Invalidity of citizenship reacquisition delay due to applicable statutory verification timeline rather than administrative code deadlines

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.S. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Nationala pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nesoluționarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestora să soluționeze cererea să-i emită și să-i comunice Ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române în data de 28 aprilie 2010 primind număr de Dosar nr. 42429/2010.

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată: "Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii".

Arată reclamantul că de la data înregistrării cererii de redobândire a cetățeniei române și până în prezent a trecut un termen de cca. 14 luni de zile și că în conformitate cu prevederile art. 1, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 se consideră vătămat în drepturile sale prin nesoluționarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetățeniei române, solicitând obligarea pârâtelor să-i soluționeze cererea și să-i emită, ordinul „de îndată" la sediul apărătorului ales.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 5655 din 5 octombrie 2011 a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtele să-i emită și să-i comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 21/1991 și să-i plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 604,3 lei.

Totodată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind nesoluționarea în termen legal a cererii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că ulterior formulării cererii de chemare în judecată, Comisia pentru Cetățenie din cadrul Autoritatii Nationale pentru Cetatenie a avizat pozitiv cererea reclamantului astfel că aceasta a rămas fără obiect.

Cât privește capătul cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să emită ordinul de redobândire a cetățeniei române și să i-l comunice prin scrisoare recomandată la domiciliul ales, Curtea a constatat că este întemeiat.

Referitor la pretenția reclamantului de a-i comunica ordinul prin scrisoare recomandată la domiciliul ales, Curtea a constatat că acest capăt de cerere are suport legal în dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 republicată.

De asemenea, referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată întemeiate pretențiile reclamantului, raportat la dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune obligarea pârâtelor la plata contravalorii taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și a onorariului de avocat, în sumă de 600 de lei. Susținerile pârâtelor în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi reținute, acestea fiind în culpă procesuală, câtă vreme cererea reclamantului a fost apreciată ca fiind întemeiată, iar cerințele art. 275 C. proc. civ., în sensul ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de a fi chemat în judecată nu se regăsesc în cauză, raportat la cererea pe care reclamantul a adresat-o autorității la data de 14 iulie 2011.

Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs Autoritatii Nationale pentru Cetatenie și Președintele acesteia E.N.

Recurenta a susținut că Ordinul nr. 998/ P din 5 octombrie 2011 a fost emis în aceeași zi în care s-a pronunțat sentința recurată și, că de la data avizării pozitive a cererii 26 septembrie 2011 și până la primul termen de judecată la care instanța a rămas în pronunțare au trecut doar 10 zile, astfel că, hotărârea instanței de a obliga pârâta la emiterea ordinului este nefondată.

Referitor la critica privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susținut că soluția este nelegală, întrucât în considerentele sentinței nu se regăsește argumentarea culpei.

Mai mult, susține recurenta, buna ei credință și respectarea termenului rezonabil prevăzut în Convenția Europeană pentru Cetățenie se pot deduce și din faptul că în ziua pronunțării sentinței a fost emis Ordinul Președintelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie nr. 998/ P din 05 octombrie 2011 prin care a fost aprobată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul C.A.B. la data de 19 iulie 2011, cererea de dobândire a cetățeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie din 28 aprilie 2010, iar Președintele Comisiei pentru Cetățenie a stabilit prin rezoluție, în conformitate cu art. 141 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 26 septembrie 2011, dată la care cererea a fost analizată și avizată pozitiv.

Potrivit art. 141 din actul normativ menționat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetățeniei române, formulată potrivit art. 101, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.

Președintele Comisiei pentru cetățenie, prin rezoluție, dispune:

a) solicitarea de relații de la orice autorități cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) și e);

b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluționării cererii, sub sancțiunea respingerii cererii ca nesusținută;

c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art. 101, termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii."

Instanța de control judiciar reține că cererea reclamantului a fost primită și înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie la data de 28 aprilie 2010 și a primit termen de soluționare prin rezoluția președintelui Comisiei pentru data de 26 septembrie 2011.

Având în vedere că de la data avizării pozitive a cererii de redobândire a cetățeniei române și până la primul termen de judecată (când de altfel instanța a rămas în pronunțare) a trecut un termen de 10 zile hotărârea instanței de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată este nelegală. Mai mult, se poate observa că recurenta – pârâtă a fost de bună credință, parcurgând toate etapele prevăzute de lege, inclusiv emiterea ordinului până la pronunțarea soluției.

Față de situația de fapt existentă, nesoluționarea cererii de redobândire a cetățeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetățeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.

Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 14¹ lit. c) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetățenie, a îndeplinirii condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, iar, pe de altă parte, cererea de redobândire a cetățeniei române a intimatului a fost avizată pozitiv, astfel că la data de 5 octombrie 2011 a fost emis Ordinul nr. 998/ P de redobândire a cetățeniei române de către reclamant.

Înalta Curte reține ca fiind nelegală și netemeinică obligarea pârâtei Autoritatea Nationala pentru Cetatenie la plata cheltuielilor de judecată care are ca și temei culpa autorității pârâte deoarece dezlegarea dată de instanță primelor capete de cerere face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta, Autoritatea Naționala pentru Cetățenie și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva Sentinței Civile nr. 5655 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.S. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012