care apar aspectele fixate la data de 12 iulie 2004, pe platoul D.G.P.M.B,. cu ocazia percheziției efectuată la autoturismul marca “D.” proprietatea numitului V.C.G.

Procesul-verbal de cercetare poartă data efectuării - 12 iulie 2004, iar în cuprinsul planșei foto anexate s-a menționat locul în care s-a realizat cercetarea, procesul-verbal fiind semnat de către inculpatul V.C.G., fără obiecțiuni și totodată de martorul asistent V.C.L., ceea ce a atestat prezența acestora, împrejurare contestată neveridic, fără un suport probator, de către inculpat.

Procedând la verificarea legalității actului procedural contestat, în sensul examinării îndeplinirii condițiilor și respectării regulilor prevăzute de lege pentru efectuarea percheziției și ridicării de obiecte și înscrisuri, instanța a constatat că nu rezultă vreo inculcare a dispozițiilor legale care constituie garanții ale libertății persoanei și care să implice o vătămare. De altfel, o astfel de vătămare produsă prin nerespectarea legii ar putea fi analizată doar prin prisma unei nulități relative, cu respectarea termenului prevăzut de lege, neinvocarea nulității în acest termen conducând la concluzia că nulitatea a fost acoperită și nu mai poate fi ridicată de partea interesată prin alt mijloc procesual sau în altă etapă a procesului penal.

În ceea ce privește absența apărătorului la percheziții s-a putut aprecia că față de natura și funcțiile acestui procedeu de investigație, care servește la strângerea fără întârziere și cât mai completă a mijloacelor de probă în vederea soluționării cauzei penale, procedura percheziției este (potrivit dispozițiilor în vigoare) confidențială, astfel încât anunțarea prealabilă a acesteia (inclusiv către apărător) ar lipsi-o de utilitate, dat fiind tocmai caracterul de surpriză al acestei activități, o astfel de procedura găsindu-și justificarea în interesul major al înfăptuirii justiției și implicit în rolul pe care-l poate avea percheziția (și ridicarea de obiecte și înscrisuri) în realizarea justiției penale.

Pe de altă parte, în condițiile în care prezența apărătorului la efectuarea acestui act procedural, nu este prevăzută cu caracter obligatoriu de lege, iar apărătorii aleși ai inculpatului V.C.G. au formulat cereri de a asista la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală ulterior efectuării acestor percheziții, în data de 02 august 2004 nu se poate aprecia în sensul încâlcirii drepturilor apărătorului conferite prin art. 172 alin. (1) (în forma anterioară Legii nr. 356/2006), dispoziții legale pe deplin respectate pe parcursul urmăririi penale, astfel cum a rezultat și din procesele-verbale ce atestă încunoștințarea apărătorilor despre efectuarea diverselor acte de urmărire penală atașate la dosarul cauzei.

Aceeași concluzie, în sensul inexistentei vreunei încălcări a dreptului la apărare al inculpaților, subzista și în ceea ce privește celelalte activități procedurale efectuate anterior acestui moment și privitor la care nu este prevăzută obligația organelor de urmărire penală de a asigura prezența apărătorului.

Referitor la pretinsa audiere a inculpatului V.C.G. în data de 13 septembrie 2004 în absența apărătorului ales, instanța a constatat că înscrisurile vizate sunt declarații olografe scrise de către inculpat și predate organelor de urmărire penală pe baza de proces-verbal, de conținutul acestora luând cunoștința ulterior și apărătorii aleși, iar aspectele relatate de către inculpat în cele două înscrisuri făcând obiectul ascultării ulterioare a acestuia în prezența apărătorului ales (declarația inculpatului din data de 15 septembrie 2004 în care s-au menționat declarațiile respective ca fiind autodenunțuri).

Privitor la celelalte aspecte ce au constituit și motivele cererii de restituire a cauzei la procuror formulate de către inculpații P.A.R. și V.C.G. la termenul din data de 05 septembrie 2011, argumentele instanței în sensul lipsei de temeinicie a susținerilor inculpaților se regăsesc în cuprinsul încheierii de ședința pronunțată la data respectivă.

Evaluând declarațiile date pe parcursul procesul penal de către inculpați, precum și atitudinea lor față de faptele pentru care sunt cercetați, instanța, reținând ca având valoare probatorie acele declarații ce s-au coroborat cu date și împrejurări ce au rezultat din celelalte probe administrate, a constatat pe de o parte, o lipsă de disponibilitate din partea inculpaților de a colabora în vederea aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, dar, pe de altă parte și aceea că deși inculpații V.C.G. și P.A.R. au înțeles să-și retragă toate declarațiile date anterior, această manifestare de voință nu este de natură, prin ea însăși, să înlăture acele declarații, întrucât ar însemna o lipsă de eficiență, probe administrate în mod legal și a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului.

Concluzionând asupra declarațiilor succesive date de către inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R., s-a putut constata că aceștia admit, în esență, existența împrejurărilor de fapt obiective ale comiterii faptei, negând însa aspectul subiectiv al cunoașterii prealabile a hotărârii infracționale adoptate de N.P. și al realizării unui acord de voință în sensul de a-l ajuta pe acesta să pună în executare această rezoluție.

În acest context și în raport de situația de fapt stabilită, precum și în vederea determinării încadrării juridice a acțiunilor întreprinse de inculpații V.C.G. și P.A.R., instanța a analizat aceste acte prin prisma elementelor ce caracterizează participația penală.

Astfel, participația se realizează când cooperează cel puțin două persoane, fără ca această cooperare să fie necesară pentru realizarea conținutului legal al infracțiunii.

Chiar dacă contribuția mai multor persoane la săvârșirea unei infracțiuni constituie o realitate de fapt, ceea ce prezintă relevanța este legătura subiectivă sau coeziunea psihica dintre participanți, deoarece ea constituie condiție în funcție de care se decide dacă exista sau nu participație penală propriu-zisă, în sensul legii penale. Pentru ca respectiva contribuție să fie considerată participație penală, trebuie să se constate că persoanele au cooperat cu intenție la comiterea infracțiunii. Dacă nu exista intenția de a coopera, nu exista nici participație propriu-zisă, ci o pluralitate de activități care pot constitui fie participație improprie, fie infracțiuni distincte.

Pentru realizarea legăturii subiective nu este necesară o înțelegere prealabilă sau un acord prealabil, ea putându-se realiza și concomitent cu executarea acțiunii.

Intenția participantului se caracterizează sub aspectul prevederii, prin aceea că el cunoaște acțiunea pe care o comite autorul și că ea va produce o anumită urmare periculoasă prevăzută de legea penală. În plus față de prevederea autorului și ceea ce realizează legătura subiectivă este prevederea că actul său să se alătura ori acestuia i se alătură o acțiune periculoasă efectuată de o altă persoană.

Sub aspectul factorului de voința, participantul urmărește (dorește) sau accepta producerea urmării periculoase a acțiunii autorului, precum și ca la aceasta acțiune să contribuie prin actul sau pentru a se produce urmarea.

Ca atare, pentru existența participației se cere să existe o cooperare materială sau intelectuală, participantul să fi contribuit la comiterea infracțiunii cu acte prevăzute de lege. Dacă se are în vedere momentul când are loc, contribuția trebuie să se situeze înainte de începerea executării acțiunii sau în timpul executării acesteia până la terminarea ei.

Prezintă ca atare relevanță în cauză reprezentarea avută de cei doi inculpați cu privire la caracterul acțiunilor întreprinse de inculpatul N.P. și rezultatul lor, procesul de formare a voinței, precum și momentul în care s-au realizat în timp acestea, în condițiile în care pentru delimitarea actului de complicitate de acela al favorizării ori tăinuii trebuie să se stabilească momentul consumării infracțiunii.

În susținerea încadrării juridice reținuta prin actul de sesizare instanța a constatat în primul rând relațiile apropiate existente între inculpatul N.P. și inculpații V.C.G. și P.A.R., împrejurare ce a atestat că ultimii doi cunoșteau natura activităților desfășurate de inculpatul N.P., respectiv că acesta era angajat la o firmă de transport valori, situație de fapt necontestată de niciunul dintre inculpați. Mai mult, din primele declarații ale inculpatului P.A.R. a rezultat că cei trei au discutat chiar înainte de data faptei despre posibilitatea comiterii acesteia.

Astfel, în declarația olografă din data de 12 iulie 2004, P.A. a arătat că, împreună cu ceilalți doi inculpați, au purtat trei discuții în cursul cărora N.P. și-a manifestat intenția de a sustrage valorile pe care le transporta pentru societatea angajatoare. În lunile februarie 2004 și aprilie 2004, inculpatul N. a încercat să îi convingă de ușurința posibilității de a sustrage valorile și le-a solicitat ajutorul, susținând că va găsi un moment propice. P.A. a arătat că nu au dat crezare afirmațiilor inculpatului N.P., iar în luna mai 2004, acesta din urmă le-a relatat că este greu să găsească o modalitate de a sustrage valorile, deoarece lucra ca șofer de serviciu.

Audiat în prezența apărătorului ales la data de 16 august 2004, inculpatul P.A. a confirmat existența unor discuții premergătoare săvârșirii faptei, în cursul cărora N.P. le-a solicitat ajutorul pentru a sustrage sumele de bani transportate, însă a susținut că aceste discuții au fost neserioase, cunoscându-l pe inculpat ca un tip glumeț.

Ulterior, pe parcursul primului ciclu procesual, în cursul cercetării judecătorești inculpatul P.A.R. a negat fără o argumentație plauzibilă faptul ca ar fi purtat discuții anterioare cu N.P., relative la sustragerea unor sume de bani. În egală măsură, cu ocazia reaudierii sale în prezentul dosar, inculpatul P.A.R., ca de altfel și inculpatul V.C.G., și-a retras toate declarațiile date anterior, refuzând însă să prezinte explicații privitor la faptele imputate și la motivele adoptării unei astfel de poziții.

Chiar dacă inculpatul P.A.R. și-a retractat aceste susțineri inițiale, fără însă ca retractarea să fie temeinic motivată cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că exprima adevărul, realitatea faptului că cei trei inculpați se cunoșteau și că inculpații V.C.G. și P.A.R. știau că inculpatul N.P. este angajat la o firmă de transport valori, precum și natura atribuțiilor sale este de necontestat.

Tot de necontestat este și împrejurarea că inculpatul N.P. l-a contactat pe inculpatul V.C.G. în noaptea respectivă, înainte de comiterea faptei, precum, și aceea că în perioada premergătoare consumării infracțiunii între inculpați au avut loc mai multe discuții telefonice.

Astfel, martorul V.D.R. a confirmat faptul că, la plecarea din localitatea Constanța s-a efectuat o oprire a autospecialei la o benzinărie unde inculpatul N.P. a coborât pentru a face cumpărături. N.P. a precizat că, în această locație, folosind un telefon public, l-a contactat pe V.C.G., căruia i-a comunicat „ce are de gând să facă".

Adresa emisă de SC „O." SA a coroborat susținerile inculpatului, relevând faptul că, în perioada 04 - 05 iulie 2004, de la nr. 0741 (aparținând inculpatului) nu s-au efectuat apeluri la nr. de telefon 0744 (aparținând lui V.C.)

Totodată, din adresa emisă de S.C. M. S.A a rezultat că inculpatul N.P. a fost apelat de pe nr. 0726 de două ori, respectiv la 04 iulie 2004 - ora 23 și la data de 05 iulie 2004 - ora 02 și a primit un mesaj scris de la același număr, la data de 04 iulie 2004 - ora 23.30.

Numărul apelantului este aferent unei cartele reîncărcabile „C GO", activată la data de 06 iunie 2004, astfel încât identitatea posesorului nu a fost cunoscută de societatea menționată.

Deși V.C.G. a susținut că nu își amintește dacă s-a aflat în posesia cartelei cu nr. 0726, utilizarea acestui număr de către inculpat a rezultat din declarația martorei N.G., sora proprietarului locuinței din str. P.

Martora a arătat că, la data de 12 iunie 2004 a fost sunată de inculpatul V.C. de pe nr. 0726, context în care au purtat o discuție referitoare la condițiile achitării chiriei. Aceeași martoră a arătat că la data de 08 iulie 2004 a fost apelată de inculpat pe numărul său 0788 de pe nr. 0727, susțineri coroborate pe deplin de Adresa nr. 2001 din 09 iulie 2004, emisă de SC „M." SA.

Tribunalul a reținut, prin urmare, că ulterior primului apel efectuat de către N.P., în jurul orelor 23.14, acesta a fost contactat de către V.C.G., împrejurare recunoscută inițial și de către acesta din urmă. V.C.G. a susținut că telefonul se afla asupra lui P.A.R., la acea ora ei aflându-se în zona Piața Romană, urmând să se deplaseze la locuința numitului C.B., pentru a ridica autoutilitara marca FT.

Pe lângă realitatea acestor contacte telefonice, Tribunalul a mai reținut că la ora la care inculpatul V.C.G. a fost sunat prima dată de către N. se afla în locuința sa, împreună cu P.I. și fratele acesteia, P.V.D.. După ce a vorbit cu N.P. în seara zilei de 4 iulie 2004 l-a sunat pe P.A.R., spunându-i despre discuția purtată cu inculpatul N.P. și stabilind să se întâlnească cu acesta. Astfel, inculpatul V.C.G. a descris modalitatea în care s-au purtat discuții telefonice repetate în noaptea de 04 din 05 iulie 2004, a precizat că i-a comunicat lui N.P. faptul că la „întâlnire" va veni și P.A., însă a negat că ar fi cunoscut conținutul sacilor înainte sau după ce au fost încărcați din autospecializată condusă de N.P. în dubița împrumutată de la C.B.V.

La rândul său, inculpatul P.A.R. a arătat că în noaptea de 04/05 iulie 2004, inculpatul V.C. a venit la domiciliul său cu un autoturism R și i-a spus că se vor întâlni cu N.P., fapt care s-a și realizat.

El a precizat că în noaptea de 04/05 iulie 2004, V.C. i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu N.P., iar acesta le-a solicitat să transporte în dubița în care se aflau niște colete, însă a susținut că nu își amintește dacă în acea noapte au discutat la telefon cu N.P., dacă s-au deplasat la întâlnire cu un autoturism R sau FT, dacă în garajul din comuna Chiajna a observat că în saci se aflau sume de bani și nici dacă s-a deplasat ulterior acestei date la vila din localitatea Snagov.

Tot după această primă discuție telefonică cu N., cei doi (P. și V.) s-au dus la martorul C.B. de la care au luat duba FT, folosită ulterior la transportul sacilor de bani. Această succesiune a evenimentelor a fost prezentată chiar de către inculpatul V.C.G. în declarația dată pe parcursul urmăririi penale, la data de 11 august 2004, în prezența apărătorilor aleși, fiind stabilită și în baza declarațiilor martorului C.B.

S-a remarcat faptul că toate aceste evenimente s-au derulat pe parcursul nopții, împrejurare ce nu i-a împiedicat pe inculpații V.C.G. și P.A.R. să accepte fără rezerve să-l ajute pe N.P. să transporte “niște colete”, că, deși inculpatul V.C.G., dispunea de un mijloc de transport au apelat la o mașină împrumutată (aceeași marcă și tip, chiar și culoare cu autotransporterul în care se găseau banii - FT - deci implicit cu aceleași caracteristici referitoare la capacitate și sarcina), precum și aceea că deși inculpatul V.C.G. a susținut că autoutilitara FT a fost luată în vederea efectuării unor mici reparații, tot din declarația acestuia a rezultat că a restituit mașina imediat după ce banii transportați au fost descărcați în garajul din comuna R, fără ca acele reparații să fie făcute. De altfel, privitor la acest ultim aspect, martorul C.B.V. a declarat că inculpatul V.C.G. i-a solicitat dubița pentru a transporta niște cauciucuri.

Împrejurarea că inculpații V.C.G. și P.A.R. au cunoscut ce anume urma să întreprindă inculpatul N.P. și au acceptat să-l sprijine în demersul său a rezultat și din primele declarații date de către inculpatul N.P. Astfel, în prima declarație olografă acesta a confirmat că după conturarea rezoluției infracționale, l-a sunat pe inculpatul V.C.G., căruia i-a spus ce are de gând să facă și i-a solicitat ajutorul, cerere acceptată de coinculpat. Aceștia au stabilit locul în care urmau să se întâlnească, precum și faptul că V.C.G. va veni cu o dubiță albă, N.P. precizând că a văzut o dubiță albă urmărindu-l în apropierea localității București, fapt ce i-a creat convingerea ca inculpatul V.C.G. a ajuns în zona, respectiva dubiță continuând să-l însoțească și după ce a părăsit restaurantul “C”.

Aceste susțineri s-au regăsit și în declarațiile date de inculpatul N.P. în data de 13 iulie 2004, în prezența apărătorilor aleși.

Că aceasta a fost sensul celor declarate de către inculpat la acel moment, respectiv că i-a adus la cunoștința lui V.C.G. intenția sa de a sustrage banii pe care îi transportă a rezultat din logica afirmațiilor făcute.

“Menționez că în acel moment mi-a venit ideea că aș putea să sustrag sacii de bani (…) Având această intenție, m-am gândit să-l sun pe un prieten care se numește V.C.G., ceea ce am și făcut.

În acest sens am luat legătura cu prietenul mai sus menționat căruia i-am spus ceea ce am de gând să fac dar că o să-l sun mai târziu și să-i spun cum putem organiza acest lucru”.

Împrejurarea că în aceeași declarație inculpatul a afirmat că, după ce atât el, cât și cei doi au coborât din mașinile cu care se deplasaseră până la acel moment, le-a spus acestora că are “mai mulți saci cu bani” nu infirma concluzia referitoare la comunicare către inculpatul V.C.G. din prima discuție telefonică a intenției de sustragere a banilor, venind mai mult ca o precizare asupra obiectului faptei comise.

Consensul existent între cei trei asupra acțiunilor întreprinse și reprezentarea caracterului ilicit al acestora avută de către inculpații V.C.G. și P.A.R. din chiar primele momente ale implicării lor a fost atestat și din modalitatea în care dubița în care se aflau aceștia l-a escortat practic pe inculpatul N.P., conducându-l spre un loc ferit. Astfel, inculpatul N.P. a declarat C. pen. colegul său a coborât din mașină iar el a plecat cu mașina către B-dul BV. La intersecția cu str. F. a virat la semafor la dreapta, după care a virat pe un alt bulevard la dreapta. În tot acest timp a fost însoțit din față de dubița albă în care se aflau V.C.G. Acesta l-a condus, traversând șoseaua dinspre Ploiești către Piața Presei. A intrat pe o stradă unde în cele din urmă a oprit într-un loc ferit.

Ulterior, începând cu data de 2 august 2004, inculpatul N.P. și-a modificat declarațiile tocmai sub aspectul participării coinculpaților V.C.G. și P.A.R., susținând fie că nu își amintește dacă în cursul discuțiilor telefonice i-a comunicat lui V.C.G. faptul că transportul la care urma să îl ajute avea ca obiect o sumă de bani, fie că ajutorul solicitat s-a referit la câteva colete, fără a-i comunica lui V.C.G. că acele colete conțin sume de bani și fără ca acesta să îl întrebe ce conțin coletele în cauză (declarație dată în fața instanței cu ocazia primei judecați), fie că i-a solicitat ajutorul lui V.C.G., pe care îl cunoștea de multă vreme și știa că este disponibil la orice oră, fără a-i spune exact în ce constă afacerea pentru care îi solicita ajutorul, ci doar că are nevoie de o mașină.

În opinia instanței nu a putut fi acceptată ideea pe care inculpații au vrut să o acrediteze, respectiv că inculpatul N.P. a luat hotărârea de a săvârși fapta de unul singur, fără a se putea baza pe ajutorul coinculpaților sub aspectul transportului bunurilor sustrase și al demersurilor ulterioare, în vederea asigurării folosului, dar nici pe tăcerea acestora, respectiv că cei doi nu vor denunța infracțiunea.

Din întreaga succesiune a faptelor, dar și din declarațiile date de către inculpați a rezultat tocmai contrariu, și anume că la momentul în care inculpatul N.P. a plecat cu autotransporterul în care se găseau banii, profitând de absența șefului de echipaj, între el și inculpatul V.C.G. și prin intermediul acestuia, și cu inculpatul P.A.R. intervenise o înțelegere, prin promisiunea de ajutor.

Or, activitatea complicelui a constat în înlesnirea, ajutorul la săvârșirea faptei, cât și promisiunea tăinuirii ulterioare a bunurilor obținute prin infracțiune ori în favorizarea infractorului, ceea ce a presupus o înțelegere prealabilă săvârșirii faptei, în timp ce tăinuirea presupune o activitate ulterioară săvârșirii faptei de către autor.

S-a putut reține că acordul dat de către inculpații V.C.G. și P.A.R. a contribuit la întărirea și menținerea hotărârii infracționale a inculpatului N.P., promisiunea de ajutor făcută de cei doi, materializată ulterior în acte concrete, atribuind acțiunilor acestora caracterul unor acte de complicitate și nu de tăinuire ori favorizare.

De altfel, demersurile inculpaților V.C.G. și P.A.R. de a face rost de duba cu care urmau să fie transportați banii s-au situat în timp anterior consumării infracțiunii.

Astfel, după câteva ezitări asupra împrejurării legate de momentul în care a luat dubița de la martorul C.B., inculpatul V.C.G. a afirmat că atunci când a fost sunat prima data de inculpatul N.P. dubița F albă nu fusese încă luată de la martor.

Din aceeași declarație a rezultat că s-a deplasat împreună cu inculpatul P.A.R., inițial cu o mașină marca R până în Piața Romană și de aici cu un taxi pentru a lua dubița de la C.B., după ce în prealabil îi spusese lui P.A.R. despre telefonul pe care îl primise înainte de la N.P.

Și inculpatul P.A.R. a arătat pe parcursul urmăririi penale că l-a însoțit pe V.C.G. atunci când acesta a luat mașina marca FT de la martorul C.B., al cărui nume nu îl cunoștea în acel moment.

Toate aceste elemente, de natură a contura existența unei legături subiective între inculpatul N.P. (ca autor) și inculpații V.C.G. și P.A.R. (în calitate de complici) au susținut realizarea condițiilor legale pentru existenta participației penale, sub forma complicității.

Împrejurarea că inculpații au negat existența unei astfel de legături, prealabil consumării infracțiunii, nu este de natură să infirme concluzia referitoare la realizarea acesteia, fiind unanim acceptată regula potrivit căreia cel ce afirma este obligat să dovedească afirmația făcută (eius incubit probatio qui dicit, non qui negat).

Este pe deplin adevărat că inculpații nu sunt obligați să-și dovedească nevinovăția și nici să dea declarații în cauza, însă conduita lor pe parcursul procesului penal, contradicțiile între declarațiile succesive făcute în cadrul acestuia și neconcordanțele existente între susținerile lor și datele și împrejurările rezultate din restul probelor administrate în cauză, precum și lipsa oricărei disponibilitatea de a coopera în vederea stabilirii adevărului nu pot fi ignorate.

Răspunsurile la întrebări referitoare la motivul pentru care inculpații V.C.G. și P.A.R. au împrumutat o dubiță pentru a-l ajuta pe N. să efectueze un transport, deși cel puțin inculpatul V.C.G. avea un mijloc de transport propriu, iar inculpatul N.P. nu le furnizase informații privitoare la marfa ce urma să fie transportată și care să facă necesară obținerea unei mașini mai încăpătoare, la neconcordanța între motivația sub care a fost luată duba F de la martorul C.B., și anume pentru efectuarea unor reparații și returnarea acesteia în starea în care a fost primită, la motivul pentru care inculpatul V.C.G. a încercat să ascundă faptul că s-a aflat în posesia cartelei cu nr. 0726 de la care inculpatul N.P. a fost apelat de două ori în noaptea de 4/5 iulie 2004, la cauzele care au determinat numeroasele modificări de poziție în declarațiile succesive ale inculpaților pot constitui tot atâtea argumente în susținerea concluziei desprinsă în baza materialului probator și însușită de către instanță.

Totodată, așa cum s-a arătat și anterior adresele emise de SC „O" și SC „M." au confirmat existența unor discuții telefonice între inculpați, în orele imediat premergătoare comiterii faptei, aspect recunoscut, de altfel, atât de V.C.G., cât și de N.P. Aceste mijloace de probă au infirmat susținerile inculpatului P.A.R., în condițiile în care, la orele 23.13 și 02.33 la care s-au purtat, el se află în același autoturism cu V.C.G., acesta din urmă susținând chiar că telefonul utilizat s-a aflat asupra celui dintâi.

Conținutul concret al acestor discuții poate fi stabilit printr-o analiză coroborată a tuturor declarațiilor, relevând fără echivoc faptul că atât V.C.G., cât și P.A.R. au cunoscut intenția inculpatului N.P. de a sustrage sumele de bani, intenție ce a stat la baza ajutorului pe care l-a solicitat celor doi coinculpați.

Stabilirea întâlnirii la o oră târzie și în două locații posibile diferite (în condițiile în care, pentru transportul unor colete sau al unor piese auto se putea stabili un singur punct de întâlnire, cunoscut de toți cei trei inculpați și ușor de identificat), utilizarea unei autoutilitare pentru deplasarea la întâlnire (deși piesele auto sau coletele invocate ar fi putut fi transportate cu ușurință în autoturismul R), împrejurarea că, atât înainte, cât și după ce N.P. a părăsit zona restaurantului „C", dubița în care se aflau coinculpații l-a însoțit, fără a se încerca oprirea celor două autovehicule și transportul „coletelor" în primul moment al contactului vizual între conducătorii celor două autovehicule (lucru firesc dată fiind ora târzie) sunt împrejurări de fapt certe, ce au relevat fără echivoc faptul că între cei trei inculpați a existat o legătură subiectivă, toți fiind animați de voința comună de a săvârși fapta dedusă judecății.

O importanță deosebită a prezentat-o împrejurarea că inculpații V.C.G. și P.A.R. s-au aflat în imediata apropiere a mașinii din care s-au sustras banii în chiar momentul în care inculpatul N.P. a plecat cu mașina respectivă, realizând astfel conținutul concret al infracțiunii de furt (în ceea ce-l privește pe N), și respectiv de complicitate la furt în ceea ce-i privește pe inculpații V.C.G. și P.A.R., prin acte de întărire a rezoluției infracționale adoptate de N.P. și de ajutor la punerea în executare a acestei hotărâri, prin prezența lor concomitentă la locul faptei, în temeiul unui acord de voință realizat în prealabil.

În raport de toate acestea, instanța a privit ca nesincere declarațiile inculpaților prin care s-a încercat acreditarea unei contribuții ulterioare consumării infracțiunii din partea inculpaților V.C.G. și P.A.R. și a inexistenței unui astfel de acord între cei trei inculpați, anterior comiterii faptei, aceste apărări, chiar dacă nu s-au concretizat într-o cerere de schimbare a încadrării juridice formulată în prezentul ciclu procesual, vizând în fapt o diminuare a răspunderii penale și de ce nu în contextul întregii conduite procesuale adoptate de către cei doi inculpați și apărătorul acestora, chiar de înlăturare a răspunderii penale, în condițiile în care s-a vizat tergiversarea soluționării cauzei, iar termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile de tăinuire (art. 221 C. pen.) ori favorizarea infractorului (art. 264 C. pen.), ambele pedepsite cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani, fiind de 8 ani (art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.), respectiv 12 ani în condițiile art. 124 C. pen., mult inferior celui prevăzut în cazul infracțiunii de furt în variantă agravată.

În egală măsură, apărările inculpaților V.C.G. și P.A.R., în sensul inexistenței faptei ca o consecință a inexistenței obiectului material al acesteia apar ca lipsite de fundament.

Astfel, s-a invocat imposibilitatea ca suma pretins sustrasă să încapă în autospeciala condusă de inculpatul N.P. În acest context, instanța a constatat că potrivit relațiilor furnizate de BNR (Adresa nr. II.2/1036/03 martie 2008) cantitatea de bancnote respectivă, în structura de cupiuri precizată, are următoarele caracteristici: o greutate de 564 kg și un volum de 0,56 mc.

Or, în condițiile în care, între caracteristicile unui autovehicul F model T (indiferent de ampatament) figurează o sarcină utilă brută cuprinsă între 897 kg și 1.570 kg și respectiv un spațiu de încărcare de la 6,05 mc la 7,94 mc, împrejurarea invocată a fost nereală.

Totodată, în raport de aceste apărări și în vederea stabilirii prejudiciului produs a fost efectuată o expertiză contabilă, în cadrul căreia au fost avute în vedere atât actele și lucrările dosarului cauzei, cât și documentele bancare comunicate pe parcursul cercetării judecătorești.

Tribunalul a constatat că prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a confirmat, pe de o parte preluarea banilor de către C.P.I. de la clienții băncii, respectivele sume regăsindu-se în conturile acestor clienți, ceea ce a constituit o dovadă evidentă a realității încasărilor, precum și ieșirea acestor bani de la sucursale către centrală, atestată prin e-mail-ul casierului, procesul-verbal de predare primire de la dispecerul C.P.I. către echipajul de transport, înscrisuri confirmate de chitanțele score de la sucursală la centrală, precum și de fișele conturilor în care banca a operat mișcarea numerarului (declarație expert desemnat T.A.)

Astfel, sub primul aspect, în baza analizei documentelor și evidențelor contabile (fișele conturilor 20898 “Disponibil în tezaur” și 20885 “Casa” din datele de 02 iulie 2004 și 05 iulie 2004; chitanțe Score întocmite pe baza documentelor “Calcul intermediar al casei”… și documentelor “Cash depozit/depunere numerar emise de client AAB; balanțe de verificare zilnice), corelat cu extrasele de cont ale clienților sucursalelor AA Constanța, Ploiești și Galați, s-a constatat că toate sumele:

- preluate de la clienții băncii în perioada 02 iulie - 05 iulie 2004, de către echipajele de transport valori ale SC C.P.I. I.S. SRL, în saci sigilați pe bază de procese-verbale de predare-primire;

- predate de către echipajele de transport valori ale SC C.P.I. I.S. SRL către casierii AA din centrele de procesare/numerar/dispecerii de tezaur C.P.I., pe bază de proces-verbal de predare-primire (cu diverse vicii de completare);

- predate de casierii AA din centrele de procesare numerar către dispecerii de tezaur C.P.I., pe baza de procese-verbale de predare-primire (cu diverse vicii de completare)

Se regăsesc operate în creditul conturilor de disponibilități, aparținând clienților respectivi, în data de 05 iulie 2004, cu data valutei 02, 03 și 04 iulie 2005, fapt ce a atestat că sumele respective au fost efectiv încasate de la client în interval 02 - 04 iulie 2004 (Răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiza contabilă).

Astfel, conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expertul contabil desemnat d-na T.A., în tezaurul C.P.I. Galați în ziua de 04 iulie 2004 (după procesarea și reorganizarea în saci a numerarului existent în sold la 02 iulie 2004 și colectat în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004, inclusiv colectarea de la ora 11) a fost depozitată în total suma de 21.755.456.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro, după cum urmează:

- suma de 6.365.064.000 ROL, sumă procesată în data de 02 iulie 2004 și contabilizată în data de 02 iulie 2004;

- sumele remise de la sucursala AA Galați în data de 02 iulie 2004 ora 16.40/16.50, respectiv 1.473.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro, contabilizate în data de 02 aprilie 2004;

- suma procesată în data de 03 iulie 2004 în casieria C.P.I. de 7.326.548.000 ROL, din care 6.734.048.000 ROL provenind din colectările din ziua de 02 iulie 2004 orele 15.45; 18.15; 22.15; 23.15 plus suma de 592.500.000 ROL provenind din colectarea din ziua de 03 iulie 2004 ora 11.00;

- suma de 6.590.844.000 ROL procesată în ziua de 04 iulie 2004, care provenea din colectările din ziua de 03 iulie 2004 (orele 15.40; 18.15; 22.10; 23.05) și colectarea din ziua de 04 iulie 2004 de la ora 11.00.

Totodată expertiza a constatat că toate sumele procesate în camera de procesare a C.P.I. Galați în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004, în total 21.755.456.000 ROL au fost înregistrate în debitul conturilor de disponibilități bănești ale clienților MC & C Galați și B România.

S-au mai arătat următoarele:

Suma de 21.590.000.000 ROL a fost înregistrată în contul 35742 "Decontări intrabancare" pe baza chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 13.39. Pe chitanța a fost consemnat "912 ........... BUCUREȘTI". Chitanța a fost semnată și parafată de B.S., casier;

Suma de 21.590.000.000 ROL a fost înregistrată în contul 43192 "Alți debitori diverși " pe baza chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 17.23. Pe chitanța a fost consemnat "070 ........... din data de 05 iulie 2004 "Chitanța a fost semnată indescifrabil și parafată de AAB Casierie 4.

Suma de 525 Euro, a fost înregistrată în contul 35742 "Decontări intrabancare" la sucursala Galați, pe baza chitanței ........... din 02 iulie 2004, ora 14:27 consemnându-se "........... B." și în contul 35742 "Decontări intrabancare la centrala ABN pe baza chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 17:27. Pe chitanța a fost consemnat "........... GALAȚI" Chitanța este semnată indescifrabil cu două semnături;

Suma de 525 EURO, a fost înregistrată în contul 43.192 Euro "Alți debitori diverși" conform chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 17.31. Pe chitanța a fost consemnat ........... Galați INCIDENT 05 iulie 2004".

Suma de 33.396 dolari SUA, a fost înregistrată în contul 35 742 "Decontări intrabancare" la sucursala Galați, pe baza chitanței ........... din 02 iulie 2004, ora 14.46 consemnându-se "........... 02 iulie 2004 B." semnată și parafată de B.S., casier sucursala ABN Galați, și în contul 35742 "Decontări intrabancare la centrala ABN pe baza chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 17.28. Pe chitanța a fost consemnat "........... GALAȚI" Chitanța a fost semnată indescifrabil cu două semnături și parafată cu ștampila AA casierie 4.

Suma de 33.396 dolari SUA, a fost înregistrată în contul 43.192 dolari SUA "Alți debitori diverși" conform chitanței ........... din 05 iulie 2004 ora 17:29. Pe chitanța a fost consemnat cu scris de mana, "INCIDENT 05 iulie 2004".

Aceste mențiuni corespunzătoare extraselor de cont, au confirmat implicit și cele precizate de către AA privitor la rambursarea sumelor sustrase/adresa nr. 19912 din 13 august 2007, însoțită de extras cont.

Expertiza a analizat totodată și dacă structura pe cupiuri a sumelor procesate în camera de procesare a C.P.I. Galați în perioada 02 iulie 2004 (inclusiv colectarea din data de 04 iulie 2004,ora 11.00) a permis pregătirea sumei de 21.590.000.000 ROL în structura comunicată centralei, fără însă a putea certifica o astfel de împrejurare, în condițiile în care pentru suma de 1.473.000.000 ROL ce a fost transferată de la sucursala AA Galați nu a existat un document în care să fie detaliată structura pe cupiuri a sumei.

Inadvertențele rezultate în urma acestor verificări s-au justificat prin aceea că respectiva suma de 1.473.000.000 ROL, predată la data de 02 iulie 2004 de către sucursala ABN Galați către C.P.I. (conform procesului-verbal încheiat între sucursala ABN - predător și C.P.I.- primitor, la data de 02 iulie 2004, ora 16.40) a fost unită cu sumele colectate în datele de 02 și 03 iulie 2004 și reîmpachetată împreună cu acestea în saci cu numerar conform cerințelor BNR, în scopul remiterii către ABN București cu transportul din data de 4/5 iulie 2004 pentru a fi ulterior depusa la BNR.

În răspunsul de obiecțiuni, expertul desemnat a precizat că pentru a se asigura de realitatea sumelor încasate de cele 3 sucursale în intervalul 02 - 04 iulie 2004, expertiza a extins perioada de analiză a operațiunilor derulate pe intervalul 01 iulie 2004 - 05 iulie 2004. De asemenea, a arătat că pentru analiza a fost necesar să se defalce totalul încasărilor și plăților efectuate în fiecare zi de cele trei sucursale în baza informațiilor înregistrate în conturile: 101 - Disponibil tezaur (20370), 101- Casa (20397), 341 - Decontări intrabancare (20591), 101 - Disponibil Tezaur (20898), 101 Casa (20885), 341 - Decontări intrabancare (21318), 101 - Disponibil tezaur (35807), 101 - Casa (35793); 341 - Decontări intrabancare (35742), dar și soldurile inițiale de numerar, înscrise în formularele Casa Valută sau Casa Totală, semnate de casierii AAB, din centralele de procesare numerar C.P.I.

În baza analizei coroborate a acestor documente s-a concluzionat ca suma totală aflată în tezaurul CPI Constanța la finalul programului de lucru în data de 04 iulie 2004 era de 33.135.486.000 ROL, formată din suma de 13.366.730.000 ce s-a regăsit în tezaurul C.P.I. Constanța la finalul programului de lucru din data de 02 iulie 2004, la care s-a adăugat colectările procesate în datele de 03 iulie 2004 (10.401.504.000 ROL) și respectiv 04 iulie 2004 (9.367.252.000 ROL).

Deci sumele depozitate în tezaurul C.P.I. Constanța, la sfârșitul zilei de 04 iulie 2004 au fost următoarele:

- suma depozitată în tezaurul CPI la sfârșitul zilei de 02 iulie 2004 de 13.366.730.000 ROL (3.006.672.000 ROL + 10.360.058.000 ROL);

- colectările de numerar procesate în ziua de 03 iulie 2004, respectiv 10.401.504.000 ROL și

- colectările de numerar procesate în ziua de 04 iulie 2004, respectiv 9.367.252.000 ROL.

Din analiza circulației sacilor cu numerar sigilați cu sigilii AA 16, din/în camera de procesare și tezaurul C.P.I. au rezultat mai multe necorelări, în condițiile în care nu a fost identificat procesul-verbal de predare-primire dintre agentul dispecer C.P.I. și camera de procesare C.P.I., a sacilor cu numerar rămași în tezaurul C.P.I. în dimineața zilei de 04 iulie 2004, în baza căruia s-ar fi justificat și reflectat pregătirea în camera de procesare a sumei ce urma să fie remisă Centralei Băncii (31.420.000.000 ROL), în structura înscrisă în monetarul transmis Centralei ABN prin e-mail la data de 04 iulie 2004 ora 7.20 PM.

O altă concluzie desprinsă din analiza datelor ce reflectă mișcarea numerarului în ziua de 04 iulie 2004, detaliat pe cupiuri, este aceea că era necesară reorganizarea cărămizilor de bancnote în saci, pentru a putea fi remisă suma de 31.420.000.000 ROL, în structura înaintată pe e-mail Centralei băncii.

Realitatea încasărilor din perioada respectivă a fost atestată și de faptul ca sumele colectate de echipajele de transport C.P.I. I.S.M. SRL în perioada 02 - 04 iulie 2007 de la M.C. & C. Constanța (22.775.428.000 ROL) au fost înregistrate pe de o parte pe baza chitanțelor Score, în contabilitatea sucursalei AA Constanța în contul 20.885 ROL în data de 05 iulie 2004 și pe de alta parte în extrasul clientului M.C. & C., în data de 05 iulie 2004, astfel cum s-a expus în raportul de expertiza contabilă.

De natură a evidenția aspectele legate de transferul sumei de 31.420.000.000 ROL, precum și aceea ca documentele bancare susțin înscrisurile olografe privitoare la prejudiciu este și faptul că această sumă a fost înregistrată la sucursala ABN Constanța în contul 21318 “Decontări interbancare”, pe baza chitanței Score nr. 06537849 din 05 iulie 2004, ora 9.07. Pe chitanța este consemnat “Remitere cash Rol AA București”, chitanța fiind semnată și parafată cu parafa triunghiulara a AA România SA.

Suma de 31.420.000.000 RON a fost înregistrată la Centrala ABN București în contul 21318 “Decontări Intrabancare” pe baza chitanței Score nr. 06542833 din 05 iulie 2004 ora 17.20, pe chitanța fiind consemnat “412 Remitere Cash Rol Cash de la ABN Constanța - Dep. BNR SMB”. Chitanța a fost semnată și parafată cu parafa triunghiulară AA România SA, casieria 4;

Suma respectivă a fost înregistrată și în contul 43192 “Alți debitori diverși” pe baza chitanței Score nr. 06542883 din 05 iulie 2004, ora 17,25. Pe chitanța a fost consemnat “070 Remitere Rol Cash de la ABN Constanța - Incident din data de 05 iulie 2004”, chitanța fiind semnată și parafată de AAB Casierie 4.

Referitor la Sucursala Ploiești prin expertiza (inclusiv răspunsul la obiecțiuni) s-a arătat că soldul aferent datei de 02 iulie 2004, provenind de la soldul Casei Valută înregistrat în contul 20370 la sfârșitul zilei de 01 iulie 2004 și ținând seama de operațiunile înregistrate în contabilitate în contul 20397 “Casa lei” în data de 02 iulie 2004 (de încasări, plăți și transferuri) era de 6.633.000.000 ROL (soldul contului 20370 “Disponibil de Tezaur) din care depozitat în tezaurul sucursalei 147.408.000 RON și depozitat în depozitul CPI 6.485.592.000 ROL (respectiv 5.260.592.000 ROL + 1.225.000.000 ROL).

Adăugând la această sumă colectările procesate în datele de 03 iulie 2004 și 04 iulie 2004 a rezultat că suma totală aflată în tezaurul CPI Ploiești, la finalul programului de lucru în data de 04 iulie 2004 era de 36.618.836.000 ROL (6.485.592.000 ROL + 16.641.914.000 ROL, suma procesată în casieria CPI Ploiești în data de 03 iulie 2004 +13.491.330.000 ROL, suma procesată în camera de procesare CPI Ploiești în data de 04 iulie 2004).

Prin expertiză s-a confirmat, totodată, că toate sumele procesate în camera de procesare a CPI Ploiești în perioada 02 iulie 2004 - 04 iulie 2004 au fost înregistrate în debitul conturilor de disponibilități bănești ale clienților AA Ploiești în data de 05 iulie 2004, confirmându-se prin urmare realitatea acestor încasări. De asemenea, suma de 35.500.000.000 ROL, ce a făcut obiectul transportului efectuat în noaptea de 4/5 iulie 2004 de echipajul de transport valori format din V.R.D. și N.P., a fost înregistrată în contul 90956 “Casa” cu chitanța Score 6542835 din 05 iulie 2004 și apoi în “debitul contului 43192 “Alți debitori diverși” cu chitanța 06542892 din 05 iulie 2004 ora 17.24, ceea ce atesta lipsa de fundament și privitor la aceasta suma, a susținerii potrivit căreia documentele bancare ar infirma înscrisurile olografe ce atesta prejudiciu.

Expertiza nu a putut efectua verificarea pe cupiuri a numerarului colectat în perioada 02 iulie - 04 iulie 2004, pentru toate documentele, care au reflectat încasări și remiteri de sume din și în camera de procesare CPI Ploiești și pe cale de consecință a împrejurării privitoare la posibilitatea remiterii sumei de 35.500.000.000 ROL în structura comunicată Centralei Băncii AA SRL, întrucât pentru transferul sumei de 1.225.000.000 RON de la sucursala ABN Ploiești la tezaurul CPI (un sac sigilat cu sigiliu 6 ABN) nu este identificat monetarul, or acest sac sigilat cu sigiliu 6 ABN a fost preluat în camera de procesare, mărind valoarea sumelor procesate.

S-a remarcat că privitor la cele 3 sucursale analizate în dosarul cauzei au fost efectuate verificări și de către specialiștii BNR (instituție care reglementează circulația numerarului în România, în moneda națională sau valută) asupra documentelor analizate și în raportul de expertiză contabilă, în legătură cu respectarea procedurilor stabilite de ABN, iar concluziile sunt similare cu cele expuse în raportul de expertiză judiciară.

În rapoartele de supraveghere întocmite de specialiștii BNR (inspectorii din cadrul Serviciului Inspecție Bancară al BNR care au verificat operațiunile cu numerar derulate de cele 3 sucursale ABN AMCO în perioada 02 iulie 2004 - 05 iulie 2004) nu s-a contestat legalitatea documentelor întocmite de cele 3 sucursale AA Constanța, Ploiești și Galați privind înregistrarea în contabilitate a numerarului încasat/plăți/transferat sau cele încheiate între clienții sucursalelor și echipajelor de transport valori și cele dintre echipajele de transport valori și casierii ABN din punctele de procesare numerar/dispecerii societății de pază și transport valori, documente evaluate și în prezenta cauza și apreciate ca având valoare probatorie.

Verificarea efectuată de specialiștii BNR s-a realizat, similar cu procedeul folosit în expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul desemnat în cauză, în baza procedurilor de lucru - colectare/înregistrare numerar emise de AAB, precum și a documentelor ce privesc mișcarea numerarului și înregistrarea acestuia în contabilitatea băncii și a extraselor de cont ale clienților.

Examinând, de altfel, modul de investigație al expertului desemnat, care a analizat în detaliu, document cu document operațiunile derulate în perioada 02 iulie 2004 - 05 iulie 2004 de cele 3 sucursale AAB Constanța, Galați și Ploiești, prin raportare la procedura aplicabilă atât sub aspectul colectării/numărării/manevrării și înregistrării numerarului, cât și al înregistrării în contabilitatea băncii a operațiunilor de încasare și remitere numerar, instanța a apreciat raportul de expertiză întocmit de acesta ca fiind fundamentat sub aspect științific și legal, constatând că au fost avute în vedere specificul activităților examinate și particularitățile practicate de instituția bancara vizată, că au fost descrise în amănunt operațiile de efectuare a expertizei, că au fost analizate obiecțiile părților în lumina celor constatate de expert, cuprinzând concluziile la care s-a ajuns și răspunsul la întrebările puse și obiecțiile formulate, constatări de natură să conducă la concluzia ca opinia exprimată de expertul parte care s-a limitat la a critica analiza făcută de expertul desemnat și a contesta anumite documente evaluate în expertiză, nu este de natură a servi la lămurirea cauzei, față de lipsa de pertinență a argumentelor invocate.

Totodată, instanța a apreciat că din materialul probator a rezultat nu numai existența sumelor ce au făcut obiectul sustragerii dar și împrejurarea că inculpații au conștientizat cuantumul însemnat al sumei sustrase încă din momentul conturării rezoluției infracționale. Astfel, inculpatul N.P. a declarat în repetate rânduri că tocmai valoarea ridicată a sumei transportate l-a “ispitit” să comită fapta (declarație dată cu ocazia rejudecării). De asemenea, el a arătat în faza de urmărire penală că pe sacii sigilați se aflau biletele cu suma aflată în fiecare, valoarea însemnată a sumei transportate fiind unul dintre factorii care a declanșat procesul conștient și volitiv de a sustrage această sumă.

Declarațiile inculpatului în sensul existenței unor asemenea bilețele pe saci s-au coroborat și cu susținerile martorilor V.R.D., S.C., B.C., I.A.M.I., T.P., toți martorii precizând că pe sacii ce au făcut obiectul transportului se aflau atașate etichete inscripționate cu valoarea sumelor.

Cu ocazia preluării sacilor cu bani de la sucursalele din cele 3 localități au fost întocmite procese-verbale, în cuprinsul celor de la Ploiești și Constanța făcându-se mențiunea sumelor predate echipajului format din N.P. și V.R.D., iar în cel de la Galați regăsindu-se numărul sacilor predați în vederea transportului. Cele 3 procese-verbale au fost întocmite în 3 exemplare, originalul rămânând la sucursalele respective, iar exemplarele 2 și 3 (autocopiatoare), fiind predate echipajului CPI București. Acestea din urmă au fost, de altfel, identificate la data de 05 iulie 2004, în autospeciala abandonată de inculpatul N.P. pe str. M.

Din declarațiile inculpatului N.P. a mai rezultat și aceea că, în garajul din comuna Chiajna, când inculpații au așezat sumele de bani în cutii de carton, au realizat o evaluare a totalului sumei sustrase, respectiv de 80 - 90 miliarde ROL, susțineri concordante cu procesele-verbale de predare-primire întocmite în noaptea de 04/05 iulie 2004 la cele 3 sucursale CPI, adresele emise de AAB privitoare la suma sustrasă, procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare și numărării sumelor identificate în aceste locații.

În egală măsură, această concluzie s-a justificat atât în cazul inculpatului N.P., cât și al inculpaților V.C.G. și P.A.R. care l-au ajutat pe N.P. să descarce sacii din autospecială, în sensul ca i-au primit de la acesta și i-au încărcat în dubița FT adusă de ei în vederea transportului. Caracteristicile sacilor, astfel cum a rezultat din declarațiile inculpatului N.P. și ale martorilor, angajați ai CPI, dar și din planșa foto ce însoțește procesul-verbal de cercetare criminalistică și percheziție a autoturismului marca D în care au fost identificați la data de 12 iulie 2004 inculpații V.C.G. și P.A.R., unde s-au regăsit fotografii ale sacilor găsiți în respectivul autoturism exclud posibilitatea ca inculpații V.C.G. și P.A.R. să se fi aflat în eroare cu privire la conținutul sacilor.

În același sens a fost și declarația martorului C.M. care a arătat că se putea observa prin saci, după forma cărămizilor de bancnote, că aceștia conțin bani, chiar și o persoană neavizată putându-și da seama că sacii conțin bani prin pipăit.

O astfel de împrejurare, este de natură a înlătura și apărarea inculpatului V.C.G. care a invocat anumite afecțiuni oculare (Astigmatis, Discromatopie) care l-ar fi împiedicat să vadă cum arătau sacii. De altfel este de remarcat că aceste afecțiuni nu l-au pus în imposibilitate de a efectua stagiul militar (fiind singurul inculpat cu stagiu militar satisfăcut) și nici să desfășoare alte activități (inclusiv scris-citit). În niciunul din actele medicale depuse nu s-a precizat gradul de afectare a acuității vizuale a inculpatului, ori stadiul respectivelor afecțiuni, în condițiile în care din chiar documentația medicală depusă de inculpat la dosar a rezultat că o persoană afectată într-o mai mică măsură poate avea o vedere bună, resimțind doar o anume oboseală vizuală, precum și aceea că problemele pot fi corectate cu ajutorul lentilelor (lentilele sunt eficace numai în cazul unei afecțiuni moderate, ca și cea pe care se presupune că inculpatul o are, acestuia fiindu-i recomandați ochelari numai pentru vedere de depărtare (+0,75 ochi drept; 0,50 ochi stâng ). Mai mult decât atât, cu ocazia examinărilor medicale făcute în perioada în care inculpatul a fost arestat au fost depistate doar probleme de vedere pe fond psihic (22 iulie 2004), examenul oftalmologic fiind normal în data de 05 august 2004.

Pe de altă parte nu numai caracteristicile sacilor, dar și cele ale autospecialei blindate în care se aflau aceștia, puteau dezvălui persoanele implicate, natura încărcăturii respective, mai ales că acestea puteau fi lesne observate chiar de o persoană neavizată (a se vedea planșe foto din dosarul de urmărire penală, precum și declarațiile martorilor care atestă acest lucru).

Tot sub acest aspect, al dovedirii implicării inculpaților V.C.G. și P.A.R. în mod conștient în acțiunile ilicite ale inculpatului N.P. este și faptul că detecția psihologică a comportamentului simulat efectuată cu privire la P.A. a evidențiat modificări la întrebările critice, modificări caracteristice indicilor de comportament simulat.

Și în ceea ce o privește pe inculpata P.I., Tribunalul a apreciat ca nesincere declarațiile sale, declarații infirmate de probatoriul administrat și având de altfel un caracter contradictoriu.

Astfel, în mod constant inculpata a susținut că N.P. a fost adus în locuința din str. P, fiindu-i prezentat de concubinul său V.C.G. ca un cetățean italian ce urmează a derula în România relații de afaceri. Totodată, inculpata a arătat că nu a urmărit emisiunile de știri și nu a făcut legătura între persoana „cetățeanului italian”, aflat în locuință și inculpatul N.P., susțineri făcute constant după data la care inculpata a dobândit calitatea de învinuită, respectiv 15 septembrie 2004.

Prima declarație dată de P.I., în calitate de martor, la data de 12 iulie 2004, a relevat însă o împrejurare semnificativă, ce a infirmat susținerile sale ulterioare. Astfel inculpata a admis că a cumpărat ziare și a urmărit emisiunile de știri ulterioare datei de 05 iulie 2004, aflând cu această ocazie despre furtul sumei de bani dintr-o mașină blindată. Totodată, a precizat că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare la sugestia concubinului său, care a arătat că urmează să deschidă o afacere cu un cetățean italian.

În această primă declarație, inculpata nu a făcut însă nicio referire la faptul că, a cunoscut acel „cetățean italian”, și că acesta a locuit în imobilul din str. P, deși acest element era esențial în argumentarea deciziei de a achiziționa imobilul din localitatea Snagov pe numele său. Cum inculpata a urmărit emisiunile de știri, putea realiza cu ușurință că persoana aflată în locuința sa este una și aceeași cu inculpatul N.P., cu atât mai mult cu cât imobilul are doar trei camere, iar colocatarii s-au întâlnit în cele trei zile, în care N.P. a locuit acolo.

Instanța a constatat așadar, că ajutorul dat de aceasta celorlalți 3 inculpați, pentru a asigura folosul obținut în urma sustragerii sumei de bani, este relevat fără echivoc de probele administrate în cauză, de natură a infirma apărările inculpatei.

Astfel, P.I. a acceptat propunerea inculpatului V.C.G. de a-și trimite fratele minor să locuiască la hotel în perioada 05 iulie - 08 iulie 2004 (perioadă în care inculpatul N.P. a stat în imobilul din str. P), însoțit fiind doar de inculpatul P.A.R., persoană cu care minorul nu se afla în relații apropiate.

Totodată au fost relevante sub acest aspect și declarațiile martorilor U.E., S.A.C., G.M. și G.V.

Martora U.E. a arătat că inculpata l-a însoțit pe V.C.G. la vizionarea vilei din localitatea Snagov, unde cei doi s-au consultat și au ofertat prețul de 150.000 euro pentru achiziționarea imobilului în prezența inculpatei, V.C. a motivat dorința de a cumpăra acest imobil prin aceea că urma să desfășoare afaceri cu ambarcațiuni, cu ajutorul unui unchi din Austria.

Avocatul S.A.C. a arătat că a încheiat contractul de asistență juridică și a primit avansul onorariului de 100 dolari SUA de la P.I., suma fiind luată din geanta acesteia și remisă de V.C.

În prezența inculpatei, V.C. a precizat că achiziționarea imobilului se realizează pentru un cetățean olandez, al cărui reprezentant era P.I.

Din declarațiile martorei G.M. - proprietar al imobilului din Snagov, str. N - a rezultat că discuțiile premergătoare încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare au fost purtate în prezența inculpatei, V.C. invocând același motiv al afacerilor ce urmau a fi derulate cu un cetățean din Austria, care urma să sosească în țară peste câteva zile.

Cei trei martori au confirmat faptul că inculpații au achitat agentului imobiliar un avans remuneratoriu de 1.000 dolari SUA și proprietarilor un avans al prețului de 12.000 dolari SUA (echivalentul a 10.000 Euro), atât contractul de intermediere, cât și antecontractul de vânzare-cumpărare fiind semnate de P.I. în calitate de beneficiar și, respectiv promitentă-cumpărătoare.

Aceste împrejurări cu caracter obiectiv, respectiv achiziționarea imobilului pe numele inculpatei P.I., inexistența unei justificări a provenienței sumelor mari de bani achitate în avans (în condițiile în care anterior inculpatul V.C.G. avusese dificultăți financiare, fiind chiar nevoit la data de 03 iulie 2004, să amaneteze un lănțișor pentru a face rost de bani), discuțiile la care inculpatul a asistat și în care au fost invocate motivații contradictorii privitor la destinația vilei din Snagov, îndepărtarea fratelui sau, martorul P.V., din locuința în perioada în care inculpatul N.P. s-a aflat acolo, au relevat fără putință de tăgadă, ajutorul conștient acordat de inculpata P.I. celorlalți 3 inculpați, în scopul asigurării folosului infracțiunii, inculpata având în acel moment reprezentarea provenienței ilicite a sumelor de bani.

O altă chestiune supusă dezbaterii, mai ales față de cererea inculpatului N.P. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în cea de abuz de încredere, este cea privitoare la atribuțiile pe care acest inculpat le-a avut în contextul concret al transportului de valori monetare efectuat la data de 04 iulie 2004, față de componența redusă a echipajului (numai 2 persoane, în loc de 3) cum prevedeau normele în materie).

Astfel, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 333/2003 și Procedurii de colectare, transport și depunere a valorilor adoptată în cadrul S.C. I. CPI S., colectarea și transportul valorilor trebuiau efectuate de un echipaj transport valori format din trei persoane, respectiv: șef de echipaj, agent casier/colector și conducător auto, primii doi înarmați în mod obligatoriu cu arme de foc. În timpul colectării, responsabilitatea asigurării pazei și securității autospecialei blindate, precum și a descărcării sau încărcării valorilor revenea șefului de echipaj care avea, totodată, obligația de a asista la predarea-primirea sacilor cu valori monetare între agentul casier și dispecerul de serviciu, la terminarea colectării.

Conform aceleiași proceduri, al doilea membru al echipajului, respectiv agentul colector/casier, avea obligația de a primi, după verificarea integrității lor, sacii cu valori monetare, pe baza unui proces-verbal de predare/primire și de a preda acești saci, la terminarea colectării, dispecerului de serviciu, sub supravegherea șefului de echipaj.

Obligațiile conducătorului auto în timpul colectării erau limitate la staționarea autospecialei în zonele de colectare cu motorul pornit, cunoașterea locurilor de parcare (de bază sau de rezervă) și nepărăsirea autospecialei în timpul misiunii.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.P., potrivit Contractului individual de muncă nr. 4785 din 11 noiembrie 2003, acesta a fost angajat în funcția de conducător auto intervenții, iar începând cu luna aprilie 2004, ca urmare a lipsei de personal, inculpatul a exercitat în fapt funcția de conducător auto transport valori, calitate în care a fost desemnat să efectueze și deplasarea din data de 04 iulie 2004.

Atribuțiile conducătorului auto transport valori, astfel cum a rezultat atât din procedura de colectare, cât și din fișa postului, erau limitate la preluarea/predarea faptică și scriptică a autospecialei, verificarea traseului indicat de șeful de echipaj și respectarea legislației rutiere. Funcția de conducător auto excludea orice atribuții legate de primirea sau predarea faptică ori scriptică a sacilor cu valori monetare în timpul ori la terminarea colectării, obligația sa fiind aceea de a nu părăsi autospeciala în timpul misiunii și de a staționa în zonele de colectare cu motorul pornit.

Din probele administrate în cauză a rezultat că nici cu ocazia transportului efectuat în data de 4/5 iulie 2004, chiar dacă deplasarea s-a realizat doar de un echipaj format din 2 persoane, inculpatul N.P. nu a primit sarcini suplimentare, respectiv nu a preluat atribuțiile agentului colector și nu a efectuat nici o operațiune legată de primirea sacilor cu valori monetare de la sucursalele din cele 3 localități.

Cel care a îndeplinit în fapt aceste atribuții a fost martorul V.R.D. care, conform fișei postului deținea funcția de agent transport valori (șef de echipă), iar la data de 04 iulie 2004 a exercitat nu numai atribuțiile specifice funcției sale, ci și pe cele ale agentului colector/casier, suplinind în fapt, în totalitate, lipsa acestui membru al echipajului.

Astfel, din declarația martorului V.R.D. a rezultat că, la data menționată, coordonatorul transportului i-a comunicat decizia plecării în echipaj de 2 persoane, fără a dispune ca inculpatul N.P. să participe la preluarea sacilor, context în care, conform uzanțelor, persoana care a asigurat primirea și paza sacilor a fost cea înarmata, în fapt șeful de echipaj. Martorul a precizat că, după ce autospeciala a ajuns la Sucursala Galați, inculpatul N.P. a parcat-o în apropierea ușii de acces și a rămas la volanul autovehiculul pe tot parcursul colectării.

Martorul a fost singurul care a pătruns în incinta sucursalei, a luat legătura cu dispecerul de serviciu C.M. și a preluat de la acesta, pe bază de proces-verbal, 6 saci sigilați conținând valori monetare (5 saci cu sigiliul 20 ABN și 1 sac cu sigiliul 30 ABN). Procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 04 iulie 2004 - ora 18.35, atesta predarea-primirea celor 6 saci, fiind semnat de V.R.D. în calitate de primitor și C.M. în calitate de predător.

Martorul C.M. a confirmat faptul că șeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 6 saci cu valori monetare (cinci conținând sume în RON și unul sume în valută) și a semnat procesul-verbal de predare-primire. Atât C.M., cît și V.R.D. au indicat mențiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reținute în considerentele prezentei hotărâri.

Ambii martori au arătat că transportul sacilor din incinta sucursalei la autospeciala parcată în apropierea ușii de acces, a fost realizat de V.R.D., N.P. ajutându-l doar să îi încarce în autospecială pe ușa lateral dreaptă.

Din declarația șefului de echipaj a rezultat, totodată, că autospeciala furgon blindat a ajuns la Constanța în jurul orelor 22.30 - 22.45, iar după ce inculpatul a parcat-o lângă poarta de acces, V.R.D. a fost cel care a pătruns în sediul sucursalei și a luat legătura cu dispecerul de serviciu S.C. Șeful de echipaj a fost cel care a preluat 5 saci sigilați cu sigiliul AA 16, sens în care a fost întocmit procesul-verbal de predare-primire din data de 04 iulie 2004 (ora 22.56), semnat de V.R. în calitate de primitor și de S.C. în calitate de predător.

Martorul S.C. a confirmat faptul că șeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 5 saci cu valori monetare și a semnat procesul-verbal de predare/primire, indicând mențiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reținute în considerentele prezentei hotărâri. Același martor a precizat ca suma de 31.420.000.000 ROL menționată de el în cuprinsul procesului-verbal, era conformă unui bilețel lăsat de angajații AAB.

Ambii martori au arătat ca transportul sacilor cu valori monetare din incinta sucursalei la autospeciala parcată lângă ușa de acces s-a realizat de către V.R.D., împrejurare ce a fost confirmată și de martorul D.L. - conducător auto transport valori în cadrul CPI Constanța. Acesta din urma a arătat că, la data de 04 iulie 2004, fiind de serviciu la sediul sucursalei, a observat sosirea autospecialei, pe parcursul staționării căreia inculpatul N.P. a rămas în permanență la volan. Martorul a mai arătat că a discutat cu inculpatul în această perioadă, V.R. încărcând sacii cu valori în interiorul autovehiculului.

Acesta din urmă a precizat că, după plecarea de la sediul sucursalei Constanța, la ieșirea din localitate, autospeciala furgon blindat a fost oprită pentru alimentare la o benzinărie "P", perioadă în care N.P. a efectuat cumpărături (și, conform declarațiilor sale, l-a apelat de la un telefon public pe inculpatul V.C.). Martorul V.R.D. a precizat că autospeciala a ajuns la Ploiești în jurul orelor 02.20, inculpatul N.P. parcând-o în apropierea ușii de acces și rămânând la volanul său pe tot parcursul colectării.

Șeful de echipaj a fost singurul care a pătruns în incinta sucursalei și a luat legătura cu dispecerul de serviciu B.C., primind de la acesta, pe baza de proces-verbal, 6 saci sigilați cu sigiliul 21 ABN. Procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de 05 iulie 2004 a atestat predarea celor 6 saci, fiind semnat de V.R. în calitate de primitor și de B.C. în calitate de predător.

Martorul B.C. a confirmat faptul că șeful de echipaj a fost cel care a preluat cei 6 saci cu valori monetare și a semnat procesul-verbal de predare-primire, ambii martori indicând mențiunile efectuate de fiecare în cuprinsul acestui înscris, astfel cum au fost reținute în considerentele prezentei hotărâri. Același martor a arătat că suma de 35.500.000.000 ROL înscrisă de el în cuprinsul procesului-verbal era conformă celei menționate în procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării sacilor de la angajații băncii, pe fiecare sac existând și etichete cu suma conținută de fiecare.

Și la această sucursală, V.R.D. a fost cel care a transportat sacii cu valori monetare la autospeciala blindată, împrejurare confirmată de martorii I.C. și S.D. - angajați ai CPI Ploiești în funcția de șef de echipaj, respectiv conducător auto transport valori monetare. Cei doi martori au arătat că l-au ajutat pe șeful de echipaj să transporte inițial 3 saci și au rămas lângă autospecială în timp ce acesta din urmă a transportat ceilalți 3 saci, șoferul necoborând nici un moment din autovehicul.

A rezultat așadar, din analiza coroborată a declarațiilor acestor martori, implicați direct în operațiunile realizate în noaptea de 4/5 septembrie 2004 ca inculpatul N.P. nu a realizat, în fapt, operațiuni de primire a sacilor cu valori monetare, el îndeplinind efectiv doar atribuțiile specifice funcției sale, în sensul că a asigurat staționarea autospecialei în apropierea sucursalelor și a rămas în permanență la volanul autovehiculului.

Toate operațiunile de preluare a sacilor au fost realizate exclusiv, atât faptic, cât și scriptic, de martorul V.R.D., fără ca ajutorul dat la Galați de inculpat să aibă semnificația unei preluări a atribuțiilor casierului colector de către inculpat.

De altfel, ceea ce a prezentat relevanță atunci când se face distincția între infracțiunea de furt calificat și cea de abuz de încredere, sub aspectul detenției bunului, este realizarea unui transfer în sens juridic al detenției.

Astfel, potrivit art. 213 C. pen., pentru existența laturii obiective a infracțiunii de abuz de încredere se cere ca detenția bunului mobil să fie realizată în baza unui titlu, adică a unui raport juridic patrimonial, situația premisă ce nu se găsește în speță, neputând fi vorba despre vreun transfer în sens juridic al detenției asupra inculpatului N.P.

Astfel, sumele de bani ce au făcut obiectul transportului vizat nu s-au aflat în detenția inculpatului N.P., iar raportul sau de munca cu SC I. CPI nu a constituit un titlu în temeiul căruia inculpatul să dobândească prerogativa detenției, ci doar a conferit inculpatului dreptul de a primi și conduce autovehiculul blindat.

Responsabilitatea primirii banilor a avut-o în exclusivitate, astfel cum s-a arătat mai sus, martorul V.R.D.

Inculpatul N.P. nu a avut niciun moment dreptul de a primi și deține sumele de bani ce au făcut obiectul transportului, transportarea valorilor în autospeciala condusă de el conferindu-i doar posibilitatea unui contact material (temporar) cu bunurile. Or distincția dintre această noțiune și cea de detenție are relevanță sub aspectul caracterizării juridice a faptei de însușire a valorilor.

În acest context, reținând că inculpatul N.P. a luat sumele de bani, pe nedrept din detenția altei persoane, Tribunalul a privit ca neîntemeiată cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat în infracțiunea de abuz de încredere, care ar fi presupus ca situație premisă existența unui drept de detenție asupra bunurilor, intervertit abuziv într-un drept de proprietate.

În condițiile în care instanța a reținut ca fiind real cuantumul sumelor sustrase, astfel cum acesta a fost precizat în adresele Băncii AA și ale părții civile SC I. CPI S. SRL și dovedit prin materialul probator administrat în cauza (inclusiv raportul de expertiză contabilă, evaluat prin coroborare cu celelalte mijloace de proba), instanța a constatat ca fiind neîntemeiată și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.P., sub aspectul înlăturării agravantei prev. de alin. (4) al art. 209 C. pen., referitoare la consecințele deosebit de grave.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului N.P. care, în noaptea de 4/05 iulie 2004, în jurul orelor 03.30, în calitate de conducător auto la SC I. CPI S. S.R.L., în timp ce se afla pe Bd. A, în zona restaurantului "C", cu ajutorul coinculpaților V.C.G. și P.A.R., a sustras din autospeciala furgon blindat, suma de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro, în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen.

Fapta inculpaților V.C.G. și P.A.R. care în noaptea de 04/05 iulie 2004, în jurul orelor 03.30, în baza unei înțelegeri prealabile, l-au ajutat pe inculpatul N.P. să sustragă suma de bani menționată, prin prezența lor la locul faptei întărind și facilitând punerea în executare a hotărârii infracționale anterior adoptată, în scopul însușirii pe nedrept a sumelor de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, în formă de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen.

Sub acest aspect, așa cum s-a dezvoltat și anterior în considerentele hotărârii, a prezentat relevanță momentul consumării infracțiunii de furt, respectiv momentul în care inculpatul N.P., profitând de absența martorului V.R.D. a părăsit zona restaurantului “C”, la volanul autospecialei blindate în care se aflau banii proveniți din colectările efectuate la cele 3 sucursale. Acesta este, prin urmare, momentul în care s-a realizat, pe de o parte scoaterea sumei de bani din detenția părții vătămate și, pe de altă parte, actul împosedării, inculpatul N.P. intrând în stăpânirea de fapt a banilor.

În raport de acest moment al consumării infracțiunii de furt, Tribunalul a constatat că inculpații V.C.G. și P.A.R. au contribuit în mod nemijlocit, prin acte de ajutor, la sustragerea valorilor ce au făcut obiectul transportului, participația lor îmbrăcând forma complicității.

În condițiile în care din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauza a rezultat atât cunoașterea intenției infracționale a inculpatului N.P. și implicit a obiectului material vizat, precum și caracterul simultan al acțiunilor întreprinse de cei 3 inculpați a rezultat că între aceștia s-a realizat nu numai o coordonare a actelor materiale obiective, ci și o legătură subiectivă, atât inculpatul N.P., în calitate de autor, cât și inculpații V.C.G. și P.A.R., în calitate de complici, urmărind producerea rezultatului socialmente periculos, în scopul însușirii pe nedrept a sumelor de bani.

În ceea ce o privește pe inculpata P.I., care, fără o înțelegere prealabilă stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, a achiziționat un imobil în localitatea Snagov, județul Ilfov, ajutându-i pe ceilalți 3 inculpați să își asigure folosul infracțional, cunoscând proveniența ilicită a sumelor de bani, instanța a constatat că fapta acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Reținând în sarcina inculpaților faptele descrise anterior, cu încadrările juridice mai sus precizate, instanța a dispus condamnarea acestora la pedepse individualizate în conformitate cu criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârșite, instanța a reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunii respective, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție.

Nu au fost de ignorat în conturarea gradului de pericol social al faptei, dar și a periculozității făptuitorilor, valoarea însemnată a prejudiciului, lipsa totalei disponibilității în acoperirea acestuia, modul în care inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R. au organizat acțiunea ilicită și și-au coordonat acțiunile, mijloacele folosite atât pentru săvârșirea faptei, dar și ulterior pentru ascunderea sumelor de bani.

Tocmai în considerarea caracterului coordonat al acestor acțiuni care au condus la producerea rezultatului socialmente periculos, instanța a apreciat că ajutorul dat de cei 2 complici a avut un rol determinant în executarea, de către autor, a rezoluției infracționale, ceea ce prezintă relevanță asupra evaluării contribuției acestora la săvârșirea faptei și implicit în procesul de individualizare a pedepselor.

Chiar dacă conduita anterioară faptei a tuturor inculpaților poate fi caracterizată în mod favorabil, această împrejurare nu poate fi calificată ca o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 C. pen., ea pierzându-și valoarea în concurență cu gravitatea infracțiunii comise și periculozitate dovedită de făptuitori. În egală măsură, prezentarea acestora de bună voie la judecată trebuie pusă în balanță sub aspectul atenuării pedepsei, cu atitudine procesuală a inculpaților, a căror lipsă de disponibilitate de a colabora cu organele judiciare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, a împiedica buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, aceștia nu numai ca nu au depus nicio străduință în vederea reparării pagubei pricinuite, ci dimpotrivă eforturile lor au vizat tocmai împiedicarea identificării destinației sumei rămase nerecuperate.

Aceste aspecte pozitive, alături de durata procedurilor derulate până în prezent (CEDO, cauza Eckle c/RFG/15 iulie 1982), datorată în parte, complexității cauzei și dificultății administrării probelor vor fi valorificate în ceea ce-i privește pe inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R. sub aspectul întinderii pedepselor, iar în cazul inculpatei P.I., sub aspectul modalității de executare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei P.I., instanța a avut în vedere natura și modalitatea concretă de comitere a faptei, atingerea însemnată adusă relațiilor privind înfăptuirea justiției, elemente ce au conturat un grad de pericol social ridicat al faptei comise, precum și conduita sa nesinceră pe parcursul procesului penal.

Raportat la durata pedepsei pe care a aplicat-o, la aspectele favorabile ce o caracterizează pe inculpata, la timpul scurs de la comiterea faptei și conduita adoptată de inculpată în această perioadă, instanța a apreciat însă că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei efectivă, pronunțarea acesteia constituind un avertisment suficient pentru inculpată care, în opinia instanței, dispune de potențialul necesar reintegrării în societate prin eforturi proprii.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că în cauză s-a constituit parte civilă, partea vătămată SC I. CPI S. SRL, care pe parcursul urmăririi penale a solicitat suma de 8.924.040.000 ROL, 29.803 dolari SUA și 5 Euro, reprezentând suma sustrasă și nerecuperată, precum și sumele reprezentând contravaloarea folosului de care a fost lipsită, a daunelor morale și a reparațiilor efectuate la autospeciala furgon blindat.

Cu ocazia rejudecării, SC I. CPI S. SRL a arătat că s-a constituit parte civilă cu suma de 892.404 RON (8.924.040.000 ROL), 29.803 dolari SUA și 5 Euro, solicitând totodată ca suma în moneda națională să fie actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

Tribunalul a constatat că partea civilă și-a exprimat în mod valabil poziția încă din faza de urmărire penală, cererea de actualizare a sumei în RON echivalând cu solicitarea de acordare a folosului de care a fost lipsită, conform art. 14 alin. (4) C. proc. pen.

Asupra temeiniciei pretențiilor, tribunalul a constatat că, astfel cum a reținut și cu ocazia stabilirii situației de fapt, valoarea totală a prejudiciului infracțional a fost de 88.510.000.000 ROL, 33.396 dolari SUA și 525 Euro.

Conform Adresei nr. 5085 din 11 mai 2005 a AAB suma în RON recuperată în urma perchezițiilor domiciliare a fost de 79.574.190.000 ROL, cuantum stabilit cu ocazia renumerării banilor și reflectat în extrasul de cont atașat.

La această sumă s-a adăugat și cea de 9.670.000 ROL (ridicată de la inculpatul P.A. cu ocazia reținerii sale din 12 iulie 2004) și cea de 2.100.000 ROL (ridicată de la inculpatul V.C. la aceeași dată), remise reprezentanților părții civile conform dovezilor.

În consecință, tribunalul a constatat că suma totală în RON recuperată a fost de 79.585.960.000 ROL, diferența de 8.924.040.000 ROL fiind remisă AAB de partea civilă și constituind prejudiciul nerecuperat.

Această sumă a fost confirmată și de către unitatea bancară atât prin adresa depusă în instanță în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării. În susținerea împrejurării că sumele nerecuperate au fost rambursate integral de către SC CPI I.S. SRL au fost atașate și extrasele de cont ce au atestat acest lucru. În condițiile în care din analiza acestor documente (extrase de cont și ordine de plată) a rezultat, pe de o parte, că unitatea bancară și-a recuperat integral suma sustrasă și, pe de altă parte, că SC CPI I.S. SRL a rambursat băncii diferența de bani ce nu a fost găsită, instanța a constatat că această societate este îndreptățită să fie despăgubită cu respectiva sumă, ce constituie prejudiciu rămas nerecuperat.

Sub aspectul sumelor în valută, din ansamblul probator administrat a rezultat că au fost recuperate următoarele sume:

- 520 euro (găsită asupra inculpatului N.P. la data de 12 iulie 2004 și remisa părții civile pe bază de dovadă);

- 3.493 dolari SUA (găsită cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în localitatea Snagov la data de 14 iulie 2004 și remisă părții civile pe bază de dovadă);

- 100 dolari SUA (găsită asupra inculpatului V.C. la data de 12 iulie 2004 și remisă părții civile pe bază de dovadă)

Cuantumul total al acestor sume este de 520 euro și 3.593 dolari SUA, partea civilă solicitând obligarea inculpaților la plata diferenței de 5 euro și respectiv 29.803 dolari SUA;

La aceste sume s-a adăugat suma de 1.000 dolari SUA ridicata de la Ș.L. și predată părții civile conform dovezii.

Ca atare, instanța a reținut că suma în dolari nerecuperată este de 28.803 dolari SUA, numai în aceste limite putându-se dispune obligarea inculpaților la repararea prejudiciului.

Și în cazul sumelor în valută s-a atestat de către bancă că a primit integral valorile în euro și dolari SUA ce au făcut obiectul transportului din noaptea de 4/5 iulie 2004, fapt atestat și de extrasele de cont atașate la adresa unității bancare.

În consecință, s-a constat că prejudiciul infracțional rămas neacoperit este de 8.924.040.000 ROL, 28.803 dolari SUA și 5 euro, existând totodată o legătură directă de cauzalitate între producerea acestuia și faptele ilicite, săvârșite cu vinovăție de inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R.

În opinia instanței, cuantumul prejudiciului a rezultat cu certitudine din analiza coroborată a întregului material probator, astfel cum s-a dezvoltat și anterior, actele și lucrările dosarului, atestând atât existența în seara zilei de 04 iulie 2004 a sumelor ce urmau a fi transportate la București în cele 3 sucursale ale părții civile, cât și împrejurarea ca aceste sume au fost predate în mod real și efectiv echipajului de transport valori format din inculpații N.P. și V.D.R.

Chiar dacă expertul a afirmat că este în imposibilitatea să confirme posibilitatea pregătirii în camerele de procesare ale celor 3 sucursale a sumelor destinate transportului în structura de cupiuri transmisă centralei AA București, aceasta nu ia infirmat realitatea predării către echipajul CPI București a respectivelor sume, confirmata scriptic prin înregistrarea transferului în conturile bancare și faptic de procesele-verbale de predare-primire încheiate între dispecerii CPI și echipajul de transport, declarațiile martorilor, lucrători ai CPI, dar și ale inculpaților (a se vedea declarația inculpatului N.P. care a precizat valoarea sumelor sustrase ca fiind de 80 - 90 miliarde ROL).

Autenticitatea înscrisurilor ce au atestat realitatea prejudiciului a fost evaluată de instanță, constatând că nu există elemente pertinente care să conducă la concluzia că acestea nu ar atesta aspecte conforme realității.

În consecință, s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpaților N.P., V.C.G. și P.A.R., prev. de art. 998 - 999 C. civ., dispunându-se obligarea acestora solidară la repararea prejudiciului cauzat prin fapta lor ilicită.

O astfel de concluzie nu s-a justificat în cazul inculpatei P.I. care nu a participat la săvârșirea acestei fapte ilicite, activitatea sa infracțională fiind ulterioară consumării infracțiunii de furt și îndreptată exclusiv împotriva relațiilor sociale ce vizează înfăptuirea justiției.

Cum, în procesul penal, acțiunea civilă este alăturată celei penale, având ca unic temei săvârșirea unei infracțiuni, tribunalul a apreciat că răspunderea civilă poate fi reținută numai în privința inculpaților care, prin fapta lor, au cauzat în patrimoniul părții civile prejudiciul a cărui reparare se solicită. Infracțiunea prev. de art. 264 C. pen. nu este susceptibilă de a aduce atingere nemijlocit relațiilor patrimoniale, fiind ulterioară acțiunii ce a cauzat această atingere, considerente față de care nu s-a dispus obligarea inculpatei la despăgubiri civile.

În vederea asigurării reparării pagubei, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 3711/P/2004 din data de 14 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, asupra bunurilor inculpaților N.P. și V.C.G., până la concurența sumei rămase nerecuperate.

Totodată, constatând că prin luarea acestor măsuri asigurătorii sau modul de aducere la îndeplinire a acestora nu au fost lezate drepturile ori interesele legitime ale inculpatului V.C.G., instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către acesta împotriva ordonanței procurorului prin care s-au instituit măsurile asigurătorii.

Ca o consecință a dispozițiilor privitoare la acoperirea prejudiciului și a constatării potrivit căreia nu poate fi reținută răspunderea civilă a inculpatei P.I., în raport de fapta săvârșită de aceasta, Tribunalul, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a ridicat măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor proprietatea inculpatei.

Referitor la cererea părții civile de restabilire a situației anterioare, în sensul obligării persoanelor care au primit ulterior comiterii faptei de la inculpați sume de bani provenind din cea sustrasă, instanța a privit-o ca neîntemeiată.

Astfel, fiecare dintre aceste persoane a fost de bună-credință, primind sumele respective fără a cunoaște proveniența ilicită a acestora și în temeiul unor raporturi juridice valabile, fiind prin urmare îndreptățite să pretindă contravaloarea prestației lor.

În condițiile în care actele în baza cărora au fost remise respectivele sume de bani au avut un titlu oneros, în absența relei-credințe a terților nu se poate vorbi despre posibilitatea ca partea civilă să urmărească sumele ce le-au fost remise acestor terți, a căror prejudiciere nu se justifică.

Totodată, dobânditorii de bună-credință au intrat în posesia sumelor de bani ca bunuri generic determinate, o eventuală solicitare a cocontractanților de restituire a lor putând fi reținută, în cazul unui litigiu civil, numai cu privire la bunuri de același gen, iar nu cu privire la suma primită, în individualitatea ei.

În acest context, cererea părții civile de obligare a acestor persoane la restituirea sumelor primite nu tinde la repararea pagubei în natură, prin restituirea sumelor de bani în materialitatea lor. O asemenea cerere vizează, în concret, obligarea unor terți de bună-credință - persoane străine de cauză - la plata echivalentului bănesc al sumelor primite în temeiul unor raportări juridice în care s-au implicat cu bună-credință și la repararea parțială, prin echivalent, a pagubei cauzate prin infracțiunea comisă de inculpați.

O atare prestație este nejustificată și lipsită de temei, răspunderea patrimonială pentru repararea pagubei putând fi reținuta doar în sarcina autorilor faptei ilicite.

În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 07 iulie 2004 între L.V.L. (în calitate de vânzător) și P.V.D. (în calitate de cumpărător), privitor la autoturismul R, a cărui anulare a fost solicitată de partea civilă, instanța a constatat că niciuna dintre părțile contractante nu are calitatea de parte în dosar, respectivul contract făcând dovada faptului că proprietarul autoturismului în discuție este martorul P.V.D., astfel încât analiza condițiilor sale de valabilitate excede limitelor obiectului dedus judecății în prezenta cauză.

În condițiile în care P.V.D. nu are calitate procesuală în cauză, iar încheierea actului juridic respectiv nu are legătură cu fapta de furt ce constituie obiectul judecății, Tribunalul a privit cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare ca fiind lipsită de temei legal, respingând-o ca atare.

În acest context s-a dispus și restituirea către numitul P.V.D. a respectivului autoturism, precum și a înscrisurilor încheiate cu ocazia vânzării și înmatriculării bunului, sigilate în plicul aflat la fila 32.

De asemenea, s-a dispus restituirea către inculpatul V.C.G. și către numita N.R.G. a acelor bunuri ridicate de la aceștia care nu au legătură cu prezenta cauză, acestea nefiind supuse confiscării și totodată fiind lipsite de valoare probatorie în cauza.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații N.P., V.C.G., P.R.A. și avocat N.C.

Prin Decizia penală nr. 330/A din 6 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul formulat de apelanții inculpați N.P., V.C.G. și P.R.A. și a extins efectele acestuia față de inculpata P.I. împotriva Sentinței penale nr. 206 din data de 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat Sentința penală nr. 206 din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București și a dispus rejudecarea cauzei de Judecătoria Sector 1 București.

A făcut aplicarea art. 383 alin. (3) C. proc. pen., art. 42 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de apelantă avocat N.C.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanta avocat N.C. la 200 de RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit avocaților din oficiu al apelanților intimați N.P., V.C.G. și P.R.A. în cuantum de 100 de RON s-a avansat din fondul MJ.

Onorariul avocatului din oficiu al intimatei inculpate P.I. în cuantum de 300 de RON a fost avansat din fondul Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel, a reținut următoarele:

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de apel invocat din oficiu, Curtea a constatat următoarele.

Prin Sentința penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului N.P. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și alin. (4) C. pen., a inculpaților V.C.G. și P.A.R. la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, în formă de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) lit. e), g) și alin. (4) C. pen. și a inculpatei P.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 497/A din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au respins apelurile declarate de inculpații N.P., V.C.G. și P.A.R., partea civilă S.C. I. CPI S. și avocat C.N. în nume personal.

Prin Decizia nr. 336 din 22 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de recurenta parte civilă S.C. I. CPI S. S.R.L, recurenții inculpați N.P., V.C.G. și P.A.R., au fost casate atât Decizia penală nr. 497/A din 20 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie și Sentința penală nr. 103 din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, fiind trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București.

Potrivit dispozițiilor art. III alin. (3) din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală precum și pentru modificarea altor legi, „cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente, potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desființarea sau, după caz, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanța competentă, potrivit prezentei legi.”

Totodată, potrivit art. 1 pct. 6 din aceeași Lege, competența de soluționare a cauzelor privind infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave a revenit judecătoriei, având în vedere interpretarea coroborată a disp. art. 25 și art. 27 lit. a) care prevăd că tribunalele judecă „infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. (3) - 5, art. 197 alin. (3), art. 211 alin. (3), art. 212 alin. (3), art. 215 alin. (5), art. 254, art. 255, art. 257, art. 266 - 270, art. 2791, art. 312 și art. 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive”.

În forma sa anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006, art. 27 lit. a) prevedea că Tribunalul judecă infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174 - 177, 179, art. 189 alin. (3), art. 190, art. 197 alin. (3), art. 209 alin. (3) și (4), art. 211 alin. (2), (21) și (3), art. 212, art. 215 alin. (5), art. 2151 alin. (2), art. 252, 254, 255, 257, 266 - 270, 273 - 276 când s-a produs o catastrofă de cale ferată, art. 2791, 298, 312 și 317, precum și infracțiunea de contrabandă, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive;

În cauza dedusă judecății a rezultat că hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată după data intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006 - respectiv la 22 ianuarie 2007, iar în recurs au fost casate atât sentința pronunțată în primă instanță cât și decizia dată în apel, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, ceea ce înseamnă că, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei în primă instanță, este aplicabilă norma tranzitorie ce se regăsește în alin. (3) al art. III.

În consecință, constatând că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparținea judecătoriei, conform disp. art. 25 raportat la art. 27 alin. (1) lit. a) iar hotărârea apelată a fost pronunțată în primă instanță de tribunal, devin incidente disp. art. 197 alin. (2) care au sancționat cu nulitatea absolută nesocotirea dispozițiilor relative la competența după materie.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat incidența disp. art. 42 alin. (2) C. proc. pen. care a stabilit că instanța căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța desesizată.

În ceea ce privește apelul declarat de apelanta avocat N.C., Curtea a constatat că nulitatea sentinței nu se propagă asupra încheierii de ședință din data de 05 septembrie 2011 prin care s-a respins cererea de scutire de la plata amenzii aplicate apelantei pentru abaterea judiciară prev. de art. 198 alin. (4) lit. h) (amendă în valoare de 1.000 RON pentru manifestare ireverențioasă față de judecător), atât măsura amendării cât și soluționarea cererii de scutire sau reducere putând fi dispuse de judecător în virtutea prerogativelor conferite de disp. art. 199 C. proc. pen. și respectiv art. 298 C. proc. pen., pentru păstrarea ordinii și solemnității în sala de judecată, indiferent de împrejurarea că instanța este competentă material sau teritorial.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs N.C.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Conform art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. manifestările ireverențioase ale părților, apărătorilor acestora, martorilor, experților, interpreților sau ale oricăror alte persoane, față de judecător sau procuror săvârșite în cursul procesului penal, constituie abateri judiciare sancționate cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 199 C. proc. pen. amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanță, iar de instanța de judecată, prin încheiere.

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță de control judiciar a reținut că nulitatea sentinței nu se propagă asupra încheierii de ședință din data de 5 septembrie 2011 prin care instanța a respins cererea de scutire de la plata amenzii aplicate apelantei pentru abaterea judiciară prev. de art. 198 alin. (4) lit. h) C. proc. pen. (amendă în valoare de 1.000 RON pentru manifestare ireverențioasă față de judecător).

Potrivit art. 298 C. proc. pen. președintele veghează asupra menținerii ordinii și solemnității ședinței, putând lua măsurile necesare în acest scop.

Măsura amendării cât și soluționarea cererii de scutire sau reducere a amenzii pot fi dispuse de judecător în virtutea prerogativelor conferite de art. 199 C. proc. pen. și, respectiv art. 298 C. proc. pen., pentru păstrarea ordinii și solemnității ședinței de judecată, indiferent dacă instanței îi revine competența materială sau teritorială de soluționare cauzei.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de N.C.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de N.C. împotriva Deciziei penale nr. 330/A din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2013.

Procesat de GGC - LM