Securitate collaborator status overturned due to lack of evidence denouncing anti-regime activities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the defendant's appeal, modified the lower court's judgment, and dismissed the plaintiff's action as unfounded, resulting in a final operative outcome where the individual prevailed against the state verification agency. The dispute was an administrative lawsuit brought by the National Center for Studying the Securitate Archives to establish the defendant's legal status as a collaborator with the communist-era secret police, based on ex officio verifications triggered by his public office; the defendant argued he never signed an agreement or submitted reports incriminating others, while also filing a counterclaim for moral damages which was rejected due to the main claim's dismissal. The decisive legal basis was Article 2, paragraph (b) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, which requires that a person not only provide information to security organs but that such information specifically denounce activities hostile to the totalitarian regime or restrict fundamental rights; the Supreme Court held this condition unmet because the sole documentary evidence—a brief analysis note—did not reveal any anti-regime activity or violation of fundamental liberties, and no signed informational notes by the defendant were presented to prove active collaboration.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ; Securitate collaborator status overturned due to lack of evidence denouncing anti-regime activities: The dispute was an administrative lawsuit brought by the National Center for Studying the Securitate Archives to establish the defendant's legal status as a collaborator with the communist-era secret police, based on ex officio verifications triggered by his public office; the defendant argued he never signed an agreement or submitted reports incriminating others, while also filing a counterclaim for moral damages which was rejected due to the main claim's dismissal. The decisive legal basis was Article 2, paragraph (b) of Emergency Government Ordinance No. 24/2008, which requires that a person not only provide information to security organs but that such information specifically denounce activities hostile to the totalitarian regime or restrict fundamental rights; the Supreme Court held this condition unmet because the sole documentary evidence—a brief analysis note—did not reveal any anti-regime activity or violation of fundamental liberties, and no signed informational notes by the defendant were presented to prove active collaboration.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for admitting the appeal and modifying the lower court's decision.
Substantive legal basis cited in conjunction with procedural rules to justify the dismissal of the claim regarding security collaborator status.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura derulată de prima instanță
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul N.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al securității.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că nu a semnat angajament cu securitatea, cu toate că reprezentanții acesteia au încercat să îl recruteze, prima dată când avea vârsta de 17 ani și era elev la liceul din Costești, județul Argeș, iar a doua dată când satisfăcea stagiul militar. Pârâtul a mai arătat că nu a semnat nicio notă informativă și nu a transmis nicio informație cu privire la colegii săi (a se vedea filele 53-58 dosar).
Pârâtul N.C., a formulat cerere reconvențională în care a solicitat obligarea reclamantei la plata de daune morale în sumă de 50.000 lei și la publicarea hotărârii judecătorești favorabile într-un ziar de circulație națională.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părți.
Pârâtul a formulat note scrise (filele 111-115 dosar fond).
Hotărârea Curții de Apel,
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6494 din 07 noiembrie 2011, a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al securității.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În concret, instanța a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în nota de constatare, rezultă că pârâtul a furnizat informații care se pot încadra în textul legal anterior individualizat.
În opinia judecătorului fondului, împrejurarea că pârâtul avea la data recrutării de către securitate, nu prezintă nicio relevanță juridică, întrucât O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere persoanele care la data colaborării cu instituția aflată în discuție împliniseră vârsta de 16 ani.
În raport de soluția pronunțată pe acțiunea principală, curtea de apel a apreciat că nu sunt temeiuri pentru admiterea cererii reconvenționale.
Recursul declarat de pârâtul N.C.
În recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
3.1. În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurentul arată că prima instanță și-a însușit situația de fapt prezentată de reclamantul C.N.S.A.S., fără a răspunde la apărările sale formulate în cadrul întâmpinării depuse la dosar.
3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat că cele două condiții impuse de norma anterior individualizată nu sunt întrunite, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există nicio notă informativă semnată de aceasta.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Argumentele de fapt și de drept relevante,
Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității pârâtului N.C. de colaborator al securității.
Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant din oficiu, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) coroborat cu art. 5 alin. (1), teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, având în vedere funcția publică ocupată de pârât.
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/3645 din 23 noiembrie 2009 (filele 18-19 dosar fond), în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.
Prima instanță, în urma analizării actelor depuse la dosar, a ajuns la concluzia că, în speță, sunt îndeplinite ambele condiții impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.
Această concluzie nu este împărtășită de instanța de control judiciar pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Textul normativ aflat în discuție instituie două condiții pentru dobândirea calității de colaborator al securității:
1) Persoana să fi furnizat organelor de securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității”.
2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al securității la data de 20 august 1974.
Recurentul a semnat angajamentul având un nume conspirativ de colaborator (fila 38 dosar fond).
Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că informațiile furnizate Securității de către intimat nu au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel singurul document care face referire la activitatea de „colaborator” a intimatului, întocmit la data de 30 octombrie 2977 și denumit „notă de analiză a colaboratorului” consemnează faptul că acesta „a furnizat materiale informative și pentru unii colegi care poartă corespondență cu persoane din Franța”, însă „o parte negativă a colaboratorului a fost aceea că materialul scris a fost telegrafic, nu o notă dezvoltată și amănunțită”. În plus, în cadrul aceluiași document se apreciază faptul că „nu sunt exploatate suficient posibilitățile informative ale celui în cauză” (a se vedea fila 39 dosar fond).
Ca atare, o astfel de informare, prin conținutul său, nu dezvăluia o activitate potrivnică regimului totalitar comunist, după cum nu se poate reține nici că ar fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Mai mult decât atât, instanța de control judiciar reține faptul că recurenta nu a depus la dosar nicio notă informativă semnată de intimat pentru a justifica calitatea acestuia de colaborator al securității.
În cadrul probatorului, recurenta a prezentat doar o serie de înscrisuri, respectiv referate cu propuneri de recrutare a intimatului, cu verificările efectuate în acest sens, precum și note în legătură cu profilul său moral (a se vedea filele 27-34 dosar fond).
Față de cele anterior prezentate, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs reglementat de art. 304 pct., 9 C. proc. civ.
Față de soluția pronunțată pe acest motiv de recurs, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul N.C. împotriva sentinței civile nr. 6494 din 7 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.